Raportul Comisiei de la Helsinki 2011. Demografie vs. resurse

Astazi, 11 iulie este Ziua Internationala a Demografiei. Fara a fi o fana a celebrarilor zilelor stabilite aleator de UN, sesiunea de la sfarsitul lui iunie 2011 a Comsiei US de la Helsinki a reafirmat lucruri de mult stiute privind tendintele demografice mondiale, doar ca impactul analizelor prezentate a fost, de aceasta data, mult mai mare datorita (in special) notorietatii autorilor lor.
Intr-un post anterior vorbeam despre sfarsitul unei ere a asigurarilor de sanatate si batranete in formatul post-Bismark si Beveridge, precum si de concluziile summit-ului de la Goteborg din 2010, cand Consiliul UE a mandatat Comitetul pentru Protecţie Socială şi Comitetul pentru Politici Economice să aplice metoda deschisă de coordonare în domeniul pensiilor. Proiect ambitios omorat deocamdata de birocratia made in Bruxelles.
Fara o dezvolta prea mult raportul directorului Global Aging Initiative, dl. Richard Jackson, (pe care il puteti analiza aici) nu pot sa nu observ diferentele de raportare de la momentul aparitiei modificarilor Cartii Verzi Europene a Pensiilor (la sf. anului 2009) si raportul Comisiei de la Helsinki de luna trecuta, pe un fundal de adancire a deficitului bugetar in toate statele EU17.
Declinul demografic al Europei e drastic. In 1935 populatia Europei constituia 25% din populatia lumii, scazind la 13% in 2010. Se preconizeaza ca va continua sa descreasca si sa ajunga la doar 10% pina in 2050. Puterea economica a tarilor dezvoltate va scadea si ea de la o pondere de 72% din economia mondiala in 2009 la doar 40% in 2050. In decada actuala si cea a anilor 2020 procesul de imbatrinire a populatiei se va accelera si mai mult.
Daca in 1980 varsta medie a populatiei in Europa Occidentala si Japonia era de 34 si respectiv 32 de ani, in 2030 ea va fi de 47 de ani in Europa Occidentala si de 52 de ani in Japonia. In Italia, Spania si Japonia mai mult de jumatate din populatia acestor tari va ajunge la varsta de pensionare sau va fi deja pensionata in anul 2030, si tot atunci in aceste tari vor avea mai multe persoane in decada a 7 a vietii decit de cei in varsta de 20 ani.
Rata natalitatii e deasemenea sub nivelul optim de 2.1 de copii de femeie in intreaga Europa. In Franta si Pen.Scandinava e cea mai ridicata, de 1.9 copii de femeie, dar doar datorita imigratiei si nu a sporului natural al populatiei. E insa mult mai scazuta in Italia si Sudul Europei (1.4), iar in Germania si Europa Centrala e si mai scazuta (doar 1.3) Declinul demografic va cauza si un declin al fortei de munca. Pina in 2050, forta de munca va scadea cu 22% in Sudul Europei, si cu pina la 29% in Germania si Europa Centrala.
De fapt, forta de munca va scadea in mai toate tarile curent asa zise dezvoltate, in special in Germania si Japonia, unde se va diminua cu 0.5% – 1.5% pe an. Simultan, insa, forta de munca va imbatrini, muncitorii trebuind sa lucreze mai multi ani inainte de a iesi la pensie. Imbatrinirea fortei de munca va atrage dupa sine si un declin in productivitatea muncii, fiind bine cunoscut faptul ca productivitatea muncii descreste cu inaintarea in varsta. In plus, volumul economiilor va scadea si in consecinta vor fi mai putine fonduri disponibile pentru investitii si consum.
De asemenea, tarile dezvoltate vor fi constrinse sa cheltuie o proportie mai mare din PIB pentru generatia in varsta, (de exemplu ingrijirea medicala), decit pe cea tinara, (de exemplu educatia si invatamintul).
Raportul prezice ca in 2030 tarile dezvoltate vor trebui sa aloce cu 7% mai mult din venitul national in comparatie cu cel actual pentru a mentine sistemul de pensii si beneficii sociale alocate in prezent celor in varsta. Asta nu are cum sa nu aiba impact asupra taxelor si impozitele impuse generatiei tinere, care vor creste si ele tocmai pentru a asigura nevoile generatiei imbatrinite. Se preconizeaza deasemenea si suprimarea programelor publice costisitoare, cum ar fi asistenta internationala alocata tarilor sarace sau apararea nationala si programele militare.
Imigratia nu va fi suficienta pentru a rezolva criza demografica a Europei sau de a-i asigura nivelul actual de beneficii sociale, afirma Jackson. Trendurile actuale denota ca pina in 2030 populatia musulmana se va dubla in Franta si se va tripla in Germania. Este posibil deasemenea ca pina in 2030 Amsterdam, Marseilles, Bimingham si Cologne sa fie populate in majoritate de musulmani. Unele tari europene sunt pe cale de a-si pierde jumatate din populatia curenta pina la sfarsitul acestui secol. Impactul acestei crize demografice asupra pensiilor si al costului de asistenta medicala va fi devastator. Presiunile care vor fi facute asupra guvernelor pentru a satisface nevoile generatiei imbatrinite vor fi si ele enorme.
Problemele demografice nu se limiteaza la granitele Europei. China cunoscuta ca fiind o tara cu natalitate crescuta, are propriile probleme. Avorturile selective privind fetusii de sex femimin aduc in intreg Orientul indepartat o nevoie de peste 160.000 de femei, pentru a se pastra echilibrul intre sexe minim pastrarii numarului actual de locuitori. Din pacate politica de reducere fortata a natalitatii promovate de guvernul chinez afecteaza populatia actuala, care imbatranind (in trendul de analiza), va reprezenta o povara covarsitoare pentru generatia tanara.
Nici Japonia nu o duce mai bine. Aceasta s-a transformat de buna voie intr-o tara fara copii, in special prin adoptarea unui stil de viata profesionala incompatibil cu cel de familie. Japonia se confrunta cu cea mai vizibila “criza a depopularii”, astfel in anul 2050 Japonia va avea doar 92 de milioane de locuitori, cu 35 de milioane mai putini ca astazi. Varsta medie a celor 92 de milioane de japonezi va fi de 54 de ani, iar fiecarui pensionar japonez ii va corespunde doar o singura persoana incadrata in munca. In absenta unui miracol al fertilitatii, colapsul demografic al Japoniei va fi ireversibil. Pentru a-si mentine nivelul actual al populatiei, pornind din acest an si pina in 2050 Japonia va trebui sa importe anual aproximativ 600.000 de imigranti tineri care sa aiba un spor natural de 2.1%. Numarul e covarsitur iar asta ar schimba radical intreaga civilizatie nipona.
Singurul semnal pozitiv vine din SUA, potrivit acestui raport, care isi pastreaza rata a natalitatii de peste 2.1. Varsta medie a Americii va creste de la 37 de ani in prezent, la doar 39 de ani in 2030.
Pe un fond de spaima economica pe toate pietele financiare ca urmare a recunoasterii de catre presedintele Obama a deficitului istoric bugetar, raportul Jackson vine cu o prognoza luminoasa pentru America, care  va continua sa dispuna de resursele naturale si umane pentru a-si mentine si pe viitor rolul actual de lider al societatii mondiale. In 2050 se preconizeaza ca ponderea economiei americane in economia mondiala va fi de 25%, aproximativ atita cit este si astazi. In contrast, Uniunea Europeana, Japonia si Canada vor constitui doar 16% din economia mondiala a anului 2050. 
Concluzia este veche, aceea a imposibilității realizării unor politici macroeconomice (de la cheltuielile/ la veniturile unui buget suprastatal la cel national, pana la politicile de consum ale pietei bancare pana la marii operatori ai pietei de retail) fara o analiza de demografie (nici măcar Goebbels nu a fost original aici) si fara a actiona asupra variabilelor demografice in vederea atat a pastrarii echilibrului de resurse, dar si pentru a reduce suprasolicitarea asupra tinerilor si nu in ultima instanta a supravietuirii unor culturi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: