Crede si cerceteaza

Posted on September 10, 2011 by denisapatrascu

   Mi s-a cerut sa dau argumente de ce cineva ar vota USL cand pozitiile publice ale multor lideri sunt antagonice cu bunul simt si legea. De ce USL, cand pare ca proprii membrii incep sa se indeparteze de pozitia de la centru.
Nu voi prezenta niciodata USL-ul ca panaceu. USL-ul nu va schimba si reforma radical pe nimeni si nici colectivitati intregi. Are datoria insa sa incerce sa aduca normalitatea. Sa aplice legea si in cazul bizonilor in trafic si a baietilor destepti si mai nou cu salarii „nesimtite” alesi sa conduca societatile nationale. Sa aplice amenzi in cazul picnicelor din spatele blocului dar si celor care se fac vinovati de PUZ-uri scandaloase, care ciuntesc orase si creaza printi ai imobiliarelor pe spatiile comunitatii.
Poate in timp, legea aplicata va genera si schimbare in mentalul colectiv pentru ca legea se aplica ca regula si nu ca exceptie.
Si totusi… cine mai crede in 2011 ca mai exista alternativa si nu intreaga clasa politica e un tot abject? Absenteismul la vot ne arata ca de la ciclu electoral la altul sunt tot mai putini. Se poate umbla usor la vot, se practica un vot la 3 secunde in ambasade, adusul de acasa a electoratului captiv prin varii metode. Outsiderii de pana ieri devin constienti ca astea sunt regulile jocului si ca sa supravietuiesti politic trebuie sa aplici astfel de metode si tu. E greu de acceptat in conditiile in care vrei sa te detasezi de cei pe care ii prezinti ca exemple negative.
Cand am decis sa devin membru al unui partid politic am facut-o cu toata convingerea ca EU pot face diferenta, ca ma pot implica in schimbarea pe care o cer societatii din care fac parte. Ca cei care performeaza in ceva au obligatia de a oferi solutii pentru toti nu doar pentru unii. La fel cum am crezut ca initiativa privata inseamna piata libera si nu oligopol.
Nu spun ca nu s-au realizat unele din lucrurile in care am crezut. Doar ca ele palesc atunci cand o pozitie negandita sau populista a unui lider al conglomeratului politic pe care il reprezinta USL-ul este impotriva legii si bunului simt. In mediul politic se construieste greu si se distruge usor. Castiga unul singur insa in cazul pirderii, ea e colectiva.
Religia ne spune sa credem si sa nu cercetam. Poate ca este unul din motivele pentru care mi-a fost greu sa cred mitul imaculatei conceptiuni, in conditiile in care aceasi biblie ni-l prezinta pe Iacov ca fiind fratele lui Isus. Cei care cerceteaza mai mult vor vedea ca nici Horus (fiul lui Isis si imaginea asociata acestui articol[1] si nici Mithra (ambii nascuti pe 25 decembrie) n-au venit pe lume genital ca orice alt muritor. Asta nu inseamna ca nu cred intr-o forta divina la care apelez in momentele de cumpana. Dar este alegerea mea sa cred in aceasta.

     De aceea oricui imi cere sa dau motive pentru a alege un candidat sau o formatiune politica il rog sa se gandeasca la propriile motivatii, la perspectivele asupra propriei vieti si la proiectarea ei in viitorul imediat in varianta in care unul sau altul din actualele blocuri politice vor castiga alegerile. Apoi sa decida singur, pentru ca autodeterminarea trebuie sa fie singura care sa te motiveze sa alegi o cale sau alta, in orice aspect al vietii. Politicul sa fie unul din ele, dar doar acela care sa iti permita sa te dezvolti fara a-l simti in orice aspect decizional din viata familiei tale. Daca insa iti ingradeste propria viata, atunci politicul si nu optiunile de viata, trebuie schimbate. Si aici ii includ si pe cei care imi spun ca 10 ani din tineretea lor cu presedintele Basescu e prea mult si aleg sa plece din tara. Si ii includ si pe cei care se amuza de costurile pasajului Basarab si de calitatea gazonului de pe arena nationala dar intra in cei 80% de intentie de vot pentru Oprescu. Si exemplele pot curge in orice directie.
Cerceteaza si apoi crede, dar nu astepta minuni. Ele sunt doar in cartile de povesti.

[1] Ochiul lui Horus, denumit Wedjat/ Wadjat (celebrat pe 25 decembrie), simbol al proportiei de aur si al cercetarii spre cunoastere)

Filed under: Politica, Societate | Tagged: , , , , | 2 Comments »

Accept/Non accept @ Party

Posted on August 29, 2011 by denisapatrascu

Sex sells. De la templele megalitice din Malta la simbolurile falice romane pana astazi instinctul conservarii speciei devine simbolul fertilitatii si succesului (pana la urma doar masculul alfa are acces la imperechere).

Zappand canalele tv e imposibil sa nu vezi epiderma expusa indelung la solar promovata ca decor in emisiuni. Femei reduse la imaginea de obiect pe langa un/mai multi prezentator(i). Succesul unui barbat in acest caz se masoara si in lungimea picioarelor domnisoarei de alaturi (emisiunile sportive adesea se reduc la o insiruire de povesti incalcite de alcov, avand ca fundal pictoriale relevante…) .

Dominarea intersex capata alte valente si fara sa ne dam seama cum si de ce generatiile crescute in acest cadru de distractie facila isi creaza idoli falsi (si  asemeni celor biblici in capacitatea de pervertire) devin promotoarele unui nou tip de comportament. Istoria ne arata ca norma morala se schimba in functie de perceptia  larga asupra unui tip de comportament, majoritatea dictand si in acest caz normalitatea vs. anormalitate.

Curba lui Gauss se aplica oricarei grupari de oameni. Maximul curbei este minoritatea inconjurata de o plaja mai larga a mediocritatii.

Aurea mediocritas (calea de mijloc este cea mai buna) este un dicton care a contribuit mult la transformarea republicii romane, atunci cand din cetatea celor 12 triburi s-a transformat intr-un imperiu intins pe 3 continente. Suntem mai multi si plaja noastra de expresie devine foarte diversa.

Consideram ca imbratisam aceleasi valori doar ca le numim la fel: familie, religie, comunitate. Dar le vedem diferit si ne exprimam in functie de viziunea pe care o avem asupra acelei valori, iar ele tind sa fie doar numite la fel avand cu totul alt continut de la o comunitate la alta. Intr-o comunitate care se multiplica mai repede decat poate sa o faca asimilarea aceluiasi tip de comportament, conflictele de valori sunt inevitabile. Nu putem reactiona la fel in fata aceluiasi stimul, pentru ca din fericire suntem diferiti. Iar diferentierile apar din genetica dar si educatia fiecaruia.

Partidele politice nu fac exceptie. Sunt formate din oameni la fel de diversi precum societatea din care provin. Nu sunt nici mai buni nici mai rai decat cei care nu fac politica, nu au nici alte preferinte tv decat ceilalti. Cu toate astea undeva, exista o asteptare de educare din partea celor care se implica in viata comunitatii si care o conduc. Dar si asta implica nuante, iar ele sunt date de fiecare dintre noi.  Asteptarile sunt aceleasi ca si acum 400 de ani cand poporul devenea sau nu reformat in functie de preferintele nobilului al carui vasal era.

Daca alaturarea unui comportament nepotrivit cu un sportiv (inca pastram imaginea olimpiana a acestora) este taxata dur de un regulament prestabilit, in restul situatiilor un comportament nepotrivit este nepotrivit in functie de propria perceptie asupra acelui lucru. Astfel daca in Japonia un prim-ministru anunta cu 3 luni inainte ca isi da demisia pentru ca nu reuseste sa gaseasca solutii la o situatie imposibila pentru lumea tehnicii actuale, fara a purta o vina personala, in societati care isi cauta inca Polaris-ul (Steaua Nordului ) nunta domnului Borcea are audienta mai mare decat  o dezbatere asupra modificarilor Constitutiei.

Am participat la cateva discutii despre cum trebuie sa se comporte tinerii la o petrecere. Daca sunt bune saun nu tricourile ude, daca dansul lasciv e nociv sau potrivit alaturi de sigle de partid. Daca asta te face popular unii spun ca e de bine, altii ca se merge prea departe. Prea departe in contextul nuntii incredibil de opulenta a unui domn la a 2-a tinerete proaspat divortat cu o tanara ce i-ar putea fi fiica…

Pentru cei care s-au nimerit in Berlin in timpul Gay Parade au vazut siglele SPD-ului  (Partidul Social Democrat din Germania) pe carele alegorice ale celor veniti sa promoveze un alt tip de comportament sexual. SPD-ul s-a asociat intr-o lupta ideologica cu conservatorii d-nei Merkel in a sustine un alt tip de comportament, asumandu-si oprobiul partizanilor patriarhismului si sperand sa atraga capital electoral din partea tinerilor (a caror acceptare fata de comportamentele diferite sexual este in Germania de 67%).

Nu stiu cat de dispuse sunt partidele din Romania sa discute deschis despre subiecte tabu care au ca baza de pornire sexul, indiferent ca este vorba de legea cotelor de reprezentare sau de legea prostitutiei. Cu toate astea sunt dornice de a obtine capital de imagine ca orice campanie publicitara prin acele mijloace care vand. Si da, sexul vinde. Evident conteaza si complementul in/-direct al acestei propozitii… (de) cine,  ce, de ce… ca sa nu vorbim de cel modal… care raspunde la intrebarea cum…  doar ca astea sunt nuante pentru cei care au luat bac-ul….

Ca eu personal am alte asteptari, conteaza putin. Raman minoritatea din curba lui Gauss. Toparceanu cere fete incaltate cel putin, astept sa-mi spuneti voi cum trebuie sa fie, pentru a gasi aurea medicritas…

Filed under: Politica, Societate | Tagged: , , , , | Leave a comment »

Splendida cetatea celor o mie de sori. Tinutul Secuiesc

Posted on June 28, 2011 by denisapatrascu

  Afganistan. O tara, o cultura, oameni… devenit un substantiv comun dintr-unul propriu care s-ar traduce prin terorism, orase scufundate in praful ridicat de jeep-uri  ale armatei indiferent de numele ei. Cat de usor asimilam anumite lucruri fara sa cautam in spatele unor imagini… si sa credem apoi ca sunt izvorate din propria gandire… Cate stim noi despre cultura afgana? Despre cele mai mari statui ale lui Budha sau despre oamenii care au creat drumul matasii, despre poetii lor?

Acum doua zile Curtea Penală Internaţională a emis un mandat de arestare pentru Muammar Kadhafi sub acuzatia de crime impotriva umanitatii, pentru crimele şi persecuţiile comise de forţele de securitate libiene împotriva populaţiei civile, după izbucnirea revoltei la jumătatea lui februarie, în special la Tripoli, Benghazi şi Misrata. Si totusi nimic despre perioada de peste 40 de ani de cand a preluat puterea printr-o lovitura de stat, in care tensiunile etnice au fost inabusite prin asasinate si torturi…

Nu am calitatea de a vorbi despre Orientul mijlociu, alta decat a celui care spera ca traieste intr-un stat de drept si care priveste succesiunea de evenimente din aceasta parte a lumii cu ingrijorare fata de radicalizarile oricaror forte dar si cu compasiune fata de civilii din aceste tari.

Cuvantul asta „civili” sau „victime colaterale” suna total golit de continut. Nu sunt oameni, cu chip si dorinte, nu au identitate, nu au rude care sa le planga disparitia.. doar un numar anuntat din cand in cand la stirile despre Orientul Mijlociu sau despre cea mai mare parte a Africii.

Privind harta mondiala observi ce enclava privilegiata este Europa, Australia o parte a Americii si a Orientului Indepartat. In rest o mare de AK-47, mine antipersonal, copii de 12 ani soldati… mame care nu-si vor revedea nicicand copiii, femei supuse la cele mai inumane tratamente doar pentru ca sunt femei, boli in taberele de refugiati care ucid la fel de multi civili ca si bombardamentele aeriane, resurse impartite inechitabil de catre cei care ar trebui sa protejeze…

In plina dezbatere referitoare la resurse anuntul guvernului SUA referitor la propriul deficit bugetar in conditia sustinerii celui mai costisitor razboi din istoria mondiala, nu fac decat sa creeze panica pe toate bursele de valori. Leul romanesc intra la apa de mai bine de o saptamana, in conditia in care pretul benzinei la pompa se apropie de pragul psihologic de 6 lei.

La stiri aflam ca harta Romaniei se poate imparti dupa bunul plac a catorva persoane si dintr-o data simtim cum se alimenteaza resentimente etnice pe care generatiile dinaintea noastra le-ar avea de disputat.

O discutie usoara de dupa-amiaza cu un prieten drag se transforma fara sa inteleg intr-un monolog ultranationalist, in care acuzatiile fata de regimul Horthy se indreapta spre o intreaga minoritate etnica…  Varsta interlocutorului meu este in jur de 30 ani.. nu a trait el sau parintii lui acele zile, iar originea lui este din Muntenia. Dar stie. Simte. Nu poti tagadui asta…  Complicata o discutie cand celalalt simte ca asa e cu toata firea lui.

Ziaristi in cautare de senzational aseamana judetele Covasna si Harghita cu Kosovo… Realizeaza oare cineva ca se implinesc 21 de ani de la declararea independentei Kosovo si 12 ani de la Rezolutia ONU 1244 prin care este declarat teritoriu sub administrare ONU ani in care politica de epurare etnica a lovit mii de civili, victimele fiind deopotriva sirbi si albanezi?!? Asta nu s-a intamplat la mii de km de noi.. ci la 600 km de Bucuresti!! Discursul ultranationalist nu are cum sa nu aiba feedback cu efect dublu. Iar spirala nu poate fi controlata de la un moment dat de nimeni, nici macar de politicienii care au folosit-o.

Toate gandurile astea au aparut de la o carte despre Afganistan pe care va recomand sa o cititi. Cartea se numeste „Splendida cetate a celor o mie de sori” scrisa de Khaled Hosseini. Nu e propaganda americana sau sovietica, ci una despre viata in aceasta tara pe parcursul a 4 decenii din 1959 „al 26-lea an de domnie al regelui Zahir Shah” pana in 2003, inceputul reconstructiei  Afganistanului sub protectie NATO. Viață care incepe foarte diferit pentru doua femei dar pe care istoria traita le aduce la acelasi numitor, suportand aceleasi umilinte.

Lovitura de stat impotriva regelui Shah si cucerirea de catre sovietici a Kabulului aduc cu ele o scurta perioada de liniste si prosperitate, desi in munti luptele continua. In oras insa femeile primesc drepturi egale cu barbatii si sunt acceptate in scoli, universitati, ocupa functii, pot conduce autoturisme si se pot imbraca occidental. Mai curand insa pot avea aceste drepturi in functie de statutul si clasa sociala din care proveneau. Femei precum Miriam trebuie sa poarte burka indiferent daca propaganda sovietica vorbeste de egalitate de gen sau daca Afganistanul e condus de talibani.

Dar pe aceeasi strada o fetita merge la scoala si la cinematograf. Tatal ei are planuri mari pentru ea, chiar daca singura avere ce i-a mai ramas sunt cartile dupa ce a fost dat afara din invatamant, neavand origini sanatoase pentru propaganda sovietica.

Inarmarea talibanilor si castigarea razboiului impotriva sovieticilor duc la inceperea razboiului civil interetnic (mult spus interetnic, mai degraba intertribal, fiind adesea factiuni ale aceleiasi etni in conflict). Apar primii morti in Kabul, scoli care se inchid si oameni ca se refugiaza in Pakistan. Prieteni care incep sa se certe la un gratar, pornind de la dispute in care ies la suprafata rabufniri mocnite intre azeri si uzbeci, pastuni, hazari si tadjici.

Fara a se centra pe schimbarile succesive de conducere personaje precum Hekmatyar, Massoud, Najibullah, Dostum, Sayyaf sau Mullahul Omar sunt aparitii care lasa in urma orase parasite, mii de refugiati, militii care patruleaza prin orase cucerind strada dupa strada intr-o lupta interetnica in care conducerea tribala beneficiaza de mortiere, mitraliere, jeepuri dar si limitari de drepturi mai ales asupra femeilor.

Preluarea puterii de talibani aduce si primele informatii asupra ce inseamna stat islamic. Am sa citez din anuntul lor de la portavocile din jeepurile si camioanele pline cu barbati cu barbi imbarcati militar si fluturand AK-47 in aer. Semn de bun venit in fata multimilor adunate care spera ca razboiul civil s-a terminat si o data cu el moartea ca ceva firesc pe stazi.

„Toti cetatenii trebuie sa se roage de 3 ori pe zi. Daca a venit ora rugaciunii si ati fost prinsi facand altceva veti fi batuti.

Toti cetatenii isi vor lasa barbile sa creasca. Lungimea cerecta este de cel putin un pumn inclestat sub barbie. Daca veti incalca aceasta porunca veti fi batuti.

Toti baietii vor purta turbane. Baietii din clasa a intai pana in clasa a sasea vor purta turbane negre, cei din clasele mai mari albe. Toti barbatii vor purta turbane islamice. Gulerele de la camasi vor fi inchise cu nasturi.

Cantatul este interzis. Dansatul este interzis.

Jocurile de carti, de sah, pariurile si inaltarea de zmeie sunt interzise.

Scrierea de carti, vizionarea de filme si pictarea de tablouri sunt interzise.

Daca detineti papagali veti fi batuti. Pasarile vor fi omorate.

Daca veti fura, vi se va taia mana din incheietura. Daca veti fura din nou, vi se va taia laba piciorului.

Daca nu sunteti musulmani, nu va rugati in locuri in care puteti fi vazuti de musulmani. Daca o veti face, veti fi batuti si bagati la inchisoare. Daca veti fi prinsi ca incercati sa convertiti un musulman la credinta voastra, veti fi executati.

Atentie femei:

Veti sta tot timpul in casele voastre, nu este cuviincios ca femeile sa bata strazile fara rost. Daca iesiti afara este obligatoriu sa fiti insotite de un mahrma, o ruda barbat. Daca veti fi prinse singure pe strada, veti fi batute si trimise acasa.

Nu va veti arata sub nicio imprejurare chipul. Cand veti iesi, va veti acoperi cu burqa. Daca nu va veti supune veti fi batute crunt.

Produsele cosmetice sunt interzise. Bijuteriile sunt interzise. Nu veti purta haine provocatoare. Nu veti vorbi decat daca sunteti intrebate. Nu veti privi barbatii in ochi. Nu veti rade in public. In caz contrar veti fi batute.

Nu va veti da cu oja pe unghii. In caz contrar vi se va taia un deget.

Fetelor le este interzis sa mearga la scoala. Toate scolile de fete vor fi inchise imediat. Daca veti incerca sa deschideti o scoala de fete, veti fi batuti iar scoala va fi inchisa.

Femeilor le este interzis sa munceasca.

Daca veti fi gasite vinovate de adulter veti fi omorate cu pietre.

Ascultati. Ascultati cu atentie. Supuneti-va. Allah-u-ak-bar.”

Acesta este varful icebergului. Urmeaza spitale inchise pentru femei (doar nu au voie sa fie vazute de un alt barbat, iar femeile nu au voie sa munceasca, nici ca medic), maternitati in care cezarianele se fac fara anestezie. Acasa televizorul este ingropat, pana la vremuri mai bune. Peste tot oameni care isi vand lucrurile pentru un bol de mancare. Si totul se gaseste de cumparat doar de la speculanti si contrabandisti.

In aceste conditii o fiica de 15 ani ramasa orfana in urma unei mortiere nu are alte alternativa decat sa devina a doua sotie a unui barbat de 60 de ani, retrograd, pentru care femeia este doar o supapa de descarcare a propriilor frustrari si limite. Visele de facultate se reduc la incisivi cazuti in urma batailor.. iar viata se reduce la o lupta cu fiecare zi pentru viata ei si a copiilor nascuti fara voie…

Pentru ca nu imi propun o recenzie de carte va las sa descoperiti singuri povestea aceasta in care dramele personale se intalnesc cu o istorie nedreapta. O poveste in care dincolo de vicisitudini descoperi resurse nebanuite de speranta, iubire si putere de a darui pana la sacrificiul suprem.

Nu-mi doresc sa descoperim un Kosovo sau un Kabul la 300 de km de Bucuresti, nici astazi si nici in toamna. Si stiu ca nici voi! Depinde insa de noi sa nu lasam sa se intample asta!

Filed under: Politica, Recenzii cărți, Societate | Tagged: , , , , , , , , , | Leave a comment »

Vama ca o… prada

Posted on February 3, 2011 by denisapatrascu

Nu stiu de ce mai citesc presa… Un masochism crunt ma determina sa raman in contact cu informatii mai mult sau mai putin presante pentru viata mea si a celor din jur.

Avand in vedere ca cel mai mare tiraj il au ziarele cu poze explicite si titluri socante, aleg sa fiu in tabara celor 1% care nu asculta/plac manele si sa ma interesez din surse care se vor jurnalistice de soarta natiunii.

Ultimele zile stau sub influenta informatiilor de politica externa. Situatia din Egipt ma intereseaza la fel de direct ca faptul ca pe strada mea (doar e in sectorul 5) materialele antiderapante nu au aparut, probabil pe principiul „cine a dat-o (zapada) ala sa o ia”.

E firesc sa ne intereseze situatia din Egipt din mai multe motive : 1. inchiderea/ restrictionarea accesului la Canalul de Suez creste pretul petolului, care si asa e mult crescut la pompa de benzina din Romania (si nicio actiune de sabotare spontana nu va avea succes, atat timp cat Agentia Nationala de Reglementare in Domeniul Energiei face o politica de justificare a actiunilor de oligopol de pe piata de energie in general si de combustibil, in particular); 2. Incordarea relatiilor in Orientul Mijlociu ne afecteaza ca stat membru NATO, avand in vedere ca pana acum Egiptul si Iordania au fost statele islamice care au recunoscut Israelul, fiind singurele state musulmane care au tratate cu acesta, din 1979, respectiv 1994.

Luna aceasta a fost interesanta si pentru a urmarii gafele constante din ultimii 2 ani ai diplomatiei romanesti. Primul a fost presedintele Basescu care se declara dezamagit de lipsa de solidaritate a colegilor sai, d-na Merkel si  dl. Sarkozy, fata de refuzul acestora de a accepta Romania in spatiul Schengen. Domnia sa crede ca simpla apropiere in jurul unei mese de consiliu te face coleg  cu membrii G8 in aceasi masura in care alaturarea cu Becali la o masa te face coleg de pahar, si asta poate sterge ranchiuni vechi, care se calculeaza pragmatic in bani.

Renuntarea in 2009 la cumpararea celor 12 aeronave franceze Mirage 2000-9 si abandonarea unui proiect mai vechi privitor la finalizarea reactoarelor 3 si 4 de la Cernavoda antamat cu Franta in valoare de 4 miliarde de euro  pentru o societate controlata de „stelele PDL” fondata in 2009 (presa a relatat de numirea ficelor si cumetrilor ministeriali in consiliul de administratie de la Energonuclear). Pentru cine a fost atent discursul d-nei Merkel, din octombrie cand a fost in Romania, a fost transant: returnarea datoriilor catre investitorii germani pe care statul roman le are, de peste 140 milioane euro, dar si reformarea justitiei ca o garantie a statului de drept, fara de care nu poate fi conceputa o piata libera.

Ca urmare a reanalizei raportului tehnic Romania prin vocea sefului diplomatiei sale, dl. ministru Baconschi incearca un atac kamikaze: sa blocheze ratificarea Tratatului de la Lisabona, prin care Germania primeste 3 noi locuri de europarlamentari. Apoi tot acesta, probabil dupa ce s-a mai relaxat cu un dineu dat de Fundatia Crestin-Democrata pe care o patroneaza, ravasit fiind de frumusetea d-nei Udrea, declara doct la Bruxelles: „Unele state membre ale UE sunt împotriva (aderării României la Schengen) din motive iraţionale, de teama imigraţiei ilegale. Este vorba de teama de străini.”

Ole! Bravos! Exact asa rezolvi imaginea coruptiei endemice a societatii romanesti. Ei.. asta e un subiect gras, cam cat o mita de 430.000 euro pentru o numire de sef de vama in zona vest, in zona in care dl. Blaga a facut de altfel cariera..

Interesant este ca la cateva ore dupa aceasta mirabolanta declaratie 77 de vamesi sunt retinuti pentru trafic cu tigari. In urma cu vreo 2 luni sub un panou care amintea de pierderile statului ca urmare a traficului cu tigari din zona Unirii, 2 romi (tigani dupa decizia Senatului) vanturau pachete de tigari pentru potentiali cumparatori sub privirile pasnic-intelegatoare a 2 jandarmi. La acel moment tigarile erau teleportate in Romania si nu treceau prin niciun punct de frontiera..

Dupa aceasta vanturare la TV a dubelor de politie si a aratarii vinovatilor in fata poporului revoltat, cu siguranta scandalul se va stinge fara nicio urmare juridica la fel ca in cazul acelor vamesi care au cerut mita trupei AC/DC, pentru care azi instanta a dat neinceperea urmaririi penale…

Tot astazi o parte din bugetari au intrat in posesia noilor fluturase de salarii, pe noua reglementare. In multe institutii dezamagirea nu s-a limitat la contemplare si comentarii intre colegi, ci aproape a blocat activitatea acestora, functionarii aliniindu-se in fata serviciilor de resurse umane/salarizare ale institutiilor pentru a cere explicatii. De ce atat de putin?! De ce in paralel se modifica legislatia muncii care ii lasa la cheremul culorii de partid, obligandu-i la obedienta?

Toate acestea te fac sa te gandesti mai bine la aprecierile d-nei Merkel privind capacitatea justitiei si coruptia sistemica din Romania…

Filed under: Politica, Societate | Tagged: , , , , , , , , , , | Leave a comment »

Cresterea copilului in Romania lui Boc…

Posted on December 1, 2010 by denisapatrascu

De cateva zile subiectul fierbinte este reducerea indemnizatiei de crestere a copilului pana la 2 ani. Dl. ministru Botis l-a luat in serios pe Boc si incearca sa reduca cheltuielile bugetului de stat. D-na Turcan, din acelasi partid, spune ca nu s-a consultat cu conducerea PDL-ului, iar d-soara Anastase, ne raspunde ca sociolog cu o noua initiativa legislativa privind cresele.

La tv vedem talk-show-uri moderate exclusiv emotional din care nu obtinem niciun fel de informatie calitativa referitor la acest subiect.  Evident e greu sa retragi sau sa diminuezi un drept acordat. Iar constiinta colectiva devine amnezica atunci cand e vorba de beneficii dar care se acorda in perioadele electorale si care s-au restrans in timpul tuturor mandatelor.

Va propun o mica analiza retrospectiva a acestui drept.

In efervecenta inceputului de an 1990 printre primele acte normative care s-au aprobat a fost Decretul-lege nr.31/1990 prin care se instituia concediul plătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 1 an, înlocuit apoi de Legea nr.120/1997 (aparuta pentru a onora una din promisiunile electorale ale Conventiei Democratice) care majora la 2 ani acest drept, instituind dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului în valoare de 85% din veniturile anterioare, oferind și tatălui dreptul de a beneficia de aceste drepturi. In aceasta perioada sumele platite pentru indemnizatia de crestere a copilului se acordau persoanelor care au avut venituri impozabile cu 12 luni inaintea nasterii copilului, din bugetul asigurarilor sociale de stat.

Aici trebuie facuta o observatie: pentru aceasta indemnizatie nu se contribuie special. O persoana care poate fi beneficiara acestei indemnizatii contribuie la sistem la fel ca orice alta persoana nebeneficiara, indemnizatia nefiind obtinuta dintr-un fond contributiv. Contributiile platite ca urmare a obtinerii unui venit (atat impozitul pe venit cat si contributiile sociale) nu se suplimenteaza pentru obtinerea intr-un orizont de timp a acestui benficiu pecuniar. Deci nu se aplica principiile asigurarii, ca in cazul unei asigurari private care sa acopere riscul nasterii si retragerii din activitate pe o perioada pentru cresterea copilului.

În 2003 are loc o plafonare a indemnizației, datorita cresterii numarului beneficiarilor, in special pe baza unei lacune a legii care permitea cumpararea stagiului la sistemul asigurarilor sociale de stat (fara celelalte contributii), dar si ca urmare a cresterii deficitului bugetului de pensii. Guvernantii de atunci s-au vazut nevoiti sa aleaga intre continuarea platii indemnizatiei de crestere copil in procent de 85% si neindexarea pensiilor. Au ales plafonarea indemnizatiei.  Aceasta va fi majorată în 2005 și se vor lărgi sfera drepturilor, se acordă dreptul la concediu pentru creșterea copilului cu handicap de până la 3 ani precum și modificări în privința cuantumului venitului în funcție de tipul concediului (prenatal, postnatal obligatoriu (126 zile) și de creștere a copilului de până la 2/3 ani). Suma aflata in plata la acel moment era de 600 lei. În 2008 in prag electoral cuantumul indemnizației are o noua modificare crescand la 85% din media veniturilor din ultimele 12 luni fără a fi mai mică de 600 lei.

S-au facut trimiteri la reglementarile celorlalte state membre ale UE. Nu exista o reglementare unitara. Din 27 de state membre doar in 12 se plateste o indemnizatie separata pentru cresterea copilului dupa trecerea perioadei postnatale obligatorii.

In ordine alfabetica:

Austria: se plateste pana la implinrea de catre copil a varstei de 30 de luni si cuantumul este de 14,53 euro/zi, care creste cu pana la 50% in cazul gemenilor.

Belgia: poate fi acordata diferentiat in functie de natura contractului individual de munca. In cazul contractului cu norma intreaga nu poate depasi 3 luni si poate fi acordata pana la implinirea varstei de 6 ani a copilului, valoarea fiind 684,94 euro si se acorda doar pentru primele 3 nasteri. In cazul contractului cu timp partial poate fi de maxim 6 luni si poate fi acordata pana la implinirea varstei de 6 ani a copilului, valoarea fiind 342,46 (pentru persoanele sub 50 ani) şi 580,90 euro (pentru persoanele peste 50 ani).

Bulgaria: Este plafonata la primele 3 nasteri cuantumul fiind diferentiat intre copilul sanatos si cel cu handicap, pe o perioada de pana la 2 ani ai copilului. In cazul copilului sanatos pentru care un membru al familiei a contribuit suma este de aprox.123 euro, dar daca veniturile sunt peste 179 euro/membru familie, perioada se reduce la maxim 1 an si suma este de 77 euro indiferent de numarul copiilor. Suma creste in cazul copilului cu handicap pentru care se acorda o prestatie suplimentara de 50 euro.

Cehia: are caracter contributiv, se plateste si parintelui care obtine venituri cu conditia ca de ingrijirea copilului sa se ocupe un adult. Se acordă în 3 rate, care sunt fixate in cuantumuri fixe lunare în funcţie de durata concediului: a) acordarea rapidă a alocaţiei parentale – imediat după plata prestaţiei de maternitate sau a unei prestaţii echivalente, acordate tatălui, in valoare de aprox. 425 euro, până la împlinirea copilului a vârstei de 2 ani; b)
acordarea standard a alocaţiei parentale – imediat după plata prestaţiei de maternitate sau a unei prestaţii echivalente, acordate tatălui, aprox. 283 euro până la împlinirea copilului a vârstei de 3 ani; c) acordarea etapizată a a alocaţiei parentale – imediat după plata prestaţiei de maternitate sau a unei prestaţii echivalente, acordate tatălui sau chiar de la data naşterii copilului dacă nu există un drept la prestaţia de maternitate, in valoare de aprox. 283 euro până la împlinirea copilului a vârstei de 21 de luni sau la o valoare de aprox. 142 euro până la împlinirea copilului a vârstei de 4 ani.

Franta: are caracter contributiv, este plafonata la 531 euro pentru norma intreaga si 404 euro pentru jumatate de norma. Prestaţia zilnică pentru prezenţa părinţilor se acordă timp de 310 zile şi poate fi acordată pe parcursul a 3 ani de zile în funcţie de nevoile copilului.

Letonia: se acorda pana la varsta de 1 an a copilului inclusiv celor care nu au contribuit, existand diferentieri de plafon, atat părintelui care se ocupă de îngrijirea acestuia cât si pentru persoanele angajate in acest scop. Pentru persoanele care au contribuit anterior indemnizatia are o valoare de  70% din media plăţilor lunare ale asigurărilor pe venit, dar nu mai puţin de aprox. 80,20 euro şi nu mai mult de aprox. 561,44 euro ; persoane fără activitate: aprox. 71,61 euro. Daca indemnizaţia pentru îngrijirea copilului se acordă pentru gemeni sau mai mulţi copii născuţi în timpul unei naşteri, se acordă un supliment. Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului nu se acordă dacă se acordă celuilalt părinte pe aceeaşi perioadă de timp o indemnizaţie de maternitate ce are o valoare de aprox. 71,61 euro pentru fiecare din următorii copii născuţi <1 an, sau aprox. 42,96 europentru fiecare din următorii copii născuţi <2 ani;

Norvegia: Se acorda pentru copii in varsta de 1-3 ani in functie de numarul de ore petrecut cu copii. In cazul renuntarii totale la activitate suma este de 402 euro iar pentru o durata minima (pana la 32 ore/saptamana) este de 81 euro.

Ungaria: Se acorda doar persoanelor care au fost asigurate 180 zile in ultimii 2 ani anteriori nasterii copilului. Indemnizatia are o valoare de 70% din media veniturilor obtinute cu un an anterior nasterii copilului, fara a depasi aprox.365 euro si se acorda timp de 2 ani.

Din cele analizate se pare ca adminstratia romana este mai darnica in aceasta privinta decat multe state membre cu un PIB ridicat, multe din reprezentatele G8 neacordand dupa incetarea concediului postnatal nicio indemnizatie.

Dar au altceva. Au ALTERNATIVE!

Cei din clasa medie cu un efort pot angaja o baby-sitter (deloc ieftina) care insa este certificata in acest scop, cu analizele medicale la zi si test psihologic facut de specialisti, care nu isi pot asuma cu usurinta certificarea. Pentru copii de varsta prescolara este obligatoriu ca baby-sitter-ul sa fie o persoana adulta, dupa varsta de 7 ani a copilului putand fi angajata si o persoana minora, dar peste 16 ani.

Pentru ceilalti exista cresele de stat: putine si ieftine, pentru care statul subventioneaza pana la 80% din cheltuieli. Sansele de a gasi un loc in ele sunt destul de reduse, listele de asteptare sunt lungi si de multe ori se face inscrierea inca de la momentul in care mama este gravida.

In caz ca nu reusesti sa obtii un loc la cresa de stat exista alternative private: unele subventionate de locul de munca, pentru care angajatorul ii este dedus in procent de 100% impozitul pe investitia realizata, iar pentru plata contributiei lunare statul subventioneaza partial participarea parintilor (intre 30-50% in functie de veniturile familiei). Exista si alternativa creselor confesionale, unde comunitatea impreuna cu biserica sustin cresa ce functioneaza pe langa biserica/manastire.

Ce are Romania? In mare parte bone, aceasta fiind denumirea unor femei in varsta, de cele mai multe ori pensionate pe caz de boala, a caror experienta este cresterea propriilor copii (fara a mentiona ca aceia au crescut in epoca generatiei cu cheia de gat, cand concediul postnatal se reducea la 3 luni). Parintii mai pretentiosi le platesc un set de analize ca sa verifice starea de sanatate privind bolile contagioase si monteaza webcam-uri pentru a supraveghea activitatea acesteia. Uneori asta duce la concedierea bonei si la reducerea sanselor de a gasi inlocuitoare (vestea se duce repede in zvonistica din parc).

In 2006 am inceput sa lucrez la legea creselor. Entuziasmul meu era mare, gasisem o zona de lacuna legislativa, dupa intrarea in vigoare a legii privind reforma in sanatate a lui Nicolaescu, care abrogase Legea sanatatii publice din anii 70, singura care avea o mentiune privind cresele.

Mi-am propus atunci sa realizez un proiect de lege asa cum am invatat la scoala: cu studiu de impact, punand alaturi specialisti multidisciplinari. Am luat la pas cresele din Bucuresti: 2 in sectorul 2, 3 in sectorul 3, 3 in sectorul 4, 2 in sectorul 5, 3 in sectorul 6.

Primele la care am ajuns au fost in sectorul 5. In 2006 cresa de pe str. elev Popovici Nicolae era incalzita cu pacura iar totul aducea a imaginile din centrele de copii din anii 90. Pacura emana un miros greu, pe mine m-a apucat durerea de cap dupa mai putin de 10 minute. Acolo erau vreo 60 de copii care se jucau cu un rest de jucarii ramase din anii 80… din plastic tare si cauciuc, stand la masute de melamina facute tot in aceeasi perioada anterevolutinara..

Cu totul altceva era in sectoarele 3 si 4, unde se facusera investitii si unele crese primisera sponsorizari de la firmele cu produse pentru copii.

Vizitele cu scop documentar au avut ecou destul de repede. Atat personalul cat si parintii au fost foarte interesati, au completat chestionarele, ne-au pus la dispozitie metodologiile interne dupa care functionau in ciuda pierderii coordonarii metodologice, datorata atator schimbari legisltive.

Am luat apoi legatura cu cei de la UNICEF care facusera cu un an inainte o analiza pe invatamantul prescolar din Romania. Cu sprijinul lor, a celor de la Fundatia Step by Step (specialisti in educatie prescolara), dar si a catorva entuziasti din ministerul educatiei (nu-i voi nominaliza, ca le era teama si atunci si acum de repercursiunile sefilor) a aparut initiativa legislativa semnata de Paul Pacuraru privind legea creselor.

A trebuit sa treaca un an ca ea sa devina Legea nr.263/2007. Parcursul legislativ i-a adus renuntarea la multe capitole si a ramas o lege cadru, care are nevoie de norme metodologice (ce trebuiau sa apara in 90 de zile) care nu au aparut nici pana acum.

Presiunile parlamentare au schimbat inclusiv caracterul personalitatii juridice a creselor finantate de stat (exista capitol distinct pentru cele private) astfel ca in multe consilii judetene s-a ajuns la trecerea creselor in subordinea DGASPC-urilor care le trateaza in regim de centru de zi, si cer ancheta sociala la inscriere!!! Uite cum se limiteaza dreptul la educatie a unor copii din citirea obtuza a unei legi care lasa o posibilitate de a avea sau nu personalitate juridica distincta.

Legea a suferit modificari anul trecut, unele acceptabile, dar care nu au compensat lipsa normelor metodologice. O lege nu trebuie sa stabileasca orarul creselor ci trebuie sa stabileasca principiile educationale si de supraveghere a copilului…. experienta de sociolog a d-nei Roberta Anastase ar fi trebuit sa fie un raspuns la realizarea acestora nu la o noua initiativa care sa reglementeze ceva deja existent….

Bunica mamei mele imi spunea odata ca in Romania niciodata nu a fost timp de facut copii (dar ei au continuat sa se nasca). Ea, care a ramas vaduva de razboi la 28 de ani cu 2 fete de varsta prescolara a trebuit sa gaseasca resursele sa supravietuieasca unei colectivizari fortate si nationalizarii de locuinta… Generatia lor a supravietuit greu si au sperat ca sunt ultima generatie de sacrificiu.

Si generatia noastra spera la fel, dar cu ochii la copii ce se nasc azi, realizezi ca  spirala continua cu ei – ii aduci pe lume intr-o tara in care ca sa-i nasti intr-un spital ai nevoie de noroc sa nu fie arsi, sa alergi la farmacia din spital pentru a cumpara vaccinuri si nu le poti oferi nici macar accesul minim la educatie fara sa suplimentezi cu meditatii, inca din clasa intai.

Dar avem reforme…

Filed under: Analize juridice, Politica, Societate | Tagged: , , , , , , , , | 2 Comments »

Violenta in familie, blocurile comuniste si UE…

Posted on November 19, 2010 by denisapatrascu

Ca marea majoritate locuiesc la bloc, intr-un cartier cam ca toate din Bucuresti. Pe scara mea sunt si medici, ingineri de sistem dar si muncitori in continua cautare de lucru.

“Norocul” meu a facut ca in apartamentul de deasupra sa fie o familie intr-o lupta continua cu linistea. 4 adulti intr-o lupta perpetua unii cu altii. Acustica blocului comunist face ca noaptea sa fiu la curent cu furtunile hormonale ale fiicei reprosate de tata, cu discutiile despre ultima sticla de bautura care a disparut, intr-un limbaj greu de suportat si asezonat cu aruncaturi de mobila, ce par ca-mi pica prin tavan direct in pat peste mine.

La inceput sunam la politie. Atat de des ca deja am ajuns dupa nume sa-i cunosc pe agentii de la ordine publica de la sectie (4 la numar si apropo, total insuficienti pentru cartierul Rahova) si chiar sa schimbam amabilitati. Trimit echipa de serviciu, bat la usa, se prezinta cuviincios si dau amenda. Doar ca de la un timp vecinii mei nu mai deschid usa, iar agentii imi explica la fel de cuviincios ca n-au ce face, ca nu pot intra peste ei. Nu exista minori si nici plangere a uneia din victime ca sa intre sub incidenta vatamarii corporale iar linistea publica e aparata doar prin amenzi contraventionale…

Saptamana aceasta mi-am dublat tavanul in ideea de a antifona mai bine dormitorul si sa intrerup fluxul de breaking news de la ora 3 dimineata venit de la vecinii mei. De doua nopti pot dormi, insa oriunde in alta incapere as intra sunt la curent cu ultimele invective adresate de membrii onoratei familii de vecini. Nu o data m-am intrebat cum e posibil ca intre membrii unei familii relatiile sa se deterioreze atat de grav incat sa se ajunga la blesteme, batai si alungat pe casa scarii…

Inteleg ca legislatia noastra e deficitara, ca anul trecut au murit peste 120 de persoane ca urmare a violentei in familie, ca anual  creste numarul de cazuri inregistrate… dar se pare ca actualii guvernanti, pe fond de criza economica si morala apreciaza ca nu mai sunt necesare institutii care sa se ocupe de acest fenomen. Prin HG nr.1385/2009 Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei, Centrul Pilot de Asistenţă şi Protecţie a Victimelor Violenţei în Familie, Centrul de Informare şi Consultanţă pentru Familie au fost desfiintate…

Observ ca discursul politic pe acest domeniu este relativ recent in intreaga Europa. Daca in anii 50 era un subiect tabu inceputul anilor 90 face sa apara reglementari care sa incrimineze faptele de violenta in familie.

Spania este una din statele UE cu reglementari foarte detaliate in acest domeniu. Astfel, potrivit Codului Penal spaniol actele de violenta in familie, daca sunt comise in mod repetat, constituie infractiunea distincta de tortura si alte agresiuni impotriva integritatii morale. Pentru celelalte fapte de violenta intre parteneri sau soti intra sub incidenta infractiunii de violenta fizica sau psihica, pedepsita cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani. In aceste cazuri judecatorul poate interzice agresorului sa se apropie de domiciliul victimei sau sa intre in contact cu aceasta pe o perioada de pana la 5 ani. In 1995 printr-o decizie a Tribunalului Suprem a fost recunoscut violul marital ca infractiune. Interesant este faptul ca ministerul spaniol de interne acorda asistenta prin intermediul birourilor specializate de asistenta, iar comisariatele de politie au in componenta unitati specializate in cazurile de violenta in familie si care colaboreaza cu adaposturile pentru victimele acestei infractiuni.

In Suedia violarea integritatii femei a fost recunoscuta in 1998 fiind fapta/-ele de violenta impotriva vietii, libertatii, sau infractiunilor sexuale comise impotriva unei femei cu care a avut sau are o relatie intima si se pedepseste cu inchisoare intre 6 luni si 6 ani. Violul marital este o infractiune distincta. Procedura penala se declanseaza la plangerea oricarei persoane care are cunostiinta de o astfel de fapta, nefiind necesara plangerea victimei. Totusi pentru a se emite un ordin de interdictie este nevoie de deschiderea procesului de divort. Fiecare comisariat de politie are un compartiment specializat in aceste cazuri si exista chiar posibilitatea acordarii de paza continua victimei, oferindui-se posibilitatea de a-si schimba identitatea, costurile fiind suportate de catre stat. Din anul 1994 in Suedia exista un Centru National pentru Femeile Maltratate sau Violate unde victimele primesc ingrijiri medicale, psihologice si consiliere juridica.

In Marea Britanie violenta domestica nu este o infractiune specifica. In 1992 a fost definit doar violul in cadrul cuplului, sanctiuniile variind in functie de durata casniciei. La fel ca si in Suedia nu este necesara plangerea victimei, iar ordinul de restrictie poate fi acordat de judecator doar in cadrul unui proces de violenta sau al celui de divort, cu valabilitate de pana la 6 luni. Victimele violentei in familie pot primi un ajutor financiar daca agresorul este urmarit penal si daca victima nu are locuinta, intr-un cuantum care sa-i permita sa isi amenajeze o locuinta sau alegerea unei asigurari medicale private. La nivelul comisariatelor de politie exista unitati specializate in acordarea de asistenta victimelor violentei in familie. Prin Legea locuintei din 1997 este prevazuta obligatia comuitatilor locale de a acorda gazduire pentru victimele violentei in familie timp de 2 ani.

Nici in Austria violenta in familie nu face obiectul unei infractiuni distincte, doar violul marital are o reglementare speciala din 1989. Procedura penala se declanseaza la plangerea oricarei persoane, doar in cazul violului marital fiind necesara plangerea victimei. Agresorul este obligat sa urmeze un program de reeducare. Interesant este faptul ca desi nu exista o reglementare specifica judecatorul poate emite ordin de restrictie chiar si in cazul unei amenintari cu violenta. Ordinul de restrictie nu poate depasi 3 luni. Fortele de ordine pot actiona pana la emiterea unui ordin judecatoresc, din 1996,  prin interzicerea accesului in locuinta a agresorului, ce nu paote depasi 10 zile. Comisariatele de politie au compartimente specializate, care au obligatia informarii victimelor asupra drepturilor lor si de a informa biroul de interventii pentru oferirea de consiliere pshilogica, medicala si juridica gratuita. Exista hot-line-uri specializate, cu apel netaxabil la care poate suna si anunta despre un caz orice persoana care are cunostiinta despre o situatie de violenta in familie.

Din 1991 in Portugalia exista o reglementare speciala privind violenta in familie. Datorita numarului mare de cazuri din 1999 exista un Plan national de actiune impotriva actelor de violenta in familie, prin care se finanteaza ONG-urile cu activitate in acest domeniu precum si adaposturile pentru victime. Probabil reglementarea portugheza este printre cele mai dure, actele de violenta in familie sunt sanctionate cu inchisoare de la 1 an pana la 10 ani, iar in cazul decesului victimei de la 3-10 ani (mult prea putin in acest caz).  Violul marital este o infractiune distincta. Procedura penala se decalnseaza din oficiu sau la plangerea oricarei persoane interesate. Totusi judecatorul nu poate emite ordin judecatoresc decat in cazul procesului de divort. Daca victima se afla in incapacitate de munca poate primi un ajutor financiar pentru 30 de zile.

Miscarea femeilor din America Latina pentru combaterea violentei impotriva femeii este una din cele mai active din lume si au reusit sa obtina una din cele mai severe legislatii in acest domeniu. Numarul deceselor ca urmare a acestor fapte arata insa adevarata realitate si discrepanta intre prevederile si aplicarea legii. Ca urmare a acestei miscari a fost ratificata Conventia de eliminare a tuturor formelor de discriminare impotriva femeii si Statele Americii Latine au fost primele care au creat instrumente juridice de lupta impotriva acestui fenomen foarte intalnit in familiile  sud-americane. Statisticile Fundatiei Mexicane pentru Sanatate arata ca 60% din cele 6.000 de femei care au murit in mod violent aveau sub 13 ani si au fost supuse actelor de agresiune sexuala in 2009; 25.000 de copii mexicani au fost supusi anul trecut abuzurilor fizice si psihologice in cadrul familiei.

Cifrele acestea arata ca sunt mai multe victime in cadrul familiilor decat intr-un razboi deschis, pentru ca victimele le cunoastem rar, atunci cand situatiile exteme fac sa fie deschis un proces sau victima deja a murit…

Despre situatia din Romania avem din ce in ce mai putine informatii, daca in anii trecuti incepuse sa existe o miscare in acest sens, sa existe campanii de informare in scoli, iar colaborarea cu directiile de asistenta sociala de la nivelul consiliilor locale sa functioneze, acum institutional nimeni nu mai stie cui trebuie sa raporteze un astfel de caz, cu exceptia situatiei cand victima este un minor si unde reglementarile sunt clare. In rest daca nu exista o plangere a victimei la politie (si prin aceasta sa se deschida un proces de vatamare corporala) nimeni nu poate interveni. De asemenea  nu mai exista o centralizare a acestor date, pentru a avea o imagine asupra fenomenului violentei in familie din Romania.

Ramane sa-mi dublez tavanele din intreaga casa….

Filed under: Analize juridice, Societate | Tagged: , , , , , , , , | 1 Comment »

Mica reforma in justitie si medierea

Posted on October 25, 2010 by denisapatrascu

Astazi presedintele Basescu a promulgat legea privind Mica reforma in justitie care incearca sa decongestioneze instantele de judecata inclusiv prin solutionarea alternativa a disputelor.

Un subiect care este adesea mentionat, este evident medierea. Voi prezenta prevederile din aceasta reglementare care fac referire la aceasta modalitate de soluționare alternativa a conflictelor.

Art. XVIII. – Codul de procedură penală republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum  urmează:

1. La articolul 10 alineatul 1, litera h) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„h) a fost retrasă plângerea prealabilă ori părţile s-au împăcat, ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.”

2. După articolul 16 se introduce un nou articol, art. 161, cu următorul cuprins: „Tranzacţia, medierea şi recunoaşterea pretenţiilor civile

Art. 161. – În cursul procesului penal, cu privire la pretenţiile civile, inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente pot încheia o tranzacţie sau un acord de mediere, potrivit legii.

Inculpatul, cu acordul părţii responsabile civilmente, poate recunoaşte, în tot sau în parte, pretenţiile părţii civile.

În cazul recunoaşterii pretenţiilor civile, instanţa obligă la despăgubiri în măsura recunoaşterii. Cu privire la pretenţiile civile nerecunoscute, pot fi administrate probe.”

Art. XV. – La articolul 26 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificările şi completările ulterioare, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alin. (3), cu următorul cuprins:

„(3) Pentru activitatea de informare şi consiliere a părţilor cu privire la procedura medierii şi avantajele acesteia, îndeplinită potrivit legii anterior încheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu.”

6141, cu următorul cuprins:

„Art. 6141. – În faţa instanţei de fond, aceasta va stărui pentru soluţionarea divorţului prin înţelegerea părţilor. În cazul în care judecătorul recomandă medierea, iar părţile o acceptă, acestea se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea divorţului prin mediere. Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.

Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea divorţului prin mediere anterior introducerii acţiunii.

47. Articolul 7207 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 7207. – În cursul judecăţii asupra fondului procesului, instanţa va stărui pentru soluţionarea lui, în tot sau în parte, prin înţelegerea părţilor.

În cazul în care judecătorul recomandă medierea, iar părţile o acceptă, acestea se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin mediere.

Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare. Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea litigiului prin mediere anterior introducerii acţiunii.

Înţelegerea părţilor se constată prin hotărâre irevocabilă şi executorie.”

Art. I. – Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial, al României, Partea I, nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

15. Articolul 131 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 131. – În tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părţilor, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii. În acest scop, el va solicita înfăţişarea personală a părţilor, chiar dacă acestea sunt reprezentate. Dispoziţiile art. 1321 alin. 2 sunt aplicabile.

În litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere, judecătorul poate invita părţile să participe la o şedinţă de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Când consideră necesar, ţinând seama de circumstanţele cauzei, judecătorul va recomanda părţilor să recurgă la mediere, în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă, în orice fază a judecăţii. Medierea nu este obligatorie pentru părţi. Dacă, în condiţiile alin. 1 sau 2, părţile se împacă, judecătorul va constata învoiala lor în cuprinsul hotărârii pe care o va da. Dispoziţiile art. 271-273 sunt aplicabile.”

Filed under: Analize juridice, Societate | Tagged: , , , , | 4 Comments »

Sperante pentru extinderea concediului de maternitate….

Posted on October 22, 2010 by denisapatrascu

Inca o data mi s-a demonstrat capacitatea spatiului virtual in a propaga informatii. In acelasi timp nu pot sa nu observ superficialitatea in a aborda teme importante pentru cetateni sau oferirea doar a jumatatii pline a paharului, in scop propagandistic.

Pe 20 octombrie Parlamentul European, aflat in sesiune plenara la Strasbourg,  a supus votului raportul la propunerea de imbunatatire a directivei 92/85/EEC privind ameliorarea sănătăţii şi siguranţei femeilor însărcinate prin care extinde la 20 de saptamani concediul de maternitate. Textul rezoluţiei raportului  a fost aprobat de 390 de eurodeputaţi, 192 au fost împotrivă, iar 59 s-au abţinut.

Propunerea Comisiei Europene, ce dateaza din 2008, este de a extinde perioada actuala a concediului de maternitate de la 14 saptamani la 18, dintre care sase ar trebui luate imediat dupa nastere. La acel moment in cadrul EPSCO din decembrie 2008, la care am participat din partea Romaniei, Comisia a recomandat, aceasta extindere precum si plata indemnizatiei de maternitate cu salariul integral din ultima luna, sau in anumite cazuri, cu o medie a ultimelor 6 luni.

Aceasta recomandare de imbunatatire a legislatiei face parte din obligatia de revizuire permanenta a legislatiei comunitare, iar cazul special al acestei directive vine in contextul in care in anul 2000 Biroul International al Muncii a aprobat in sedinta plenara Conventia nr.183/2000[1]. Potrivit art.4 din aceasta conventie orice femeie are dreptul la un concediu de maternitate de minim 14 saptamani.

Comisia a propus in anul 2008 “Pachetul de Conciliere a vieţii profesionale cu cea de familie”, in care se regasea si propunerea de modificare a Directivei 92/85/EEC de extindere la 18 saptamani a concediului de maternitate.

Acest pachet, trebuie spus, nu a fost primit cu un deosebit entuziasm, in special de Marea Britanie si Germania, pentru care aplicarea acestuia ar presupune costuri economice mari.

Propunerea, ajunsa in Parlamentul European, a fost dezbatuta in Comitetul pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen, unde raportoare a fost vicepresedinta acestuia, eurodeputata portugheza Edite Estrela (SE – Alianta Progresiva a Socialistilor si Democratilor din Parlamentul European), care a propus amendarea art.8 prin modificarea acestuia de la 18 saptamani (propunerea Comsiei, fata de 14 in actuala reglementare) la 20 de saptamani, pentru nasterea la termen, iar pentru cea inainte de termen, cele 20 de saptamani se calculeaza de la termenul la care ar fi fost pentru nasterea la termen, din care minim 6 saptamani postnatal.

Aceasta propunere nu creeaza probleme deosebite celor mai multe din legislatiile nationale daca nu ar fi dublata de dispozitiile amendamentului 45 care prevede obligativitatea ca pe perioada de 6 saptamani indemnizatia de maternitate sa fie egala cu salariul din ultima luna, iar pentru restul perioadei se recomanda aceasta valoare.

Alte reglementari privesc extinderea perioadei concediului de paternitate la 2 saptamani, obligativitatea statelor membre de a proteja locurile de munca ale femeilor care au nascut, integrarea acestora pe acelasi loc de munca avut anterior, fiind interzisa concedierea lor pe o perioada de minim 6 luni de la intoarcerea la serviciu, aspecte privind respectarea acestor drepturi si pentru femeile care adopta copii, precum si protectia femeilor in privinta muncii suplimentare (in primele 10 saptamani dupa nastere, de la momentul graviditatii si in perioada in care alapteaza) sau de noapte, precum si dispozitii speciale pentru copii cu dizabilitati.

De asemenea un aspect foarte important este extinderea sferei de aplicare a directivei la femeile care au orice tip de contract de munca, inclusiv munca la domiciliu precum si pentru fiecare nastere, indiferent de numarul acestora.

Costurile estimate pot creste cu pana la 5.000 euro/nastere (in functie de legislatia actuala a fiecarui stat membru) dupa o analiza a Comisiei, ceea ce va determina o scadere a entuziasmului la vot in Consiliu, fata de cel avut de Parlamentul European, avand in vedere deficitele cu care se confrunta economiile tuturor statelor membre si masurile de sobrietate financiara luate la Londra si Berlin, in aceasta perioada. Dupa un studiu OECD costurile implementarii directivei in aceasta formula se vor ridica la circa 1,3 miliarde de euro anual în cazul Franţei si  3 miliarde de euro in Marea Britanie.

Pentru cei care m-au intrebat cand se va modifica legislatia romaneasca pentru a se extinde concediul maternal de la 126 de zile (18 saptamani) cat e in prezent la 20 de saptamani si cel paternal de la 5 zile la 2 saptamani, precum si cresterea valorii de la 85% la 100% a indemnizatiei de maternitate, le raspund ca aceast raport votat trebuie sa devina mai intai directiva …. iar pentru asta e necesar si votul Consiliului.

Pozitia afirmata de guvernul Boc cu privire la aceasta propunere de amendare a directivei 92/85/EEC este de respingere a variantei Parlamentului European, si de aprobare a pozitiei Comisiei (care nu ar presupune o modificare legislativa in privinta duratei, decat in cea a platii primelor 6 saptamani).

[1] Ratificata de Romania prin Legea nr.452/2002

Filed under: Analize juridice, Politica, Societate | Tagged: , , , , , , , , | 1 Comment »

Dreptul la un nivel de trai decent… venitul minim garantat in versiunea Boc

Posted on October 13, 2010 by denisapatrascu

In perioadele grele din punct de vedere economic persoanele vulnerabile din punct de vedere al veniturilor devin si mai vulnerabile. Cu alte cuvinte saracii devin si mai saraci. Cauzele sunt multiple: reducerea oportunitatilor pe piata fortei de munca, cresterea costului vietii dar si o atitudine din ce in ce mai putin generoasa a societatii in ansamblul ei, care ii priveste ca niste damnati ai propriei soarte.

Exista o intreaga istorie a modului in care societatea si-a tratat saracii, iar filosofia statului bunastarii presupune oferirea unui minim de servicii si bunuri pentru cei mai defavorizati membri ai sai.

Venitul minim garantat a aparut ca notiune distincta in legislatia romaneasca in 2001 prin Legea 416/2001, fiind unul din elementele importante ale capitolelor sociale din tratatul de aderare al Romaniei la UE.  Prin acest act normativ se reafirma principiul constitutional al obligatiei statului de a lua măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent, potrivit art.47 din Constituția României. Tot conform acestui articol cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.

In acest moment in care guvernul limitează accesul la un nivel de trai decent prin reducerea tuturor formelor de asistenta sociala, venitul minim garantat rămâne în continuare apanajul electoral al primarilor, cei care conduc serviciul de asistenta sociala al comunității locale care face ancheta socială, dosarul realizat in urma acesteia fiind baza plății venitului minim garantat. Daca in prezent 340.000 de familii si persoane singure primesc acest ajutor, din ianuarie 2011 numărul se va reduce la 290.000 (cel puțin așa vreau sa cred, deși potrivit declarației de presa postate de guvern ar fi doar 290), bugetul pe 2011 fiind cu 15% mai mic decât cel pentru 2010. Interesantă optică: nu acordăm această sursă de venit celor eligibili potrivit unor criterii ci doar unui număr de persoane… ceea ce presupune că dacă sunt mai multe persoane decât numărul finanțat acelea nu vor primi? Foarte constituțională abordare…

In prezent venitul minim garantat este de 125 lei pentru o persoana singura, 225 lei pentru 2 persoane, 313 pentru 3 persoane, 390 lei pentru 4 persoane si 31 lei pentru fiecare persoana, daca familia este mai mare sau egala cu 5 membri.

Cum se aplică în alte state UE acest drept? Primul răspuns este că nu există o normă europeană care să stabilească cum se oferă dreptul la un nivel decent de trai, deși acest principiu se regăsește în toate documentele privind drepturile individuale de la nivelul ONU si UE.

În 1990 a fost înființat un Sistem Reciproc de Informații și Protecție Socială (MISSOC) între statele membre. Conform acestui sistem, schemele de garantare a venitului minim garantat sunt clasificate in categoria IX referitoare la “Garantarea resurselor suficiente”, care sunt impartite in minimul general non-contributiv (unde intra si venitul minim garantat) si alte minime general non-contributive specifice (1. batranete, 2. invaliditate, 3. Alte MNC- alocatii familii monoparentale).

În Franța, Portugalia, Italia, Luxemburg, Letonia și Spania se folosește exact termenul de venit minim garantat (legislația noastra fiind inspirata din cea franceză), in timp ce in Austria, Cehia, Danemarca, Germania, Olanda, polonia, Slovenia, Suedia cel de venit de integrare sau insertie, in Marea Britanie de venit de sprijin, iar in Estonia, beneficiu de subzistenta.

In general acesta este un drept subiectiv non-discretionar, afectat si de fondurile bugetare, dar niciodata plafonat la un numar de beneficiari. De exemplu in Franta, Danemarca, Germania si Spania se acorda sume diferite in functie de veniturile si numarul membrilor familiei, la aceste conditii in Italia se adauga aspectul teritorial, venitul minim fiind stabilit si in functie de regiune, municipalitati si centre de sanatate locale.

Pentru o imagine de ansamblu in Franta venitul minim garantat este 454,63 euro pentru o persoana singura si 681,95 pentru un cuplu, in timp ce in Belgia este 740,32/pers. singura, 493,54/persoana/cuplu, 987,09 daca are in intretinere o persoana dependenta.  In Franta salariul  minim este 1343,77 euro in timp ce in Belgia 1384,55 euro. In Romania salariul minim este 137,3 euro, iar venitul minim este 29,76 euro pentru o persoana singura, reprezentand 21,63% din valoarea salariului minim fata de 33,83% in Franta si 53,47% in Belgia….

Filed under: Analize juridice, Politica, Societate | 2 Comments »

Când, cum, unde este prevăzută în legislația română medierea

Posted on September 14, 2010 by denisapatrascu

Pentru că în ultimele zile am fost întrebată, în legătură cu ultimele mele postări despre mediere am ajuns și la discuții referitoare la sediul materiei. Mai exact unde legislația face trimitere la mediere. Voi face o scurtă trecere în revistă a prevederilor referitoare la mediere din noile coduri de procedură civilă și penală.

Codul de Procedură Civila, adoptat 2010

Art. 21. – (1) Judecătorul va recomanda părţilor soluţionarea amiabilă a litigiului prin mediere, potrivit legii speciale.

(2) În tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părţilor, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii.

Art. 432. – (1) Părţile se pot înfăţişa oricând în cursul judecăţii, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfinţească tranzacţia lor.

(2) Dacă părţile se înfăţişează la ziua stabilită pentru judecată, cererea pentru darea hotărârii va putea fi primită chiar de un singur judecător.

(3) Dacă părţile se înfăţişează într-o altă zi, instanţa va da hotărârea în camera de consiliu.

Art. 433. – Tranzacţia va fi încheiată în formă scrisă şi va alcătui dispozitivul hotărârii.

Art. 434. – Hotărârea care consfinţeşte tranzacţia intervenită între părţi poate fi atacată, pentru motive procedurale, numai cu recurs la instanţa ierarhic superioară.

Art. 435. – Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care tranzacţia părţilor este urmarea procedurii de mediere.

Art. 904. – (1) Cererea de divorţ va cuprinde, pe lângă cele prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, numele copiilor minori ai celor 2 soţi ori adoptaţi de aceştia.

(2) Dacă nu sunt copii minori, se va menţiona în cerere această împrejurare.

(3) La cerere se vor alătura o copie a certificatului de căsătorie şi, după caz, câte o copie a certificatelor de naştere ale copiilor minori.

(4) La cerere se poate alătura, după caz, înţelegerea soţilor rezultată din mediere cu privire la desfacerea căsătoriei şi, după caz, la rezolvarea aspectelor accesorii divorţului.

Codul de Procedura Penala, 2010

Art. 16. – (1) Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:

a) fapta nu există;

b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege;

c) nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea;

d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;

e) lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale;

f) a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;

g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii;

h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;

i) există autoritate de lucru judecat;

j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. e) şi j), acţiunea penală poate fi pusă în mişcare ulterior, în condiţiile prevăzute de lege.

Art. 23. – (1) În cursul procesului penal, cu privire la pretenţiile civile, inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente pot încheia o tranzacţie sau un acord de mediere, potrivit legii.

(2) Inculpatul, cu acordul părţii responsabile civilmente, poate recunoaşte, în tot sau în parte, pretenţiile părţii civile.

(3) În cazul recunoaşterii pretenţiilor civile, instanţa obligă la despăgubiri în măsura recunoaşterii. Cu privire la pretenţiile civile nerecunoscute pot fi administrate probe.

Art. 275. – (1) Cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate după cum urmează:

2. în caz de încetare a procesului penal, de către:

a) inculpat, dacă există o cauză de nepedepsire;

b) persoana vătămată, în caz de retragere a plângerii prealabile sau în cazul în care plângerea prealabilă a fost tardiv introdusă;

c) partea prevăzută în acordul de mediere, în cazul în care a intervenit medierea penală;

Art. 312. – (1) În cazul când se constată printr-o expertiză medico-legală că suspectul sau inculpatul suferă de o boală gravă, care îl împiedică să ia parte la procesul penal, organul de cercetare penală înaintează procurorului propunerile sale împreună cu dosarul, pentru a dispune suspendarea urmăririi penale.

(2) Suspendarea urmăririi penale se dispune şi în situaţia în care există un impediment legal temporar pentru punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de o persoană.

(3) Suspendarea urmăririi penale se dispune şi pe perioada desfăşurării procedurii de mediere, potrivit legii.

Art. 367. – (1) Când se constată pe baza unei expertize medico-legale că inculpatul suferă de o boală gravă, care îl împiedică să participe la judecată, instanţa dispune, prin încheiere, suspendarea judecăţii până când starea sănătăţii inculpatului va permite participarea acestuia la judecată.

(2) Dacă sunt mai mulţi inculpaţi, iar temeiul suspendării priveşte numai pe unul dintre ei şi disjungerea nu este posibilă, se dispune suspendarea întregii cauze.

(3) Suspendarea judecăţii se dispune şi pe perioada desfăşurării procedurii de mediere, potrivit legii.

(4) Încheierea dată în primă instanţă prin care s-a dispus suspendarea cauzei poate fi atacată separat cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru procuror, părţile şi persoana vătămată prezente, şi de la comunicare, pentru părţile sau persoana vătămată care lipsesc. Contestaţia se depune la instanţa care a pronunţat încheierea atacată şi se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, instanţei ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.

(5) Contestaţia nu suspendă executarea şi se judecă în termen de 3 zile de la primirea dosarului.

(6) Procesul penal se reia din oficiu de îndată ce inculpatul poate participa la judecată sau la încheierea procedurii de mediere, potrivit legii.

Art. 483. – (1) După încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, procurorul sesizează instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond şi trimite acesteia acordul de recunoaştere a vinovăţiei, însoţit de dosarul de urmărire penală.

(2) În situaţia în care se încheie acordul numai cu privire la unele dintre fapte sau numai cu privire la unii dintre inculpaţi, iar pentru celelalte fapte sau inculpaţi se dispune trimiterea în judecată, sesizarea instanţei se face separat. Procurorul înaintează instanţei numai actele de urmărire penală care se referă la faptele şi persoanele care au făcut obiectul acordului de recunoaştere a vinovăţiei.

(3) În cazul în care sunt incidente dispoziţiile art. 23 alin. (1), procurorul înaintează instanţei acordul de recunoaştere a vinovăţiei însoţit de tranzacţie sau de acordul de mediere.

Art. 486. – (1) În cazul în care între părţi s-a încheiat tranzacţie sau acord de mediere cu privire la acţiunea civilă, instanţa ia act de aceasta prin sentinţă.

(2) În celelalte cazuri instanţa poate dispune disjungerea acţiunii civile şi trimiterea ei la instanţa competentă potrivit legii civile, când soluţionarea laturii civile ar întârzia soluţionarea procesului penal.

Filed under: Analize juridice, Societate | Tagged: , , , | 1 Comment »

« Previous Page — Next Page »
  • February 2026
    M T W T F S S
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    232425262728  

  • Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

    Join 50 other subscribers

  • Toate blogurile

    Bloguri, Bloggeri si Cititori

  • NetworkedBlgs