Lansare carte “Drept Social”, autor Denisa Pătraşcu

Copyright by UJMAG.roAm bucuria de a vă anunta că zilele acestea a fost publicată cea de a patra carte a mea, „Drept Social” al cărei obiect este analiza raporturilor juridice de natură socială de la momentul conceperii fiinţei, pe tot parcursul vieţii şi până după moarte.

Delimitarea dreptului social ca ramură distinctă de drept este una de dată recentă, iar cartea îşi propune să prezinte elementele care o definesc ca ramură de drept. Obiectul dreptului social este reprezentat de ansamblul de reglementări care privesc relaţiile dintre salariaţi şi angajatori, relaţiile acestora cu statul, cu asiguratorii, respectiv relaţiile dintre persoanele asistate şi stat, urmărind drepturile şi obligaţiile acestora de-a lungul existenţei umane. Elementul comun al acestor raporturi juridice este generat de dreptul persoanei umane la un nivel de viață decent, rezultat al muncii sau al veniturilor de înlocuire (asigurări sociale sau asistenţă socială).

Astfel, de la momentul conceperii (drepturile acordate pentru perioada de graviditate pentru protecţia sarcinii), de-a lungul vieţii (protecţia copilului, a tânărului, drepturile salariatului şi ale angajatorului, ale şomerului, persoanei vulnerabile şi ulterior ale pensionarului şi vârstnicului) şi chiar după moarte (ajutorul de înmormântare şi ajutorul pentru soţul supravieţuitor) se nasc raporturi sociale, analizate în această carte din perspectivă juridică. Pornind de la evolutia in Romania a reglementarilor sociale, sunt prezentate cele mai importate institutii juridice de dreptul muncii, al asigurarilor sociale si al asistentei sociale, de la protectia copilului, inclusiv a celui lipsit de ocrotire, a tanarului, a salariatului, a femeii gravide si lauze, a somerului, pensionarului, la drepturile persoanei cu handicap, varstnicului dependent, refugiatilor si azilantilor in Romania, la drepturile reparatorii acordate unor categorii de beneficiari.

Toate aceste raporturi sociale, prin reglementare, devin raporturi juridice, a căror cunoaştere este esenţială atât pentru specialişti cât şi pentru toţi cei care doresc să-şi cunoască şi să-şi valorifice constructiv drepturile rezultate ca urmare a diverselor atribute pe care le au în raport cu societatea.

Le mulţumesc colaboratorilor din cadrul Editurii Universul Juridic pentru ajutorul acordat la editarea acestei cărţi precum şi familiei mele pentru suportul necondiţionat de-a lungul acestor ani!

Vă aştept la lansarea cărţii miercuri, 19.11.2014, incepand cu ora 16, la sala de Consiliu a Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala, Univ. Bucuresti, Str. Schitu Magureanu nr.9 (cladirea noua, parter)!

Formularul A1. De ce si cum?

kanizsa_trianglePentru cetatenii unui stat membru care lucreaza sub 24 luni sau pentru persoana detasata intr-un alt stat membru certificatul A1 (fost E101 sau E103) confirmă faptul că sunt achitate contribuţiile sociale în altă ţară din Uniunea Europeană (statul de resedinta) si permit acestora accesul la sistemele de protectie sociala nationale.

Documentul A1 se eliberează în aplicarea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și cele ale Regulamentului (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009, regulamente care se aplică în relația dintre statele membre UE precum și in Spațiul Economic European (SEE).

Conform art. 11 alin. (3) lit. a) din Regulamentului (CE) nr. 883/2004, sub rezerva articolelor 12-16, persoana care desfăşoară o activitate salariată sau independentă într-un stat membru se supune legislației din statul membru respectiv.

Astfel, regula este că salariații vor datora contribuţii sociale în statul în care prestează activitate, cu excepția situațiilor stabilite la art. 12-16 din regulament, situatii in care este necesara probarea virarii acestor contributii prin formularul A1.

Excepțiile mentionate de art.11 sunt si in care este necesar A1:

  1. Detașarea (în cazul activităților dependente) – art.12 (1) Persoana care desfăşoară o activitate salariată într-un stat membru, pentru un angajator care îşi desfăşoară în mod obişnuit activităţile în acest stat membru, şi care este detaşată de angajatorul respectiv în alt stat membru pentru a lucra pentru angajator continuă să fie supusă legislaţiei primului stat membru, cu condiţia ca durata previzibilă a activităţii să nu depăşească douăzeci şi patru de luni şi să nu fi fost trimisă să înlocuiască o altă persoană. (2) Persoana care desfăşoară în mod obişnuit o activitate independentă într-un stat membru şi care se deplasează în alt stat membru pentru a desfăşura o activitate similară continuă să fie supusă legislaţiei primului stat membru, cu condiţia ca durata previzibilă a activităţii să nu depăşească douăzecişi patru de luni.”
  2. Pluri-activitatea – situația în care lucrătorul desfășoară simultan, în mod obișnuit:

activitate salariată în două sau mai multe state membre;

activitate independentă în două sau mai multe state membre;

activitate salariată și/sau activitate independentă în două sau mai multe state membre.

Art.13 (1) Persoana care desfăşoară în mod obişnuit o activitate salariată în două sau mai multe state membre se supune: (a) legislaţiei statului membru de reşedinţă, în cazul în care desfăşoară o parte substanţială a activităţii sale în statul membru respectiv sau în cazul în care depinde de mai multe întreprinderi sau de mai mulţi angajatori al căror sediu sau loc de desfăşurare a activităţii se află în state membre diferite

sau

(b) legislaţiei statului membru în care este situat sediul sau locul de desfăşurare a activităţii întreprinderii sau angajatorului al cărui salariat este, în cazul în care persoana nu desfăşoară o parte substanţială a activităţilor sale în statul membru de reşedinţă.

(2) Persoana care desfăşoară în mod obişnuit o activitate independentă în două sau mai multe state membre se supune:

(a) legislaţiei statului membru de reşedinţă, în cazul în care exercită o parte substanţială a activităţii sale în statul membru respectiv sau

(b) legislaţiei statului membru în care este situat centrul de interes al activităţilor sale, în cazul în care nu îşi are reşedinţa într-unul din statele membre în care desfăşoară o parte substanţială a activităţii sale.

(3) Persoana care desfăşoară în mod obişnuit o activitate salariată şi o activitate independentă în state membre diferite se supune legislaţiei statului membru în care desfăşoară o activitate salariată sau, în cazul în care exercită o astfel de activitate în două sau mai multe state membre, legislaţiei stabilite în conformitate cu alineatul (1).

(4) Persoana angajată ca funcţionar într-un stat membru şi care desfăşoară o activitate salariată şi o activitate independentă în unul sau mai multe state membre se supune legislaţiei statului membru de care aparţine administraţia al cărei angajat este.

(5) În sensul legislaţiei stabilite în conformitate cu aceste dispoziţii, persoanele prevăzute la alineatele (1)-(4) sunt tratate ca şi cum şi-ar desfăşura toate activităţile salariate sau independente şi şi-ar realiza toate veniturile în statul membru interesat.

3. agentii auxiliari ai Comunitatii Europene – art.15

4. pensionarii – art.16 (2) Persoana care primeşte o pensie sau pensii în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre şi care îşi are reşedinţa într-un alt stat membru poate fi scutită, la cererea sa, de aplicarea legislaţiei acestui din urmă stat, cu condiţia să nu fie supusă legislaţiei respective pentru că exercită o activitate salariată sau o activitate independentă.

 Condiții specifice ce trebuie îndeplinite de angajator pentru a putea obține Formularul A1:

durata anticipată a activității în cauză nu depășește 24 de luni;

salariatul nu este trimis să înlocuiască un alt salariat detașat;

angajatorul care detașează lucrători salariați pe teritoriul altui stat membru desfășoară activitate semnificativă pe teritoriul României – fapt dovedit prin prezentarea situațiilor financiare, a declarației privind cifra de afaceri și a contractelor de prestări servicii pe teritoriul României;

angajatorul care efectuează detașarea nu poate detașa la un moment dat mai mult de jumătate din numărul total al salariaților săi – fapt dovedit prin declarațae privind numărul curent de salariați;

pe parcursul perioadei de detașare trebuie să existe o relație directă între angajatorul de origine a detașării și lucrătorul detașat;

lucrătorul să fie afiliat sistemului de asigurări sociale din statul membru în care este stabilit angajatorul său imediat înainte de începerea activității de muncă.

În plus, angajatorul va trebui să își ia un angajament cu privire la:

achitarea contribuţiilor sociale pentru lucrătorul pentru care se solicită formularul de A1;

menţinerea raportului de subordonare dintre angajator şi lucrătorul salariat în cauză;

menţinerea contactului individual de muncă, încheiat între angajator şi lucrătorul în cauză, inclusiv a obligaţiei de achitare a salariului;

menţinerea autorizaţiei pentru desfăşurarea activităţilor independente, în cazul lucrătorului independent în cauză;

menţinerea mijloacelor necesare reluării activităţii independente în România, după terminarea perioadei de detaşare, în cazul lucrătorului independent în cauză;

informarea C.N.P.A.S. cu privire la orice schimbări survenite în perioada de detaşare şi restituirea, în vederea anulării, a formularului A1 C.N.P.A.S.

Pentru societățile care își detașează salariații în alte state membre UE, documentele necesare în vederea obținerii Formularului A1 de la Casa Națională de Pensii Publice sunt:

cerere pentru obținerea Formularului A1;

certificatul de înregistrare al societății emis de Registrul Comerțului (original si copie);

certificat de atestare fiscală emis pentru societate;

declarație privind numărul curent de salariați;

certificat constatator al societății;

situațiile financiare ale societății;

balanțele lunare pentru ultimele două luni anterioare lunii în care se depune dosarul în vederea obținerii formularului;

declarație pe propria răspundere a angajatorului privind cifra de afaceri obținută în ultimul an;

contractele de prestări servicii la care este parte societatea (angajatorul) implementate în România anterior perioadei de detașare și în perioada de detașare;

acordul de detașare încheiat între societate, în calitate de angajator, salariatul, în calitate de detașat, și entitatea din celălalt stat membru la care urmează a fi detașat salariatul în trei exemplare originale și semnat de toate părțile;

ultima declarație 112 depusă de societate împreună cu Anexa 1.1 și Anexa 1.2–în copie certificată conform cu originalul;

cartea de identitate a salariatului care urmează a fi detașat – copie;

contractul individual de muncă al salariatului ce urmează a fi detașat – copie certificată conform cu originalul;

actele adiționale subsecvente contractului individual de muncă al salariatului ce urmează a fi detasat – copii certificate conform cu originalul;

adeverință privind stagiul de cotizare în ultimele 12 luni, emisă de Casa de pensiii județeană –original;

declarație pe propria răspundere a angajatorului care atestă faptul că salariatul a mai avut sau nu Formularul A1.

Despre acordarea plăţilor compensatorii în cazul disponibilizărilor

concediere

Postat De  pentru LegeStart

Ordonanţa nr. 36/2013 privind protecţia angajaţilor disponibilizaţi din companiile de stat a fost aprobată în şedinţa din 30 aprilie și stabileşte că Guvernul aprobă doar sumele alocate plăţilor compensatorii, programul concedierii colective fiind elaborat de angajator. Dezbaterile legate de acest articol au fost generate de postarea pe site-ul Ministerului Economiei a proiectului de ordonanță. 
În forma iniţială a proiectului, acest articol prevedea că societăţile de stat care efectuează concedieri colective în condiţiile ordonanţei, precum şi numărul de salariaţi care urmează să fie disponibilizaţi, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor de resort, numai în condiţiile în care există programe de restructurare sau reorganizare aprobate, iar concedierea colectivă nu depăşește termenul de 31 decembrie 2018. Programele de restructurare ori de reorganizare a operatorilor economici erau aprobate de autoritatea publică implicată.

Prin modificarea adusă de OUG nr. 36/2013 se stabileşte că, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor de resort, se vor aproba sumele din bugetul asigurărilor pentru şomaj ce se vor aloca pentru plăţile compensatorii, în beneficiul persoanelor disponibilizate, în condiţiile în care există un plan de disponibilizare întocmite de operatorii economici. Acesta se aprobă “în condiţiile legii”.

disponibilizari2
Sursa foto: Lege5.ro

În preambulul OUG nr. 36/2013, precum și în expunerea de motive, este justificată urgența adoptării acestei ordonanțe prin expirarea la 31 decembrie 2012 a aplicării OUG nr. 116/2006 privind protecţia socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, efectuate ca urmare a restructurării şi reorganizării unor societăţi comerciale cu capital majoritar de stat şi a celor subordonate autorităţilor administraţiei publice locale, precum și a angajamentelor asumate de România prin acordurile de înţelegere cu Fondul Monetar Internaţional şi Uniunea Europeană din anul 2011-2012, prin care Guvernul României s-a obligat să rezolve deficienţele constatate la unele întreprinderi de stat prin măsuri care să conducă la restructurarea economico-financiară a acestora şi la eliminarea pierderilor şi eficientizarea pe termen lung a acestora.

Având în vedere, în special, programul de restructurare şi reorganizare a companiilor din sectorul energetic care vor fi aplicate în intervalul 2013-2018, necesitatea acestei ordonanțe de urgență vizează în special salariaţii concediaţi din acestea, care vor putea astfel să beneficieze de plăţi compensatorii, venit lunar de completare şi plăți compensatorii acordate potrivit contactului colectiv de muncă aplicabil – drepturi acordate potrivit art. 7 din OUG nr. 36/2013.

disponibilizari1
Sursa foto: Lege5.ro

După încetarea plăţii indemnizaţiei de şomaj, persoanele concediate în condiţiile acestei ordonanţe de urgenţă beneficiază de un venit lunar de completare egal cu diferenţa dintre câştigul salarial individual mediu net pe ultimele 3 luni înainte de concediere, stabilit pe baza clauzelor din contractul individual de muncă, dar nu mai mult decât câştigul salarial mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care s-a efectuat concedierea, comunicat de Institutul Naţional de Statistică, şi nivelul indemnizaţiei de şomaj la data încetării plăţii indemnizaţiei de şomaj.

Venitul lunar de completare stabileşte odată cu indemnizaţia de şomaj şi se acordă lunar pe perioade diferenţiate, în funcţie de vechimea în muncă a persoanelor concediate, după cum urmează:

a) 12 luni, pentru persoanele care au o vechime în muncă cuprinsă între 3 ani şi până la 10 ani;

b) 20 luni, pentru persoanele care au o vechime cuprinsă între 10 ani și până la 15 ani;

c) 22 de luni, pentru salariaţii care au o vechime în muncă cuprinsă între 15 ani şi până la 25 de ani;

d) 24 de luni, pentru salariaţii care au o vechime în muncă de cel puţin 25 de ani.

Sumele necesare pentru acordarea venitului lunar de completare se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, de la capitolul “Asigurări şi asistenţă socială”, titlul “Asistenţă socială”, articolul “Asigurări sociale”.

Persoanele care se reîncadrează în muncă beneficiază de 50% din venitul lunar de completare numai pe perioada lucrată, dacă în perioada acordării venitului de completare se încadrează în muncă la alţi operatori economici decât cei de la care au fost disponibilizaţi sau la operatorii economici de la care au fost disponibilizaţi, dacă la data încadrării operatorii economici respectivi nu mai au capital majoritar de stat, beneficiază de plăţi până la expirarea perioadei la care avea dreptul.

Angajatorii care au încadrat în muncă sau care au refuzat încadrarea persoanelor din rândul beneficiarilor venitului lunar de completare au obligaţia de a anunţa în termen de 3 zile lucrătoare agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în evidenţa cărora s-au aflat aceste persoane, respectiv motivul refuzului. Nerespectarea acestei obligații reprezintă contravenție pedepsită cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei.

Dacă în perioada acordării venitului de completare, beneficiarii solicită înscrierea la una dintre categoriile de pensiiprevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, plata venitului lunar de completare încetează la data acordării dreptului de pensie, conform deciziei de pensie.

Perioada în care se acordă venit de completare constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi către Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, iar venitul utilizat pentru stabilirea drepturilor de pensie este egal cu câştigul salarial individual mediu net pe ultimele 3 luni înainte de concediere, stabilit pe baza clauzelor din contractul individual de muncă, dar nu mai mare decât câştigul salarial mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care s-a efectuat concedierea, comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

Această ordonanță de urgență se aplică până la data de 31 decembrie 2018. În termen de 60 de zile Guvernul va aproba normele metodologice prin hotărâre de guvern, la propunerea ministerului muncii.

Un articol Denisa Pătrașcu © Indaco, Lege Start http://legestart.ro/mult-zgomot-pentru-nimic-despre-acordarea-platilor-compensatorii-in-cazul-disponibilizarilor/

%d bloggers like this: