Denisapatrascu's Blog

De mai bine de o saptamana conflictul stimulentelor a impartit societatea: bugetarii fiind de partea functionarilor de la finante, mediul privat si guvernul reclamând acordarea unor beneficii netransparente, care greveaza bugetul suplimentar.

Adevarul e undeva la mijloc. Decalajele de salarizare dintre institutii au aparut dupa 1996, in special in institutiile carora li s-au acordat atributii de control. Intarirea capacitatii de control s-a hotarat sa se faca si prin imbunatatirea nivelului de salarizare. Principiu bun, dar prost pus in practica, ca de obicei. Intarirea capacitatii  de cele mai mult s-a limitat la o legitimatie de control si un venit ceva mai mare. Dar cum mereu s-a reclamat lipsa resurselor, in loc sa se creasca baza salariului la care se adauga diversele sporuri specific, s-a gasit o alta formula: stimulentele.

Pentru cei care nu stiu ce sunt, ele reprezinta un adaos la salariu, aplicat ca procent la acesta, teoretic in functie de realizari (stabilite de seful direct, de cele mai multe fara existenta unor criterii transparente) si care poate diferi de la luna la alta, in functie de resursele atrase in institutie, pentru ca sursa lor sunt amenzile aplicate de catre institutiile de control. Acesta este si motivul pentru care doar anumite institutii pot acorda stimulente.

Cresterile salariale din mediul bugetar desi spectaculoase ca procent, mai ales in perioada 2005-2008, nu au putut tine pasul cu realitatea din mediul privat. Multi dintre cei care am condus institutii in acea perioada isi amintesc eforturile de a gasi resurse pentru a-si motiva oamenii si pentru a nu  perpetua migratia catre institutiile la care stimulentele deveneau un mit.

Cat este insa de deontologic sa acorzi acesti bani din fondul obtinut din amenzi? Probabil la fel de deontologic ca finantarea Inspectiei Muncii din comisionul platit de agentii economici pentru detinerea si completarea carnetului de munca, aceasi agenti economici controlati apoi de institutia pe care o finanteaza….

Cate din amenzile acordate prin proces-verbal sunt platite si cate sunt pierdute in instanta judecatoreasca? Pentru ca aici apare un decalaj important: organul de control vine aplica amenda, si de multe ori completeaza actul de control cu greseli, de comun acord cu agentul economic controlat, astfel incat acesta il contesta si castiga in instanta. Teoretic insa, fondul a crescut artificial cu o suma pe care statul nu a incasat-o niciodata si care devine referinta la plata stimulentului.

Pentru aceste lucruri nu sunt de vina salariatii. Ei si-au stabilit niste prioritati financiare bazandu-se pe acest venit pe care il primesc de ani de zile.

Pentru bugetari ultimii 2 ani au reprezentat o continua diminuare a nivelului lor de viata: ceea ce parea o slujba sigura devine una care depinde de factorul politic, si nu de competenta, reorganizarile succesive (de multe ori doar prin schimbarea denumirii) au fost facute in ceea mai mare masura pentru a schimba niste oameni, care la rându-le si-au adus echipa, inlocuind salariati cu experienta, dar “neloiali” culorii de partid. Instabilitatea slujbei  nu-i impresioneaza deloc ca argument pe cei din mediul privat, dar acesta a fost unul din motivele pentru care multi au acceptat o slujba mai prost platita, cu intruziuni adesea mari in viata intima (de exemplu publicarea pe site-ul institutiei a declaratiei de avere, prin care multe elemente de intimitate, precum adresa devin publice). Pe langa instabilitatea pronuntata in ultimii ani s-a adaugat legea salarizarii unice, care a fost un recul real in nivelul venitului net incasat. Reducerile salariale aplicate ca urmare a reducerii cheltuielilor i-au afectat in mai multe etape: mai putin cu 25% de cateva luni , la care s-au adaugat renuntarea la unele sporuri (in functie de incadrarea in bugetul institutiei), plata unor drepturi de natura salariala (banii de masa pentru militari, inlocuirea echipamentului  pentru politisti) si un numar de zile fara plata care nu doar au grevat venitul lunar dar si alte drepturi pe termen lung: stagiul de cotizare pentru pensie , cel pentru acordarea indemnizatiei de creștere copil sau chiar pentru ajutorul de șomaj.

Toate acestea indreptatesc revolta bugetarilor. Accentul însa nu trebuie pus pe stimulente ci pe o salarizare echitabila si transparenta a celor care asigura coloana vertebrala a unui stat de drept.

Filed under: Politica | Tagged: amenzi, bugetari, finante, nivel de trai, salarizarea unica a bugetarilor, stimulente |