Reforma în domeniul asistenței sociale reprezintă atât parte a programului de reacție la criza financiară a guvernului cât și rezultatul unor schimbări structurale survenite în ultimii 6-8 ani de construcție administrativă bazată pe descentralizare.
Rezultatele reformei în domeniul asistenței sociale vizează 4 paliere:
1. focalizarea efortului bugetar către cele mai vulnerabile categorii de populație;
2. reducerea gradului de dependență a persoanelor care pot munci și protejarea veniturilor acestora;
3. dezvoltarea de oportunități egale pentru persoanele cu dizabilități;
4. acordarea prestațiilor și serviciilor sociale celor îndreptățiți și reducerea posibilităților de fraudare a sistemului de asistență socială.
Structura bugetară în domeniul asistenței sociale este bazată pe resurse diferite care trebuie să genereze dimensionarea adecvată: bugetul de stat prin alocări directe pe capitole distincte, bugetul de stat din sume defalcate din TVA, bugetul asigurărilor sociale, bugetul asigurărilor sociale de sănătate și bugetul local.
Caracteristica ultimilor 3 ani a fost o subdimensionare a capitolului asistență socială atât la nivel bugetar cât mai ales la nivelul resurselor umane. Suntem astăzi puși în fața unei realități dificil de gestionat: peste 10.000 de posturi vacante (dar blocate) la nivel național iar salariile sunt foarte mici pentru personalul care a ramas si care trebuie să îngrijească copiii și vârstnicii noștri. Bugetul Ministerului Muncii – la asistenţă socială – a scăzut cu 1,2% faţă de 2011 (de la 8,5 miliarde lei la 8,4 miliarde lei) şi cu 8% faţă de 2010 când ministerul gestiona 9,1 miliarde lei.
Raportarea la aceste cifre trebuie să pornească și de la alte imagini: aproape 8,5 mil de români au fost expusi riscului de sărăcie în 2010, iar rata expunerii la sărăcie era de 41,4% (2010) față de 23% media europeană; 71% din cei mai sărăci români locuiesc în mediul rural, iar din una din 10 persoane cu vârste între 18-59 ani trăiește în gospodării în care niciuna din persoane nu este ocupată pe piața muncii; 3 din 10 gospodării în România nu au apa curentă; cea mai ridicată rată a sărăciei – 49% este reprezentată de familiile cu 3 sau mai mulți copii. La nivelul regiunilor de dezvoltare, România este menționată cu 6 din cele mai sărace 20 de regiuni[1] din UE.
Având în vedere toate acestea, nu este greu să înțelegem gradul de dependență și cercul vicios pe care prestațiile sociale îl crează. O piață a muncii cu o productivitate de 46% (penultimul loc în UE) cu un șomaj în stagnare statistică (7,3-7,5%) dar care nu oglindește realitatea acelora scoși din statistici ca urmare a încetării calității de șomer, fac ca grupurile defavorizate să se integreze și mai greu pe piața muncii, ca alternativă reală la serviciile și prestațiile sociale.
De aceea unul din proiectele importante pe care Programul de Guvernare al guvernului Ponta și le-a propus pentru domeniul asistenței sociale este legea economiei sociale. Termenul de prezentare în guvern este octombrie 2012, este unul realist având în vedere că proiectul de lege este deja în lucru.
Legea privind economia socială creează cadrul juridic pentru întreprinderile sociale reprezentând un model alternativ de afaceri, bazat pe principiile echităţii, responsabilităţii sociale şi transparenţei, prin care se încurajează participarea tuturor actorilor relevanţi (grupuri vulnerabile, persoane apte de muncă şi care beneficiază de prestaţii de asistenţă socială, persoane aflate in şomaj, autorităţi locale, organizaţii neguvernamentale etc.) în procesul de luare a deciziilor. Acest model economic implică o coordonare a activităţilor de producţie cu cererea pieței, prin promovarea unei abordări bazate pe cooperare şi nu pe competiţie, pe promovarea drepturilor angajaţilor şi utilizatorilor, pe utilizarea programelor de politici publice în vederea promovării şi integrării grupurilor dezavantajate.
Nu este un proiect inventat acum, ci se bazează pe o rezoluție a Parlamentului European privind economia socială aprobată în 2009 (Rezoluția 2008/2250) și reprezintă unul din domeniile majore de intervenție în cadrul POSDRU încă din 2008, dar lipsa cadrului legal a împiedicat utilizarea acestei resurse.
Cred că acest proiect va reprezenta în timp un instrument pentru incluziunea socială a grupurilor defavorizate dar și pentru responsabilizarea tuturor actorilor sociali. Inclusiv la nivel individual cred că prezență mărcii de întreprindere socială pe un produs va reprezenta un argument de a-l cumpăra pe acesta când se află pe raft în competiție cu produse asemănătoare.
Un alt proiect aflat în programul de guvernare care va avea impact asupra calității vieții persoanelor celor mai vulnerabile îl reprezintă tichetul social. Acest instrument de plată este prevăzut de Legea Asistenței Sociale încă de anul trecut și își propune limitarea posibilității de a cumpara anumite produse sau servicii, fiind interzis achiziționarea spre exemplu a alcoolului cu acestea.
Acest lucru pornește de la interesul societății în ansamblul său ca beneficiile să fie utilizate de către persoanele vulnerabile conform scopului pentru care au fost acordate, precum și responsabilizarea din punct de vedere social a beneficiarului. Acordarea tichetelor sociale este un atribut al autorității administrației publice care asigură beneficiul de asistență socială (gestionarea făcându-se de către ANPIS pentru beneficiile de asistență socială asigurate prin bugetul MMFPS, respectiv către autoritățile administrației publice locale pentru cele asigurate din bugetele locale).
În acest moment analizăm toate aspectele tehnice astfel încât utilizarea tichetelor sociale să fie una eficientă pentru toate părțile implicate prin crearea cadrului legal și instituțional de plată a prestațiilor sociale și prin intermediul tichetelor sociale ținând cont de specificul din mediul urban și din cel rural al posibilităților practice de implementare.
Creșterea ratei de sărăcie și rata mare de dependență a populației de beneficiile de asistență socială duc la concluzia ineficienței sistemului de acordare a acestora în procent prea mare sub formă de prestații sociale în defavoarea serviciilor sociale.
Din acest motiv un alt proiect important al acestui mandat este crearea cadrului legal unitar privind serviciile sociale care să pornească de la principiul prevenției, la cel al reacției rapide la nevoile familiei, pornind de la serviciile de îngrijire a sugarului, la cele pentru persoanele cu dizabilități și servicii socio-medicale pentru vârstnici. Acest proiect reprezintă o provocare în aplicare, fiind cu siguranță mai simplu să acorzi bani decât servicii specializate, dar aceasta este una din cele mai eficiente soluții în domeniul asistenței sociale (modelele scandinave sunt un exemplu relevant).
Auditul realizat în cadrul programului de reformă a asistenței sociale arată o creștere a vulnerabilității acestui sistem la fraudă, eroare și corupție de la 1,4% (2005) la 2,86% (2011). Scăderea nivelului de trai ne arată că beneficiile acordate gratuit sunt primele accesate pentru rezolvarea imediată a situației financiare, iar creșterea de 50% a posibilității de fraudare (în sens larg) a sistemului ne arată odată în plus vulnerabiliatea sistemului de asistență socială bazat în procent mare pe prestații financiare lichide.
Una din prioritățile domeniului de asistență socială este creșterea capacității de control a Agenției Naționale de Prestații și Inspecție Socială (ANPIS) prin creșterea gradului de informare a inspectorilor sociali (am început să lucrăm acum la un suport de curs de formare profesională internă) dar și la creșterea capacității controlului din birou prin accesarea de informații încrucișate.
Pentru acest din urmă scop un instrument va fi interconectivitatea sistemului informatic al ANPIS la cele al altor instituții gestionare de prestații (CNPP, ANOFM, MAI).
Dorim să implementăm un sistem TELverde care să ajute inspectorii sociali la depistarea situațiilor de nerespectare spre exemplu a standardelor de calitate și cost de către furnizorii de servicii sociale. Acest instrument trebuie corelat cu o creștere a gradului de informare a populației cu privire la drepturile și obligațiile ce rezultă din sistemul de asistență socială în ansamblul său.
[1] INS – Tendințe Sociale, 2011
Filed under: Denisa Oana Pătrașcu, Politica, Societate | Tagged: asistenta sociala, ministerul muncii, servicii sociale, tichete sociale. legea economiei sociale | 3 Comments »
Denisapatrascu's Blog 