In spaţiul UE, activitatea de lobby s-a făcut remarcata la sfârşitul anilor ’70, evenimentul care a marcat explozia acesteia fiind primele alegeri directe pentru Parlamentul European din anul 1979.
In dorinta de a creştere gradul de transparenţa a procesului de luare a deciziilor la nivel comunitar, Comisia Europeană a lansat în anul 2008 Registrul reprezentanţilor grupurilor de interese – termen generic desemnând toate organismele care încearcă să influenţeze elaborarea politicilor la nivel comunitar.
Acum, la un an de la infiintarea registrului Comisia Europeana a prezentat zilele trecute (28.10.2009) un raport privind aceasta activitate conform caruia numărul organizaţiilor şi al persoanelor fizice care s-au înregistrat este de 2.100 şi continuă să crească. Deosebit de încurajator este şi faptul că numărul organizaţiilor înscrise este mai mare decât cel al persoanelor fizice.
In prezentarea Raportului Comisarul UE Siim Kallas a apreciat faptul că Registrul a schimbat cultura corporatistă a Comisiei. Oficialii UE se gândesc acum de două ori înainte de a se întâlni cu reprezentanţi ai grupurilor de interese neînregistrate. De asemenea, unele departamente ale instituţiilor UE au eliminat din bazele lor de date organizaţiile neînregistrate sau au luat măsuri similare.
Cu siguranta nu toata lumea este multumita de existenta lui. Multe firme de avocatură şi grupuri de reflecţie au încercat să-l boicoteze. Avocaţii se tem că Registrul încalcă regulile privind confidenţialitatea, în vreme ce grupurile de reflecţie susţin că activitatea lor nu intră în sfera acţiunilor de lobby.
Ca raspuns la aceste temeri reprezentantii Comisiei au precizat ca prin clarificarea terminologiei folosite în Registru şi creând o categorie separată pentru grupurile de reflecţie speră să se rezolve aceste probleme. De asemenea, va revizui regulile privind comunicarea informaţiilor financiare pentru a ameliora transparenţa. Reprezentanţii grupurilor de interese care se înregistrează trebuie să precizeze ce costuri implică activitatea lor şi să adere la un cod de conduită pe care trebuie să-l respecte în relaţiile cu personalul Comisiei. Până în prezent, au fost înaintate zece plângeri şi doar într-un singur caz a fost impusă o sancţiune, constând în suspendarea temporară din Registru.
În prezent, eforturile Comisiei se concentrează pe elaborarea unui registru împreună cu Parlamentul European. Cele două instituţii au lansat deja o pagină comună de internet de unde se poate accesa registrul fiecăreia dintre ele. În acest sens, a fost aprobat un set de orientări privind elaborarea viitorului registru comun şi a unui cod de conduită revizuit pentru reprezentanţii grupurilor de interese. Mai multe informatii gasiti aici: Raportul http://ec.europa.eu/commission_barroso/kallas/doc/news68_en.pdf; Registrul lobby-stilor inregistrati la Comisia Europeana https://webgate.ec.europa.eu/transparency/regrin/consultation/listlobbyists.do?reset ; si cei de la Parlamentul European http://www.europarl.europa.eu/parliament/expert/lobbyAlphaOrderByOrg.do?language=RO
Ce este lobby-ul?
Activitatea de lobby reprezintă promovarea legitima a intereselor unor companii, prin activităţi de comunicare profesionista, care implica expertiza legislativa, tehnici discursive si abilităţi strategice, astfel încât deciziile autorităţilor sa concorde, in sectoarele de activitate ale firmelor reprezentate, cu interesele economice ale acestora si, bineînţeles, cu interesul societăţii.
Lobby-ul poate fi legiferat sau reglementat prin coduri de conduita sau coduri de bune practici, cel mai important lucru fiind transparenţa decizionala.
Lobby-ul poate fi direct sau indirect.
In România, atâta timp cât nu exista o reglementare clara, lobby-ul direct, respectiv contactul direct cu reprezentanţii autorităţilor, nu se poate realiza, cel puţin teoretic. Cel indirect, mult mai eficient, in opinia mea, se poate realiza sub forma comunicării instituţionale, a relaţiilor publice, a activităţilor de marketing, care sa conducă la crearea unei mase critice, necesara luării anumitor decizii de către autoritati, in functie de interesele companiilor implicate.
Pentru exemplificare, iata 4 situatii in care activitatea de lobby s-ar putea realiza in mod indirect:
1. O asociatie patronala dintr-un anumit domeniu de activitate este interesata in anularea accizei la produsul de baza al companiilor membre, urmarind diminuarea contrabandei. Pretul fara acciza ar deveni competitiv, eliminănd natural contrabanda, produsul acesteia fiind rejectat de piata, ca urmare a unui pret neatractiv. Urmare: operatiunile economice ale companiilor membre ale patronatului cresc, veniturile si profiturile cresc, toate pe circuite albe, fiscalizate. Deci, chiar daca accizele sunt eliminate, de fapt, veniturile bugetare cresc intr-o masura cu mult mai mare, din taxe si impozite aferente operatiunilor comerciale.
2. Mai multe companii transnationale intentioneaza sa concesioneze serviciile de parking, restaurante, benzinarii, moteluri de-a lungul autostrazilor din România. Urmare: civilizarea zonelor aferente autostrazilor, aflate astazi in mare suferinta, cu efecte benefice, inclusiv pentru bugetul de stat.
3. Constructia de autostrazi similare celor din UE, in pofida unor experimente locale atât de bine-cunoscute. Urmare: accesul marilor constructori mondiali pe piata romăneasca a autostrazilor si, odata cu ei, iesirea din empirism si intrarea intr-o noua faza, a calitatii si durabilitatii acestor foarte importante mijloace de comunicatie.
4. Modernizarea garilor din Romănia, astfel ca acestea sa dispuna de spatii comerciale moderne si alte facilitati. Urmare: conditii mult mai bune pentru calatori in perioadele, venituri mai mari la bugetul statului.
Se poate observa deci ca activitatea de lobby are o finalitate pozitiva, atât pentru companiile implicate, cat si pentru societate, in general.
Exista si critici care considera ca, de fapt, lobby-ul este un gen de trafic de influenta. Complet greşit, chiar daca pot exista lobby-isti care sa incalce legea sau codurile de conduita, trecănd granita de la lobby la trafic de influenta. In orice domeniu de activitate pot exista incalcari ale legii, sanctionate ca atare, dar nu inseamna ca acele activitati reprezinta in totalitatea lor infractiuni. Traficul de influenta desemneaza primirea sau acceptarea de bani sau alte foloase materiale, fapte savărsite de o persoana care are influenta sau care lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar pentru a-l determina pe acesta sa faca sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu. Codul Penal pedepseste fapta cu inchisoare de la 2 la 10 ani.
Romania are nevoie de lobby. Fara o astfel de activitate, pierderile la nivel national sunt foarte mari. Doar nu degeaba activitatea de lobby este atăt de prezenta in marile democratii. Sa nu ne inchipuim insa ca activitatea de lobby poate fi desfasurata de oricine. Ar fi o greseala, o pierdere de timp si de capital pentru neavizati sa creada ca orice companie de lobby poate fi o intreprindere de succes. De regula, in lobby actioneaza profesionisti recunoscuti la nivelul societatii, respectati, admisi si acceptati in sferele politice, economice, financiare, media, sociale etc. Acest lucru pare certificat si de cele 4 propuneri legislative initiate din 2000 pana in prezent, respinse insa din varii motive.
Referitor la cadrul legal existent astazi in România, consider ca art. 7414 – Activitati de consultanta pentru afaceri si management – din Clasificarea CAEN este necorespunzator desfasurarii unei activitati de lobby profesionist si de succes.
In perspectiva elaborării unei legi privind lobby-ul, orice forma de autoreglementare este bine-venita. De altfel, codurile de conduita sunt indispensabile.
Abordarea activităţii de lobby in mod inteligent va aduce câştiguri mari economiei si companiilor româneşti, la fel ca in cazul omoloagelor europene, care practica lobby-ul de mai bine de 25 de ani.
Filed under: Politica | Tagged: Comisia Europeana, lobby, Parlamentul European, Raport Comisie Europeana | 1 Comment »
Denisapatrascu's Blog 