Deschiderea Jocurilor Paralimpice Londra 2012

This slideshow requires JavaScript.

Cele 6 ore petrecute pe Stadionul Olimpic din Londra la deschiderea Jocurilor Paralimpice n-au cum sa nu-ti schimbe multe din ideile preconcepute privind persoanele cu divizibilități.

Imaginea supradimensionată a statuii lui Mark Quinn ce-o reprezinta pe artista cu dizabilitati Alison Lapper insarcinata – una din temele în jurul căreia s-a desfășurat finalul ceremoniei de deschidere a Jocurilor Paralimpice, reprezintă poate cel mai bine mentalitatea de învingător într-o lupta ce începe de la propriile neputințe, fiind un icon message al sperantei.

Mesajele transmise pe toată durata ceremoniei au fost adevărate spoturi inspiraționale pentru fiecare dintre noi: “Look up at the stars, and not down at your feet. Try to make sense of what you see, and wonder about what makes the universe exist. Be curious!”,  ne-a spus profesorul Stephen Hawking celor peste 70.000 de spectatori şi 11,2 milioane telespectatori .

Jocurile Paralimpice în numere ar suna cam asa: au fost vândute 2,2 milioane bilete (la Jocurile Olimpice au fost de 4 ori mai multe), sunt 20 de sporturi (la Olimpiada sunt 26) şi 21 de discipline sportive (faţă de 36 la Olimpiada), 174 de comitete naţionale paralimpice, 6.500 de canale TV acreditate să transmita imagini, 4.200 de sportivi (faţă 10.500 la Jocurile Olimpice).

România are un lot de 5 sportivi, poate unul din cele mai mici numeric din delegațiile care au defilat la ceremonia de deschidere. Amintesc că nicio televiziune din România nu se regăsește printre cele acreditate. Spre deosebire, la Londra toate televiziunile (inclusiv cele cu desene animate sau de muzică) au avut reportaje dedicate Jocurilor Paralimpice şi multe transmisiuni în direct atât tv cât și radio sau online.

Comitetul Paralimpic Român este foarte tânăr, iar mișcarea paralimpică din România de asemenea.

Atât sportivii care au reușit să se califice, dar și cei rămași acasă sunt adevărați campioni, având în vedere condițiile de antrenament dar și resursele de care dispun persoanele cu dizabilități în România. Îmi doresc ca asta să se poată schimba, ca autoritățile locale să se gândească și la ei când aprobă borduri de peste 15 cm sau rampe de acces cu unghi imposibil chiar și pentru sportivii de la paralimpiadă. Și îmi mai doresc că, dacă un al doilea  Stephen Hawking se va naște în România, societatea să poată să îi ofere suportul pentru a putea performa!

Ne-am dori ca sportul să fie pentru toți dar posibilitățile reale sunt reduse pentru a face performanță pentru toți sportivii, cu atât mai mult dacă au o dizabilitate. Accesibilitatea e un cuvânt pe care mulți nu-l corelează mental și cu persoanele cu dizabilități. O bordură, o groapă în asfalt, o școală fără rampă utilizabilă reprezintă bariere pentru unii dintre noi, iar sălile de sport accesibilizate pentru persoane cu dizabilități le numeri pe degetele de la o singură mână.

Imi doresc ca aceste Jocuri Paralimpice să deschidă inimi și minți pentru cât mai mulți, iar pentru copii și tineri să fie o șansă de a vedea că diversitatea este cel mai bun dar pe care ni l-a oferit natura și că fiecare are dreptul să participe la viața socială în mod egal.

Pentru că nu sunt decât 11 zile de competiţie o dată la 4 ani, vreau să ne bucurăm de ele, să fim mândri că avem un lot valoros cu şanse la medalii. Să ne simţim mândri când vedem steagul României şi să sperăm că datorită lor vom auzi de câteva ori intonat imnul nostru. Mult succes echipei României!

 

%d bloggers like this: