Denisapatrascu's Blog

@Cartile Mariei – Raftul Denisei

Astazi va propun o carte usoara, de citit in timp ce asteptati sa intrati la un dentist al carui punct forte nu e chiar orarul programarilor (merge si in aeroport sau metrou, la fel de bine).

„Trei intr-o barca, fara a pune la socoteala si cainele” de Jerome K. Jerome este o carte care va va schimba imaginea despre epoca victoriana, care nu trebuie sa fie neaparat sobra si conformista, (de altfel inclusiv marea regina era considerata o persoana charismatica si plina de umor), ci plina de umor britanic, acel tip de umor care a consacrat legende vii ale show-rilor de televiziune din anii ’80-’00.

K. Jerome are un umor rafinat, al unui gentleman intr-un costum impecabil croit, cu o atitudine relativ grava intr-un salon elegant pe care ti-l imaginezi bandu-si cognacul alaturi de un trabuc pe care si l-a pregatit minutios, intr-o dupa-amiaza ploioasa londoneza, dar a carui ironie destinde orice atmosfera. Nu este acel tip de umor in care poti repovesti poanta iar cei din jur sa rada si nici umorul vulgar cu care suntem mult prea obisnuiti. Daca doresti un ceai bun alegi unul negru, britanic… are mai mult tanin decat oricare altul, fara a-si pierde aroma. La fel si umorul…. Macar din cand in cand incearca un umor fin, de salon. Garantat te vei simti mai bine iar cei din jur vor crede ca chiar ai clasa.

Titlul e cu siguranta foarte explicit. O carte dedicata unei calatorii a trei prieteni (si un fox-terrier al carui nume Montmorency m-a facut brusc sa ma felicit pentru numele din doua silabe al patrupedului din dotare) cu barca pe Tamisa. Pornita din dorinta de a iesi la aer curat si de evadare din stresanta si poluata Londra, calatoria de placere capata valentele unei expeditii in tinuturi greu accesibile, in care pregatirile implica provizii nenumarate si pregatiri din cele mai diverse, avand ca topping umor de cea mai buna calitate.

O carte care iti aminteste cat de mult ti-ai dorit o excursie in Delta dar ai vociferat din primul moment in care a trebuit sa te urci in barca rapida care te ducea acolo. Cand ti-ai luat placa de par, ca fiind un articol indisensabil al unei calatorii in sanul naturii desi accesul la curentul electric se limita la o priza de bricheta, dar de care persoane total neintelegatoare iti aminteau de fiecare data cand foamea ii facea sa se uite cu jind la conservele din dotare (fara cheita pe care tu le-ai propus in ideea unei economii fata de cele cu cheita)  doar pentru ca desfacatorul de conserve a ramas din proprie initiativa in sertarul din bucatarie desi tu stii sigur ca l-ai pus in bagaje.

Peripetiile celor trei prieteni pe Tamisa sunt spumoase iar ironia si umorul citadin ii fac sa iti para apropiati propriilor suferinte. Spre exemplu praful ridicat de pe ulita mie personal imi provoaca o tuse asmatica (nici macar nu-s originala cu tusea) in comparatie cu aerul cu plumb si dioxid de carbon din traficul din Bucuresti, evident respirat prin filtrele de polen pe care le platesc lunar la leasing. Sa nu mai vorbesc ca l-am inteles perfect pe eroul principal cand, citind o carte de medicina popularizata, dupa analiza simptomatologiilor isi descopera in istoricul medical propriu toate bolile cu exceptia apei la genunchi. Va rog sa incercati. Veti vedea cum o durere de cap descrisa in simptomatologia migrenei, a unei sinuzite sau a unei tumori maligne pe creier la ce te va face sa te gandesti? ca doar tu esti o persoana speciala, nu poti avea doar o banala migrena…

Pe langa umor care cu siguranta iti va provoca chiar hohote de ras (cu tot cu priviri dezaprobatoare ale persoanelor din jur) cartea te poate ajuta sa iti reimprospatezi informatiile de la orele de istorie, pentru ca tinuturile istorice prin care Tamisa trece ii ofera ocazia lui K. Jerome sa iti prezinte si momentele importante petrecute acolo, din perioade in care luptele personale pentru putere devin momente de istorie a unui popor (sau a fost mereu asa?).

Va recomand sa cititi aceasta carte. Stiu ca odata citita o carte de K. Jerome urmatoarea carte va fi tot una de K. Jerome, pentru ca seria peripetiilor unor oraseni din Londra sec. XIX ce-ti par atat de aproape, continua cu „Trei pe două biciclete”, “Arta de a nu scrie un roman” sau “Vacanţă cu familia mea”.

Va doresc lectura placuta!

@Cartile Mariei

Filed under: Recenzii cărți |