Criza financiară, deficitele bugetare și mobilitatea forței de muncă

Criza reprezintă o manifestare de moment, violentă, a unor realități dificile. Apărută oficial în iulie 2007, criza financiară actuală  nu mai este o criză. 5 ani reprezintă deja o perioadă de depresiune economică al cărui final nu este cunoscut.

Denumită adesea criza W, datorita momentelor de platou urmate de alte caderi ale pietelor financiare, situatia actuala nu o regasim in niciun manual de economie. Sunt 5 ani de criza a monedei euro, 5 ani de deficite bugetare care au dus la retrogradarea a ratingurilor celor mai importante economii ale lumii. Cu 5 ani in urma ideea ca SUA nu are triplu A era de neconceput. Acum un an John Ogg scria un articol interesant „The Last Countries with Triple-A Ratings” iar la o recitire a articolului vedem ca o parte din aceste tari in perioada care a trecut de la scrierea articolului si pana in prezent deja l-au pierdut.

Solutia nu a fost gasita. Au fost 5 ani de nenumarate summit-uri G8, G20, consilii europene, ECOFIN-uri avand aceeasi tema: criza euro/criza financiara. Pentru ziua de astazi, dna Merkel solicita un nou plan financiar pentru zona euro, dl. Monti face noi taieri de bonusuri si schimbari ale legislatiei pensiilor, dl.Hollande suprataxeaza marile averi si tranzactii financiare iar in Spania si Grecia sunt greve nationale. In concluzie nu avem o abordare unitara in zona euro si nu se intrevede acea luminita de la capatul tunelului.

Europa e confruntata cu decizii dificile, pentru salvarea economiilor si finantelor statelor membre. Cu toate ca Europa nu se reduce la zona euro, 328 mil locuitori traiesc in tarile din zona euro din totalul de 500 mil. si reprezinta ca pondere a cheltuielilor un procent majoritar din consumul european. Poate tocmai acest consum a determinat o disfunctionalitate a pietei financiare, bazata pe o acumulare fara sustenabilitate financiara. A vedea si a vrea sunt elemente care tin de psihologia consumatorului. A putea tine insa de capacitatea sistemului financiar de a ramane sustenabil. Cand acesta din urma decide ca venitul imediat e mai important decat capacitatea pe termen lung de a recupera imprumutul atunci piata se distorsioneaza, aparand un surplus de bani fictivi fara acoperire in cash.

Economiile EU15 sunt obisnuite cu un nivel al consumului care daca scade creeaza spirale de criza economica, care influneteaza toate pietele, inclusiv cea de sanatate, asigurari si pietele de valori si financiare. Cresterea unor costuri sociale in bugetele nationale pe un astfel de fond sunt firesti, dar daca acestea depasesc un anumit prag devin la randu-le creatoare de alte spirale de criza atat pentru beneficiari (prin crearea dependentelor de stat) dar si pentru restul populatiei si investitorilor carora taxele majorate aplicate ii fac necompetitivi pe piete.

In acest complex de factori apar deficitele structurale majore ale economiei. Solutionarea acestuia se face prin infuzie de lichiditati care pot veni din surse proprii (vanzarea activelor statului), stabilirea unui regim de austeritate (reducerea costurilor statului – afaceri neperformante, reducere de salarii si eventual de personal) sau prin venituri externe sistemului, din imprumuturi interbancare sau de la institutiile internationale de credit. Nici o infuzie de capital nu va da roade daca nu se fac investitii in sustenabilitatea economiei. A o face productiva inseamna mai multe lucruri: sa vezi unde sunt sincopele sistemului (fonduri structurale blocate, TVA platit anterior incasarii, evaziune fiscala cu cele 3 vulnerabilitati sistemice: frauda, eroare, coruptie), sa anticipezi nevoile viitoare ale pietelor si sa te adaptezi acestor nevoi atat prin investitii in tehnologie cat si in formarea profesioanala. Fara doar si poate fiecare din acestea presupun abordari specializate si a caror finalitate nu se intrevede pe termen foarte scurt.

Caderea pietelor finaciare in zona euro nu inseamna doar falimente si somaj, ci si caderea sistemelor de asigurari (de viata, batranete, sanatate) private bazate pe investitii si piata imobiliara. O piramida demografica intoarsa, fara perspective optimiste pe termen mediu determina o presiune suplimentara pe bugetele speciale. Acestea isi arata acum, mai mult ca oricand limitele. Pe de o parte sunt reduse veniturile ca urmare a intrarii in faliment a multor investitori, care la randu-le produc somaj (deci cost si nu venit) pe de alta parte avem un somaj structural mare in randul tinerilor (in Spania a ajuns la 50%) ale caror modele generale de viata nu se suprapun cu realitatile pietelor. Asteptarile nerealiste, inexistenta unei experiente practice si inadaptabilitatea curiculei scoalare la nevoile pietei sunt elemente cu care se confrunta in mai mare sau mai mica masura intreaga Europa.

Este firesc ca investitorii sa se uite spre est. La inceput au fost statele din fostul bloc comunist, care odata intrate in UE devin din ce in ce mai putin atractive datorita costurilor mari. De ce exista aceste costuri? Tocmai ca urmare a standardelor de viata stabilite de reglementarile europene. O paine preparata fara atingere presupune un cost mai mare decat o paine facuta de la zero de o persoana, faina neaditivata si ambalata presupune alte costuri decat cea produsa in conditii empirice in India. Dar India si China reprezinta concurenta pentru lucratorii din Europa, asa cum mirajul unui alt stil de viata, cu ore libere si drept de vot real il reprezinta pentru cetatenii din Pakistan si China- mirajul stilului de viata din Europa.

Vedem cum investitiile migreaza spre est iar populatiile spre vest. Acest aflux migratoriu incepe sa ne sperie cu cat vedem ca in scolile europene sunt mai multi copii de alte rase decat cea alba, preponderenta cu 20 de ani in urma. Ne intrebam daca din punct de vedere cultural se adapteaza, daca rezoneaza cu principiile noastre. Apoi apar alte intrebari: avem somaj, ce facem cu un aflux migratoriu care face „turism de prestatii” (nu-mi apartine sintagma, dar devine tot mai folosita).

Sunt analisti care spun ca migratia este singura salvare a sistemelor de pensii bazate pe sistemul pay-as-you-go. Atunci e de bine.

Romanii, la randul lor sunt astazi in fata unui curs valutar care ii sperie. Pietele financiare care au reactionat la criza politica se vor linisti, probabil dupa referendum. Raman insa probleme de rezolvat dupa ziua de duminica. Unele masuri sunt deja anuntate precum TVA redus la alimentele de baza, TVA achitat la momentul incasarii, axa speciala de finantare pentru irigatii. Din pacate asta insa nu va avea impact direct asupra celor care au picat bac-ul sau a celor 300.000 de firme care au dat faliment dupa introducerea impozitului forfetar. Nu va avea impact direct nici asupra numarului de asistente de la reanimare, cele ramase in sistem si care si ele sunt cu gandul la a pleca in UK sau Franta. Nu va avea impact nici asupra atractivitatii sistemului de invatamant, unde in continuare vor fi angajati suplinitori dintre persoanele care au picat definitivatul.

Ca toate acestea sa se faca e nevoie de reforme, de bani investiti pe termen lung si de o acceptare ca am ajuns la un prag de la care, ca sa mergem mai departe e nevoie de un acord al tuturor. Criza constanta politica, finalizata acum cu un indemn la boicot electoral a presedintelui unei tari, stat membru UE nu are cum sa nu ne afecteze pe fiecare din noi, direct sau indirect.

Trebuie sa privim in jur si sa intelegem ca Europa pe care o imaginam ca salvatoare are ea insasi propriile probleme. Are somaj, are relocari de investitii, are populatii din statele fostelor colonii care poate sunt la prima, a doua sau chiar a treia generatie de emigranti, inca neintegrati in societatea statului de resedinta. Entuziasmul anilor 90 fata de statele estice a disparut odata cu aparitia instalatorului polonez care l-a lasat fara activitate pe instalatorul britanic mult mai scump, acum 8-9 ani. Astazi presiunea populara pentru pastrarea restrictiilor pe piata muncii e mai mare decat considerentele de natura economica ale investitorilor sau trezoreriei nationale. De altfel nici analizele “la rece” nu ajuta prea mult in schimbarea perceptiilor, analize care arata ca nivelul maximal in tarile cele mai tentante pentru migratie si mobilitate au o populatie formata din imigranti de sub 1% din total populatie la nivelul anului 2010. Din pacate aceasta este realitatea de azi.

Din fericiere, majoritatea romanilor care lucreaza in Europa sunt oameni bine integrati in societate, care nu au creeat probleme de natura sociala. Cu mici exceptii nu putem vorbi de retele de crima organizata. Acesta a fost unul din marile atuu-ri ale discutiilor cu diversi oameni politici, investitori dincolo de ponderea insemnata in PIB-ul statului de rezidenta a muncii lor.

Reusita deschiderii unor noi piete (Germania, partial; Norvegia) nu schimba in mare masura faptul ca a reinceput sa se vorbeasca despre migratie cand e vorba de cetatenii din Bulgaria si Romania si nu despre mobilitate. Asta e o tema la care avem datoria sa meditam si sa reamintim ca indiferent de criza, guvernantii nu au voie sa incalce principiile tratatelor constitutive ale UE si trebuie sa gaseasca solutii ca fiecare din cei 500 mil locuitori sa se poata bucura de aceleasi drepturi.

Un an plin de 10 zile dificile pentru euro…

Luna decembrie te obliga la realizarea  unei analize a anului ce se apropie de final. Pui in balanata evenimente, persoane, stari si fapte. Apoi tragi linie si aduni, sperand sa iesi pe plus. In general  sperantele de la inceputul anului sunt doar partial concretizate la sfarsitul acestuia si iti promiti ca anul ce va veni te va aduce mai aproape de a-ti atinge visele.

La fel se intampla si la nivel economic si politic. Din 2007 pana in prezent vartejul pornit de la Lehman Brothers nu s-a oprit ci s-a contopit cu momente de minim si unele de relativa acalmie cand cursul monezilor importante (dolar si euro) s-au pastrat in cotele obisnuite din ultimii 5 ani. Cursul valutar atat intereuro cat si extra zonei euro (dar in interiorul UE) este tinut artificial in acei parametrii care sa pastreze balanta de plati in limite constructive.  Lucru care nu se mai poate spune din septembrie incoace despre yuanul chinez.

Europa este recunoscuta pentru modelul sau protectiv social, reprezentand un deziderat social pentru toate celelalte continente. Dupa cum spunea si Benjamin Franklin “Democracy is two wolves and a lamb voting on what to have for lunch.” Asta inseamna vot contra conditii de viata mai bune ce pun egalitate cu costuri ale vietii ridicate. Societatea care isi permite un astfel de nivel de viata va avea costuri mari, care nu tot timpul sunt sustenabile.

Zilele astea o agentie destul de controversata de rating a redus ratingul de tara la 15 dintre statele UE din care 4 din G8. Peste 2 zile va incepe un summit (al catelea pe anul asta?) al zonei euro in care se va delimita (de cand auzim asta?) nivelul euro-obligatiunilor si modalitatea de stabilire a controlului asupra bugetelor nationale.

Cu 2 noi guverne tehnocrate din cele 5 ale PIGS si o Comisie Europeana care propune un plan comun al TVA, proiectul de consolidare al convergentei economice e aproape trasat la Berlin inca de ieri. Germania preseaza inca de la summitul din iunie schimbarea Tratatelor UE in schimbul cresterii nivelului de lichiditati pe piata. In acest context miscarea FED (Rezerva Federala) a luat prin surprindere pietele prin acordarea de imprumuturi in suma nelimitata atat bancilor centrale din zona euro cat si Bancii Centrale Europene, in conditia cresterii controlului bugetelor nationale din zona euro.

Pare o sansa data de o America ea insasi in al doilea deficit major de la recunoasterea crizei financiare. Tiparirea dolarilor poate fi insa o salvare pe termen scurt, la fel ca si euro-obligatiunile care alimenteaza teama cresterii dobanzilor la creditare, ducand la o noua contractie a productiei si implicit a consumului.  Ceea ce parea o criza (deci un eveniment pasager) devine o noua constructie economica.

Cele 10 zile extreme de dificile ale monedei euro pe care comisarul pentru economie şi politică monetară, Olli Rehn le prevestea pana la ziua Z a summit-ului din 8-9 decembrie cu siguranta se vor multiplica.

In acest context temerile ca anul in curs sa fie mai bun decât cel ce va urma par sa nu fie doar o viziune a pesimiștilor.

Perspectivele financiare ale anului 2010

Criza financiara a inceput ca urmare a spargerii a balonului imobiliar din SUA in 2005-2006 si a fost agravata de o gestionare ingenioasa dar imposibil de perpetuat a instrumentelor derivate financiare a bancilor de investitii americane (5 din cele mai importante dintre acestea au acumulat in 2007 o datorie egala cu valoarea a 30% din economia SUA). HSBC a fost prima banca care in februarie 2007 a raporta o pierdere de 10,5 miliarde USD, iar in luna septembrie 2007 doua institutii de credit ipotecar sustinute de guvernul SUA, Fannie Mae (Federal National Mortgage Association) si Freddie Mac (Federal National Mortgage Association), intra sub control guvernamental, in incercarea de a fi slavate de la faliment. O saptamana mai tarziu, ca intr-un joc de domino Lehman Brothers, una dintre cele 5 mari banci de investitii, demareaza procedurile de faliment dupa ce FED (Federal Reserve Bank) refuza sa o ajute financiar ca urmare a neregulilor observate in raportul de auditare (cunoscute se pare inca din 2005) si a volumului mare de active toxice.

Alegerile prezidentiale ale SUA au indreptat putin atentia de la acest subiect, in asteptarea unui presedinte providential care sa ofere un pachet de solutii. Specialistii in macroeconomie au apreciat programul de masuri propus de John McCain, candidatul republicat, dar carisma si invazia publicitara a lui Obama au schimbat balanta in favoarea acestuia, pe 4 noiembrie 2008, la momentul votului.

Anul 2008 a fost anul asteptarii si al masurilor de redresare cu ajutorul statului, administratia Bush fiind la finalul mandatului sau mai degraba „incremenita in proiect” si mult prea sifonata imagistic pentru a oferi incredere atat investitorilor cat si cetatenilor americani. Acest an a reprezentat momentul recunoasterii existentei crizei financiare de catre cele mai puternice economii ale lumii.

Globalizarea a adus criza financiara in toate colturile lumii, dar cele mai afectate de scaderea llichiditatilor sunt economiile dezvoltate: Marea Britanie, Japonia, Germania, Franta s-au vazut nevoite sa ia masuri de ajutorare a consortiilor producatoare in special, pentru a nu genera somaj dar si regres economic derivat.

Anul acesta pentru UE a fost anul alegerii unui nou parlament european si a schimbarii garniturii de comisari europeni. Presiunea statelor importante europene s-a resimtit puternic in acest an. Daca in anii ’80 d-na Margaret Thatcher lansa celebra frazǎ : «I want my money back !», referindu-se la contibutia UK la buget acum presiunea interna obliga pe fiecare dintre principalii actori ai bugetului UE sa priveasca spre Comisie. Consiliile acestui an ale ministrilor de finante din statele UE si a presedintiilor de stat si de guvern s-au centrat in special pe gasirea de solutii pentru sprijinirea economiei sociale de piata, dar si pentru constuirea unei economii bazate pe emisii mai reduse de carbon.

Proiectele de supraveghere a pietei de asigurari si a celei financiare propuse de Comisia UE sunt prezentate de dl. Barroso ca fiind un succes. Dincolo de Atlantic presedintele Obama ne anunta de ceva vreme inceputul sfarsitului crizei.

In acest context ramane sa privim mai atent prezentul pentru a vedea ce ne rezerva din punct de vedere financiar anul 2010. Sansele ca sistemul bancar sa se sustina exclusiv pe propriile forte raman in continuare mici. Vor ramane probleme in pivinta migratiei economice in interiorul UE care vor pastra discrepantele economice intre regiuni. Din punct de vedere energetic Europa nu este independenta, iar resurselor de energie din Marea Nordului le lipseste interconectivitatea. Barierele nontarifare continua sa reprezinte un obstacol pentru exportatorii din UE.

Daca acestea sunt premizele comune fiecare din cele 27 de state se confrunta cu problemele proprii. Perspective de crestere exista pentru Austria (bazata pe o politica de sustinerea consumului), Belgia (in functie de atentia factorilor politici focalizata in prezent pe delegarea competentelor de la guvernul federal catre institutiile locale), Cehia (dar aici vor fi alegeri in iunie, iar anul electoral reprezinta o sursa de stres asupra bugetului), Danemarca (desi are in prezent un guvern minoritar se poate baza pe o crestere economica ca urmare a scaderii taxelor si dobanzilor pentru a sprijini consumul), Elvetia (revenirea la guvernare a Partidului Poporului Elvetian poate opera schimbarile cerute de UE privind legea secretului bancar, ceea ce ar permite guvernului negocierea unor facilitati), Germania (schimbarea garniturii guvernamentale prin alianta dintre CDU/CSU, partidul d-nei Merkel cu PDL ar putea schimba viziunea politicii fiscale spre dreapta, prin eliminarea unora din masurile de stimulare a pietei auto si a pietei muncii), Olanda se poate baza pe un usor reviriment (desi programul de sprijinire al somerilor a adus o crestere a deficitului bugetar, la fel ca si achizitionarea pachetului majoritar a doua importante banci, iar increderea in premier este in scadere dupa ancheta referitoare la sprijinul oferit SUA in problema irakiana), Portugalia datorita masurilor de reducere a taxelor pentru salariatii cu inalta calificare ce vor intra in vigoare de la 01.01.2010 (desi instabilitatea datorita unui guvern minoritar ca urmare a fortelor apropiate ca pondere dupa alegerile din toamna acestui an poate reduce acest efect), Slovenia prin masurile luate de tinere sub control a datoriei publice si a masurilor de sprijinire a pietei pare teoretic sub cele mai bune auspicii.

Recesiunea va continua probabil sa fie simtita de economiile importante din interiorul UE, dar cu o scadere a intensitatii fata de 2010. Franta va continua o politica de sprijinire a consumului prin implementarea unui program larg de investitii, concomitent cu programul de reforme care au stat la baza cresterii incedereii electoratului in administratia Sarkozy, chiar daca una din masurile nepopulare este cresterea varstei de pensionare. Finlanda se afla pentru prima oara dupa mult timp intr-o stare de instabilitate guvernamentala iar un guvern format dintr-o coalitie de 4 partide consuma multe energie, iar reducerea exporturilor si scaderea increderii cetatenilor in propria economie face ca produsele financiare oferite in ultima perioada de catre institutiile bancare sa nu aiba succesul scontat, cu efecte de recul asupra bugetului. Italia nu ofera semnale de crestere economica, datorita intarzierii reformelor structurale si austeritatii politicii fiscale care nu sustin stimulentele financiare, dar inflatia de 0,9% este unul din elementele pozitive alaturi de majoritatea solida a guvenului Berlusconi in Parlament. Suedia, de asemenea, ramane intr-o situatie statica, desi increderea in guvern este mare, dar masurile prezentate de reducere a taxelor si a cheltuielilor bugetare se lasa asteptate iar expunerea bancilor suedeze in statele baltice vor putea necesita sustinerea financiara a guvernului. Polonia se afla intre pastrarea situatiei actuale si o agravare a ei, in primul rand datorita instabilitatii guvernamentale si a alegerilor prezidentiale din luna octombrie, de asemenea scaderea sporului natural pe care s-a bazat in ultimul deceniu vor crea probleme sistemice intregului spectru economic.

Vor ramane in recesiune statele a caror crestere s-a bazat intr-o proportie covarsitoare pe consum si cu un deficit de cont curent masiv. Ungaria si Romania se afla in mare parte in situatii apropiate ca urmare a acordurilor incheiate cu FMI, diferenta consta in stadiul implemetarii masurilor de austeritate impuse de acesta. Un alt punct comun este instabilitatea guvernamentala datorita guvernului minoritar. Bulgaria a evitat pana acum un acord cu FMI dar probabil nu pentru mult timp avand in vedere indatorarea externa si instabilitatea guvernamentala datorita guvernului minoritar (dupa alegerile din iulie) care fac sa intarzie masurile anticriza dar si cele impotriva crimei organizate si coruptiei, avand in vedere monitorizarea Comisiei Europene asupra acestor dosare. Tarile baltice vor fi in continuare afectate de efectele crizei financiare globale. Estonia a declarat in acest an o scadere a economiei cu 13%, iar infrangerile partidelor de la guvernare la scrutinul pentru PE nu sunt de bun augur pentru guvernul coalitiei. Letonia a avut o scadere a economiei cu 17% in 2009, iar coalitia formata din 5 partide aflata la guvernare dupa alegerile din acest an nu a avut pana in acest moment un program coerent, cee a ce a dus la manifestatii in strada. Lituania se confrunta de asemenea cu instabilitate politica datorita coalitiei guvernamentale si a nemultumirii cetatenilor care au manifestat in strada de mai multe ori in acest an, ca urmare a scaderii economiei cu 15%. Grecia continua sa amane luarea masurilor de reducere a cheltuielilor bugetare iar masurile anuntate de premierul socialist (prin care a si castigat in acest an alegerile) de crestere a salariilor bugetarilor si a subventiilor acordate de stat sunt ingrijoratoare. Marea Britanie se lupta cu propriile probleme ca urmare a scaderii increderii populatiei in propria moneda si a reducerii investitiilor ce au dus la cresterea inflatiei la 2,3%, in acest an. Sa nu uitam ca in mai vor fi alegeri, care pot schimba configuratia parlamentara avand in vedere scaderea popularitatii Partidului Laburist. Spania nu da semnale de redresare a propriei economii, efectele prabusiri pietei imobiliare a dus al cresterea somajului si a neincrederii populatiei in propria economie. De asemenea fragilitatea guvernului poate duce la instabilitate guvernamentala daca partidele regionale isi retrag sprijinul informal fata de guvernul Zapatero. Irlanda este condusa in prezent de o coalitie guvernamentala care nu a gasit cea mai eficienta formula pentru scaderea somajului si a deficitului bugetar ambele avand in prezent 2 cifre. Daca in acest an scaderea economiei a fost de 2,5%, unii analisti prevad ca anul viior se va pastra o rata a somajului de peste 15%. Elementul pozitiv este totusi inflatia redusa de 0,4%.

%d bloggers like this: