Denisapatrascu's Blog

În data de 10.09.2013 Camera Deputaţilor, în calitate de cameră decizională a adoptat proiectul de lege privin modificarea şi completarea Legii nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, unul din cele mai importante acte normative ale legisalţiei sociale.

Intrarea în vigoare noului Cod Civil a impus corelarea prevederilor Legii nr. 272/2004 cu dispoziţiile acestuia, având în vedere schimbările în ceea ce priveşte modalitatea de aplicare a mijloacelor de ocrotire a persoanei fizice, respectiv tutela, precum şi cele referitoare la exercitarea în comun a autorităţii părinteşti.

Având în vedere că principiul fundamental care stă la baza întregii legislaţii referitoare la copil este cel al interesului superior al acestuia, prin proiectul de act normativ sunt introduse o serie de elemente noi care să stea la baza luării de către profesionişti a deciziilor cu privire la copil. Astfel, în determinarea acestuia se au în vedere, cel puţin următoarele: a) nevoile de dezvoltare  –  fizice, psihologice, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie; b) opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate; c) istoricul copilului, în mod special situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor; d) capacitatea părinţilor sau persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia; e) menţinerea relaţiilor personale cu toate persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.

Astfel, prin proiectul de lege este introdusă o reglementare specială detaliată în legătură cu aspectele practice ale exercitării în comun a autorităţii părinteşti priveşte mai multe aspecte: definirea locuinţei copilului şi introducerea unor prevederi exprese privind posibilitatea partajării acesteia în timp, în cazul înţelegerii între părinţi; legăturile personale ale copilului cu părintele la care nu locuieşte (acestea sunt reglementate generic în Codul civil la art. 401 şi 496 alin. (5) şi se regăsesc deja în art. 14-17 din lege, dar ele sunt completate în proiectul de lege); contribuţia ambilor părinţi nu doar la cheltuielile de creştere şi educare a copilului, ci şi la activităţile pe care le presupune supravegherea şi îngrijirea acestuia (dat fiind că regula stabilită de art. 530 din Codul civil este aceea a executării obligaţiilor de întreţinere în natură, împărţirea acestor obligaţii între cei doi părinţi, nu numai în ceea ce priveşte aportul bănesc, răspunde cel mai bine nevoilor copilului). Pentru ca instanţele să aibă un reper clar asupra schimbării de filozofie pe care o aduce exercitarea în comun a autorităţii părinteşti, proiectul de act normativ instituie expres prezumţia că un program de legături personale cât mai ample cu părintele la care nu locuieşte este în interesul copilului.

În vederea promovării şi protecţiei drepturilor copilului, în condiţiile în care ambii părinţi răspund pentru creşterea copiilor lor minori, în proiectul de lege se regăseşte o dispoziţie expresă care  instituie interdicţia părinţilor de a renunţa la autoritatea părintească.

Proiectul de lege aduce precizări importante cadrului general stabilit de Codul civil. Faţă de posibilitatea ca cei doi părinţi aflaţi în litigiu să folosească relaţia cu copilul ca pe un argument în vederea obţinerii unor alte tipuri de avantaje ce decurg din diferitele aspecte pe care le implică efectele divorţului, chiar şi atunci când este încheiat un acord, instanţa de judecată se asigură că acesta corespunde interesului copilului.

Prin ratificarea de către România a Convenţiei asupra relaţiilor personale care privesc copiii, adoptată la Strasbourg la 15 mai 2003, aprobată prin Legea nr.87/2007, s-a creat cadrul necesar pentru introducerea în cuprinsul legii speciale privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului a unor dispoziţii privind asigurarea respectării dreptului copilului la menţinerea relaţiilor personale cu părinţii săi şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie.

În vederea asigurării menţinerii relaţiilor personale ale copilului cu părinţii săi sau cu alte persoane alături de care s-a bucurat de viaţa de familie, noul proiect de lege introduce o serie de măsuri asiguratorii şi garanţii menite să asigure punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti şi respectiv înapoierea copilului la locuinţa sa, precum şi pentru prevenirea deplasării ilicite a acestuia şi înapoierea sa. Natura şi caracterul acestora sunt determinate de prevederile art. 10 din Legea nr. 87/2007, în acord cu prevederile Convenţiei asupra relaţiilor personale.

Luând în considerare diversificarea circumstanţelor în care dreptul copilului la identitate nu este respectat, proiectul de lege introduce o serie de prevederi noi, mult mai clare, privitoare la  asigurarea acestui drept, prin introducerea reglementărilor menite a clarifica  procedura înregistrării naşterii copilului pentru cele trei categorii de copii: părăsiţi în unităţi sanitare care au în structură secţii de nou-născuţi şi/sau de pediatrie,  părăsiţi în alte unităţi sanitare şi găsiţi, ţinând cont de faptul că Legea nr. 272/2004 reglementa explicit doar situaţia copilului părăsit în maternităţi şi pe cea a copilului găsit.  Se asigură astfel extinderea aplicabilităţii prevederilor legii şi asupra altor categorii de copii, asigurându-se în acelaşi timp corelarea prevederilor cu Legea nr.119/1996 privind actele de stare civilă, cu modificările şi completările ulterioare.

         Este, de asemenea, prevăzută explicit obligaţia părintelui cu care locuieşte de a sprijini copilul în ceea ce priveşte menţinerea relaţiilor personale ale acestuia cu celălalt părinte, precum şi cu rudele ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, precum şi modul de exercitare în comun a drepturilor şi obligaţiilor părinteşti de către părinţii divorţaţi, ori a dreptului părintelui, căruia nu i-a fost încredinţat copilul, de a veghea la modul de creştere şi educare a copilului

Sunt astfel introduse concepte noi: decizii importante cu privire la copil, precum cele referitoare la alegerea felului învăţăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenţii chirurgicale, care se iau cu acordul ambilor părinţi şi decizii zilnice sau curente care se iau de către părintele cu care copilul se află în acel moment.

În acelaşi timp, având în vedere dispoziţiile Legii nr.273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea evitării paralelismelor legislative, proiectul de act normativ asigură reglementarea unitară a acestui domeniu, prin corelarea prevederilor referitoare la dreptul părintelui firesc de a consimţi la adopţia copilului.

Tot în vederea evitării paralelismelor legislative, proiectul de lege face trimitere la aplicabilitatea dispoziţiilor legii cadru privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, în situaţiile care presupun deplasarea copiilor în străinătate.

În ceea ce priveşte situaţia copilului faţă de care a fost instituită măsura de protecţie specială a plasamentului la o familie sau persoană, noul proiect aduce o serie de reglementări mai clare cu privire la acest aspect.

Prin proiectul de lege se propune modificarea dispoziţiilor referitoare la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti faţă de copil pe durata măsurii plasamentului dispus de către instanţă, în condiţiile legii. Propunerea este ca autoritatea părintească în această situaţie să fie exercitată de directorul general/executiv al DGPASC, şi nu de preşedintele Consiliului Judeţean.

În acelaşi timp, este introdusă de o manieră explicită obligativitatea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de a întocmi „planul individualizat de protecţie în termen de 30 de zile după primirea cererii de instituire a unei măsuri de protecţie specială sau imediat după ce directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului a dispus plasamentul în regim de urgenţă”.

         În instrumentarea cazurilor privind instituirea plasamentului în regim de urgenţă dispus de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, noul proiect de lege prevede obligaţia autorităţii menţionate de a sesiza instanţa judecătorească în termen de 5 zile de la data la care a dispus această măsură.

Introducerea acestui nou termen, care înlocuieşte vechea reglementare potrivit căreia, sesizarea instanţei trebuia făcută în 48 de ore, este coroborată cu alte dispoziţii noi care permit directorului general al direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, de a dispune, în interiorul termenului de 5 zile, revocarea măsurii de plasament în regim de urgenţă, în situaţia în care nu se mai menţin împrejurările care au stat la baza stabilirii acesteia.

         Se doreşte astfel evitarea prelungirii nejustificate a menţinerii în sistemul de protecţie specială a copilului pentru care împrejurările care au stat la baza scoaterii acestuia din familie s-au modificat şi permit reintegrarea acestuia în familie.

         Prin efectul vechilor dispoziţii, stabilirea de către instanţă a unei măsuri de protecţie specială  atrăgea după sine obligativitatea schimbării sau modificării acesteia tot pe cale judecătorească, respectarea termenelor de judecată atrăgând după sine menţinerea uneori nejustificată a copilului departe de mediul familial.

         O altă schimbare preconizată de noul proiect de act normativ vizează situaţia copilului care a săvârşit fapte penale şi nu răspunde penal, prin introducerea în cuprinsul legii a prevederii referitoare la obligativitatea participării părinţilor acestuia la şedinţele de consiliere, precum şi a obligativităţii asistării acestuia în orice etapă a cercetării penale de un reprezentant al DGASPC.

         Sunt, de asemenea, introduse prevederi noi referitoare la extinderea perioadei de monitorizare a evoluţiei dezvoltării copilului reintegrat în familie de la 3 luni la 6 luni.

         În acelaşi timp, prin proiectul de lege sunt definite de o manieră mai clară serviciile de tip rezidenţial, prin includerea în categoria acestora a tuturor serviciilor „care asigură găzduire pe o perioadă mai mare de 24 de ore”, având în vedere că, prin vechea reglementare erau asimilate acestei categorii doar „centrele de plasament şi centrele de primire a copilului în regim de urgenţă”.

         Având în vedere schimbările aduse prin modificarea unor acte normative referitoare la reglementarea activităţii direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, prin noul proiect legislativ se introduc o serie de reglementări mai clare cu privire la atribuţiile de coordonare ale acestei instituţii în activităţile de asistenţă socială şi de protecţie a familiei şi a drepturilor copilului, a activităţii de îndrumare metodologică a activităţilor serviciilor publice de asistenţă socială, aplicare unitară a prevederilor legislaţiei din domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului şi monitorizarea şi analizarea respectării drepturilor copilului la nivel judeţean, respectiv la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti.

         Proiectul de act normativ introduce ca element de noutate, eliberarea de către Comisia pentru Protecţia Copilului a „autorizaţiei” în baza căreia toţi cei care doresc organizarea unor activităţi în domeniile cultural, artistic, sportiv, publicitar şi de modeling, care presupun implicarea copiilor, vor putea proceda la punerea în practică a acestor activităţi

         Mai mult, autorităţilor publice locale competente le sunt stabilite atribuţii şi competenţe distincte în ceea ce priveşte evaluarea şi monitorizarea ulterioară a modului în care se vor desfăşura activităţile din domeniile cultural, artistic, sportiv, publicitar şi de modeling, specialiştii acestor structuri fiind implicaţi în mod efectiv în acest proces, în vederea garantării respectării drepturilor copiilor: realizarea dosarului copilului la nivelul DGASPC, eliberarea autorizaţiei.

         Un alt aspect reglementat este cel al situaţiei copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Se introduce obligativitate părinţilor sau tutorelui, după caz, care au copii în întreţinere şi care intenţionează să plece la muncă în străinătate de a notifica această intenţie serviciului public de asistenţă socială de la domiciliu, cu 40 de zile înainte de a părăsi ţara. Notificarea va conţine în mod obligatoriu nominalizarea persoanei care se ocupă de întreţinerea copilului pe perioada absenţei părinţilor sau tutorelui, după caz.

         O astfel de măsură este de natură să contribuie la o mai mare responsabilizare a părinţilor şi la asigurarea unui grad mai mare de transparenţă cu privire la persoanele care poartă responsabilitatea creşterii şi educării copilului.

         Scopul introducerii acestei măsuri, cu un caracter de noutate, a fost acela de a permite de o manieră clară şi transparentă monitorizarea la nivelul autorităţilor locale şi centrale a situaţiei exacte a numărului de copii rămaşi în ţară în îngrijirea unor rude sau persoane, după plecarea la muncă în străinătate a părinţilor.

         Este stabilită procedura prin care instanţa de tutelă deleagă temporar autoritatea părintească cu privire la persoana copilului, pentru o perioadă ce nu poate depăşi 1 an, către persoana nominalizată în condiţiile legii.

         Având în vedere experienţa ultimilor ani care a evidenţiat existenţa unor interpretări diferite la nivelul autorităţilor locale competente a prevederilor legale referitoare la modul de asigurare a finanţării sistemului de protecţie a copilului, proiect de lege îşi propune să aducă o serie de clarificări necesare pe marginea acestui subiect, fără însă ca acestea să aducă atingere sumelor alocate de la  bugetul de stat în prezent acestui domeniu.

Sunt prevăzute astfel de o manieră clară sursele de finanţare şi anume: a) bugetul de stat – în limita sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat aprobate cu această destinaţie prin legile bugetare anuale, pe baza  standardelor de cost pentru serviciile sociale, aprobate prin hotărâre a guvernului; b) bugetul judeţului, respectiv al sectorului municipiului Bucureşti – în completarea cuantumului prevăzut la litera a), pentru acoperirea cheltuielilor de organizare şi funcţionare a serviciilor, din venituri proprii sau din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale; c) bugetul local al comunelor, oraşelor şi municipiilor; d) donaţii, sponsorizări şi alte forme private de contribuţii băneşti, permise de lege.

Având în vedere rolul şi importanţa activităţii desfăşurate de Comisia pentru Protecţia Copilului, prin proiectul de lege este reintrodusă indemnizaţia acordată membrilor acesteia şi secretarului comisiei, drept omis a fi preluat prin Legea cadru privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009.

În ceea ce priveşte exercitarea relaţiilor de muncă ale asistentului maternal, prin proiectul de act normativ sunt introduse prevederi noi referitoare la caracterul special al contractului încheiat cu direcţia, care este specific protecţiei copilului, având o serie de elemente specifice.

         În acelaşi timp, în vederea clarificării regimului asigurării protecţiei tinerilor care au dobândit capacitatea deplină de exerciţiu sunt introduse o serie de prevederi mai clare privind condiţiile în care este permisă extinderea perioadei în care aceştia pot  beneficia de o măsură de protecţie specială. Astfel, protecţia specială se acordă la cererea tânărului care îşi continuă studiile ”o singură dată în fiecare formă de învăţământ de zi”.

         Sunt, de asemenea, introduse reglementări detaliate referitoare la modalitatea de acordare a drepturilor de care pot beneficia copiii şi tinerii pentru care s-a stabilit o măsură de protecţie specială, în condiţiile abrogării prevederilor Legii nr.326/2003 privind drepturile de care beneficiază copiii şi tinerii ocrotiţi în serviciile publice specializate pentru protecţia copilului, mamele protejate în centre maternale, precum şi copiii încredinţaţi sau daţi în plasament la asistenţi maternali, cu excepţia art. (2), alin 1.

         Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului introduce astfel o serie de prevederi menite să asigure o mai bună responsabilizare a părinţilor în ceea ce priveşte creşterea şi îngrijirea copilului, cu referire directă la interzicerea folosirii acestuia în activităţi de practicare a cerşetoriei în scopul de a obţine foloase materiale.

De asemenea, este prevăzută obligaţia părinţilor de a presta, pe durata aplicării unei măsuri de protecţie specială faţă de copil, a unor acţiuni sau lucrări de interes local, în situaţia în care plata contribuţiei la întreţinea acestuia nu este posibilă. O astfel de măsură este considerată a fi de natură a contribui la o responsabilizare crescută a părinţilor cu privire la rolul primordial ce le revine în creşterea şi îngrijirea copilului. Cu atât mai mult cu cât, conform prevederilor legale în vigoare răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinţilor, aceştia având obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil ţinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.

         Introducerea prevederilor referitoare la obligarea părintelui apt de muncă de către instanţa  să presteze acţiuni sau lucrări de interes local în situaţia în care plata contribuţiei la întreţinerea copilului nu este posibilă,  a avut în vedere dispoziţiile art. 40, alin. (3) din Constituţie care permite adoptarea unei astfel de soluţii în cazul situaţiilor „care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege”.

         În acelaşi timp, având în vedere că actuala lege prevede responsabilităţile ce revin atât părinţilor, cât şi autorităţilor sau instituţiilor cu atribuţii în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, dar nu conţine sancţiuni ce ar putea fi aplicate în situaţia îndeplinirii defectuoase a acestor responsabilităţi, prin actualul proiect de act normativ se doreşte şi reglementarea acestui aspect.

         Este de menţionat în acest sens, sancţionarea părinţilor în cazul folosirii copilului în activităţi de cerşetorie, a cadrelor didactice în situaţia aplicării de tratamente umilitoare sau degradante, a serviciilor publice de asistenţă socială pentru neîndeplinirea atribuţiilor ce le revin sau a direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului în cazul neîndeplinirii atribuţiei referitoare la verificarea şi soluţionarea sesizărilor privind cazurile de abuz, neglijare, exploatare şi orice formă de violenţă asupra copilului.

         Astfel, proiectul de act normativ introduce o serie de prevederi privind aplicarea unor sancţiuni pentru părinţi, cadre didactice sau autorităţi ale administraţiei publice locale, în situaţiile în care aceştia nu îşi îndeplinesc sau îşi îndeplinesc în mod necorespunzător atribuţiile sau responsabilităţile ce le revin în ceea ce priveşte asigurarea creşterii sau îngrijirii adecvate a copiilor, sau luarea măsurilor de protecţie specială necesare.

         Constatarea contravenţiilor prevăzute de lege se va realiza de către instituţiile centrale şi locale care au în subordine sau coordonează activitatea instituţiilor sau autorităţilor în cadrul cărora activează persoanele sau specialiştii a căror neîndeplinire corespunzătoare a atribuţiilor de serviciu atrage după sine aplicarea sancţiunilor sau contravenţiilor, cum ar fi: Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului, Ministerul Sănătăţii, Consiliile judeţene.

Filed under: Analize juridice, Politica, Societate | Tagged: adopţie, autoritate părintească, copii in străinatate, custodie, măsuri de protecţie specială, plan parental, proiect de lege, promovarea drepturilor copilului, protectia drepturilor copilului, părinţi, tutela |