Raportul Comisiei Europene 2013 privind tendintele sociale in UE

Posted on January 29, 2014 by denisapatrascu

lost_generatioRaportul pentru anul 2013 al Comisiei Europene privind tendinţele ocupării şi a aspectelor sociale evidenţiază impactul crizei economice este creşterea sărăciei în rândul populaţiei active. O reducere graduală a ratei şomajului nu este suficientă să reducă această tendinţă cât timp continuă polarizarea salarială, în special pentru contractele de muncă care expun la situaţii crescute de vulnerabilitate precum muncă cu timp parţial.

Raportul demonstrează că existenţa unui loc de muncă pot ajuta o persoană să iasă din sărăcie doar în jumătate de cazur, rezultatul fiind determinat de tipul locului de muncă, numărul de membrii ai gospodăriei pe care acel salariu trebuie să îi întreţină, situaţia pe piaţa muncii a partenerului, cheltuielile gospodăriei. De asemenea, analiza evidenţiază că, contrar prejudecăţilor, un şomer indemnizat este mai interesat de căutarea unui loc de muncă decât unul neindemnizat, unde apare dezamagirea şi lipsa de încredere în capacitatea de a-şi mai găsi un loc de muncă.

În anumite ţări, precum România, Bulgaria şi Polonia prestaţiile sociale corelate şomajului (indemnizaţie de şomaj şi prestaţii specifice de asistenţă socială) nu acoperă nevoile de bază ale unei gospodării, motiv ce are ca efect creşterea gradului de solidaritate familială dar şi creşte rata ocupării informale sau la negru.Veniturile din muncă acoperă aproximativ 80% din necesităţile angajaţilor cu salarii insuficiente, diferenţa fiind completată din trasferuri sociale şi pensiile părinţilor.

Dacă media la nivelul UE este de 9% a ratei sărăciei persoanelor ocupate, România (19%), Grecia (15%), Italia şi Spania (câte 12%) înregistrează cele mai ridicate procentaje de adulţi care au un loc de muncă, dar trăiesc la limita sărăciei.

Pentru România ponderea celor cu venituri insuficiente în numărul total de angajaţi a crescut cu două puncte procentuale în perioada 2008-2012, în timp ce Italia a înregistrat o creştere de trei puncte procentuale. Angajaţii cu salarii insuficiente reprezintă mai mult de jumătate din populaţia săracă a României. România înregistrează totodată, la nivelul UE, cel mai scăzut număr de persoane care trăiesc în gospodării sub pragul sărăciei unde niciun membru nu are loc de muncă.

Printre factorii care generează această situaţie se numără oferta scăzută de locuri de muncă, care determină multe persoane să accepte contracte care le expun la situaţii vulnerabile -salariile scăzute sau structura familială. Ponderea angajaţilor cu jumătate de normă (part-time) este mai mare în rândul celor cu venituri insuficiente decât în restul bazei de angajaţi. Persoanele care câştigă sub necesităţi lucrează de asemenea, în medie, mai puţine ore.

Deşi costurile forţei de muncă au crescut în special din cauza salariilor, acestea rămân reduse pentru a asigura acoperirea nevoilor gospodăiei, iar alături de alţi factori precum povara fiscală ridicată, încurajează munca la negru, care reprezintă cea mai mare parte din economia subterană. România are cea mai extinsă economie subterană din UE raportat la mărimea economiei, reprezentând 28,4% din PIB, potrivit datelor CE.

Totodată, consolidarea fiscală – măsurile de austeritate – a afectat negativ angajările, în special în economiile mai puţin dezvoltate din sudul Europei. Rata şomajului din UE a ajuns anul trecut la aproape 11%, depăşind o medie de 12% în zona euro, iar pentru Grecia şi Spania de 25%. Şomajul în rândul tinerilor continuă să fie alături de rata sărăciei unul din cele mai dificile probleme structurale ale Uniunii Europene, unu din patru tineri (sub 25 de ani) sunt în prezent şomeri, cel mai ridicat nivel de la adoptarea monedei unice, iar pentru Grecia şi Spania, procentajul ajunge la 50-60%. Numărul şomerilor depăşeşte 26,5 milioane la nivelul Uniunii Europenă, iar pe lângă aceştia se regăsesc alte milioane de şomeri de lungă durată care au ieşit din statisticile oficiale, astfel că această rată de 12% deşi indică un şomaj record, (numeric depăşind numărul şomerilor crahului anilor 30) nu reflectă în totalitate gravitatea consecinţelor sociale ale crizei datoriilor de stat.

Diferenţele de gen pe piaţa muncii continuă să se adâncească în perioada analizată, ceea ce adâncesc rata sărăciei în rândul femeilor şi continuarea spiralei descendente în rândul persoanelor de sex feminin din familiei prin acces redus la educaţie şi ulterior la o ocupare care să asigure ieşirea din sărăcie.

Productivitatea şi costul forţei de muncă pentru angajator influenţează şi ele angajaările şi nivelul salariilor. Acest aspect este vizibil pentru noii intraţi în UE precum România, Bulgaria, Ungaria şi Estonia care au înregistrat creşteri rapide, probabil nesustenabile, ale costului forţei de muncă determinat în principal de majorarea salariilor, însoţită de o evoluţie foarte slabă a productivităţii. Pentru România şi Ungaria raportul evidenţiază o creştere negativă a productivităţii.

Tendinţele negative ale pieţei forţei de muncă şi cele ale dezvoltării sociale: şomajul ridicat şi rata crescută a sărăciei (printre cele mai mari cote postbelice) în Uniunea Europeană reprezintă cele mai importante ameninţări structurale ale acestui moment, dar şi de atingere a ţintelor Strategiei 2020 respectiv Europa 2050 de promovare a convergenței economice și pentru îmbunătățirea calităţii vieţii cetățenilor din statele membre.

Filed under: Analize juridice, Societate | Tagged: , , , , , , , , | Leave a comment »

Tendinţele ocupării în 2014

Posted on January 28, 2014 by denisapatrascu

imagesPotrivit raportului „Global Employment Trends 2014” publicat pe 20.01.2014 de Organizaţia Internaţională a Muncii, situaţia ocupării la nivel mondial este inegală şi fragilă, existând semne încurajatoare ale revenirii economice, inclusiv în zona Africii Sud-Saharie, într-un ritm mai accelerat decât a ultimilor 3 ani. Din păcate, acest ritm nu este suficient pentru a absorbi dezechilibrele majore de pe piaţa muncii care s-au acumulat în ultimii ani. Astfel, numărul persoanelor fără un loc de muncă a crescut cu aproape 5 milioane în 2013, ajungând la 202 milioane de persoane. Raportul prognozează că, pentru a absorbi noii intraţi pe piaţa muncii, ar fi nevoie de 42 milioane locuri de muncă noi, anual.

Necesarul de locuri de muncă pentru a acoperi întreaga populaţie activă, creată în perioada 2008-2013 a ajuns la 62 milioane de locuri de muncă, incluzând 32 milioane persoane aflate în căutarea unui loc de muncă adiţional, 23 milioane de persoane descurajate şi care nu mai caută locuri de muncă şi 7 milioane de persoane inactive din motive economice care preferă să nu participe la piaţa muncii.

De asemenea, creşterea salariului a fost într-un ritm lentă ceea ce conduce la limitări ale cererii agregate care, împreună cu limitările creditării, rămân problemele nerezolvate ale crizei financiare.

Tendinţele sunt îngrijorătoare, arătând că situaţia economică mondială nu are capacitatea de a crea noi locuri de muncă, pentru a acoperi noile generaţii de nou intraţi pe piaţa muncii (42,6 milioane/persoane/an) dar şi a celor a căror vârstă de pensionare a crescut, numărul total de şomeri ajungând la peste 215 milioane în 2018, în condiţiile creării a 40 milioane de noi locuri de muncă anual. În prezent, 45% din noii şomeri provin din Asia de Est şi de Sud, urmată de Africa Sub-Sahariană şi Europa, iar din economiile emergente, America Latină a contribuit cu mai puţin de 50.000 din şomeri, aproximativ un procent din creşterea totală a şomajului înregistrată în 2013.

La fel ca şi în anii precedenţi, în 2013 şomajul îi afectează în mod disproporţionat pe tineri. OIM estimează că aproximativ 74,5 milioane de persoane cu vârsta cuprinsă între 15 şi 21 de ani erau şomeri în 2013, cu aproape un milion mai mult decât în 2012, ceea ce duce rata globală a şomajului în rândul tinerilor la 13,1%. În ţări precum Spania şi Grecia rata şomajului în rândul tinerilor rămâne peste pragul de 50% şi sunt puţine semne de îmbunătăţire în pofida îmbunătăţirii economiilor celor două ţări, durata medie a şomajului fiind de 9 luni Grecia şi 8 luni în Spania. În Orientul Mijlociu, Africa de Nord, Caraibe, Sudul Europei şi părţi din America de Sud dezechilibrul şomajului în rândul tinerilor este istoric şi dificil de soluţionat.

Există şi veşti bune, deoarece se observă îmbunătăţiri ale reducerii sărăciei în rândul salariaţilor cu 2.7%, precum şi în ceea ce priveşte formele vulnerabile de ocupare precum munca la negru sau joburile informale. Totuşi 375 milioane lucrători (11.9% total salariaţi) trăiesc cu mai puţin de 1.25 $ / zi şi 839 milioane salariaţi ( 26.7 % total salariaţi)  trăiesc cu mai puţin de 2$/zi, ceea ce reprezintă un progres faţă de începutul anilor 2000 când numărul celor care aveau mai puţin de 1.25$/zi era de 600 milioane respectiv 1.1 miliarde persoane cu 2 $/zi.

În privinţa muncii informale ratele rămân mari, 20% în Europa de Est şi CIS, 50% din total locuri de muncă în America Latină dar ajunge spre 70% America Centrală şi 90% din Asia de Sud şi Sud Est.

Strategia propusă de raport pentru recuperarea locurilor de muncă de durată, combină măsuri pe termen scurt (politici macroeconomice și de ocupare, formare profesionala) cu unele pe termen lung, pentru a aborda dezechilibrele de lungă durată. O astfel de stategie ar reduce în ţările G8 şomajul cu 1.8% până în 2020, ce ar reprezenta 6.1 milioane de noi locuri de muncă. Riscurile indirecte ale nefolosirii resursei umane în aceste ţări pe lângă costurile sociale ridicate (aprox. 0.6% PIB în 2011) sunt pierderea competenţelor profesionale şi dezinteres faţă de piaţa muncii, cu costuri considerabile pentru întreaga economie. O dublare a cheltuielilor publice (1.2% PIB ţări OECD) ar crea 3.9 milioane noi locuri de muncă în Uniunea Europeană şi ţările dezvoltate, ceea ce demonstrează o dată în plus legătura dintre politicile publice, cheltuileile publice şi îmbunătăţirea echilibrului pe piaţa forţei de muncă.

Filed under: Analize juridice | Tagged: , , , , | Leave a comment »

Calul troian si criza euro

Posted on November 4, 2011 by denisapatrascu

     Criza euro apare ca o fireasca consecinta a aparitiei monedei unice in 2000. Statele membre ale Uniunii Europene nu sunt, cum nici oamenii nu sunt la fel. Economiile lor (pe care se bazeaza si arsenalul militar si diplomatic) au pornit de la starturi diferite, unele sunt foste puteri coloniale, altele au traversat perioada crahului din anii ’30 mai usor (scaderea economica a UK a fost de 23% fata de 46% SUA si 44% Germania in 1933), sau pe care efectele celei de-a doua confragratii mondiale le-a afectat mai putin (Franta vs. situatia Italiei), tari care au primit ajutoare si stergeri de datorii postbelice si suport la reunificare (Germania).

      Perioada razboiului rece a reprezentat pentru EU 15 o situatie de reasezare a economiei, bazata atat pe consumul intern hiperstimulat cat si patrunderea pe noi piete (cei 4 tigri asiatici (un simplu ex.) au reprezentat pentru piata europeana o resursa ieftina dar si o piata de desfacere pentru produse de lux, cam ceea ce este azi Rusia si satelitii sai).

      Grecia are un parcurs atipic, pentru ca a devenit membra a UE la presiunea Frantei (gen. de Gaulle nu a acceptat o Europa fara patria democratiei participative), demonstrand la Consiliul din iunie 2000 (Consiliul Euro) ca indeplineste toate criteriile economice (rata inflatie, deficit bugetar, datorie publica, rata de schimb valutar).

      Aceste lucruri au fost infirmate de un audit al Comisiei din 2004, cand s-a apreciat ca cifrele au fost optimizate, deficitul bugetar datorat investitiilor militare fiind pentru anul de referinta 1999 (anul de raportare al zonei euro) 3,38% fata de limita maxima de 3%.

       La prima vedere aceasta pare o informatie cel putin ciudata, ca abia in 2004 sa se observe o diferenta cand Grecia a inregistrat o adancire a deficitului public de la an la an (-3,7% in 2000, -4.5% in 2001, -4,8% in 2002, -5,6% in 2003, -7,5% in 2004). Nici dupa audit situatia Greciei nu s-a schimbat, aceasta continuand sa aiba deficit mare, acoperit de imprumuturi de pe piata bancara europeana la rate de dobanda avantajoase pentru banci, ceea ce a condus evident la o crestere a indatorarii iar defictul ajungand in 2008 la -9,8% iar din 2009 acesta avand deja 2 cifre (15,8% fiind si maximul atins). Primul an insa in care inflatia Greciei intra in marja este 2007, dar anul electoral (anticipat) 2008 a determinat cresterea inflatiei la 4,24%.

     La 1 ianuarie 2002 cand Grecia a introdus oficial moneda euro, rata de schimb a fost fixata la 340.750 drahme = 1 euro, an in care inflatia Greciei a ajuns la 3,91% depasind marja stabilita din primul an.

     Important de observant si rata de crestere a valorii obligatiunilor lansate de guvernul elen: de la o valoare de piata de 4,53% in iulie 2007, la 1,78% in iulie 2009 (cand brokerii au cumparat tot ce era pe piata in mai putin de 2 ore), la 26,5% in iulie 2011, cand s-a vorbit prima oara de un bailout pentru Grecia. Acesta a fost unul din motivele de ingrijorare ale sistemului bancar la bailout-ul propus de Nicholas Sarkozy si Angela Merkel. 50% din ceva insa e mai mult decat 100% din nimic. BRD este una din bancile surpaexpuse in Grecia prin pierderea a 48% din valoarea sa de piata in ultima luna.

      Ce a insemnat asta insa pentru grecul de rand? Ca economiile lui au scazut, dar au crescut costurile de viata cu aproximativ 43% in mai putin de 10 ani. Cu un salariu minim de 877 euro are costuri ale vietii ceva mai mari decat cele ale unui francez al carui salariu minim este de 1365 euro sau al unui neamt cu 1758 euro. Asta a dus inevitabil la o crestere a ratei de indatorare a populatiei.

      Pe de alta parte Grecia nu mai este o destinatie de business dupa intrarea in zona euro, costurile fortei de munca fiind mai ridicate decat in cele din imediata vecinatate. Singurul generator de locuri de munca (26% din locurile nou infiintate fiind in acest sector) fiind turismul cu o pondere de 18% in PIB (in 2010).

     Alegerile anticipate din noiembrie 2009, la jumatatea mandatului (alegerile fiind in 2007), au readus socialistii lui Papandreou la putere (dupa o lunga opozitie), electoratul bazandu-se pe promisiunile de renegociere a Acordului cu UE si FMI, dar rezultatul a fost un pachet de masuri de austeritate pentru scaderea deficitului bugetar, fara a reduce si rata somajului (16,3% in iulie 2011).

     Fireste ca acestea nu sunt masuri populare nicaieri in lume, iar populariatea partidului socialist a scazut sub 27%. Din punctual de vedere al presedintelui de partid, Papandreou si-a jucat singura carte pe care o avea, presand cu referendumul cancelariile europene care au negociat pachetul de austeritate deplasand principiul suveranitatii nationale catre cel al sigurantei si stabilitaii monedei unice. Acum isi preseaza rivalii politici, conservatorii de la Noua Democratie (al carui presedinte i-a fost coleg de camera in timpul facultatii) sa intre alaturi de el la guvernare intr-un guvern de unitate nationala.

      Grecii obisnuiti vor avea un drum lung pana la reintoarcerea bunastarii in conditiile aprobarii planului german-francez, iar presiunile politice elene nu vor schimba foaia de parcurs.

       Guardian a reamintit astazi de calul troain grec care a intrat in zona euro. Calul troian nu a aparut insa in 2011 si nici in 2009 ci in 2000 cand Comisia a inchis ochii la neindeplinirea marjelor economice stabilite pentru siguranta zonei euro si a ratei de indatorare a populatiei (catre bancile cu profit externalizat in Franta, Austria si Germania). Cand o banca nu isi calculeaza corect riscurile va pierde mai devreme sau mai tarziu, doar marja de timp facand diferenta dar nu si finalitatea.

Filed under: Politica, Societate | Tagged: , , , , , , , , , | Leave a comment »

  • June 2023
    M T W T F S S
     1234
    567891011
    12131415161718
    19202122232425
    2627282930  

  • Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

    Join 50 other subscribers

  • Toate blogurile

    Bloguri, Bloggeri si Cititori

  • NetworkedBlgs

%d bloggers like this: