Pensiile, la sfarsitul unei ere…

Ieri in plenul Camerei Deputaților  (camera decizionala) dezbaterile legii pensiilor au luat o turnura tragic-comica, când parlamentarii puterii s-au retras unul cate unul de la vot, neputându-și asuma revenirea la valoarea punctului de pensie la 45%, atât cât ajunsese în timpul guvernării liberale.

Din nou valoarea punctului de pensie este stabilită aleator, fără o indicare clara a ceea ce stă la fundamentarea lui.  Nu ne explică nimeni cum dl. Boc a ajuns la o valoare a punctului de pensie de 732,8 lei… de ce nu 735, ca-i mai rotund, sau 730 lei??

Acest lucru mă face să revin asupra unui subiect pe care l-am mai dezbătut: sfârșitul erei sistemului de pensii bazat pe susținere intergenerațională, grevat de criza demografica, inflație și voința guvernanților care transformă un drept într-un element de șantaj electoral.

Să facem următorul calcul (de dragul demonstraţiei, vom presupune că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum).

Ionel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea-prea, nici foarte-foarte: să presupunem că e de 1100 de lei. Ionel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura – să presupunem! – multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2015 leafa lui Ionel va fi tot de 1100 de lei.

Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Ionel CAS-ul timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1100 de lei. Păi la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni= 29.460 lei.

Ei, aici e buba. Ionel are numai 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România.

Cum aşa? Păi să facem un mic calcul. Pensia medie din România e aproximativ 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Ionel ar putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 29.460 lei /750= 39,28 de luni. Adică peste 3 ani. Păi e numai bine: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare!

Totuşi, nimeni nu îi explică lui Ionel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care el îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni. Presupunând că Ionel va rămâne la aceeași salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul statului încă 444 x 491 lei, =218.004 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi dacă Ionel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură. Unde se duc banii ăştia? Ce se întâmplă cu ei? Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?

De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Ionel? Şi de ce trebuie Ionel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria bunăstare de după pensionare? Şi cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de politicieni?

Nu credeți că este mult mai corect un sistem de pensii în conturi personale, cu capitalizare, astfel cum propune Partidul Național Liberal, în programul „Pentru o noua economie”, în care fiecare să își cumuleze sumele din pensii în funcție de cât contribuie, iar Ionel să primească o sumă apropiată[1] de cei 247.464 lei cât reprezintă contribuția lui timp de 42 de ani la o valoare egala a salariului[2]? Să vedem care ar fi suma care i-ar reveni la pensie…247.464 lei/38 luni (varianta cea mai sumbra, dar bazată pe statisticile referitoare la speranța de viața a bărbaților din România) =6.874 lei… parcă suna mai bine față de 750 lei, cât primește pe sistemul actual…


[1] suma crește in funcție de portofoliul de investiții, și se scad comisioanele de administrare)

[2] greu de crezut însă că cineva rămâne cu același salariu din prima zi de serviciu

%d bloggers like this: