Abuzul și neglijarea copiilor în România. Studiul național realizat de Salvați Copiii

    salvati copiiVa recomand un studiu realizat de Salvați Copiii privind violenta educationala. Deși target-at de 2 focus grupuri/nivel școlar (primar, gimnazial, liceal), cu o creștere însa in cazul numărului de gospodarii (1436 la nivel național)  poate reprezenta un punct de plecare pentru dezbaterea referitoare la stilul ales de multi dintre romani în a-și educa copiii.
Deși titlul poate induce temerea ca avem o națiune de violenți  raportul arata ca între 70 și 90% dintre părinţi afirmă că implică copilul /copiii în activitățile desfășurate în familie, iar 83% dintre copii apreciază că au o relaţie bună sau foarte bună cu părinţii (sau cu persoanele care au grijă de ei) și 95% afirmă că acasă se simt în siguranța  81% dintre părinti afirmă că nu sunt de acord cu utilizarea violenței fizice atunci când un copil greșește, 38% dintre aceștia afirmă că, în ultimul an, au „urecheat sau lovit cu palma” copilul /copii, iar principalele pedepse sunt interzicerea accesului la calculator (47% din cazuri), neacordarea permisiunii de a ieși afară la joacă (31%) sau restricţionarea accesului la televizor (6%). 48% dintre părinţi afirmă că, în familia lor, copilul este pedepsit doar în situaţii excepţionale atunci când greșește, 12% că este pedepsit de fiecare dată, iar 40% că nu este sancţionat niciodată.  81% dintre părinţi afirmă că nu sunt de acord, în nici un caz, cu utilizarea bătăii ca mijloc de corecţie, iar 82% dintre aceștia afirmă că nu își bat niciodată copilul /copiii. 19% dintre părinţi afirmă că „au folosit ameninţări pentru a convinge” copilul să îi asculte, comparativ cu 34% dintre copii declară același lucru. Incidenţa utilizării bătăii, ca mijloc de corecţie, la nivelul populaţiei de părinţi din România (la care se adaugă alte persoane care au în îngrijire copii) este de aproximativ 18%.  32% dintre copii apreciază că sunt întotdeauna sau în cea mai mare parte a timpului vinovaţi atunci  când sunt pedepsiţi de părinţi, iar alţi 38% că uneori sunt de vină alteori nu, în timp ce procentul cumulat al celor care afirmă că, de regulă sunt pedepsiţi fără nici un motiv este de aproximativ 7 procente.

Este important de remarcat că față de studiul realizat în 2001 se constată o reducere semnificativă a abuzului verbal de la 24-38% la 3-5%, în timp ce abuzul fizic ușor s-a păstrat relativ constant (38%), dar cel grav a fost vizibil redus -bătăia cu diverse obiecte s-a redus de la 10% la 2%, în timp ce bătaia care lasă diverse urme a scăzut de la 6% la 2%.

    Faptul ca 68% dintre părinţi afirmă că sunt ajutaţi, în diferite măsuri, de copii la treburile casnice, în timp ce 32% menţionează că aceștia din urmă nu participă niciodată la aceste activităţi – il consider ca fiind o modalitate de responsabilizare a acestora, principiul educarea prin responsabilizare se regaseste in multe din societatile protestante. Marea majoritate a părinţilor (96%) apreciază că școala este frecventată cu regularitate de copilul/copiii lor. Exploatarea copiilor a scăyut de la 9% în 2001 la 2% în 2012.

    Interesanta este insa modalitatea in care privesc copii mediul scolar: majoritatea copiilor apreciază pozitiv timpul petrecut la şcoală, în cazul celei de a doua opţiuni sunt întâlnite aprecieri precum: indiferent (29%), emoţionat (22%), timid (16%) încordat (10%), nesigur (9%) sau îngrijorat (6%). Ceea ce conduce la ideea ca majoritatea copiiilor nu se simt in largul lor la scoala, ceea ce ar trebui sa reprezinte un element de analiza pentru atractivitatea atat a curriculei scolare cat si a mediului scolar in ansamblul atat de asociatiile parintilor cat si de Ministerul Educatiei. La fel in cazul raspunsurilor privind violenta scolara exercitata de profesori,  avand  in vedere faptul ca 7% dintre copii afirmă că sunt bătuţi, 33 % că sunt jigniţi, iar 86% că sunt certaţi de profesori atunci când greşesc. 4 % dintre părinţi afirmând că s-a întâmplat ca unul dintre copii să vină acasă bătut, iar 0,54% dintre părinți declară că  unul din copii a fost abuzat sexual. Din păcate abuzul sexual a crescut de la 0,1% in 2001 la 0,5% în 2012.

In raport cu informatiile pe care parintii le au cu privire la anturajul copiilor, majoritatea părinţilor afirmă că agreează (89%) și cunosc (90%) prietenii copilului. În ceea ce privește vârsta acestora, 66% dintre părinţi afirmă că prietenii sunt copii de aceiași vârstă, 14% că sunt de vârste diferite, 9% că sunt exclusiv membri ai familiei (copilul nu are prieteni în afara familiei), 8% că aceștia sunt din toate categoriile de vârstă și 3% că prietenii copilului sunt adulţi.

Există însă un segment de părinți consistent care afirmă ca își lasă copiii uneori nesupravegheați (27%), dar 65% dintre copii afirmă că familia lor „știe tot timpul ce fac”, iar 8% că sunt foarte rar sau niciodată supravegheaţi  de părinţi – 86% dintre aceștia afirmă că „știu întotdeauna unde și cu cine își petrec copiii timpul liber”, iar 11% că „știu unde și cu cine se duce copilul /copiii, dar nu verifică”, 3% dintre părinţi afirmă că „s-a întâmplat ca unul dintre copii să lipsească /fugă de acasă”.

Un semnal de alarmă ar trebui să fie informațiile privind accesul la mâncare al copiilor  pe care nu l-aș încadra neapărat la neglijare, cât la resurse limitate de acces la alimentație de calitate și suficientă pentru nevoile de dezvoltare ale copiilor de către familiile lor: 8% dintre copii apreciază că mâncarea de acasă este „bună”, însă este insuficientă, iar 18% că se  întâmplă să meargă la culcare deși le este încă foame. Procente mai mici, în jurul valorii de 2% (dintre copii) afirmă că au suferit, iarna trecută, de frig din cauză că nu au avut încălţăminte potrivită, iar alţi 1% că s-a întâmplat să fure pentru a mânca. Neglijarea medicală atinge cote alarmante, 34% dintre copii afirmând că se întâmplă să nu fie văzuţi  de doctor atunci când sunt bolnavi, iar pentru 13% părinții nu cumpără medicamente atunci când sunt bolnavi. Față de 2001 însă neglijarea a scăzut de la 62% la 45%.

Imaginea aparține Salvați Copiii.

Proiectul de lege privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social

      images   În ședința de guvern de ieri 20 martie ac, a fost aprobat proiectul de lege privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social și transmis Parlamentului spre dezbatere și aprobare.

         În prezent, organizarea și funcţionarea Consiliului Economic și Social este reglementată prin art.82-119 din Legea 62/2011 – Legea Dialogului Social.

         Prin proiectul de lege se propune reglementarea distinctă a organizării și funcţionarii Consiliului Economic si Social, fiind abrogate prevederile corespunzătoare din legea cadru, Legea 62/2011- Legea Dialogului Social.

         Modificările cele mai importante vizează procedura de desemnare a reprezentanților organizaţiilor sindicale și patronale în CES astfel ca fiecare organizație sindicală sau patronală reprezentativă la nivel național are dreptul la un loc in Consiliul Economic si Social.

         Amintesc că în prezent numărul de reprezentanți ai sindicatelor și patronatelor este egal și plafonat 15 membrii pentru fiecare dintre actorii dialogului social, inclusiv reprezentanții societății civile (total fiind 45).

         Având în vedere faptul că în prezent potrivit art.51 alin.(1) lit.a din Legea 62/2011 sunt reprezentative la nivel naţional, organizaţiile sindicale care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: au statut legal de confederaţie sindicală; au independenţă organizatorică şi patrimonială; organizaţiile sindicale componente cumulează un număr de membri de cel puţin 5% din efectivul angajaţilor din economia naţională; au structuri teritoriale în cel puţin jumătate plus unu dintre judeţele României, inclusiv municipiul Bucureşti –rezultă că pot fi până la 20 de confederații sindicale, care împreună ar putea acoperi integral angajații din România, dacă rata de sindicalizare ar fi de 100%. Deci ipotetic ar putea fi 20 de confederații sindicale reprezentative la nivel național, implicit 20 de reprezentanți ai acestora în CES.

         Potrivit art.72 din Legea 62/2011sunt reprezentative la nivel naţional organizaţiile patronale care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: au statut legal de confederaţie patronală; au independenţă organizatorică şi patrimonială; au ca membri patroni ale căror unităţi cuprind cel puţin 7% din angajaţii din economia naţională, cu excepţia angajaţilor din sectorul bugetar;  au structuri teritoriale în cel puţin jumătate plus unu din judeţele României, inclusiv în municipiul Bucureşti –rezultă că pot fi până la 14 confederații, care să acopere integral angajatorii din economie, cu excepția sectorului bugetar. Deci ipotetic ar putea fi 14 confederații patronale reprezentative la nivel național, implicit 14 reprezentanți ai acestora în CES.

         De la prima vedere diferența numerică (20 la 14) și implicit de voturi debalansează raportul între reprezentanții confederațiilor sindicale și patronale, rămânând reprezentanților societății civile (până acum nereprezentați, pentru că de la apariția legii și până în prezent activitatea CES a fost blocată din incapacitatea de a depăși momentul nominalizărilor) posibilitatea de a înclina balanța. Totuși dacă numărul acestora rămâne de 15, confederațiile sindicale rămân în avantaj numeric, cu cel mai mare număr de potențiale voturi. Sigur, asta ipotetic, pentru că în prezent sunt doar 5 confederații sindicale reprezentative la nivel național.

         Având în vedere conflictul deschis provocat de numirea președintelui CES, numire ce trebuia să fie bazată pe principiul rotativ (guvern, sindicate, patronate, dar ponderea a a avut-o guvernul din lipsă acordului), prin proiectul de lege au fost eliminate clauzele privind durata, mandatul si procedura de revocare a președintelui CES, al cărui principal rol este cel de reprezentare dar și de stabilire a ordinii de zi. Un aspect funcțional care este precizat de proiectul de lege este acela că funcţia de Secretar General al CES nu e funcţie publică, având impact asupra statutului și salarizării acestuia.

         O altă modificare pe care o aduce proiectul de lege este extinderea domeniile de competență ale CES la: restructurarea şi dezvoltarea economiei naţionale; privatizarea, funcţionarea şi creşterea competitivității agenţilor economici; relaţiile de muncă şi politica salarială; protecţia socială şi ocrotirea sănătăţii; învăţământul, cercetarea şi cultura; politicile monetare, fiscale, financiare şi de venituri precum şi politicile de mediu.

%d bloggers like this: