60.000 de persoane sunt anuntate astazi sa manifesteze impotriva programului de masuri propus de guvern ca urmare a Acordului Stand-By cu FMI.
Desfasurarea evenimentelor nu porneste de luna trecuta cand aceste masuri au fost anuntate. Pentru cei care privesc in ansamblu stiu ca in urma cu un an am avut alegeri europarlamentare si prezidentiale.
Si tot acestia mai știu ca la sfârșitul mandatului guvernului Tăriceanu, la bugetul de stat, veniturile au fost de 61,03 miliarde lei, în timp de cheltuielile au ajuns la 80,89 miliarde lei, deficitul fiind de aproape 19,86 miliarde lei, echivalent cu aproape 3,94% din PIB.
Acest deficit a crescut in anul 2009 la 7,2% din produsul intern brut, respectiv 36,4 miliarde lei, ca urmare, in principal, a reducerii incasarilor din impozitul pe profit (-8,9%), precum si a celor din TVA (-16%) si a taxelor vamale (-31,9%) dar si cresterii cheltuielilor bugetului general consolidat cu 1,4% fata de 2008 (193 miliarde lei). In an de criza, in 2009 (cand s-a semnat un acord de imprumut cu FMI) costurile cu personalul au fost cu 2,4% mai mari decat in 2008… Ce inseamna in limbaj comun asta? Incapacitate de a incasa taxe, acordare de avantaje anumitor firme care fac rulaj transfrontalier (cross-border sales) dar si angajari suplimentare, desi pe hartie numarul agentiilor guvernamentale s-a redus…
Nota de plata a venit inca de anul trecut, cand de la o rata de 3,4% a somajului in 2008 s-a ajuns la 7,8% in 2009. Astazi avem 740.000 de şomeri (rata somajului fiind in martie 8,46%), peste 105.000 de firme mici şi mijlocii închise sau suspendate, pensionari care au ajuns la limita subzistenţei, spitale în care oamenii nu-şi mai găsesc drumul către sănătate, din cauza lipsei de finanţare.
Guvernul Boc la instalarea în funcţie ne promitea că şi-a propus să sprijine angajarea tinerilor în conformitate cu specializările obţinute pentru a stopa exodul forţei de muncă tinere şi specializate din tara. Aceeaşi tineri în rândul cărora, conform datelor Eurostat, rata şomajului a urcat in aceasta perioada dramatic, 20,6% dintre tinerii români de sex masculin erau şomeri în intervalul ianuarie-martie 2010….
La un an si 3 luni de la semnarea primului acord păgubos cu FMI guvernul Boc ne-a adus la o datorie de 2500E pe capul fiecărui român, amanetand viitorul mai multor generatii…
În ultimii 7-8 ani, creşterea economică s-a făcut numai pe seama consumului, ori reducerea cu 25% a salariilor bugetarilor si cu 15% şi a pensiilor este o măsură care loveşte în consum. Cu două milioane de contracte de muncă încheiate pe salariul minim pe economie nu putem să facem coeziune economică şi socială, deşi suntem membri ai UE.
Seniorii acestei tari, carora le datoram macar respect pentru ce au realizat pentru generatia noastra sunt adusi in stadiul disperarii. Isi deplang soarta de nu avea alternative pichetand prefecturile si imbrancindu-se cu jandarmii…. Dar guvernul a gasit solutia: reducerea la 4,57 euro pe zi pensia medie în România!?
Domnul prim-ministru ne-a asigurat nu cu mult timp in urma (in decembrie si in martie a reconnfirmat acest fapt declarand chiar ca va demisiona in caz contrar) ca pensiile si salariile nu vor scadea.
Bugetarii au fost reincadrati potrivit Legii salarizării unitare din 2009 si aproximativ 400.000 de bugetari au pierdut până la 30-40 % din veniturile salariale pe care le aveau la sfârşitului anului 2008. Au gasit ulterior solutia zilelor fara plata, ce a dus la o diminuare cu 20% din venitul salarial al acelei luni. Acum le sunt diminuate cu inca 25% salariile fara macar sa fie anuntata pe ce perspectiva de timp, sau cum acest venit salarial diminuat in luna decembrie 2010 va fi luat in calculul salariului reincadrat din 2011 cand vor intra in vigoare toate reglementarile legii salarizarii unice….
Solutiile in acest moment nu pot fi decat o reducere a cheltuielilor si o crestere a colectarii taxelor, sustinerea consumului pe care s-a bazat cresterea economica, nu reducerea salariilor si a pensiilor ci inghetarea lor pentru 2 ani.
Nu as vrea sa termin acest articol intr-un ton defetist… dar romanii sunt obisnuiti cu dificultatile economice si vor accepta sa treaca printr-o noua criza pana cand situatia va fi dincolo de rata suportabilitatii…
Istoria recenta a Romaniei este un lung sir de crize… Unirea de la 1918 a insemnat costuri uriase pentru a aduce la un nivel apropiat toate regiunile macar din punct de vedere administrativ, au urmat costurile a doua razboaie mondiale si ale unui crah financiar in anii 30, apoi anii 50 cu colectivizarea fortata si detentiile politice care ne-au decimat elitele, urmati apoi de costurile unei industrializari fortate si fara analize de cost in anii 60-80, ca apoi anii 90 sa ne aduca o tranzitie greu suportata, finalizata cu un exod in masa in special in Italia (2 milioane de conationali!) si Spania (aproximativ 800.000 de romani)…
In final, normalitatea si cresterea economica din Romania o putem reduce la perioade izolate, la sfarsitul perioadei interbelice, anul 1938 ramane referinta (dar sa nu uitam ca rata analfabetismului in acest an era de 83%) si perioada 2000-2008. Sper sa nu fie nevoie de inca 50 de ani ca Romania sa revina la o perioada de crestere economica, asa cum au asteptat seniorii acestei tari…
Filed under: Politica | Tagged: Acord FMI, creștere economică, criza financiara, deficit bugetar, Guvern, guvernare, pensii, PIB, program social, soluții criză financiară, somaj | Leave a comment »
Denisapatrascu's Blog 