Mica reforma in justitie si medierea

Posted on October 25, 2010 by denisapatrascu

Astazi presedintele Basescu a promulgat legea privind Mica reforma in justitie care incearca sa decongestioneze instantele de judecata inclusiv prin solutionarea alternativa a disputelor.

Un subiect care este adesea mentionat, este evident medierea. Voi prezenta prevederile din aceasta reglementare care fac referire la aceasta modalitate de soluționare alternativa a conflictelor.

Art. XVIII. – Codul de procedură penală republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum  urmează:

1. La articolul 10 alineatul 1, litera h) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„h) a fost retrasă plângerea prealabilă ori părţile s-au împăcat, ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.”

2. După articolul 16 se introduce un nou articol, art. 161, cu următorul cuprins: „Tranzacţia, medierea şi recunoaşterea pretenţiilor civile

Art. 161. – În cursul procesului penal, cu privire la pretenţiile civile, inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente pot încheia o tranzacţie sau un acord de mediere, potrivit legii.

Inculpatul, cu acordul părţii responsabile civilmente, poate recunoaşte, în tot sau în parte, pretenţiile părţii civile.

În cazul recunoaşterii pretenţiilor civile, instanţa obligă la despăgubiri în măsura recunoaşterii. Cu privire la pretenţiile civile nerecunoscute, pot fi administrate probe.”

Art. XV. – La articolul 26 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificările şi completările ulterioare, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alin. (3), cu următorul cuprins:

„(3) Pentru activitatea de informare şi consiliere a părţilor cu privire la procedura medierii şi avantajele acesteia, îndeplinită potrivit legii anterior încheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu.”

6141, cu următorul cuprins:

„Art. 6141. – În faţa instanţei de fond, aceasta va stărui pentru soluţionarea divorţului prin înţelegerea părţilor. În cazul în care judecătorul recomandă medierea, iar părţile o acceptă, acestea se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea divorţului prin mediere. Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.

Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea divorţului prin mediere anterior introducerii acţiunii.

47. Articolul 7207 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 7207. – În cursul judecăţii asupra fondului procesului, instanţa va stărui pentru soluţionarea lui, în tot sau în parte, prin înţelegerea părţilor.

În cazul în care judecătorul recomandă medierea, iar părţile o acceptă, acestea se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin mediere.

Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare. Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea litigiului prin mediere anterior introducerii acţiunii.

Înţelegerea părţilor se constată prin hotărâre irevocabilă şi executorie.”

Art. I. – Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial, al României, Partea I, nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

15. Articolul 131 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 131. – În tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părţilor, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii. În acest scop, el va solicita înfăţişarea personală a părţilor, chiar dacă acestea sunt reprezentate. Dispoziţiile art. 1321 alin. 2 sunt aplicabile.

În litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere, judecătorul poate invita părţile să participe la o şedinţă de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Când consideră necesar, ţinând seama de circumstanţele cauzei, judecătorul va recomanda părţilor să recurgă la mediere, în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă, în orice fază a judecăţii. Medierea nu este obligatorie pentru părţi. Dacă, în condiţiile alin. 1 sau 2, părţile se împacă, judecătorul va constata învoiala lor în cuprinsul hotărârii pe care o va da. Dispoziţiile art. 271-273 sunt aplicabile.”

Filed under: Analize juridice, Societate | Tagged: , , , , | 4 Comments »

Sperante pentru extinderea concediului de maternitate….

Posted on October 22, 2010 by denisapatrascu

Inca o data mi s-a demonstrat capacitatea spatiului virtual in a propaga informatii. In acelasi timp nu pot sa nu observ superficialitatea in a aborda teme importante pentru cetateni sau oferirea doar a jumatatii pline a paharului, in scop propagandistic.

Pe 20 octombrie Parlamentul European, aflat in sesiune plenara la Strasbourg,  a supus votului raportul la propunerea de imbunatatire a directivei 92/85/EEC privind ameliorarea sănătăţii şi siguranţei femeilor însărcinate prin care extinde la 20 de saptamani concediul de maternitate. Textul rezoluţiei raportului  a fost aprobat de 390 de eurodeputaţi, 192 au fost împotrivă, iar 59 s-au abţinut.

Propunerea Comisiei Europene, ce dateaza din 2008, este de a extinde perioada actuala a concediului de maternitate de la 14 saptamani la 18, dintre care sase ar trebui luate imediat dupa nastere. La acel moment in cadrul EPSCO din decembrie 2008, la care am participat din partea Romaniei, Comisia a recomandat, aceasta extindere precum si plata indemnizatiei de maternitate cu salariul integral din ultima luna, sau in anumite cazuri, cu o medie a ultimelor 6 luni.

Aceasta recomandare de imbunatatire a legislatiei face parte din obligatia de revizuire permanenta a legislatiei comunitare, iar cazul special al acestei directive vine in contextul in care in anul 2000 Biroul International al Muncii a aprobat in sedinta plenara Conventia nr.183/2000[1]. Potrivit art.4 din aceasta conventie orice femeie are dreptul la un concediu de maternitate de minim 14 saptamani.

Comisia a propus in anul 2008 “Pachetul de Conciliere a vieţii profesionale cu cea de familie”, in care se regasea si propunerea de modificare a Directivei 92/85/EEC de extindere la 18 saptamani a concediului de maternitate.

Acest pachet, trebuie spus, nu a fost primit cu un deosebit entuziasm, in special de Marea Britanie si Germania, pentru care aplicarea acestuia ar presupune costuri economice mari.

Propunerea, ajunsa in Parlamentul European, a fost dezbatuta in Comitetul pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen, unde raportoare a fost vicepresedinta acestuia, eurodeputata portugheza Edite Estrela (SE – Alianta Progresiva a Socialistilor si Democratilor din Parlamentul European), care a propus amendarea art.8 prin modificarea acestuia de la 18 saptamani (propunerea Comsiei, fata de 14 in actuala reglementare) la 20 de saptamani, pentru nasterea la termen, iar pentru cea inainte de termen, cele 20 de saptamani se calculeaza de la termenul la care ar fi fost pentru nasterea la termen, din care minim 6 saptamani postnatal.

Aceasta propunere nu creeaza probleme deosebite celor mai multe din legislatiile nationale daca nu ar fi dublata de dispozitiile amendamentului 45 care prevede obligativitatea ca pe perioada de 6 saptamani indemnizatia de maternitate sa fie egala cu salariul din ultima luna, iar pentru restul perioadei se recomanda aceasta valoare.

Alte reglementari privesc extinderea perioadei concediului de paternitate la 2 saptamani, obligativitatea statelor membre de a proteja locurile de munca ale femeilor care au nascut, integrarea acestora pe acelasi loc de munca avut anterior, fiind interzisa concedierea lor pe o perioada de minim 6 luni de la intoarcerea la serviciu, aspecte privind respectarea acestor drepturi si pentru femeile care adopta copii, precum si protectia femeilor in privinta muncii suplimentare (in primele 10 saptamani dupa nastere, de la momentul graviditatii si in perioada in care alapteaza) sau de noapte, precum si dispozitii speciale pentru copii cu dizabilitati.

De asemenea un aspect foarte important este extinderea sferei de aplicare a directivei la femeile care au orice tip de contract de munca, inclusiv munca la domiciliu precum si pentru fiecare nastere, indiferent de numarul acestora.

Costurile estimate pot creste cu pana la 5.000 euro/nastere (in functie de legislatia actuala a fiecarui stat membru) dupa o analiza a Comisiei, ceea ce va determina o scadere a entuziasmului la vot in Consiliu, fata de cel avut de Parlamentul European, avand in vedere deficitele cu care se confrunta economiile tuturor statelor membre si masurile de sobrietate financiara luate la Londra si Berlin, in aceasta perioada. Dupa un studiu OECD costurile implementarii directivei in aceasta formula se vor ridica la circa 1,3 miliarde de euro anual în cazul Franţei si  3 miliarde de euro in Marea Britanie.

Pentru cei care m-au intrebat cand se va modifica legislatia romaneasca pentru a se extinde concediul maternal de la 126 de zile (18 saptamani) cat e in prezent la 20 de saptamani si cel paternal de la 5 zile la 2 saptamani, precum si cresterea valorii de la 85% la 100% a indemnizatiei de maternitate, le raspund ca aceast raport votat trebuie sa devina mai intai directiva …. iar pentru asta e necesar si votul Consiliului.

Pozitia afirmata de guvernul Boc cu privire la aceasta propunere de amendare a directivei 92/85/EEC este de respingere a variantei Parlamentului European, si de aprobare a pozitiei Comisiei (care nu ar presupune o modificare legislativa in privinta duratei, decat in cea a platii primelor 6 saptamani).

[1] Ratificata de Romania prin Legea nr.452/2002

Filed under: Analize juridice, Politica, Societate | Tagged: , , , , , , , , | 1 Comment »

Stimulentele care rastoarna guvernul

Posted on October 18, 2010 by denisapatrascu

De mai bine de o saptamana conflictul stimulentelor a impartit societatea: bugetarii fiind de partea functionarilor de la finante, mediul privat si guvernul reclamând acordarea unor beneficii netransparente, care greveaza bugetul suplimentar.

Adevarul e undeva la mijloc. Decalajele de salarizare dintre institutii au aparut dupa 1996, in special in institutiile carora li s-au acordat atributii de control. Intarirea capacitatii de control s-a hotarat sa se faca si prin imbunatatirea nivelului de salarizare. Principiu bun, dar prost pus in practica, ca de obicei. Intarirea capacitatii  de cele mai mult s-a limitat la o legitimatie de control si un venit ceva mai mare. Dar cum mereu s-a reclamat lipsa resurselor, in loc sa se creasca baza salariului la care se adauga diversele sporuri specific, s-a gasit o alta formula: stimulentele.

Pentru cei care nu stiu ce sunt, ele reprezinta un adaos la salariu, aplicat ca procent la acesta, teoretic in functie de realizari (stabilite de seful direct, de cele mai multe fara existenta unor criterii transparente) si care poate diferi de la luna la alta, in functie de resursele atrase in institutie, pentru ca sursa lor sunt amenzile aplicate de catre institutiile de control. Acesta este si motivul pentru care doar anumite institutii pot acorda stimulente.

Cresterile salariale din mediul bugetar desi spectaculoase ca procent, mai ales in perioada 2005-2008, nu au putut tine pasul cu realitatea din mediul privat. Multi dintre cei care am condus institutii in acea perioada isi amintesc eforturile de a gasi resurse pentru a-si motiva oamenii si pentru a nu  perpetua migratia catre institutiile la care stimulentele deveneau un mit.

Cat este insa de deontologic sa acorzi acesti bani din fondul obtinut din amenzi? Probabil la fel de deontologic ca finantarea Inspectiei Muncii din comisionul platit de agentii economici pentru detinerea si completarea carnetului de munca, aceasi agenti economici controlati apoi de institutia pe care o finanteaza….

Cate din amenzile acordate prin proces-verbal sunt platite si cate sunt pierdute in instanta judecatoreasca? Pentru ca aici apare un decalaj important: organul de control vine aplica amenda, si de multe ori completeaza actul de control cu greseli, de comun acord cu agentul economic controlat, astfel incat acesta il contesta si castiga in instanta. Teoretic insa, fondul a crescut artificial cu o suma pe care statul nu a incasat-o niciodata si care devine referinta la plata stimulentului.

Pentru aceste lucruri nu sunt de vina salariatii. Ei si-au stabilit niste prioritati financiare bazandu-se pe acest venit pe care il primesc de ani de zile.

Pentru bugetari ultimii 2 ani au reprezentat o continua diminuare a nivelului lor de viata: ceea ce parea o slujba sigura devine una care depinde de factorul politic, si nu de competenta, reorganizarile succesive (de multe ori doar prin schimbarea denumirii) au fost facute in ceea mai mare masura pentru a schimba niste oameni, care la rându-le si-au adus echipa, inlocuind salariati cu experienta, dar “neloiali” culorii de partid. Instabilitatea slujbei  nu-i impresioneaza deloc ca argument pe cei din mediul privat, dar acesta a fost unul din motivele pentru care multi au acceptat o slujba mai prost platita, cu intruziuni adesea mari in viata intima (de exemplu publicarea pe site-ul institutiei a declaratiei de avere, prin care multe elemente de intimitate, precum adresa devin publice). Pe langa instabilitatea pronuntata in ultimii ani s-a adaugat legea salarizarii unice, care a fost un recul real in nivelul venitului net incasat. Reducerile salariale aplicate ca urmare a reducerii cheltuielilor i-au afectat in mai multe etape: mai putin cu 25% de cateva luni , la care s-au adaugat renuntarea la unele sporuri (in functie de incadrarea in bugetul institutiei), plata unor drepturi de natura salariala (banii de masa pentru militari, inlocuirea echipamentului  pentru politisti) si un numar de zile fara plata care nu doar au grevat venitul lunar dar si alte drepturi pe termen lung: stagiul de cotizare pentru pensie , cel pentru acordarea indemnizatiei de creștere copil sau chiar pentru ajutorul de șomaj.

Toate acestea indreptatesc revolta bugetarilor. Accentul însa nu trebuie pus pe stimulente ci pe o salarizare echitabila si transparenta a celor care asigura coloana vertebrala a unui stat de drept.

Filed under: Politica | Tagged: , , , , , | Leave a comment »

Dreptul la un nivel de trai decent… venitul minim garantat in versiunea Boc

Posted on October 13, 2010 by denisapatrascu

In perioadele grele din punct de vedere economic persoanele vulnerabile din punct de vedere al veniturilor devin si mai vulnerabile. Cu alte cuvinte saracii devin si mai saraci. Cauzele sunt multiple: reducerea oportunitatilor pe piata fortei de munca, cresterea costului vietii dar si o atitudine din ce in ce mai putin generoasa a societatii in ansamblul ei, care ii priveste ca niste damnati ai propriei soarte.

Exista o intreaga istorie a modului in care societatea si-a tratat saracii, iar filosofia statului bunastarii presupune oferirea unui minim de servicii si bunuri pentru cei mai defavorizati membri ai sai.

Venitul minim garantat a aparut ca notiune distincta in legislatia romaneasca in 2001 prin Legea 416/2001, fiind unul din elementele importante ale capitolelor sociale din tratatul de aderare al Romaniei la UE.  Prin acest act normativ se reafirma principiul constitutional al obligatiei statului de a lua măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent, potrivit art.47 din Constituția României. Tot conform acestui articol cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.

In acest moment in care guvernul limitează accesul la un nivel de trai decent prin reducerea tuturor formelor de asistenta sociala, venitul minim garantat rămâne în continuare apanajul electoral al primarilor, cei care conduc serviciul de asistenta sociala al comunității locale care face ancheta socială, dosarul realizat in urma acesteia fiind baza plății venitului minim garantat. Daca in prezent 340.000 de familii si persoane singure primesc acest ajutor, din ianuarie 2011 numărul se va reduce la 290.000 (cel puțin așa vreau sa cred, deși potrivit declarației de presa postate de guvern ar fi doar 290), bugetul pe 2011 fiind cu 15% mai mic decât cel pentru 2010. Interesantă optică: nu acordăm această sursă de venit celor eligibili potrivit unor criterii ci doar unui număr de persoane… ceea ce presupune că dacă sunt mai multe persoane decât numărul finanțat acelea nu vor primi? Foarte constituțională abordare…

In prezent venitul minim garantat este de 125 lei pentru o persoana singura, 225 lei pentru 2 persoane, 313 pentru 3 persoane, 390 lei pentru 4 persoane si 31 lei pentru fiecare persoana, daca familia este mai mare sau egala cu 5 membri.

Cum se aplică în alte state UE acest drept? Primul răspuns este că nu există o normă europeană care să stabilească cum se oferă dreptul la un nivel decent de trai, deși acest principiu se regăsește în toate documentele privind drepturile individuale de la nivelul ONU si UE.

În 1990 a fost înființat un Sistem Reciproc de Informații și Protecție Socială (MISSOC) între statele membre. Conform acestui sistem, schemele de garantare a venitului minim garantat sunt clasificate in categoria IX referitoare la “Garantarea resurselor suficiente”, care sunt impartite in minimul general non-contributiv (unde intra si venitul minim garantat) si alte minime general non-contributive specifice (1. batranete, 2. invaliditate, 3. Alte MNC- alocatii familii monoparentale).

În Franța, Portugalia, Italia, Luxemburg, Letonia și Spania se folosește exact termenul de venit minim garantat (legislația noastra fiind inspirata din cea franceză), in timp ce in Austria, Cehia, Danemarca, Germania, Olanda, polonia, Slovenia, Suedia cel de venit de integrare sau insertie, in Marea Britanie de venit de sprijin, iar in Estonia, beneficiu de subzistenta.

In general acesta este un drept subiectiv non-discretionar, afectat si de fondurile bugetare, dar niciodata plafonat la un numar de beneficiari. De exemplu in Franta, Danemarca, Germania si Spania se acorda sume diferite in functie de veniturile si numarul membrilor familiei, la aceste conditii in Italia se adauga aspectul teritorial, venitul minim fiind stabilit si in functie de regiune, municipalitati si centre de sanatate locale.

Pentru o imagine de ansamblu in Franta venitul minim garantat este 454,63 euro pentru o persoana singura si 681,95 pentru un cuplu, in timp ce in Belgia este 740,32/pers. singura, 493,54/persoana/cuplu, 987,09 daca are in intretinere o persoana dependenta.  In Franta salariul  minim este 1343,77 euro in timp ce in Belgia 1384,55 euro. In Romania salariul minim este 137,3 euro, iar venitul minim este 29,76 euro pentru o persoana singura, reprezentand 21,63% din valoarea salariului minim fata de 33,83% in Franta si 53,47% in Belgia….

Filed under: Analize juridice, Politica, Societate | 2 Comments »

  • October 2010
    M T W T F S S
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031

  • Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

    Join 50 other subscribers

  • Toate blogurile

    Bloguri, Bloggeri si Cititori

  • NetworkedBlgs

%d bloggers like this: