Luna decembrie te obliga la realizarea unei analize a anului ce se apropie de final. Pui in balanata evenimente, persoane, stari si fapte. Apoi tragi linie si aduni, sperand sa iesi pe plus. In general sperantele de la inceputul anului sunt doar partial concretizate la sfarsitul acestuia si iti promiti ca anul ce va veni te va aduce mai aproape de a-ti atinge visele.
La fel se intampla si la nivel economic si politic. Din 2007 pana in prezent vartejul pornit de la Lehman Brothers nu s-a oprit ci s-a contopit cu momente de minim si unele de relativa acalmie cand cursul monezilor importante (dolar si euro) s-au pastrat in cotele obisnuite din ultimii 5 ani. Cursul valutar atat intereuro cat si extra zonei euro (dar in interiorul UE) este tinut artificial in acei parametrii care sa pastreze balanta de plati in limite constructive. Lucru care nu se mai poate spune din septembrie incoace despre yuanul chinez.
Europa este recunoscuta pentru modelul sau protectiv social, reprezentand un deziderat social pentru toate celelalte continente. Dupa cum spunea si Benjamin Franklin “Democracy is two wolves and a lamb voting on what to have for lunch.” Asta inseamna vot contra conditii de viata mai bune ce pun egalitate cu costuri ale vietii ridicate. Societatea care isi permite un astfel de nivel de viata va avea costuri mari, care nu tot timpul sunt sustenabile.
Zilele astea o agentie destul de controversata de rating a redus ratingul de tara la 15 dintre statele UE din care 4 din G8. Peste 2 zile va incepe un summit (al catelea pe anul asta?) al zonei euro in care se va delimita (de cand auzim asta?) nivelul euro-obligatiunilor si modalitatea de stabilire a controlului asupra bugetelor nationale.
Cu 2 noi guverne tehnocrate din cele 5 ale PIGS si o Comisie Europeana care propune un plan comun al TVA, proiectul de consolidare al convergentei economice e aproape trasat la Berlin inca de ieri. Germania preseaza inca de la summitul din iunie schimbarea Tratatelor UE in schimbul cresterii nivelului de lichiditati pe piata. In acest context miscarea FED (Rezerva Federala) a luat prin surprindere pietele prin acordarea de imprumuturi in suma nelimitata atat bancilor centrale din zona euro cat si Bancii Centrale Europene, in conditia cresterii controlului bugetelor nationale din zona euro.
Pare o sansa data de o America ea insasi in al doilea deficit major de la recunoasterea crizei financiare. Tiparirea dolarilor poate fi insa o salvare pe termen scurt, la fel ca si euro-obligatiunile care alimenteaza teama cresterii dobanzilor la creditare, ducand la o noua contractie a productiei si implicit a consumului. Ceea ce parea o criza (deci un eveniment pasager) devine o noua constructie economica.
Cele 10 zile extreme de dificile ale monedei euro pe care comisarul pentru economie şi politică monetară, Olli Rehn le prevestea pana la ziua Z a summit-ului din 8-9 decembrie cu siguranta se vor multiplica.
In acest context temerile ca anul in curs sa fie mai bun decât cel ce va urma par sa nu fie doar o viziune a pesimiștilor.
Filed under: Politica, Societate | Tagged: Berlin, Comisie Europeana, convergenta, criza financiara, euro, FED, Oli Rehn | Leave a comment »
Denisapatrascu's Blog 