Despre acordarea plăţilor compensatorii în cazul disponibilizărilor

concediere

Postat De  pentru LegeStart

Ordonanţa nr. 36/2013 privind protecţia angajaţilor disponibilizaţi din companiile de stat a fost aprobată în şedinţa din 30 aprilie și stabileşte că Guvernul aprobă doar sumele alocate plăţilor compensatorii, programul concedierii colective fiind elaborat de angajator. Dezbaterile legate de acest articol au fost generate de postarea pe site-ul Ministerului Economiei a proiectului de ordonanță. 
În forma iniţială a proiectului, acest articol prevedea că societăţile de stat care efectuează concedieri colective în condiţiile ordonanţei, precum şi numărul de salariaţi care urmează să fie disponibilizaţi, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor de resort, numai în condiţiile în care există programe de restructurare sau reorganizare aprobate, iar concedierea colectivă nu depăşește termenul de 31 decembrie 2018. Programele de restructurare ori de reorganizare a operatorilor economici erau aprobate de autoritatea publică implicată.

Prin modificarea adusă de OUG nr. 36/2013 se stabileşte că, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor de resort, se vor aproba sumele din bugetul asigurărilor pentru şomaj ce se vor aloca pentru plăţile compensatorii, în beneficiul persoanelor disponibilizate, în condiţiile în care există un plan de disponibilizare întocmite de operatorii economici. Acesta se aprobă “în condiţiile legii”.

disponibilizari2
Sursa foto: Lege5.ro

În preambulul OUG nr. 36/2013, precum și în expunerea de motive, este justificată urgența adoptării acestei ordonanțe prin expirarea la 31 decembrie 2012 a aplicării OUG nr. 116/2006 privind protecţia socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, efectuate ca urmare a restructurării şi reorganizării unor societăţi comerciale cu capital majoritar de stat şi a celor subordonate autorităţilor administraţiei publice locale, precum și a angajamentelor asumate de România prin acordurile de înţelegere cu Fondul Monetar Internaţional şi Uniunea Europeană din anul 2011-2012, prin care Guvernul României s-a obligat să rezolve deficienţele constatate la unele întreprinderi de stat prin măsuri care să conducă la restructurarea economico-financiară a acestora şi la eliminarea pierderilor şi eficientizarea pe termen lung a acestora.

Având în vedere, în special, programul de restructurare şi reorganizare a companiilor din sectorul energetic care vor fi aplicate în intervalul 2013-2018, necesitatea acestei ordonanțe de urgență vizează în special salariaţii concediaţi din acestea, care vor putea astfel să beneficieze de plăţi compensatorii, venit lunar de completare şi plăți compensatorii acordate potrivit contactului colectiv de muncă aplicabil – drepturi acordate potrivit art. 7 din OUG nr. 36/2013.

disponibilizari1
Sursa foto: Lege5.ro

După încetarea plăţii indemnizaţiei de şomaj, persoanele concediate în condiţiile acestei ordonanţe de urgenţă beneficiază de un venit lunar de completare egal cu diferenţa dintre câştigul salarial individual mediu net pe ultimele 3 luni înainte de concediere, stabilit pe baza clauzelor din contractul individual de muncă, dar nu mai mult decât câştigul salarial mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care s-a efectuat concedierea, comunicat de Institutul Naţional de Statistică, şi nivelul indemnizaţiei de şomaj la data încetării plăţii indemnizaţiei de şomaj.

Venitul lunar de completare stabileşte odată cu indemnizaţia de şomaj şi se acordă lunar pe perioade diferenţiate, în funcţie de vechimea în muncă a persoanelor concediate, după cum urmează:

a) 12 luni, pentru persoanele care au o vechime în muncă cuprinsă între 3 ani şi până la 10 ani;

b) 20 luni, pentru persoanele care au o vechime cuprinsă între 10 ani și până la 15 ani;

c) 22 de luni, pentru salariaţii care au o vechime în muncă cuprinsă între 15 ani şi până la 25 de ani;

d) 24 de luni, pentru salariaţii care au o vechime în muncă de cel puţin 25 de ani.

Sumele necesare pentru acordarea venitului lunar de completare se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, de la capitolul “Asigurări şi asistenţă socială”, titlul “Asistenţă socială”, articolul “Asigurări sociale”.

Persoanele care se reîncadrează în muncă beneficiază de 50% din venitul lunar de completare numai pe perioada lucrată, dacă în perioada acordării venitului de completare se încadrează în muncă la alţi operatori economici decât cei de la care au fost disponibilizaţi sau la operatorii economici de la care au fost disponibilizaţi, dacă la data încadrării operatorii economici respectivi nu mai au capital majoritar de stat, beneficiază de plăţi până la expirarea perioadei la care avea dreptul.

Angajatorii care au încadrat în muncă sau care au refuzat încadrarea persoanelor din rândul beneficiarilor venitului lunar de completare au obligaţia de a anunţa în termen de 3 zile lucrătoare agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în evidenţa cărora s-au aflat aceste persoane, respectiv motivul refuzului. Nerespectarea acestei obligații reprezintă contravenție pedepsită cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei.

Dacă în perioada acordării venitului de completare, beneficiarii solicită înscrierea la una dintre categoriile de pensiiprevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, plata venitului lunar de completare încetează la data acordării dreptului de pensie, conform deciziei de pensie.

Perioada în care se acordă venit de completare constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi către Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, iar venitul utilizat pentru stabilirea drepturilor de pensie este egal cu câştigul salarial individual mediu net pe ultimele 3 luni înainte de concediere, stabilit pe baza clauzelor din contractul individual de muncă, dar nu mai mare decât câştigul salarial mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care s-a efectuat concedierea, comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

Această ordonanță de urgență se aplică până la data de 31 decembrie 2018. În termen de 60 de zile Guvernul va aproba normele metodologice prin hotărâre de guvern, la propunerea ministerului muncii.

Un articol Denisa Pătrașcu © Indaco, Lege Start http://legestart.ro/mult-zgomot-pentru-nimic-despre-acordarea-platilor-compensatorii-in-cazul-disponibilizarilor/

Dezechilibrele Codului de Dialog Social

Pornind de la definitia democratiei – (în traducere literală „conducere de către popor”, din grecescul demokratia, de la demos, „popor” + kratos, „putere”) regim politic care se bazează pe voința poporului si având ca principii de bază votul universal si vointa natiunii– dialogul social este parte componenta a coagulării voinței națiunii.

Perioadele de recesiune economică trebuie să intensifice acțiunile de dialog social atât bipartit cât și tripartit, în vederea găsirii celor mai bune soluții pentru protecția drepturilor salariaților.

Din păcate modificările aduse de Legea 61/2011-Codul de Dialog Social creează blocaje la nivelul utilizării constructive a mecanismului dialogului social de la desemnarea participanților la el, până la capacitatea acestora de negociere. Dispariția contractului unic la nivel național – singurul izvor de drept care stabilea criteriile de protecție a unor categorii de salariați în caz de concediere colectivă – este doar unul din exemple. Prima concediere colectiva de impact, cea de la Jucu a aratat limitările acestui act normativ.

Aceasta lege mamut include reglementarile care se regaseau anterior in legea sindicatelor (L.54/2003), legea patronatelor (L356/2001), legea contractelor colective de munca (L.130/1996), legea conflictelor de munca (L.168/1999), legea de organizare a CES-ului (L.109/1997).

Nu spun ca anumite lucruri nu trebuiau sa fie modificate, dar in sensul cresterii dialogului social nu a transformarii acestuia intr-un element de décor subordonat executivului. Multe lucruri au fost luate cu preluate in noua reglementare din legile pe care le abroga (mentionate mai sus), dar exista niste diferente majore care schimbă ireversibil principiile libertății oganizațiilor sindicale și patronale dar si a echilibrului de forte intre partenerii sociali care se repercuteaza asupra raportului de forte la nivelul negocierii individuale angajat-angajator, având multiple consecințe economice și sociale, ce ne vor afecta pe fiecare dintre noi:

–         disparitia contractului colectiv de munca unic la nivel national. Pentru cei mai putin cunoscatori sistemul juridic al dreptului muncii se bazeaza pe 2 izvoare: cel normativ si cel conventional, ceea ce face ca dreptul muncii sa poata avea o flexibilitate mai mare decat alte ramuri de drept. Izvoarele conventionale sunt contractele colective si individuale de munca si pornind de la modelul francez au o structura piramidala. Până acum vârful piramidei (cel mai larg aplicabil) era contractul colectiv de munca unic la nivel national, care avea un set primordial de drepturi suplimentare celor reglementate de legislatia muncii, dar bazal pentru negocierile contractelor colective inferioare: ramura, grup unitati, unitate si contract individual de munca. Acum structura piramidala se pastreaza fara a mai avea un varf aplicabil tuturor, contractual de ramura fiind inlocuit cu cel de sector de activitate (modificarea priveste doar denumirea). Prin renuntarea la contractul colectiv de munca unic la nivel national se rupe structura pe care s-a bazat sistemul dreptului muncii românesc, pentru că limitele drepturilor negociate nu se mai aplică tuturor și aici mă refer la salariul minim pe economie, coeficienții de ierarhizare ai acestuia (care nu se mai regăsesc nicăieri, astfel spre ex. dispare obligativitatea plății la o valoare dubla a celor angajati pe studii superioare fata de muncitorul necalificat), durata suplimentara a concediilor de odihnă pentru anumite situații, zilele libere pentru evenimente ale familiei etc.

–         implicarea admistratiei publice in dosarul de reprezentativitate al organizatiilor sindicale si patronale, incalcandu-se Conventia OIM nr.87/1948 privind libertatea sindicală si Conventia 98/1948 privind dreptul de organizare şi de negociere colectivă. Acesta trebuie să rămână apanajul exclusiv al puterii judecătorești, orice ingerință a puterii executive în aspectul  stabilirii cine e reprezentativ și la ce nivel duce la dispariția libertății acestor organisme.

–         negocierea salariului minim de către un nou organism: Consiliul National Tripartit pentru Dialog Social condus de primul-ministru!!! Libertatea negocierii colective deși garantată prin art.41 alin.(5) al Constituției este profund încălcat prin includerea puterii executive in negocierea salariului minim pe economie. Guvernul are pârghiile juridice ale stabilirii prin hotărâre de guvern a salariului minim garantat în plată, implicarea lui într-o negociere dintre sindicate și patronate pentru salariul aplicabil pieței private încalcă orice principiu al economiei de piață.    

–         acordarea ministrului muncii a dreptului de a putea extinde la nivel național prevederile unui contract colectiv de muncă la nivel de sector de activitate. Cum rămâne atunci cu art. 41 din Constituție care garantează libertatea alegerii profesiei, dreptului la muncă și garantarea obligativității convențiilor negociate de PĂRȚI?! Imi aleg o profesie și datorită statutului socio-economic pe care îl oferă acea profesie, cu drepturile și obligațiile ce rezidă dintr-un contract pe care EU l-am negociat.  Uite ca de acum, UN TERȚ, ministru, va stabili pentru mine dacă mi se aplică prevederile negociate de alții, în contextual socio-economic al acelei ramuri de activitate, fără a se stabili prin lege niciun criteriu sau cheie de control, putere discrețională a executivului fără contraforță legală…

–         deși avem o profesie liberal reglementată juridic, acea de mediator, prin această lege se crează un corp profesional distinct acela al mediatorilor și arbitrilor conflictelor colective de muncă, inclusi in Oficiul de Mediere si Arbitraj de pe lânga Ministerul Muncii, fără a se stabili implicarea partenerilor sociali în elaborarea normativelor ulterioare. Nu înțeleg dacă formula “de pe lângă” (nu știu de ce dar mă duce cu gândul la un animal de pe lângă casa omului) exprimă o modalitate de subordonare sau coordonare…

%d bloggers like this: