Denisapatrascu's Blog

Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a pus astazi în dezbatere publică Strategia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă pentru perioada 2013-2020, în contextul Strategiei Europa 2020.

Stategia oferă o diagnoza corecta a riscurilor acestui sector astăzi dar si pe termen mediu, cele mai importante 2 probleme dificil de surmontat pe termen scurt fiind prabusirea demografica si calificarea redusa. Fara a oferi un panaceu vine cu un plan de actiuni realizabil in contextul in care se va colabora la nivel guvernamental la toate palierele: ocupare, educatie, politici fiscale, politici de suport pentru familie, altfel va fi un alt document (la fel de bun ca si actualul) dar inaplicabil. Un alt factor important este utilizarea congruenta a resurselor financiare atât de la bugetul de stat (prin alocari directe sau indirect prin nivelul de taxare, reducerea costului muncii), de la bugetelor locale dar mai ales utilizarea fondurilor europene.

Evoluţia demografică negativă este unul din factorii de risc ai strategiei. În perioada 2000-2012 România a pierdut 5,7 puncte procentuale din rata totală de ocupare a populaţiei active (20 – 64 de ani), 8,7 puncte procentuale din rata de ocupare a forţei de muncă vârstnice 55 – 64 de ani şi 6,9 p.p. din rata de ocupare feminină de 20-64 ani.

Una din problemele pe termen lung este scăderea populaţiei tinere, 3,5 pp între 2005-2012 ceea ce va avea consecinţe viitoare atât pentru creşterea ocupării, cât şi pentru politicile de asigurări şi asistenţă socială. Pe acest fond în ultima decadă s-a înregistrat o tendinţă continuă de creştere a vârstei mediane a populaţiei României de la 34,4 ani în 2000 la 36,4 ani în 2005, ajungând la 38,3 ani în 2010 şi 38,9 la 1 ianuarie 2012- dar şi a ponderii populaţiei în vârstă de muncă în total populaţie, (15- 64 de ani), astfel, aceasta a crescut de la 68,2% in anul 2000 la 70% în anul 2012.

Migratia masivă este un alt motiv al evoluţiei negative demografice. Estimările efectuate la nivel european arată că un număr de aproximativ 2,1 milioane de români lucrează în alte state membre ale Uniunii Europene (principalele state de destinație fiind Italia – 890.000 persoane, Spania – 825.000 persoane şi Germania – 110.000 persoane).

Pe lângă acest factor de risc se observă si alţii la fel de dificil de combătut: o rată de ocupare a femeilor redusă; o participare scăzută a lucrătorilor vârstnici pe piața muncii; un nivel ridicat al șomajului în rândul tinerilor; o durată redusă a vieții profesionale; nivelul scăzut al cheltuielilor cu politicile active pe piața muncii de furnizare, motiv pentru care focalizarea și personalizarea este insuficientă a măsurilor de ocupare; funcționarea deficitară a serviciilor de ocupare; acoperirea și nivelul inadecvat al beneficiilor de șomaj; riscul de sărăcie a persoanelor active, capcana salariilor mici; furnizarea insuficientă a facilităților de îngrijire de calitate a copiilor și/sau a persoanelor dependente; neconcordanța dintre calificări și cerințele pieței muncii; un sistem de previzionare insuficientă a competențelor; o rată de absolvire a educației terțiare redusă; incidență ridicată a părăsirii timpurii a școlii; furnizarea insuficientă a oportunităților de educație de înaltă calitate; nivel ridicat de studenți cu un nivel scăzut de competențe de bază.

Strategia Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă 2013-2020 (SNOFM) își propune să impulsioneze eforturile de a atinge ținta de ocupare stabilită de România pentru anul 2020, și anume o rată de ocupare de 70% pentru populația în vârstă de 20-64 de ani şi se doreşte a fi o abordare integrată a politicilor relevante, atât din perspectiva dezvoltării cererii, cât şi din perspectiva gestiunii eficiente a ofertei pe piața muncii și propune soluții realiste de abordare, care pot fi finanțate din bugetul național, bugetul asigurărilor pentru șomaj și din resursele financiare alocate în perioada de programare 2014 – 2020.

În anul 2012, România, a avut o rată a ocupării la segmentul de populație 20-64 ani de 63,8%, situată semnificativ sub media europeană (68,5%). Într-o situaţie similara se aflau alte 11 ţări printre care Bulgaria, Polonia, Slovacia şi Irlanda. În perioada 2000-2012 România a pierdut 5,7 puncte procentuale din rata totală de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă 20 – 64 de ani, 8,7 puncte procentuale din rata de ocupare a forţei de muncă vârstnice 55 – 64 de ani şi 6,9 p.p. din rata de ocupare feminină de 20-64 ani. În 2012 rata de ocupare a tinerilor (15 – 24 ani) era de 23,9% cu doar 0,1 pp. mai mare decât valoarea înregistrată în 2011, dar cu mult sub media europeană de 32,9%. În ceea ce priveşte rata de ocupare a persoanelor vârstnice (55- 64 ani) aceasta a fost de 41,4%, în creştere cu 1,4 pp. comparativ cu anul anterior dar sub media europeană de 48,9%.

Productivitatea redusă şi salariile scăzute contribuie cel mai mult la starea de sărăcie a persoanelor active (sărăcia în muncă). Ratele de saracie în muncă au tendinţa de a fi mai mari în cazul familiilor monoparentale cu copii în întreţinere precum şi în cazul celor cu contracte temporare sau cu timp parţial. Rata de sărăcie în muncă înregistrată în România a fost de 17,3%, cu mult peste media europeană UE 27 de 8,4%.

Cheltuielile alocate din buget serviciilor de ocupare sunt insuficiente (0,45% fata de 2,17% din PIB în 2009), în comparatie cu media UE 27 (de 0,536% in 2009).

Romania va trebui să crească rata de ocupare, în contextul în care numărul locurilor noi de muncă este direct proporţional cu dezvoltarea economiei şi aceasta în situaţia in care economia României a înregistrat în perioada 2000 – 2010 o scădere absolută de 3,7% a ratei de creştere anuală a PIB-ului real, deşi în intervalul 2002 – 2008 s-a înregistrat o rată medie de creştere de 6,3%, ce a depăşit rata medie de creştere a PIB-ului potenţial. Dar in termeni reali, importanţa economiei românești în ansamblul economiei Uniunii Europene, exprimată ca pondere  in valoarea adăugată brută pe total economie, pentru România în total acesta a crescut de la 0,4% în 2000 la 1% în 2010.

Repartitia populatiei ocupate pe activitati ale economiei nationale în anul 2012 arata ca  29% din totalul persoanelor ocupate erau concentrate in sectorul agricol, 28,6% în industrie şi construcţii, iar 42,4% în servicii. Dacă în cazul industriei, ponderea ocupării este apropiată de media europeană, discrepanţele majore sunt în cazul agriculturii şi respectiv al serviciilor. Documentul apreciază că agricultura este supradimensionată în privinta numărului de persoane ocupate pe care o deţine, în condiţiile în care, tendinţa europeană este de restrangere a proportiei populaţiei ocupate în raport cu celelalte ramuri.

O tendinţă europeană a ocupării care nu se înregistrează în România este creşterea ponderii lucrătorilor pe cont propriu în sectorul de afaceri şi servicii financiare, administraţie publică şi servicii comunitare/ activităţi gospodăreşti. În anul 2012, 67,3% din persoanele ocupate aveau statutul de salariat (65,6% in 2010), 18,9% lucrator pe cont propriu si membru al unei societati agricole sau al unei cooperative (20,4% in 2010), 12,6% lucrător familial neremunerat (12,7 în 2010) si 1,2% patron (1,3% în 2010).

Datele referitoare la populaţia ocupata în vârstă de muncă (15 – 64 ani) pe regiuni scot în evidenţă faptul ca doar regiunea Bucuresti-Ilfov are o evoluţie pozitivă, printr-o creştere de 105 mii de persoane ocupate (în perioada 2000 – 2012), celelalte regiuni înregistrează evoluţii negative, cea mai rea situatie fiind Sud – Muntenia cu o scadere de peste 204 mii de persoane şi Sud – Vest Oltenia cu o scadere de peste 150 mii de persoane, cea mai dramatică diminuare a ratei de ocupare pe regiuni s-a înregistrat în regiunea Sud – Vest Oltenia de peste 8 punte procentuale.

Aşa cum menţionam, Strategia are ca ţintă cheie 2020 creşterea ratei de ocupare a forței de muncă pentru grupa de vârstă 20-64 ani la 70%. Condiţionările asupra realizării obiectivului de promovare a ocupării forţei de muncă sunt legate de alte domenii de politică:

• Educație: reducerea abandonului școlar și a părăsirii timpurii a scolii, precum și implementarea de programe pentru persoanele care au un nivel scăzut de educație; creșterea calității procesului de învățământ, în special a relevanței competențelor obținute pentru dezvoltarea carierei profesionale; corelarea programei școlare (nivel mediu și superior) cu cerințele actuale și de perspectivă ale pieței muncii;
• Economie: îmbunătățirea competitivității sectorului agricol; stimularea sectoarelor economice sustenabile; extinderea infrastructurii și utilizării TIC; extinderea/modernizarea infrastructurii și facilităților publice de transport;
• Fiscalitate/Costuri de utilizare a forței de muncă: reducerea presiunii fiscale și administrative asupra utilizării forţei de muncă (nivelul taxării muncii; reducerea numărului de declarații/formulare privind forța de muncă); facilități fiscale pentru angajarea șomerilor și a persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile;

Obiectivele specifice și direcții de acțiune sunt dezvoltate in planul de acţiuni, direcţiile specifice fiind: creșterea ocupării în rândul tinerilor și prelungirea vieții active a persoanelor în vârstă; diminuarea șomajului în rândul tinerilor și a numărului de tineri care nu sunt în cuprinşi în programe de ocupare, educație sau formare; creșterea participării pe piața muncii a persoanelor în vârstă; îmbunătățirea structurii ocupaționale și participării pe piața muncii în rândul femeilor și a persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile; reducerea ocupării în agricultura de subzistență și facilitarea relocării acestei resurse umane către activități non-agricole; creșterea participării femeilor pe piața muncii, inclusiv prin măsuri suport de reconciliere a vieții profesionale cu cea de familie; creșterea participării persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile pe piața muncii prin dezvoltare de măsuri care să combine suportul social cu activarea; dezvoltarea unei resurse umane cu un nivel înalt de calificare și competenţe adaptate la cerințele pieței muncii; sprijinirea adaptabilităţii şi dezvoltării permanente a forţei de muncă corelate cu schimbările structurale ale pieței muncii; îmbunătăţirea nivelului de competenţe al persoanelor șomere și inactive apte de muncă pentru a facilita reintegrarea acestora pe piața muncii; îmbunătățirea mecanismului de fundamentare, implementare, monitorizare și  evaluare a politicilor cu impact pe piața muncii.

Planul de acţiuni al Strategiei de Ocupare a Forţei de Muncă 2014-2020 pusă în dezbatere publică în data de 26.08.2013 de către Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice îşi propune utilizarea unui număr de activităţi şi acţiuni pentru creşterea ratei de ocupare, astfel pentru:

• Creșterea participării pe piața muncii a tinerilor: aplicarea unor programe integrate orientatecătre tinerii care nu sunt incluşi nici în sistemul de educaţie sau formare şi nici în ocupare – Garanția pentru tineri prin acordarea de consiliere personalizată, sprijin pentru orientare profesională, formare profesională, inclusiv recunoașterea competențelor non-formale și informale, dezvoltarea competențelor – cheie generale, utilizarea TIC prin promovarea competențelor digitale și a investițiilor în e-competențe și dezvoltare de alte competențe relevante; consolidarea cooperării instituţiilor şi actorilor relevanţi pentru monitorizarea tranziţiei tinerilor de la şcoală la viaţa activă/carieră, la nivel central şi regional/local prin dezvoltarea unui sistem de monitorizare a acestor tranziții; devalorizarea utilizării uceniciei ca instrument de asigurare a dezvoltării şi certificării competenţelor profesionale prin pregătire la locul de muncă pentru tineri; promovarea sistemului de stagiu pentru absolvenții de învățământ superior; stimularea ocupării pe cont propriu și a antreprenoriatului pentru tineri; creșterea mobilității tinerilor prin dezvoltarea serviciilor EURES care încurajează tinerii să se mobilizeze și să lucreze în cadrul UE; Programe, acțiuni și măsuri destinate includerii copiilor și tinerilor cu nevoi speciale în educație, formare profesională și vocațională și integrarea pe piața muncii a tinerilor cu dizabilități, inclusiv prin crearea și dezvoltarea de ateliere protejate; creșterea atractivității sistemului de formare vocațională și educațională, inclusiv prin campanii de informare, consiliere și orientare, competiții și sprijinirea tinerilor aflați în sistemul de educație obligatorie pentru a se familiariza cu viitoarele locuri de muncă, calificări și oportunități de carieră; corelarea curriculumului din învățământul superior cu schimbările structurale de pe piața muncii în perspectiva anului 2020; sprijinirea investițiilor în CDI, inclusiv in mediul rural, stimularea start-up-urilor și spin-offurilor inovative și atragerea tinerilor cercetători în centre de excelență CDI;
• Creșterea participării pe piața muncii a persoanelor în vârstă: scheme de ocupare a persoanelor în vârstă (inclusiv subvenții/reducerea contribuțiilor angajatorilor pe o perioadă determinată; dezvoltarea unor iniţiative de transfer a cunoștinţelor şi expertizei în muncă din partealucrătorilor în vârstă, către angajaţii tineri (programe de mentorat, coaching); asigurarea accesului persoanelor vârstnice la forme flexibile de organizare a muncii; încurajarea prelungirii vieţii active inclusiv prin măsuri fiscale;
• Reducerea ocupării în agricultura de subzistență și facilitarea relocării acestei resurse umane către activități non-agricole: dezvoltarea programelor de orientare şi formare profesională pentru persoanele adulte din mediul rural, raportate la realităţile economice ale zonelor cărora se adresează; sprijinirea activităţilor de antreprenoriat a persoanelor adulte din mediul rural și facilitarea reînnoirii generaționale în sectorul agricol prin ajutor financiar pentru business start-up-uri acordat tinerilor fermieri; acordarea de facilităţi fiscale întreprinzătorilor care demarează afaceri în sectoarele secundar şi terţiar în mediul rural și celor care creează locuri de muncă adresate grupurilor dezavantajate din mediul rural; dezvoltarea de scheme de garanții pentru persoanele defavorizate din mediul rural; acordarea de facilităţi fiscale întreprinzătorilor care demarează afaceri în sectoarele secundar şi terţiar în mediul rural și celor care creează locuri de muncă adresate grupurilor dezavantajate din mediul rural; dezvoltarea de scheme de garanții pentrupersoanele defavorizate din mediul rural; dezvoltarea de scheme de garantare pentru beneficiarii Programului Național de Dezvoltare Rurală; modernizarea și înființarea de instituții de învățământ și infrastructură; livrarea de programe integrate pentru facilitarea mobilității ocupaționale și geografice a persoanelor inactive din mediul rural.

• Creșterea participării femeilor pe piața muncii, inclusiv prin măsuri suport de reconciliere a vieții profesionale cu cea de familie: combaterea stereotipurilor de gen din sistemul de învățământ prin continuarea organizării de campanii de informare pentru elevii de liceu în domeniul egalității de șanse; organizarea de campanii de informare și conștientizare pentru tați cu privire la nevoia implicării acestora în creșterea și educarea propriilor copii; editarea unui ghid cu modele de conciliere a vieții de familie cu viața profesională și cu prevederi legislative care să fie distribuite la nivel național; organizarea de burse ale locurilor de muncă în regiunile /localitățile cu o participare redusă a femeilor pe piața muncii în scopul facilitării ocupării acestei categorii; activități menite să reducă diferențele de gen în salarizare prin organizarea de conferințe naționale în care să fie implicați partenerii sociali, reprezentanți ai Guvernului, precum și reprezentanți ai mediului de afaceri si elaborarea și editarea de materiale promoționale și informative; sprijinirea dezvoltării antreprenoriatului în rândul femeilor în particular prin facilitarea utilizării de noi idei și prin încurajarea înființării de noi firme în sectoarele economice cu potențial de creștere; Încurajarea femeilor pentru revenirea pe piața muncii ca urmare a întreruperii sau finalizării concediului pentru creșterea copilului/copiilor, inclusiv prin aranjamente flexibile de lucru; dezvoltarea infrastructurii pentru a asigura facilități de îngrijire a copiilor în toate comunitățile și accesul la acest tip de servicii; identificarea nevoii de servicii de îngrijire, precum şi dezvoltarea de programe de formare şi motivare a participării îngrijitorilor pe piaţa muncii, concomitent cu dezvoltarea și promovarea accesului persoanelor dependente la servicii de îngrijire.

• Creșterea participării persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile pe piața muncii prin dezvoltarea de măsuri care să combine suportul social cu activarea: măsuri active și preventive și de incluziune socială pentru persoanele aparţinând grupurilor vulnerabile și a celor aflate în sistemul de asistenţă socială; Facilităţi fiscale acordate angajatorilor în vederea stimulării incluziunii pe piaţa muncii a persoanelor vulnerabile /cu dizabilităţi / a celor condamnate aflate în evidenţa serviciilor de probaţiune şi a celor care execută sau au executat în parte, sau în întregime o pedeapsă privativă de libertate; sensibilizarea angajatorilor în oferirea unor adaptări adecvate persoanelor cu dizabilităţi şi persoanelor vârstnice la locurile de muncă; sensibilizarea angajatorilor pentru a asigura accesibilizarea mediului fizic, informațional si comunicațional; dezvoltarea de servicii care presupun pregătire pentru angajare pentru persoanele cu dizabilități; servicii de asistență în căutarea, obținerea și menținerea unui loc de muncă, inclusiv pentru revenirea la locul de muncă pentru persoanele cu dizabilități; dezvoltarea de măsuri de sprijin la locul de muncă; dezvoltarea spiritului antreprenorial și promovarea oportunităților pentru activități independente, dezvoltarea de cooperative și începerea de afaceri proprii; programe de reintegrare profesională și reabilitare vocațională și profesională pentru persoanele cu dizabilități; reanalizarea şi modificarea /completarea cadrului legal în vederea încurajării participării persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa muncii; dezvoltarea și implementarea de programe integrate pentru identificarea oportunităţilor locale de dezvoltare şi ocupare, precum şi pentru facilitarea mobilității ocupaționale și geografice a persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile; extinderea schemelor de creditare pentru IMM-uri în vederea creării de noi locuri de muncă; extinderea la nivel național a rețelei de centre de consiliere, orientare și reconversie profesională, inclusiv de evaluare vocațională în vederea integrării persoanelor cu handicap pe piața muncii din România; definitivarea cadrului de reglementare a economiei sociale, ca alternativă de ocupare şi promovare a unor scheme inovative adecvate; stimularea economiei sociale și a sectoarelor antreprenoriatului social prin facilități acordate întreprinderilor de economie socială pentru a înlesni accesul și participarea pe piața muncii a grupurilor vulnerabile; asigurarea accesului persoanelor de etnie romă la servicii de asistență socială în paralel cu participarea la programe de formare și ocupare;

•  Sprijinirea adaptabilității și dezvoltării permanente a forței de muncă corelate cu schimbările structurale ale pieței muncii: stimularea investiţiilor în formarea profesională a forţei de muncă; crearea unui sistem partenerial de formare iniţială şi continuă care să contribuie la asigurarea forței de muncă necesară la nivel regional; dezvoltarea competenţelor generice (competenţe digitale, limbi străine, abilităţi antreprenoriale şi competenţe sociale, comunicare) ale forței de muncă; introducerea şi recunoaşterea metodelor inovative de predare/formare bazate pe tehnologia informaţiei în formarea profesională continuă (elearning); implicarea partenerilor sociali în definirea/validarea calificărilor, a standardelor ocupaţionale şi programelor cadru de formare profesională continuă pentru asigurarea transparenţei calificărilor şi consistenţei certificatelor; recunoașterea competențelor dobândite în contexte non-formale și informale; calificarea și recalificarea forței de muncă pentru sectoarele cu potențial de creștere economică, inclusiv prin furnizarea de formare profesională continuă specifică în domeniul acvaculturii, pisciculturii, exploatațiilor maritime, turism de coastă și maritim.

• Îmbunătățirea nivelului de competențe al persoanelor șomere și inactive apte de muncă pentru a facilita reintegrarea acestora pe piața muncii: dezvoltarea unui sistem de stabilire a profilului individual al șomerului și evaluare a riscului de șomaj pe termen lung și a nevoii de îmbunătățire a nivelului de competențe; dezvoltarea unui sistem pentru anticiparea cererii de forța de munca in concordanta cu tendințele pe termen lung de pe piața muncii în vederea ajustării programelor de formare profesională orientate către șomeri și persoane în căutarea unui loc de muncă.

Filed under: Analize juridice, Politica | Tagged: agricultori, femei, grupuri vulnerabile, someri, strategia de ocupare a fortei de munca, Strategia Europa 2020, tineri | Leave a comment »