In ultimii ani cultura sud-americana e foarte trendy… esti cool daca vorbesti in citate de ale lui Marquez, Borges, Llosa, Cortazar sau Coelho, nu da bine sa nu asculti bossa nova, choro sau macar Gotan Project in masina… Sa iesi in oras fara sa comanzi o cuba libre sau macar un mojito e ca si cum nu esti in randul lumii.
Asa ca nu ma mira ca si politicienii sunt luati de acest val. Zilele trecute dl. Ponta se compara pe sine si pe Crin Antonescu ca fiind Che Guevara si Fidel Castro in lupta cu dictatorul Batista. Banuiesc ca staff-ul sau de comunicare i-a indicat ca va insufla mediei un nou subiect, in plina vacanta parlamentara… si poate sa mai atraga ceva simpatizanti sau macar un val de simpatie.
Din pacate insa carisma nu e contagioasa, iar daca Che este in topul primelor 50 de figuri marcante ale istoriei (alaturi de lideri religiosi precum Isus sau profetul Mahomed) nu inseamna ca a fi Che Guevara de Romania te transforma intr-un lider politic.
Pentru cei mai multi Che este imaginea rebelului pana la moarte, care traverseaza America de Sud pe motocicleta si e pasionat de fotografie si isi foloseste abilitatile de comunicare ca un DJ la Radio Rebelde, unde pe langa ultimele hituri de muzica trasmitea mesaje patriotice si de lupta, „vocea eliberarii”. Din aceasta imagine nu ar putea lipsi carisma si faptul ca era considerat un favorit al femeilor (ramane si acum in topuri printre cei mai sexy barbati ai tuturor timpurilor).
Fara doar si poate ca anii ‚50-‚60 ne-au lasat imagine-icon-uri care rezista si azi: James Dean, Marlyn Monroe si de ce nu Che, toti carismatici si moartea carora a ramas un mister, facand sa se scrie nenumarate carti care sa prezinte la fel de multe scenarii. Brandul Che este evaluat la 2 mild. $, astfel ca imaginea revolutionarului marxist se vinde bine in capitalism.. Che ramane in istorie probabil ca cel mai iubit revolutionar. Cartile sale se reediteaza cel putin cincinal si a fost tradus in peste 80 de limbi.
Cartile despre Che Guevara ni-l prezinta ca un idealist convins intr-o lupta perpetua cu sistemul. Crescut intr-o familie de intelectuali cu viziuni de stanga studiaza medicina pentru a-i ajuta pe altii. Un episod adesea romantat ulterior este turul Americii Latine pe motocicleta cand realitatea si saracia in care traiesc cei mai multi dintre semenii sai il fac sa inteleaga care ii e menirea: schimbarea unui sistem social. Nu poate intelege cum in Chile compania americana care controleaza minele de cupru nu accepta marirea salariului cu o suta de pesos (echivalentul unui dolar) dar sunt dispusi sa piarda un milion de dolari pentru fiecare zi de greva.
Discrepantele sociale din America Latina sunt exemplificate prin lipsa unui sistem sanitar integrat si accesul la vaccinuri pentru copii precum si o rata foarte mare a analfabetismului. In acelasi timp acest sistem nu poate exista atata timp cat munca la negru o reprezenta 89% din activitatea salariata, companiile straine neincheind astfel de contracte pentru a nu fi obligati sa respecte legislatia referitoare la drepturile salariatilor, inclusiv privind timpul de munca sau concediul medical.
Intalnirea cu Fidel Castro reprezinta o oportunitate de „a se face util si a-mi demonstra afinitatea pentru cauza marxista”. Carisma sa il propuseaza repede ca numarul 2 dupa Castro, devenind „el comandante”. Reusita revolutiei cubaneze in 1 ianuarie 1959 reprezinta pentru acesta finalul de drum revolutionar, Fidel vrea o noua Cuba, in timp ce Che viseaza la o America Latina libera. Aceasta noua Cuba se bazeaza insa pe mii de victime si un exod important de emigranti.
Trecerea de la statutul de combatant la cel de politician este frustranta. Doreste sa invete cat mai multe iar colaboratorii sai ii recunosc capacitatile de analiza si sinteza, dar acestea nu sunt de ajuns pentru a stopa inflatia. Numirea lui ca ministru al industriei intr-un moment de exod al creierelor (datorita temei de represalii a noului regim) si apoi guvernator al bancii nationale ii demonstreaza limitele.
As fi nedreapta daca nu i-as recunoaste calitatile de diplomat pentru a explica lumii evenimentele din Golful Porcilor din 1961. Aceste calitati insa nu s-au aratat la fel de usor de acceptat atunci cand incepe sa atace actiunile Moscovei sau ale blocului comunist dispus sa sacrifice tarile lumii a treia pentru propriile interese. Acest atac determina racirea relatiilor cu Fidel Castro iar in aprilie 1965 Che isi prezinta demisia si decide sa plece in Congo pentru a lupta impotriva lui Mobutu. Aventura de 3 luni in Africa este un esec, dar Che spera sa fie mai bine sustinut in Bolivia unde pleaca in noiembrie 1966. Che devenise o persoana non-grata atat pentru America cat si pentru blocul comunist, astfel incat nu va primi ajutorul scontat din partea partidului comunist bolivian iar pe 8 octombrie 1967 este capturat si asasinat o zi mai tarziu.
Sa speram ca imaginea incompleta pe care dl. Ponta o are despre tandemul Che Guevara – Fidel Castro l-a determinat sa faca o astfel de comparatie. In caz contrar insa… sa ne fereasca Dumnezeu de o revolutie cubaneza si transformarea României in Noua Cuba a anilor 60!
Filed under: Politica | Tagged: antisistem, Che Guevara, Crin Antonescu, Fidel Castro, Victor Ponta | 2 Comments »
Denisapatrascu's Blog 