Crede si cerceteaza

Posted on September 10, 2011 by denisapatrascu

   Mi s-a cerut sa dau argumente de ce cineva ar vota USL cand pozitiile publice ale multor lideri sunt antagonice cu bunul simt si legea. De ce USL, cand pare ca proprii membrii incep sa se indeparteze de pozitia de la centru.
Nu voi prezenta niciodata USL-ul ca panaceu. USL-ul nu va schimba si reforma radical pe nimeni si nici colectivitati intregi. Are datoria insa sa incerce sa aduca normalitatea. Sa aplice legea si in cazul bizonilor in trafic si a baietilor destepti si mai nou cu salarii „nesimtite” alesi sa conduca societatile nationale. Sa aplice amenzi in cazul picnicelor din spatele blocului dar si celor care se fac vinovati de PUZ-uri scandaloase, care ciuntesc orase si creaza printi ai imobiliarelor pe spatiile comunitatii.
Poate in timp, legea aplicata va genera si schimbare in mentalul colectiv pentru ca legea se aplica ca regula si nu ca exceptie.
Si totusi… cine mai crede in 2011 ca mai exista alternativa si nu intreaga clasa politica e un tot abject? Absenteismul la vot ne arata ca de la ciclu electoral la altul sunt tot mai putini. Se poate umbla usor la vot, se practica un vot la 3 secunde in ambasade, adusul de acasa a electoratului captiv prin varii metode. Outsiderii de pana ieri devin constienti ca astea sunt regulile jocului si ca sa supravietuiesti politic trebuie sa aplici astfel de metode si tu. E greu de acceptat in conditiile in care vrei sa te detasezi de cei pe care ii prezinti ca exemple negative.
Cand am decis sa devin membru al unui partid politic am facut-o cu toata convingerea ca EU pot face diferenta, ca ma pot implica in schimbarea pe care o cer societatii din care fac parte. Ca cei care performeaza in ceva au obligatia de a oferi solutii pentru toti nu doar pentru unii. La fel cum am crezut ca initiativa privata inseamna piata libera si nu oligopol.
Nu spun ca nu s-au realizat unele din lucrurile in care am crezut. Doar ca ele palesc atunci cand o pozitie negandita sau populista a unui lider al conglomeratului politic pe care il reprezinta USL-ul este impotriva legii si bunului simt. In mediul politic se construieste greu si se distruge usor. Castiga unul singur insa in cazul pirderii, ea e colectiva.
Religia ne spune sa credem si sa nu cercetam. Poate ca este unul din motivele pentru care mi-a fost greu sa cred mitul imaculatei conceptiuni, in conditiile in care aceasi biblie ni-l prezinta pe Iacov ca fiind fratele lui Isus. Cei care cerceteaza mai mult vor vedea ca nici Horus (fiul lui Isis si imaginea asociata acestui articol[1] si nici Mithra (ambii nascuti pe 25 decembrie) n-au venit pe lume genital ca orice alt muritor. Asta nu inseamna ca nu cred intr-o forta divina la care apelez in momentele de cumpana. Dar este alegerea mea sa cred in aceasta.

     De aceea oricui imi cere sa dau motive pentru a alege un candidat sau o formatiune politica il rog sa se gandeasca la propriile motivatii, la perspectivele asupra propriei vieti si la proiectarea ei in viitorul imediat in varianta in care unul sau altul din actualele blocuri politice vor castiga alegerile. Apoi sa decida singur, pentru ca autodeterminarea trebuie sa fie singura care sa te motiveze sa alegi o cale sau alta, in orice aspect al vietii. Politicul sa fie unul din ele, dar doar acela care sa iti permita sa te dezvolti fara a-l simti in orice aspect decizional din viata familiei tale. Daca insa iti ingradeste propria viata, atunci politicul si nu optiunile de viata, trebuie schimbate. Si aici ii includ si pe cei care imi spun ca 10 ani din tineretea lor cu presedintele Basescu e prea mult si aleg sa plece din tara. Si ii includ si pe cei care se amuza de costurile pasajului Basarab si de calitatea gazonului de pe arena nationala dar intra in cei 80% de intentie de vot pentru Oprescu. Si exemplele pot curge in orice directie.
Cerceteaza si apoi crede, dar nu astepta minuni. Ele sunt doar in cartile de povesti.

[1] Ochiul lui Horus, denumit Wedjat/ Wadjat (celebrat pe 25 decembrie), simbol al proportiei de aur si al cercetarii spre cunoastere)

Filed under: Politica, Societate | Tagged: , , , , | 2 Comments »

Accept/Non accept @ Party

Posted on August 29, 2011 by denisapatrascu

Sex sells. De la templele megalitice din Malta la simbolurile falice romane pana astazi instinctul conservarii speciei devine simbolul fertilitatii si succesului (pana la urma doar masculul alfa are acces la imperechere).

Zappand canalele tv e imposibil sa nu vezi epiderma expusa indelung la solar promovata ca decor in emisiuni. Femei reduse la imaginea de obiect pe langa un/mai multi prezentator(i). Succesul unui barbat in acest caz se masoara si in lungimea picioarelor domnisoarei de alaturi (emisiunile sportive adesea se reduc la o insiruire de povesti incalcite de alcov, avand ca fundal pictoriale relevante…) .

Dominarea intersex capata alte valente si fara sa ne dam seama cum si de ce generatiile crescute in acest cadru de distractie facila isi creaza idoli falsi (si  asemeni celor biblici in capacitatea de pervertire) devin promotoarele unui nou tip de comportament. Istoria ne arata ca norma morala se schimba in functie de perceptia  larga asupra unui tip de comportament, majoritatea dictand si in acest caz normalitatea vs. anormalitate.

Curba lui Gauss se aplica oricarei grupari de oameni. Maximul curbei este minoritatea inconjurata de o plaja mai larga a mediocritatii.

Aurea mediocritas (calea de mijloc este cea mai buna) este un dicton care a contribuit mult la transformarea republicii romane, atunci cand din cetatea celor 12 triburi s-a transformat intr-un imperiu intins pe 3 continente. Suntem mai multi si plaja noastra de expresie devine foarte diversa.

Consideram ca imbratisam aceleasi valori doar ca le numim la fel: familie, religie, comunitate. Dar le vedem diferit si ne exprimam in functie de viziunea pe care o avem asupra acelei valori, iar ele tind sa fie doar numite la fel avand cu totul alt continut de la o comunitate la alta. Intr-o comunitate care se multiplica mai repede decat poate sa o faca asimilarea aceluiasi tip de comportament, conflictele de valori sunt inevitabile. Nu putem reactiona la fel in fata aceluiasi stimul, pentru ca din fericire suntem diferiti. Iar diferentierile apar din genetica dar si educatia fiecaruia.

Partidele politice nu fac exceptie. Sunt formate din oameni la fel de diversi precum societatea din care provin. Nu sunt nici mai buni nici mai rai decat cei care nu fac politica, nu au nici alte preferinte tv decat ceilalti. Cu toate astea undeva, exista o asteptare de educare din partea celor care se implica in viata comunitatii si care o conduc. Dar si asta implica nuante, iar ele sunt date de fiecare dintre noi.  Asteptarile sunt aceleasi ca si acum 400 de ani cand poporul devenea sau nu reformat in functie de preferintele nobilului al carui vasal era.

Daca alaturarea unui comportament nepotrivit cu un sportiv (inca pastram imaginea olimpiana a acestora) este taxata dur de un regulament prestabilit, in restul situatiilor un comportament nepotrivit este nepotrivit in functie de propria perceptie asupra acelui lucru. Astfel daca in Japonia un prim-ministru anunta cu 3 luni inainte ca isi da demisia pentru ca nu reuseste sa gaseasca solutii la o situatie imposibila pentru lumea tehnicii actuale, fara a purta o vina personala, in societati care isi cauta inca Polaris-ul (Steaua Nordului ) nunta domnului Borcea are audienta mai mare decat  o dezbatere asupra modificarilor Constitutiei.

Am participat la cateva discutii despre cum trebuie sa se comporte tinerii la o petrecere. Daca sunt bune saun nu tricourile ude, daca dansul lasciv e nociv sau potrivit alaturi de sigle de partid. Daca asta te face popular unii spun ca e de bine, altii ca se merge prea departe. Prea departe in contextul nuntii incredibil de opulenta a unui domn la a 2-a tinerete proaspat divortat cu o tanara ce i-ar putea fi fiica…

Pentru cei care s-au nimerit in Berlin in timpul Gay Parade au vazut siglele SPD-ului  (Partidul Social Democrat din Germania) pe carele alegorice ale celor veniti sa promoveze un alt tip de comportament sexual. SPD-ul s-a asociat intr-o lupta ideologica cu conservatorii d-nei Merkel in a sustine un alt tip de comportament, asumandu-si oprobiul partizanilor patriarhismului si sperand sa atraga capital electoral din partea tinerilor (a caror acceptare fata de comportamentele diferite sexual este in Germania de 67%).

Nu stiu cat de dispuse sunt partidele din Romania sa discute deschis despre subiecte tabu care au ca baza de pornire sexul, indiferent ca este vorba de legea cotelor de reprezentare sau de legea prostitutiei. Cu toate astea sunt dornice de a obtine capital de imagine ca orice campanie publicitara prin acele mijloace care vand. Si da, sexul vinde. Evident conteaza si complementul in/-direct al acestei propozitii… (de) cine,  ce, de ce… ca sa nu vorbim de cel modal… care raspunde la intrebarea cum…  doar ca astea sunt nuante pentru cei care au luat bac-ul….

Ca eu personal am alte asteptari, conteaza putin. Raman minoritatea din curba lui Gauss. Toparceanu cere fete incaltate cel putin, astept sa-mi spuneti voi cum trebuie sa fie, pentru a gasi aurea medicritas…

Filed under: Politica, Societate | Tagged: , , , , | Leave a comment »

Raportul Comisiei de la Helsinki 2011. Demografie vs. resurse

Posted on July 11, 2011 by denisapatrascu
Astazi, 11 iulie este Ziua Internationala a Demografiei. Fara a fi o fana a celebrarilor zilelor stabilite aleator de UN, sesiunea de la sfarsitul lui iunie 2011 a Comsiei US de la Helsinki a reafirmat lucruri de mult stiute privind tendintele demografice mondiale, doar ca impactul analizelor prezentate a fost, de aceasta data, mult mai mare datorita (in special) notorietatii autorilor lor.
Intr-un post anterior vorbeam despre sfarsitul unei ere a asigurarilor de sanatate si batranete in formatul post-Bismark si Beveridge, precum si de concluziile summit-ului de la Goteborg din 2010, cand Consiliul UE a mandatat Comitetul pentru Protecţie Socială şi Comitetul pentru Politici Economice să aplice metoda deschisă de coordonare în domeniul pensiilor. Proiect ambitios omorat deocamdata de birocratia made in Bruxelles.
Fara o dezvolta prea mult raportul directorului Global Aging Initiative, dl. Richard Jackson, (pe care il puteti analiza aici) nu pot sa nu observ diferentele de raportare de la momentul aparitiei modificarilor Cartii Verzi Europene a Pensiilor (la sf. anului 2009) si raportul Comisiei de la Helsinki de luna trecuta, pe un fundal de adancire a deficitului bugetar in toate statele EU17.
Declinul demografic al Europei e drastic. In 1935 populatia Europei constituia 25% din populatia lumii, scazind la 13% in 2010. Se preconizeaza ca va continua sa descreasca si sa ajunga la doar 10% pina in 2050. Puterea economica a tarilor dezvoltate va scadea si ea de la o pondere de 72% din economia mondiala in 2009 la doar 40% in 2050. In decada actuala si cea a anilor 2020 procesul de imbatrinire a populatiei se va accelera si mai mult.
Daca in 1980 varsta medie a populatiei in Europa Occidentala si Japonia era de 34 si respectiv 32 de ani, in 2030 ea va fi de 47 de ani in Europa Occidentala si de 52 de ani in Japonia. In Italia, Spania si Japonia mai mult de jumatate din populatia acestor tari va ajunge la varsta de pensionare sau va fi deja pensionata in anul 2030, si tot atunci in aceste tari vor avea mai multe persoane in decada a 7 a vietii decit de cei in varsta de 20 ani.
Rata natalitatii e deasemenea sub nivelul optim de 2.1 de copii de femeie in intreaga Europa. In Franta si Pen.Scandinava e cea mai ridicata, de 1.9 copii de femeie, dar doar datorita imigratiei si nu a sporului natural al populatiei. E insa mult mai scazuta in Italia si Sudul Europei (1.4), iar in Germania si Europa Centrala e si mai scazuta (doar 1.3) Declinul demografic va cauza si un declin al fortei de munca. Pina in 2050, forta de munca va scadea cu 22% in Sudul Europei, si cu pina la 29% in Germania si Europa Centrala.
De fapt, forta de munca va scadea in mai toate tarile curent asa zise dezvoltate, in special in Germania si Japonia, unde se va diminua cu 0.5% – 1.5% pe an. Simultan, insa, forta de munca va imbatrini, muncitorii trebuind sa lucreze mai multi ani inainte de a iesi la pensie. Imbatrinirea fortei de munca va atrage dupa sine si un declin in productivitatea muncii, fiind bine cunoscut faptul ca productivitatea muncii descreste cu inaintarea in varsta. In plus, volumul economiilor va scadea si in consecinta vor fi mai putine fonduri disponibile pentru investitii si consum.
De asemenea, tarile dezvoltate vor fi constrinse sa cheltuie o proportie mai mare din PIB pentru generatia in varsta, (de exemplu ingrijirea medicala), decit pe cea tinara, (de exemplu educatia si invatamintul).
Raportul prezice ca in 2030 tarile dezvoltate vor trebui sa aloce cu 7% mai mult din venitul national in comparatie cu cel actual pentru a mentine sistemul de pensii si beneficii sociale alocate in prezent celor in varsta. Asta nu are cum sa nu aiba impact asupra taxelor si impozitele impuse generatiei tinere, care vor creste si ele tocmai pentru a asigura nevoile generatiei imbatrinite. Se preconizeaza deasemenea si suprimarea programelor publice costisitoare, cum ar fi asistenta internationala alocata tarilor sarace sau apararea nationala si programele militare.
Imigratia nu va fi suficienta pentru a rezolva criza demografica a Europei sau de a-i asigura nivelul actual de beneficii sociale, afirma Jackson. Trendurile actuale denota ca pina in 2030 populatia musulmana se va dubla in Franta si se va tripla in Germania. Este posibil deasemenea ca pina in 2030 Amsterdam, Marseilles, Bimingham si Cologne sa fie populate in majoritate de musulmani. Unele tari europene sunt pe cale de a-si pierde jumatate din populatia curenta pina la sfarsitul acestui secol. Impactul acestei crize demografice asupra pensiilor si al costului de asistenta medicala va fi devastator. Presiunile care vor fi facute asupra guvernelor pentru a satisface nevoile generatiei imbatrinite vor fi si ele enorme.
Problemele demografice nu se limiteaza la granitele Europei. China cunoscuta ca fiind o tara cu natalitate crescuta, are propriile probleme. Avorturile selective privind fetusii de sex femimin aduc in intreg Orientul indepartat o nevoie de peste 160.000 de femei, pentru a se pastra echilibrul intre sexe minim pastrarii numarului actual de locuitori. Din pacate politica de reducere fortata a natalitatii promovate de guvernul chinez afecteaza populatia actuala, care imbatranind (in trendul de analiza), va reprezenta o povara covarsitoare pentru generatia tanara.
Nici Japonia nu o duce mai bine. Aceasta s-a transformat de buna voie intr-o tara fara copii, in special prin adoptarea unui stil de viata profesionala incompatibil cu cel de familie. Japonia se confrunta cu cea mai vizibila “criza a depopularii”, astfel in anul 2050 Japonia va avea doar 92 de milioane de locuitori, cu 35 de milioane mai putini ca astazi. Varsta medie a celor 92 de milioane de japonezi va fi de 54 de ani, iar fiecarui pensionar japonez ii va corespunde doar o singura persoana incadrata in munca. In absenta unui miracol al fertilitatii, colapsul demografic al Japoniei va fi ireversibil. Pentru a-si mentine nivelul actual al populatiei, pornind din acest an si pina in 2050 Japonia va trebui sa importe anual aproximativ 600.000 de imigranti tineri care sa aiba un spor natural de 2.1%. Numarul e covarsitur iar asta ar schimba radical intreaga civilizatie nipona.
Singurul semnal pozitiv vine din SUA, potrivit acestui raport, care isi pastreaza rata a natalitatii de peste 2.1. Varsta medie a Americii va creste de la 37 de ani in prezent, la doar 39 de ani in 2030.
Pe un fond de spaima economica pe toate pietele financiare ca urmare a recunoasterii de catre presedintele Obama a deficitului istoric bugetar, raportul Jackson vine cu o prognoza luminoasa pentru America, care  va continua sa dispuna de resursele naturale si umane pentru a-si mentine si pe viitor rolul actual de lider al societatii mondiale. In 2050 se preconizeaza ca ponderea economiei americane in economia mondiala va fi de 25%, aproximativ atita cit este si astazi. In contrast, Uniunea Europeana, Japonia si Canada vor constitui doar 16% din economia mondiala a anului 2050. 
Concluzia este veche, aceea a imposibilității realizării unor politici macroeconomice (de la cheltuielile/ la veniturile unui buget suprastatal la cel national, pana la politicile de consum ale pietei bancare pana la marii operatori ai pietei de retail) fara o analiza de demografie (nici măcar Goebbels nu a fost original aici) si fara a actiona asupra variabilelor demografice in vederea atat a pastrarii echilibrului de resurse, dar si pentru a reduce suprasolicitarea asupra tinerilor si nu in ultima instanta a supravietuirii unor culturi.

Filed under: Analize juridice, Politica | Tagged: , , , | Leave a comment »

Splendida cetatea celor o mie de sori. Tinutul Secuiesc

Posted on June 28, 2011 by denisapatrascu

  Afganistan. O tara, o cultura, oameni… devenit un substantiv comun dintr-unul propriu care s-ar traduce prin terorism, orase scufundate in praful ridicat de jeep-uri  ale armatei indiferent de numele ei. Cat de usor asimilam anumite lucruri fara sa cautam in spatele unor imagini… si sa credem apoi ca sunt izvorate din propria gandire… Cate stim noi despre cultura afgana? Despre cele mai mari statui ale lui Budha sau despre oamenii care au creat drumul matasii, despre poetii lor?

Acum doua zile Curtea Penală Internaţională a emis un mandat de arestare pentru Muammar Kadhafi sub acuzatia de crime impotriva umanitatii, pentru crimele şi persecuţiile comise de forţele de securitate libiene împotriva populaţiei civile, după izbucnirea revoltei la jumătatea lui februarie, în special la Tripoli, Benghazi şi Misrata. Si totusi nimic despre perioada de peste 40 de ani de cand a preluat puterea printr-o lovitura de stat, in care tensiunile etnice au fost inabusite prin asasinate si torturi…

Nu am calitatea de a vorbi despre Orientul mijlociu, alta decat a celui care spera ca traieste intr-un stat de drept si care priveste succesiunea de evenimente din aceasta parte a lumii cu ingrijorare fata de radicalizarile oricaror forte dar si cu compasiune fata de civilii din aceste tari.

Cuvantul asta „civili” sau „victime colaterale” suna total golit de continut. Nu sunt oameni, cu chip si dorinte, nu au identitate, nu au rude care sa le planga disparitia.. doar un numar anuntat din cand in cand la stirile despre Orientul Mijlociu sau despre cea mai mare parte a Africii.

Privind harta mondiala observi ce enclava privilegiata este Europa, Australia o parte a Americii si a Orientului Indepartat. In rest o mare de AK-47, mine antipersonal, copii de 12 ani soldati… mame care nu-si vor revedea nicicand copiii, femei supuse la cele mai inumane tratamente doar pentru ca sunt femei, boli in taberele de refugiati care ucid la fel de multi civili ca si bombardamentele aeriane, resurse impartite inechitabil de catre cei care ar trebui sa protejeze…

In plina dezbatere referitoare la resurse anuntul guvernului SUA referitor la propriul deficit bugetar in conditia sustinerii celui mai costisitor razboi din istoria mondiala, nu fac decat sa creeze panica pe toate bursele de valori. Leul romanesc intra la apa de mai bine de o saptamana, in conditia in care pretul benzinei la pompa se apropie de pragul psihologic de 6 lei.

La stiri aflam ca harta Romaniei se poate imparti dupa bunul plac a catorva persoane si dintr-o data simtim cum se alimenteaza resentimente etnice pe care generatiile dinaintea noastra le-ar avea de disputat.

O discutie usoara de dupa-amiaza cu un prieten drag se transforma fara sa inteleg intr-un monolog ultranationalist, in care acuzatiile fata de regimul Horthy se indreapta spre o intreaga minoritate etnica…  Varsta interlocutorului meu este in jur de 30 ani.. nu a trait el sau parintii lui acele zile, iar originea lui este din Muntenia. Dar stie. Simte. Nu poti tagadui asta…  Complicata o discutie cand celalalt simte ca asa e cu toata firea lui.

Ziaristi in cautare de senzational aseamana judetele Covasna si Harghita cu Kosovo… Realizeaza oare cineva ca se implinesc 21 de ani de la declararea independentei Kosovo si 12 ani de la Rezolutia ONU 1244 prin care este declarat teritoriu sub administrare ONU ani in care politica de epurare etnica a lovit mii de civili, victimele fiind deopotriva sirbi si albanezi?!? Asta nu s-a intamplat la mii de km de noi.. ci la 600 km de Bucuresti!! Discursul ultranationalist nu are cum sa nu aiba feedback cu efect dublu. Iar spirala nu poate fi controlata de la un moment dat de nimeni, nici macar de politicienii care au folosit-o.

Toate gandurile astea au aparut de la o carte despre Afganistan pe care va recomand sa o cititi. Cartea se numeste „Splendida cetate a celor o mie de sori” scrisa de Khaled Hosseini. Nu e propaganda americana sau sovietica, ci una despre viata in aceasta tara pe parcursul a 4 decenii din 1959 „al 26-lea an de domnie al regelui Zahir Shah” pana in 2003, inceputul reconstructiei  Afganistanului sub protectie NATO. Viață care incepe foarte diferit pentru doua femei dar pe care istoria traita le aduce la acelasi numitor, suportand aceleasi umilinte.

Lovitura de stat impotriva regelui Shah si cucerirea de catre sovietici a Kabulului aduc cu ele o scurta perioada de liniste si prosperitate, desi in munti luptele continua. In oras insa femeile primesc drepturi egale cu barbatii si sunt acceptate in scoli, universitati, ocupa functii, pot conduce autoturisme si se pot imbraca occidental. Mai curand insa pot avea aceste drepturi in functie de statutul si clasa sociala din care proveneau. Femei precum Miriam trebuie sa poarte burka indiferent daca propaganda sovietica vorbeste de egalitate de gen sau daca Afganistanul e condus de talibani.

Dar pe aceeasi strada o fetita merge la scoala si la cinematograf. Tatal ei are planuri mari pentru ea, chiar daca singura avere ce i-a mai ramas sunt cartile dupa ce a fost dat afara din invatamant, neavand origini sanatoase pentru propaganda sovietica.

Inarmarea talibanilor si castigarea razboiului impotriva sovieticilor duc la inceperea razboiului civil interetnic (mult spus interetnic, mai degraba intertribal, fiind adesea factiuni ale aceleiasi etni in conflict). Apar primii morti in Kabul, scoli care se inchid si oameni ca se refugiaza in Pakistan. Prieteni care incep sa se certe la un gratar, pornind de la dispute in care ies la suprafata rabufniri mocnite intre azeri si uzbeci, pastuni, hazari si tadjici.

Fara a se centra pe schimbarile succesive de conducere personaje precum Hekmatyar, Massoud, Najibullah, Dostum, Sayyaf sau Mullahul Omar sunt aparitii care lasa in urma orase parasite, mii de refugiati, militii care patruleaza prin orase cucerind strada dupa strada intr-o lupta interetnica in care conducerea tribala beneficiaza de mortiere, mitraliere, jeepuri dar si limitari de drepturi mai ales asupra femeilor.

Preluarea puterii de talibani aduce si primele informatii asupra ce inseamna stat islamic. Am sa citez din anuntul lor de la portavocile din jeepurile si camioanele pline cu barbati cu barbi imbarcati militar si fluturand AK-47 in aer. Semn de bun venit in fata multimilor adunate care spera ca razboiul civil s-a terminat si o data cu el moartea ca ceva firesc pe stazi.

„Toti cetatenii trebuie sa se roage de 3 ori pe zi. Daca a venit ora rugaciunii si ati fost prinsi facand altceva veti fi batuti.

Toti cetatenii isi vor lasa barbile sa creasca. Lungimea cerecta este de cel putin un pumn inclestat sub barbie. Daca veti incalca aceasta porunca veti fi batuti.

Toti baietii vor purta turbane. Baietii din clasa a intai pana in clasa a sasea vor purta turbane negre, cei din clasele mai mari albe. Toti barbatii vor purta turbane islamice. Gulerele de la camasi vor fi inchise cu nasturi.

Cantatul este interzis. Dansatul este interzis.

Jocurile de carti, de sah, pariurile si inaltarea de zmeie sunt interzise.

Scrierea de carti, vizionarea de filme si pictarea de tablouri sunt interzise.

Daca detineti papagali veti fi batuti. Pasarile vor fi omorate.

Daca veti fura, vi se va taia mana din incheietura. Daca veti fura din nou, vi se va taia laba piciorului.

Daca nu sunteti musulmani, nu va rugati in locuri in care puteti fi vazuti de musulmani. Daca o veti face, veti fi batuti si bagati la inchisoare. Daca veti fi prinsi ca incercati sa convertiti un musulman la credinta voastra, veti fi executati.

Atentie femei:

Veti sta tot timpul in casele voastre, nu este cuviincios ca femeile sa bata strazile fara rost. Daca iesiti afara este obligatoriu sa fiti insotite de un mahrma, o ruda barbat. Daca veti fi prinse singure pe strada, veti fi batute si trimise acasa.

Nu va veti arata sub nicio imprejurare chipul. Cand veti iesi, va veti acoperi cu burqa. Daca nu va veti supune veti fi batute crunt.

Produsele cosmetice sunt interzise. Bijuteriile sunt interzise. Nu veti purta haine provocatoare. Nu veti vorbi decat daca sunteti intrebate. Nu veti privi barbatii in ochi. Nu veti rade in public. In caz contrar veti fi batute.

Nu va veti da cu oja pe unghii. In caz contrar vi se va taia un deget.

Fetelor le este interzis sa mearga la scoala. Toate scolile de fete vor fi inchise imediat. Daca veti incerca sa deschideti o scoala de fete, veti fi batuti iar scoala va fi inchisa.

Femeilor le este interzis sa munceasca.

Daca veti fi gasite vinovate de adulter veti fi omorate cu pietre.

Ascultati. Ascultati cu atentie. Supuneti-va. Allah-u-ak-bar.”

Acesta este varful icebergului. Urmeaza spitale inchise pentru femei (doar nu au voie sa fie vazute de un alt barbat, iar femeile nu au voie sa munceasca, nici ca medic), maternitati in care cezarianele se fac fara anestezie. Acasa televizorul este ingropat, pana la vremuri mai bune. Peste tot oameni care isi vand lucrurile pentru un bol de mancare. Si totul se gaseste de cumparat doar de la speculanti si contrabandisti.

In aceste conditii o fiica de 15 ani ramasa orfana in urma unei mortiere nu are alte alternativa decat sa devina a doua sotie a unui barbat de 60 de ani, retrograd, pentru care femeia este doar o supapa de descarcare a propriilor frustrari si limite. Visele de facultate se reduc la incisivi cazuti in urma batailor.. iar viata se reduce la o lupta cu fiecare zi pentru viata ei si a copiilor nascuti fara voie…

Pentru ca nu imi propun o recenzie de carte va las sa descoperiti singuri povestea aceasta in care dramele personale se intalnesc cu o istorie nedreapta. O poveste in care dincolo de vicisitudini descoperi resurse nebanuite de speranta, iubire si putere de a darui pana la sacrificiul suprem.

Nu-mi doresc sa descoperim un Kosovo sau un Kabul la 300 de km de Bucuresti, nici astazi si nici in toamna. Si stiu ca nici voi! Depinde insa de noi sa nu lasam sa se intample asta!

Filed under: Politica, Recenzii cărți, Societate | Tagged: , , , , , , , , , | Leave a comment »

Siria-ONU dubla masura

Posted on June 12, 2011 by denisapatrascu

         Mai devreme urmaream un interviu doamnei Hedi Fried, scriitoarea supravietuitoare a Holocaustului. O doamna care si-a terminat interviul, la ultima intrebare a jurnalistului privind rememorarea trecutului si a impactului acestuia din viata ei de acum (la 90 de ani) spunand ca nimic nu poate schimba trecutul si ura te incarca pe tine. Desi i se intample si dupa 60 de ani sa retraiasca in  vise acele momentele, astazi stie ca e un om liber.

         In urma cu cativa ani cineva imi spunea ca viata nu-ti ofera garantii. Atunci nu intelegeam ce spunea, crezand doar ca blazarea isi pusese stapanire  pe interlocutorul meu. Atunci cand am simtit eu ca, intr-adevar, viata nu ofera garantii nu a fost un moment placut. Asta a contribuit la un alt mod de a accepta micile greseli ale celor din jur sau ale unui sofer „bizon” in trafic. Privind insa in jur realizam ca marile noastre drame sunt total neinsemnate fata de problemele reale precum discriminarea, epurarea etnica, razboaile civile. Aici insa e rolul statului si al justitiei sa ofere garantii, fara de care viata nu ar fi posibila iar omul s-ar reduce la homus lupus homini.

         In Africa sunt zone in razboi civil de generatii. Tot acolo a fost locul celor mai amobinabile crime de razboi din anii 90. Asa am stiut pana la inceperea proceselor liderilor militari sirbi. Europa insa nu a avut o rectie ferma in a izola astfel de incidente. Primavara araba i-a gasit nepregatiti pe politicienii europeni, poate cu exceptia lui David Cameron, care si-a mentinut pozitia indiferent de tara in care au aparut agresiuni impotriva manifestantilor.

         Cand in martie ONU a votat Rezolutia pentru Libia am scris ca s-a facut un pas istoric in  evolutia dreptului umanitar, unul care va limita pierderile de vieti omenesti cand idealurile de viata si sperantele lor sunt altele decat cele ale propriului conducator.

         Tot in acea perioada s-au intensificat revoltele in Siria. O tara care avut in ultimii 40 de ani nenumarate conflicte cu vecinii sai (Israel, Turcia, Liban). Siria are o populatie de 22,5 mil locuitori, cu o speranta de viata de 74 ani, avand acces la educatie publica obligatorie si cu un sistem sanitar mediu,  din statistici sirienii nu ar parea sa aiba motive mari de suparare.

         Imi amintesc un interviu al lui Bashar al-Assad dat unei televiziuni franceze (TV5) chiar acum un an, in care acesta era laudat pentru reformele sale, fiind prezentata viata de zi de zi a acestuia intr-un stil specific campaniilor electorale americane: medicul oftalmolog casatorit cu  una din colegele sale de facultate din UK, petrecandu-si dupa-amiezele cu cei 3 copii si nelipsitul labrador. Asta alaturi de imagini ale unui tanar politician cu laptop si vorbind despre drepturile omului si reformele din invatamant. Era probabil sfarsitul perioadei de „lumina a Damascului” (inceputa in 2000 la preluarea mandatului) cum printre altele a fost denumita.

         Cu toate astea de jumatate de an (conflictul a inceput pe 24 ianuarie) Siria fierbe, iar liderul sau Bashar al-Assad, fiul fostului presedinte solutioneaza conflictul cu tancurile impotriva propriei populatii. La fel cum si tatal sau a procedat in februarie 1982 impotriva fundamentalistilor arabi in masacrul de la Hama unde au murit in jur de 25.000 de persoane (majoritatea civili).

         Intr-o tara in care mass-media si internetul sunt cenzurate, in care luptele partidului Baath se traduc adesea in asasinate si atentate, oamenii nu au vrut sa se mai teama. Spera ca prin lupta lor sa inlature un regim opresiv, care le limiteaza drepturile fundamentale. Coruptia din Siria e antologica, de la vamesii prost platiti la serviciile elementare. Contactul cu Damascul te intoarce in timp, intr-un no men’s land, prafuit dar unde posterul liderului iubit se intinde pe blocuri intregi… Aceasta era Siria din 2010.

         Niciunul din statele arabe in care au inceput revolte nu a reactionat atat de dur impotriva propriilor cetateni. Folosirea arsenalului de razboi (doar ca in Siria a ajuns la 10.000 soldati, 150 de tancuri azi, elicoptere) a fost de neacceptat pentru Libia, dar se pare ca dubla masura atinge din nou ONU, care nu reuseste sa ia nicio decizie in privinta masurilor care le poate lua.

         Pana astazi au murit 1.200 de oameni, iar peste 10.000 s-au refugiat. Cati mai trebuie sa plateasca ca ONU sa se decida sa intervina?! Cu siguranta compasiunea d-nei Susan Rice, ambasadorul SUA la ONU nu le asigura nicio protectie… Nu pot decat spera ca prietenii nostrii din Siria sa nu fie printre victime …

          Doamna Hedi Fried ne indeamna sa nu permitem ca experimente precum Holocaustul sa mai fie posibile… si totusi la 1.500 de km departare de noi, la Damasc mor oameni ucisi de tancurile propriei armate!

Filed under: Politica | Tagged: , , , | 1 Comment »

Dialogul Social al PDL-ului

Posted on May 12, 2011 by denisapatrascu

Ieri a fost publicata in Monitorul Oficial Legea Dialogului Social, aprobata prin asumarea raspunderii guvernului Boc la fel ca si legea pensiilor, legea salarizarii si Codul Muncii. N-am sa insist asupra modalitatii de aprobare, de vreme ce Curtea Constitutionala a gasit de cuvinta sa o declare constitutionala, desi nici in 1968 Ceausescu nu si-a permis sa reglemeteze libertatea negocierii colective fara aprobarea (formala cei drept) a UGSR-ului. Deci o lege a dialogului social care nu a fost dezbatuta public si nici avizata de CES…

Aceasta lege mamut include reglementarile care se regaseau anterior in legea sindicatelor (L.54/2003), legea patronatelor (L356/2001), legea contractelor colective de munca (L.130/1996), legea conflictelor de munca (L.168/1999) si legea de organizare a CES-ului (L.109/1997).

Nu spun ca anumite lucruri nu trebuiau sa fie modificate, dar in sensul cresterii dialogului social nu a transformarii acestuia intr-un element decorativ subordonat executivului. Regret ca proiectul PNL pentru Codul Social din perioada 2007-2008 a fost dat uitarii si inlocuit cu o reglementare ce ne aduce la situatia inceputului de sec. XX.

Multe lucruri au fost luate cu copy-paste in noua reglementare din legile pe care le abroga (mentionate mai sus), dar exista niste diferente majore care schimbă ireversibil principiile libertății oganizațiilor sindicale și patronale, având multiple consecințe economice și sociale, ce ne vor afecta pe fiecare dintre noi:

–         disparitia contractului colectiv de munca unic la nivel national. Pentru cei mai putin cunoscatori sistemul juridic al dreptului muncii se bazeaza pe 2 izvoare: cel normativ si cel conventional, ceea ce face ca dreptul muncii sa poata avea o flexibilitate mai mare decat alte ramuri de drept. Izvoarele conventionale sunt contractele colective si individuale de munca si pornind de la modelul francez au o structura piramidala. Până acum vârful piramidei (cel mai larg aplicabil) era contractul colectiv de munca unic la nivel national, care avea un set primordial de drepturi suplimentare celor reglementate de legislatia muncii, dar bazal pentru negocierile contractelor colective inferioare: ramura, grup unitati, unitate si contract individual de munca. Acum structura piramidala se pastreaza fara a mai avea un varf aplicabil tuturor, contractul de ramura fiind inlocuit cu cel de sector de activitate (modificarea priveste doar denumirea) si va reprezenta nivelul cel mai inalt de negociere colectiva. Prin renuntarea la contractul colectiv de munca unic la nivel national se rupe insa structura pe care s-a bazat sistemul dreptului muncii românesc, pentru că limitele drepturilor negociate nu se mai aplică tuturor și aici mă refer la salariul minim pe economie, coeficienții de ierarhizare ai acestuia (care nu se mai regăsesc nicăieri, astfel spre ex. dispare obligativitatea plății la o valoare dubla a celor angajati pe studii superioare fata de muncitorul necalificat), durata suplimentara a concediilor de odihnă pentru anumite situații, zilele libere pentru evenimente ale familiei etc.

–         implicarea admistratiei publice in dosarul de reprezentativitate al organizatiilor sindicale si patronale, incalcandu-se Conventia OIM nr.87/1948 privind libertatea sindicală si Conventia 98/1948 privind dreptul de organizare şi de negociere colectivă. Acesta trebuie să rămână apanajul exclusiv al puterii judecătorești, orice ingerință a puterii executive în aspectul  stabilirii cine e reprezentativ și la ce nivel duce la dispariția libertății acestor organisme.

–         negocierea salariului minim de către un nou organism: Consiliul National Tripartit pentru Dialog Social condus de primul-ministru!!! Libertatea negocierii colective deși garantată prin art.41 alin.(5) al Constituției este profund încălcata prin includerea puterii executive in negocierea salariului minim pe economie. Guvernul are pârghiile juridice ale stabilirii prin hotărâre de guvern a salariului minim garantat în plată, implicarea lui într-o negociere dintre sindicate și patronate pentru salariul minim aplicabil pieței private încalcă orice principiu al economiei de piață.    

–         acordarea ministrului muncii a dreptului de a putea extinde la nivel național prevederile unui contract colectiv de muncă la nivel de sector de activitate. Cum rămâne atunci cu art. 41 din Constituție care garantează libertatea alegerii profesiei, dreptului la muncă și garantarea obligativității convențiilor negociate de PĂRȚI?! Imi aleg o profesie și datorită statutului socio-economic pe care îl oferă acea profesie, cu drepturile și obligațiile ce rezidă dintr-un contract pe care EU l-am negociat.  Uite ca de acum, UN TERȚ, ministru, va stabili pentru mine dacă mi se aplică prevederile negociate de alții, în contextual socio-economic al acelei ramuri de activitate, fără a se stabili prin lege niciun criteriu sau cheie de control prin care se determina cum poate un contract la nivel de ramura sa devina aplicabil tuturor, in afara de dorinta ministrului muncii, o putere discrețională a executivului fără contraforță legală…

–         deși avem o profesie liberal reglementată juridic, acea de mediator, prin această lege se crează un corp profesional distinct acela al mediatorilor și arbitrilor conflictelor colective de muncă, inclusi in Oficiul de Mediere si Arbitraj de pe lânga Ministerul Muncii, fără a se stabili implicarea partenerilor sociali în elaborarea normativelor ulterioare. Nu înțeleg dacă formula “de pe lângă” (nu știu de ce dar mă duce cu gândul la un animal de pe lângă casa omului) exprimă o modalitate de subordonare sau coordonare…

Acestea sunt doar o parte a elementelor de “modernizare” a reglementarilor ce vizeazaa activitatea salariatilor din Romania ale acestui guvern… Sa traiti bine!

Filed under: Analize juridice, Politica | Tagged: , , , , , , , | 1 Comment »

Rezolutia 1973, Libia si evolutia dreptului umanitar

Posted on March 21, 2011 by denisapatrascu

De 2 zile a început o noua forma de război in Libia. Istoria ne arata ca non-fly zone se transforma in combat-zone, care cel putin pana acum nu avea un temei juridic bine definit.

Paragraful 4 al Rezolutiei 1973 ofera posibilitatea utilizarii fortei pentru a proteja civilii, sub forma „to take all necessary measures , . . . . . to protect civilians and civilian populated areas under threat of attack in the Libyan Arab Jamahiriya, including Benghazi, while excluding a foreign occupation force of any form on any part of Libyan territory” (sa ia toate masurile necesare … de a proteja civilii si zone populate de civili sub ameninţarea unui atac al  Jamahiriya, incluzand Benghazi, excluzând o forţă de ocupaţie străină de orice formă, cu privire la orice parte a teritoriului libian).

Este prima rezolutie in care acesti termeni sunt atat de bine delimitati.

Istoria recenta ne arata ca doctrina interventiilor umanitare a a avut o evolutie fulminanta din anii ‚90 pana in prezent, iar termenii folositi au evoluat odata cu schimbarea perceptiei de la garantarea la ocrotirea drepturilor civililor, de la non-interventie militara impotriva unui stat pentru actiuni interne, la masuri coercitive de embarogou economic, pana la actiuni militare.

O scurta recapitulare pentru a vedea aceasta evolutie.

In interventia din Sierra Leone din 1999 textul se limita la „to protect United Nations personnel, facilities, installations and equipment, ensure the security and freedom of movement of its personnel and, without prejudice to the efforts of the government, to protect civilians under imminent threat of physical violence, within their capabilities” (sa protejeze personalul ONU, facilitatile, instalatiile si echipamentul, sa asigure securitatea si libertatea de miscare a personalului si, fara a prejudicia eforturile guvernului sa protejeze civilii aflati sub iminenta amenintare cu violenta).

Aceasta a fost baza interventiilor umanitare ale ONU in anii 90, atat in Bosnia-Hertegovina (astazi, unul din votantii rezolutiei 1973/2011), Somalia si Rwanda. Rezolutia 688 prin care se asigura protectie populatiei kurde din primul razboi din Golf, nu a fost adoptata in temeiul capitolului VII din Carta Natiunilor Unite ceea ce a expus USA la numeorase critici, atat externe dar mai ales interne.

Interventia NATO in Kosovo de la sfarsitul anului 1999 s-a bazat pe doctrina exceptiei umanitare, fara sa aiba aprobarea unei rezolutii ONU. Aceasta situatie a creat o situatie confuza in interiorul ONU, care s-a vazut obligata sa clarifice din punct de vedere juridic situatia interventiilor umanitare, cu scopul protectiei civililor impotriva armatelor statului propriu, fapt ce a generat un set de rapoarte in baza caruia s-a creat setul de principii privind responsabilitatea de a proteja civilii (cunoscut ca R2P), care a primit aprobarea la summitul ONU abia in 2005 prin paragrafele 138 si 139, potrivit carora:

„138. Each individual State has the responsibility to protect its populations from genocide, war crimes, ethnic cleansing and crimes against humanity. This responsibility entails the prevention of such crimes, including their incitement, through appropriate and necessary means. We accept that responsibility and will act in accordance with it. The international community should, as appropriate, encourage and help States to exercise this responsibility and support the United Nations in establishing an early warning capability.

139. The international community, through the United Nations, also has the responsibility to use appropriate diplomatic, humanitarian and other peaceful means, in accordance with Chapters VI and VIII of the Charter, to help protect populations from genocide, war crimes, ethnic cleansing and crimes against humanity. In this context, we are prepared to take collective action, in a timely and decisive manner, through the Security Council, in accordance with the Charter, including Chapter VII, on a case-by-case basis and in cooperation with relevant regional organizations as appropriate, should peaceful means be inadequate and national authorities manifestly fail to protect their populations from genocide, war crimes, ethnic cleansing and crimes against humanity. We stress the need for the General Assembly to continue consideration of the responsibility to protect populations from genocide, war crimes, ethnic cleansing and crimes against humanity and its implications, bearing in mind the principles of the Charter and international law. We also intend to commit ourselves, as necessary and appropriate, to helping States build capacity to protect their populations from genocide, war crimes, ethnic cleansing and crimes against humanity and to assisting those which are under stress before crises and conflicts break out.”

Pe 17 martie 2011 dreptul umanitar a cunoscut un nou pas istoric. Rezolutia 1973/2011 autorizeaza statele membre sa ia toate masurile pentru a proteja civilii. Au votat pentru aceasta: USA, UK, Franta (membrii permanenti) si Bosnia si Hertegovina, Columbia, Gabon, Liban, Nigeria, Portugalia, Africa de Sud (membri nepermanenti). S-au abtinut: Rusia, China (membrii permanenti) si Germania, Brazilia si India (membri nepermanenti).

Textul complet:

RESOLUTION 1973/2011

The Security Council,

Recalling its resolution 1970 (2011) of 26 February 2011,

Deploring the failure of the Libyan authorities to comply with resolution 1970 (2011),

Expressing grave concern at the deteriorating situation, the escalation of violence, and the heavy civilian casualties,

Reiterating the responsibility of the Libyan authorities to protect the Libyan population and reaffirming that parties to armed conflicts bear the primary responsibility to take all feasible steps to ensure the protection of civilians,

Condemning the gross and systematic violation of human rights, including arbitrary detentions, enforced disappearances, torture and summary executions,

Further condemning acts of violence and intimidation committed by the Libyan authorities against journalists, media professionals and associated personnel and urging these authorities to comply with their obligations under international humanitarian law as outlined in resolution 1738 (2006),

Considering that the widespread and systematic attacks currently taking place in the Libyan Arab Jamahiriya against the civilian population may amount to crimes against humanity,

Recalling paragraph 26 of resolution 1970 (2011) in which the Council expressed its readiness to consider taking additional appropriate measures, as necessary, to facilitate and support the return of humanitarian agencies and make available humanitarian and related assistance in the Libyan Arab Jamahiriya,

Expressing its determination to ensure the protection of civilians and civilian populated areas and the rapid and unimpeded passage of humanitarian assistance and the safety of humanitarian personnel,

Recalling the condemnation by the League of Arab States, the African Union, and the Secretary General of the Organization of the Islamic Conference of the serious violations of human rights and international humanitarian law that have been and are being committed in the Libyan Arab Jamahiriya,

Taking note of the final communiqué of the Organisation of the Islamic Conference of 8 March 2011, and the communiqué of the Peace and Security Council of the African Union of 10 March 2011 which established an ad hoc High Level Committee on Libya,

Taking note also of the decision of the Council of the League of Arab States of 12 March 2011 to call for the imposition of a no-fly zone on Libyan military aviation, and to establish safe areas in places exposed to shelling as a precautionary measure that allows the protection of the Libyan people and foreign nationals residing in the Libyan Arab Jamahiriya,

Taking note further of the Secretary-General’s call on 16 March 2011 for an immediate cease-fire,

Recalling its decision to refer the situation in the Libyan Arab Jamahiriya since 15 February 2011 to the Prosecutor of the International Criminal Court, and stressing that those responsible for or complicit in attacks targeting the civilian population, including aerial and naval attacks, must be held to account,

Reiterating its concern at the plight of refugees and foreign workers forced to flee the violence in the Libyan Arab Jamahiriya, welcoming the response of neighbouring States, in particular Tunisia and Egypt, to address the needs of those refugees and foreign workers, and calling on the international community to support those efforts,

Deploring the continuing use of mercenaries by the Libyan authorities,

Considering that the establishment of a ban on all flights in the airspace of the Libyan Arab Jamahiriya constitutes an important element for the protection of civilians as well as the safety of the delivery of humanitarian assistance and a decisive step for the cessation of hostilities in Libya,

Expressing concern also for the safety of foreign nationals and their rights in the Libyan Arab Jamahiriya,

Welcoming the appointment by the Secretary General of his Special Envoy to Libya, Mr Abdel-Elah Mohamed Al-Khatib and supporting his efforts to find a sustainable and peaceful solution to the crisis in the Libyan Arab Jamahiriya,

Reaffirming its strong commitment to the sovereignty, independence, territorial integrity and national unity of the Libyan Arab Jamahiriya,

Determining that the situation in the Libyan Arab Jamahiriya continues to constitute a threat to international peace and security,

Acting under Chapter VII of the Charter of the United Nations,

1. Demands the immediate establishment of a cease-fire and a complete end to violence and all attacks against, and abuses of, civilians;

2. Stresses the need to intensify efforts to find a solution to the crisis which responds to the legitimate demands of the Libyan people and notes the decisions of the Secretary-General to send his Special Envoy to Libya and of the Peace and Security Council of the African Union to send its ad hoc High Level Committee to Libya with the aim of facilitating dialogue to lead to the political reforms necessary to find a peaceful and sustainable solution;

3. Demands that the Libyan authorities comply with their obligations under international law, including international humanitarian law, human rights and refugee law and take all measures to protect civilians and meet their basic needs, and to ensure the rapid and unimpeded passage of humanitarian assistance;

Protection of civilians

4. Authorizes Member States that have notified the Secretary-General, acting nationally or through regional organizations or arrangements, and acting in cooperation with the Secretary-General, to take all necessary measures, notwithstanding paragraph 9 of resolution 1970 (2011), to protect civilians and civilian populated areas under threat of attack in the Libyan Arab Jamahiriya, including Benghazi, while excluding a foreign occupation force of any form on any part of Libyan territory, and requests the Member States concerned to inform the Secretary-General immediately of the measures they take pursuant to the authorization conferred by this paragraph which shall be immediately reported to the Security Council;

5. Recognizes the important role of the League of Arab States in matters relating to the maintenance of international peace and security in the region, and bearing in mind Chapter VIII of the Charter of the United Nations, requests the Member States of the League of Arab States to cooperate with other Member States in the implementation of paragraph 4;

No fly zone

6. Decides to establish a ban on all flights in the airspace of the Libyan Arab Jamahiriya in order to help protect civilians;

7. Decides further that the ban imposed by paragraph 6 shall not apply to flights whose sole purpose is humanitarian, such as delivering or facilitating the delivery of assistance, including medical supplies, food, humanitarian workers and related assistance, or evacuating foreign nationals from the Libyan Arab Jamahiriya, nor shall it apply to flights authorised by paragraphs 4 or 8, nor other flights which are deemed necessary by States acting under the authorisation conferred in paragraph 8 to be for the benefit of the Libyan people, and that these flights shall be coordinated with any mechanism established under paragraph 8;

8. Authorizes Member States that have notified the Secretary-General and the Secretary-General of the League of Arab States, acting nationally or through regional organizations or arrangements, to take all necessary measures to enforce compliance with the ban on flights imposed by paragraph 6 above, as necessary, and requests the States concerned in cooperation with the League of Arab States to coordinate closely with the Secretary General on the measures they are taking to implement this ban, including by establishing an appropriate mechanism for implementing the provisions of paragraphs 6 and 7 above,

9. Calls upon all Member States, acting nationally or through regional organizations or arrangements, to provide assistance, including any necessary over-flight approvals, for the purposes of implementing paragraphs 4, 6, 7 and 8 above;

10. Requests the Member States concerned to coordinate closely with each other and the Secretary-General on the measures they are taking to implement paragraphs 4, 6, 7 and 8 above, including practical measures for the monitoring and approval of authorised humanitarian or evacuation flights;

11. Decides that the Member States concerned shall inform the Secretary-General and the Secretary-General of the League of Arab States immediately of measures taken in exercise of the authority conferred by paragraph 8 above, including to supply a concept of operations;

12. Requests the Secretary-General to inform the Council immediately of any actions taken by the Member States concerned in exercise of the authority conferred by paragraph 8 above and to report to the Council within 7 days and every month thereafter on the implementation of this resolution, including information on any violations of the flight ban imposed by paragraph 6 above;

Enforcement of the arms embargo

13. Decides that paragraph 11 of resolution 1970 (2011) shall be replaced by the following paragraph : “Calls upon all Member States, in particular States of the region, acting nationally or through regional organisations or arrangements, in order to ensure strict implementation of the arms embargo established by paragraphs 9 and 10 of resolution 1970 (2011), to inspect in their territory, including seaports and airports, and on the high seas, vessels and aircraft bound to or from the Libyan Arab Jamahiriya, if the State concerned has information that provides reasonable grounds to believe that the cargo contains items the supply, sale, transfer or export of which is prohibited by paragraphs 9 or 10 of resolution 1970 (2011) as modified by this resolution, including the provision of armed mercenary personnel, calls upon all flag States of such vessels and aircraft to cooperate with such inspections and authorises Member States to use all measures commensurate to the specific circumstances to carry out such inspections”;

14. Requests Member States which are taking action under paragraph 13 above on the high seas to coordinate closely with each other and the Secretary-General and further requests the States concerned to inform the Secretary-General and the Committee established pursuant to paragraph 24 of resolution 1970 (2011) (“the Committee”) immediately of measures taken in the exercise of the authority conferred by paragraph 13 above;

15. Requires any Member State whether acting nationally or through regional organisations or arrangements, when it undertakes an inspection pursuant to paragraph 13 above, to submit promptly an initial written report to the Committee containing, in particular, explanation of the grounds for the inspection, the results of such inspection, and whether or not cooperation was provided, and, if prohibited items for transfer are found, further requires such Member States to submit to the Committee, at a later stage, a subsequent written report containing relevant details on the inspection, seizure, and disposal, and relevant details of the transfer, including a description of the items, their origin and intended destination, if this information is not in the initial report;

16. Deplores the continuing flows of mercenaries into the Libyan Arab Jamahiriya and calls upon all Member States to comply strictly with their obligations under paragraph 9 of resolution 1970 (2011) to prevent the provision of armed mercenary personnel to the Libyan Arab Jamahiriya;

Ban on flights

17. Decides that all States shall deny permission to any aircraft registered in the Libyan Arab Jamahiriya or owned or operated by Libyan nationals or companies to take off from, land in or overfly their territory unless the particular flight has been approved in advance by the Committee, or in the case of an emergency landing;

18. Decides that all States shall deny permission to any aircraft to take off from, land in or overfly their territory, if they have information that provides reasonable grounds to believe that the aircraft contains items the supply, sale, transfer, or export of which is prohibited by paragraphs 9 and 10 of resolution 1970 (2011) as modified by this resolution, including the provision of armed mercenary personnel, except in the case of an emergency landing;

Asset freeze

19. Decides that the asset freeze imposed by paragraph 17, 19, 20 and 21 of resolution 1970 (2011) shall apply to all funds, other financial assets and economic resources which are on their territories, which are owned or controlled, directly or indirectly, by the Libyan authorities, as designated by the Committee, or by individuals or entities acting on their behalf or at their direction, or by entities owned or controlled by them, as designated by the Committee, and decides further that all States shall ensure that any funds, financial assets or economic resources are prevented from being made available by their nationals or by any individuals or entities within their territories, to or for the benefit of the Libyan authorities, as designated by the Committee, or individuals or entities acting on their behalf or at their direction, or entities owned or controlled by them, as designated by the Committee, and directs the Committee to designate such Libyan authorities, individuals or entities within 30 days of the date of the adoption of this resolution and as appropriate thereafter;

20. Affirms its determination to ensure that assets frozen pursuant to paragraph 17 of resolution 1970 (2011) shall, at a later stage, as soon as possible be made available to and for the benefit of the people of the Libyan Arab Jamahiriya;

21. Decides that all States shall require their nationals, persons subject to their jurisdiction and firms incorporated in their territory or subject to their jurisdiction to exercise vigilance when doing business with entities incorporated in the Libyan Arab Jamahiriya or subject to its jurisdiction, and any individuals or entities acting on their behalf or at their direction, and entities owned or controlled by them, if the States have information that provides reasonable grounds to believe that such business could contribute to violence and use of force against civilians;

Designations

22. Decides that the individuals listed in Annex I shall be subject to the travel restrictions imposed in paragraphs 15 and 16 of resolution 1970 (2011), and decides further that the individuals and entities listed in Annex II shall be subject to the asset freeze imposed in paragraphs 17, 19, 20 and 21 of resolution 1970 (2011);

23. Decides that the measures specified in paragraphs 15, 16, 17, 19, 20 and 21 of resolution 1970 (2011) shall apply also to individuals and entities determined by the Council or the Committee to have violated the provisions of resolution 1970 (2011), particularly paragraphs 9 and 10 thereof, or to have assisted others in doing so;

Panel of experts

24. Requests the Secretary-General to create for an initial period of one year, in consultation with the Committee, a group of up to eight experts (“Panel of Experts”), under the direction of the Committee to carry out the following tasks:

(a) Assist the Committee in carrying out its mandate as specified in paragraph 24 of resolution 1970 (2011) and this resolution;

(b) Gather, examine and analyse information from States, relevant United Nations bodies, regional organisations and other interested parties regarding the implementation of the measures decided in resolution 1970 (2011) and this resolution, in particular incidents of non-compliance;

(c) Make recommendations on actions the Council, or the Committee or State, may consider to improve implementation of the relevant measures;

(d) Provide to the Council an interim report on its work no later than 90 days after the Panel’s appointment, and a final report to the Council no later than 30 days prior to the termination of its mandate with its findings and recommendations;

25. Urges all States, relevant United Nations bodies and other interested parties, to cooperate fully with the Committee and the Panel of Experts, in particular by supplying any information at their disposal on the implementation of the measures decided in resolution 1970 (2011) and this resolution, in particular incidents of non-compliance;

26. Decides that the mandate of the Committee as set out in paragraph 24 of resolution 1970 (2011) shall also apply to the measures decided in this resolution;

27. Decides that all States, including the Libyan Arab Jamahiriya, shall take the necessary measures to ensure that no claim shall lie at the instance of the Libyan authorities, or of any person or body in the Libyan Arab Jamahiriya, or of any person claiming through or for the benefit of any such person or body, in connection with any contract or other transaction where its performance was affected by reason of the measures taken by the Security Council in resolution 1970 (2011), this resolution and related resolutions;

28. Reaffirms its intention to keep the actions of the Libyan authorities under continuous review and underlines its readiness to review at any time the measures imposed by this resolution and resolution 1970 (2011), including by strengthening, suspending or lifting those measures, as appropriate, based on compliance by the Libyan authorities with this resolution and resolution 1970 (2011).

29. Decides to remain actively seized of the matter.

 

Filed under: Analize juridice, Politica | Tagged: , , , , , , , , , | Leave a comment »

Modificarile Codului Muncii cu bune si rele

Posted on March 1, 2011 by denisapatrascu

Odată cu informarea asupra angajării răspunderii guvernului pe  legea privind modificările Codului Muncii dl. Boc ne-a spus cât de necesare sunt acestea pentru flexibilizarea pieței muncii. Cu mic si mare ascultam perorațiile multor politicieni care explica ca era necesar sa flexibilizam relațiile de munca.

Ma uit la cifre si vad ca peste 600.000 de persoane sunt șomere, indemnizate sau nu. Asta înseamna ca în urma cu un an sau 2 aceste persoane aveau o slujba, (sau isi continuau studiile) iar acum nu o mai au. Ca aceste persoane sa se angajeze e nevoie sa se creeze noi locuri de munca, flexibilizarea contractelor pe perioada nedeterminata spre cele pe perioada determinata, nu face decat sa creasca precaritatea veniturilor si celor care azi au (inca) o slujba.  Pentru ca outsider-ii pietei muncii sa devina insider-i e nevoie de modificarea intreagii politici fiscale, pentru ca indiferent de  modificarile Codului muncii, daca nu se schimba ceva in politica de creditare si de susținere a investițiilor, rata somajului va ramane pe o curba ascendenta.

Discuțiile despre flexibilitate te duc cu gandul ca pana acum piata muncii a fost inflexibila. Acesta sa fi fost motivul pentru care in 2008 rata somajului ajunsese la 3,8%?

Flexibilitatea se face când ai o oferta crescuta de forță de munca si când economia funcționează si creează noi locuri de munca. Când economia se contracta trebuie sa protejezi locurile de munca, pentru ca reducerea resurselor financiare duce la scaderea consumului si ai efect de domino in toata economia.

Cineva intr-un birou guvernamental, probabil plimbat la cateva grupuri de lucru la Comisia Europeana, a auzit despre flexicuritate si a zis daca altii fac, sa facem si noi. Daca colegul lui din Olanda i-a povestit despre cresterea contractelor temporare a zis ca merge si la noi, si ca daca nu s-au incheiat in niciun an mai mult de 8.000 de astfel de contracte e din cauza Codului Muncii, din 2005 pana acum. Nu si-a pus problema ca pentru a te autoriza trebuie sa depui o garantie de 25 salarii minime pe economie, motiv pentru care in ultimii 6 ani  s-au autorizat putin peste 100 agenti de munca temporara in toata tara.

Daca statea mai mult de vorba cu colegul sau din Spania ar fi aflat ca printre primele masuri luate de la inceperea crizei financiare au fost reducerea contractelor de munca pe perioada detereminata, iar triunghiul de aur danez presupune preluarea riscurilor de somaj de catre stat, un mix de politici active pe piata fortei de munca si o rotire a posturilor. Acestea sunt masurile de flexicuritate considerate de OCDE si Comisia Europeana ca fiind un succes, si ale caror bune practici ar trebui multiplicate in celelalte state membre.

Raspunsul guvernului Boc este un set de masuri fara coerenta care nu vor ajuta angajatorul. Pe acesta nu-l ajuta cu nimic transformarea formei scrise din ad probationem in ad validitatem (desi logica unei flexibilizari ar spune ca fiind o conventie a partilor, ea trebuie probata in scris, nu valabila doar in acest caz…). Masurile de lupta contra muncii la negru nu se limiteaza la Codul Muncii, atat timp cat birocratia  si costurile totale ale unui angajator raman la nivelul de azi. REVISAL-ul – softul registrului de evidenta al salariatilor da rateuri pentru ca a fost dimensionat pentru alt numar de campuri, care acum s-a marit. Inregistrarea in acesta nu scuteste insa de restul birocratiei unui contract de munca.

Nu spun ca toate prevederile acestui cod sunt proaste, dar cu siguranta multe din ele nu au acoperire in piata muncii. Nevoile pietei muncii s-au nuantat din 2003 cand a aparut Codul Muncii. La modul in care s-a vorbit despre aceste modificari ma asteptam sa vina cu niste noutati gen contractul de munca de tip tele-working, munca sezoniera sau ziliera. Cu siguranta nu ma asteptam sa se prevada intru-un cod al muncii dintr-un stat european ca prevederile referitoare la concedierile colective  din Cod sa nu se aplice salariatilor bugetari. Acestia vor fi lasati la mana culorii de partid, din nou.

Care sunt elementele cu care nu pot fi de acord din modificarile Codului Muncii?

  1. marirea perioadei de incheiere contractului individual de munca pe perioada determinata 36 luni fata de 24 in prezent, chiar peste aceasta perioada pentru realizarea unui proiect sau lucrare. Acordul partilor nu poate sa tina loc de reglementare sau completare la prevederile codului. De asemenea se abroga prevederea referitoare la incheierea dupa cele 3 contracte individuale de munca  succesive, in cazul continuarii activitatii, activitatea sa fie considerata in baza unui contract individual de munca  pe perioada nedeterminata;
  2. modificarile prevederilor privind munca agent de munca temporara fara a se tine cont de modificarile aparute dupa intrarea in vigoare a Directivei 2008/104 CE a Parlamentului European și a Consiliului privind munca prin agent de muncă temporară (posibilitatea de a fi agent de munca temporara si a persoanei fizice). Interesant este ca desi este o forma a contractului de munca pe perioada determinata acesta poate fi incheiat pe 24 luni, desi pentru acesta din urma se propun 36 luni. Cand este flexibil in acest caz? La 24 luni ca in prezent si cum se mentioneaza pentru cel temporar sau la 36 luni cum propun pentru contractul pe perioada determinata, si in consecinta, aceasi reglementare trebuie aplicata si contractului prin agent de munca temporara; desi se mentioneaza ca salariatul temporar este la dispozitia agentului de munca temporara, nu se specifica temeiul juridic (contractul e incheiat pe durata unei misiuni) si salarizarea/ alte drepturi in acest interval.
  3. marirea perioadei de proba : 45 zile fata de 30 pentru functiile de executie si 120 fata de 90 zile pentru functiile conducere, ce pot fi ocupate de 4 respectiv 3 contracte consecutive in interiorul celor 12 luni, in conditiile in care in prezent nu pot fi incheiate mai mult de 3 astfel de contracte succesive ajungand astfel la o durata maxima de pana la 90 (executie – cat se prevede azi pentru o singura perioada de proba), respectiv 270 zile (conducere);
  4. pana acum neinformarea salariatului asupra perioadei de proba decadea din drepturi angajatorul la aceasta forma de verificare, acum se aborga prevederea, iar pericolul este ca salariatul sa nu stie ca se afla intr-o perioada de proba, dar suporta toate consecintele uneia;
  5. criteriile pentru salariatii din piata privata referitoare la concedierea colectiva nu sunt aplicabile bugetarilor, fara a se preciza care sunt normele care guverneaza concedierea colectiva a acestora.
  6. se elimina prevederea referitoare la imposibilitatea angajarii pe aceeasi functie timp de 9 luni, dupa o concediere colectiva, ceea ce ridica semne de intrebare asupra necesitatii masurii.
  7. in privinta muncii suplimentare se mareste perioada de referinta de la 3 la 4 luni pentru care media saptamanala sa fie pana la 48 h/saptamana ceea ce duce la o crestere a numarului de ore/luna, in conditiile in care inca sunt in dezbatere europeana prevederile privind modificarea Directivei 88/2003 privind timpul de lucru. Exista posibilitatea extinderii perioadei de referinta mai mari de 4 luni, dar pana la 6 sau pana la 12 luni in cazul mentionarii in contractul colectiv de munca. In ce caz ce se aplica se aplica majorarea perioadei de referinta la 6 luni sau  la 12 luni este greu de spus (pentru perioada de 12 se specifica respectarea regulilor de securitate si santate in munca, de parca in alt caz acestea s-ar exclude);
  8. Se prevede posibilitatea maririi perioadei de munca in conditii deosebite si speciale peste 8 ore, incalcand prevederile Conventiei 98 a OIM. Recompensarea baneasca nu este suficienta, daca se pune in pericol sanatatea si securitatea salariatului.
  9. marirea perioadei in care se poate compensa cu timp liber munca suplimentare de la 30 la 60 zile, ceea ce reduce efectul de refacere a organismului;
  10. in privinta concediului de odihna se propune posibilitatea de a fi luat fractionat fara ca una din perioade sa fie mai mica de 10 zile lucratorare fata de 15 zile lucratoare (in prezent).
  11. În situaţia în care angajatorul constată că angajatul său a provocat o pagubă din vina şi în legătură cu munca sa va putea solicita angajatului printr-o notă de constatare şi evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicări. In prezent este necesara o hotarare judecatoreasca definitiva pentru a putea retine din salariu. Aceasta situatie poate genera abuzuri
  12. Abrogarea prevederii referitoare la sarcina probei, pana in prezent in sarcina angajatorului va duce la imposibilitatea de a proba a salariatului-reclamant, deoarece nu el este realizatorul documentelor de resurse umane.
  13. Renuntarea la denumirea unor functii ca fiind de conducere, poate duce de asemenea la abuzuri, persoane care indeplinesc atributii de conducere, avand in subordine alte persoane, sa nu beneficieze de drepturile corespunzatoare activitatii, pentru ca functia nu se regaseste in reglementarile angajatorului.
  14. Toate contractele colective de munca sunt valabile pana la 31.12.2011, ceea ce reprezinta o ingerinta in legea partilor.

Ce aduce totusi bun:

  1. Pentru lupta impotriva muncii la negru forma scrisa ad validitatem pentru contractul individual de munca este benefica, cu conditia realizarii si a unor mecanisme administrative suple;
  2. Reaparitia notiunii de stagiu pentru absolventii formelor de invatamant, cu o durata de 6 luni;
  3. Obligativitatea eliberarii si fostilor salariati a documentelor care sa ateste activitatea, salariul, durata activitatii, vechimea in munca si specialitate;
  4. Prevederea situatiei de reducere temporara a activităţii, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare pe perioade care depăşesc 30 zile lucrătoare, in care angajatorul  va avea posibilitatea reducerii programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului, până la remedierea situaţiei care a cauzat reducerea programului.
  5. Incetarea contractului individual de munca la data comunicarii deciziei de pensionare pentru pensia de invaliditate, pensiei anticipate parţiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare (fiind de fapt un artificiu pentru a nu lasa acesti oameni fara venit luni de zile pana se emite decizia de pensionare, din cauza unei birocratii excesive la casele de pensii);
  6. Stabilirea in contractual individual de munca a elementelor de evaluare profesionala, obiective de performanta, astfel ca ambele parti sa stie care sunt de la inceput.
  7. Cresterea perioadei de preaviz: pana la 20 zile executie, pana la 45 zile functiile de conducere
  8. Cresterea sporului pentru munca de noapte (minim 3 ore) de la 15 la 25%
  9. Recunoasterea tuturor drepturilor salariale pe perioada formarii profesionale
  10. Lasarea la nivelul negocierii individuale/colective a perioadei in care salariatul nu poate avea initiativa incetarii contractului individual de munca (pana acum se stabilea marja de 3 ani)
  11. Clarificarea notiunii de reprezentare a salariatilor in cazul in care nu sunt constituite sindicate la unitatile cu peste 20 de salariati (prin reprezentantii salariatilor)
  12. Negocierea prin contractul colectiv de munca a numarului de ore pentru activitatea sindicala a liderilor sindicali (pana acum era fixat la 20 ore)
  13. Mentionarea prevederilor minimale ale regulamentului intern, astfel incat sa nu mai existe dezbateri la controlul inspectorilor de munca;
  14. Inasprirea pedepselor pentru munca la negru si a folosirii persoanelor victime a traficului de persoane (ajungandu-se la inchisoare si pedepse complementare de neeligibilitate la licitatii publice, fonduri structurale).

Filed under: Analize juridice, Politica | Tagged: , , , , , , , | 1 Comment »

Contractul colectiv de munca la nivel national o piedica temporara pentru guvern

Posted on February 21, 2011 by denisapatrascu

Pachetul de legi privind modificarea legislației muncii au aratat din nou limitele expertizei guvernamentale, prin aruncarea in discuția partenerilor sociali a subiectului privind renunțarea la contractul colectiv de munca unic la nivel national.

Intre vameși reținuți si protocoale de alianțe guvernamentale subiectul a trecut puțin observat, dar asta nu înseamnă ca nu merita o dezbatere.

Consfințirea libertăţii sindicale şi protecţia dreptului sindical precum şi a dreptului de organizare şi negociere colectivă prin Convenţiile nr.87/1948, respectiv 98/1949 ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii au creat cadrul juridic internaţional, la care legislaţiile naţionale trebuiau să se armonizeze la momentul aderarii la Organizatia Internationala a Muncii, aceste conventii fiind parte a legislatiei primare. Sa nu uitam ca Romania este stat fondator al acesteia…

S-a spus ca doar in Romania exista contract colectiv de munca la nivel national…. Imi pare rau ca reprezentantii guvernamentali actuali au o expertiza atat de redusa, dar daca ar folosi mai eficient (cel putin) atasatii sociali existenti ar afla ca acest tip de contract exista in Belgia, Cehia, Franta, Germania, Italia, Olanda, (atat la nivel de land cat si la nivel de federatie, prin ordin al ministrului muncii),  Spania, Turcia.

România a fost una din ţările avangardiste în istoria dreptului muncii, adoptând încă de la începutul secolului diverse acte normative de protecţie a salariaţilor: Legea asupra cooperativelor de muncitori şi meseriaşi (1909), Legea asociaţiilor (1909), in situatia in care pe plan mondial primele legi care au recunoscut şi reglementat convenţiile colective au fost: Legea austriacă din 1910 cu privire la angajarea funcţionarilor comerciali şi Codul elveţian al obligaţiilor din 1911, în Germania în 1911 iar în SUA în 1935.

În anul 1909 şi 1920 a fost respins de către Parlament un proiect de lege asupra contractului colectiv de muncă, dar, în fapt au fost încheiate contracte colective de muncă, încă din 1909 la Căile Ferate Române, la Întreprinderile Petroliere de pe Valea Prahovei, la Uzina de Gaz şi Electricitate Bucureşti şi la Postăvăria Buhuşi.

Legea de organizare a sindicatelor profesionale adoptată în 1921 recunoştea nu numai personalitatea juridică a acestora, dar şi dreptul muncitorilor de a încheia cu patronii „învoieli” de muncă, reglementându-se dreptul sindicatelor de a acţiona în judecată patronul pentru nerespectarea acestor învoieli. În anul 1929 a fost adoptată Legea contractelor colective de muncă, reglementând în mod amănunţit negocierea colectivă.

Dreptul sindicatelor de a încheia în numele salariaţilor contracte colective de muncă a fost atribuit în mod exclusiv sindicatelor profesionale, prin Legea nr.52/1945 din acest moment, contractul colectiv de muncă a devenit izvor al dreptului muncii, reglementând cele mai importante aspecte ale raportului juridic de muncă (salarizare, tipurile concedii (de odihnă, medicale), condiţiile de muncă). În baza acestei legi au fost încheiate în decembrie 1945 şi aprilie 1947 contracte colective de muncă în toate ramurile economice.

Cu toate că, şi după adoptarea Codului Muncii în 1950 se păstrează caracterul instituţional de normă juridică al contractului colectiv de muncă, în România, datorită naţionalizării industriei şi centralizării economiei prin eliminarea mecanismelor economiei de piaţă, rolul contractelor colective de muncă a început să se restrângă la documente cu valoare politică. Aceasta a fost determinată atât de subordonarea politică a sindicatelor existente cât şi de partenerul social, statul în calitate de proprietar al întreprinderilor, rezultând un dialog social fictiv.

Daca anterior anului 1990 rolul contractului colectiv de munca a fost redus, după apariția Legii nr.15/1991 acesta a devenit principalul izvor specific al dreptului muncii. Acesta semnifica sintetic rolul negocierii colective, acela de legea a parților,  rol pe care Constituția i-l atribuie prin prevederile art.38.

Contractul colectiv de munca unic la nivel național reprezintă un pact tripartit, Guvernul prin ministerele de resort (educație, sănătate si cultura) fiind parte semnatara, alături de sindicate si patronate.

Ca orice alt izvor de drept îndeplinește un număr de caracteristici: este general (vizează drepturile tuturor salariaților nu ale unui salariat determinat), permanent (pe durata valabilității lui se aplica de un număr nedefinit de ori) si este obligatoriu.

In prezent, legea cadru care reglementează contractul colectiv de munca este Legea nr.130/1996, republicata. Prin aceasta se stabilește o ierarhie piramidala a insemnatatii contractelor colective de munca, pornind de la contractul colectiv de munca unic la nivel național, la cele de ramura, grup de unitati, respectiv, unitate economica. Importanta primului este data de faptul ca devine izvor de drept pentru întreaga piața a muncii, el fiind obligatoriu pentru toți salariații din Romania si este baza de pornire a negocierii drepturilor la nivelul contractelor colective de munca la nivel inferior.

Dispariția contractului colectiv de munca unic la nivel național creează o lacuna legislativa importanta. Rolul sau nu se limitează doar la stabilirea unor plați compensatorii, un număr de zile libere pentru evenimentele salariaților sau a unui număr de zile mai mare de preaviz decât cel prevăzut de Codul muncii ci stabilește si care sunt ramurile pentru care se pot încheia contracte colective de munca la nivel de ramura.

Rolul cel mai important este stabilirea salariului minim la nivel național si a coeficienților de ierarhizare. Astfel pentru un salariat cu studii superioare salariul minim trebuie sa pornească de la dublul salariului minim pentru un salariat necalificat, daca pentru acesta este 700 lei, pentru cel cu studii superioare nu poate fi mai mic de 1400 lei, aspect care acum nu va mai fi obligatoriu, pentru ca nu-l va prevede nicio reglementare.

Renunțarea la contractul colectiv de munca reduce exponențial si rolul confederațiilor sindicale, pentru ca raman fara cel mai important mijloc de acțiune sindicala pașnica. Prin acesta va scade importanta lor, in favoarea federațiilor sindicale reprezentative la nivel de ramura (care de multe ori isi obțin reprezentativitatea in cascada de la confederațiile sindicale) mult mai divizate si fara forța reala.

In contextul modificării întregii legislații a muncii, după atacul la adresa credibilității liderilor sindicali, rămânerea fara o reglementare unitara negociata reprezintă un recul pentru salariați dar si dispariția contraforței in fata unei legislații ușor de modificat prin asumarea răspunderii de către guvern.

Filed under: Analize juridice, Politica | Tagged: , , , , , , , | Leave a comment »

Un nou acord cu FMI…

Posted on February 8, 2011 by denisapatrascu

Astazi presedintele Basescu a anuntat incheierea unui nou acord cu FMI pe 2 ani. O spune cu acelasi ton, de informare docta, cu care in 2009 ne anunta incheierea primului acord, care era tot pe 2 ani.

Ne spune ca acordul e de tip preventiv, cu alte cuvinte banii nu se mai duc la BNR sa intareasca indirect leul, ci ca este doar o precautie (doar in cazul unui atac asupra leului). Ce nu ne spune domnia sa este ca a daca FMI-ul a gasit (dupa spusele unor jurnalisti de casa) cu lectiile facute guvernul Boc (in conditiile restantelor in aplicarea planului de austeritate financiara) – mai exact pastrarea ţintei de deficit bugetar dar cu preţul sacrificării ţintei de arierate. Practic, statul nu şi-a plătit datoriile către companii pentru a evita să se împrumute suplimentar de la bănci.

Se pare insa ca nu i-a spus si reprezentantului FMI ce sa spuna la conferinta de presa. „În acordul nostru este normal ca toţi banii să meargă la BNR. Am făcut excepţie la două dintre tranşele de împrumut din precedentul acord, dar nu este procedura normală pentru FMI. Estimările sunt ca toată suma din noul acord să meargă la BNR. Aşa cum procedura normală pentru Comisia Europeană este ca toţii banii lor să meargă la MFP’, a declarat Jeffrey Franks, într-un interviu acordat astazi AGERPRES.

O stare de bine nu ne transmite nici mediul de afaceri. “Primul acord cu FMI si intalnire noastre cu reprezentantii Fondului au lasat un gust amar in sensul ca reformele structurale de care avea nevoie mediul de afaceri nu au avut loc, iar datoriile statului catre sectorul privat nu au fost platite”, a declarat pentru Wall-Street, Florin Pogonaru, presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania.

Se pare ca moneda nationala e sustinuta cu greu si analisti externi se intreaba daca pastrarea cu aceste eforturi a cotatiei fata de euro la nivelul actual, nu sufoca mai tare economia, in conditiile in care in conturile Ministerului Finanţelor au intrat până în prezent, doar circa 1,2 miliarde de euro, adica jumătate din a treia şi a patra tranşă, restul fiind destinati BNR.

In acest moment vorbim de un imprumut de inca 5 miliarde de euro: 3,8 miliarde de la FMI si 1,2 miliarde de la UE.

Sa recapitulam si ce trebuie sa restituim anul acesta: la 1 februarie 2011 prima tranşă de dobândă de 77 milioane euro, dintr-un total de peste 303 milioane de euro ca dobândă la banii împrumutaţi, care se vor plati in acest an. Incepand de anul viitor vor trebui plătiţi cei circa 13 miliarde de euro din acordul 2009-2011 cu FMI.

Un nou acord azi pentru 2011-20013 (post electoral). Ni se spune ca e o singura transa, de tip preventiv. Am auzit asta in martie 2009. De atunci am ajuns la 5 transe, si azi la un nou acord.

Interesant este ca acest subiect nu a captat interesul televiziunilor de nisa de stiri din Romania, mai pe larg fiind dezbatut acest subiect pe Euronews. Subiectul a fost retinerea vamesilor corupti, plimbarea lor cu elicopterul (teatrala intrare pentru noile staruri ale DNA), petarde de presa, in argoul jurnalistic, dar care tin captata atentia.

A nu se intelege ca apar pe cineva. Coruptia este nociva indiferent de nivelul ei. Dar justitia la TV e si mai nociva pentru un stat de drept. La fel cu instigarea la lupta de clasa aratand bunurile unor salariati ai statului. Acele averi nu s-au facut peste noapte, iar daca DNA-ul vegheaza si a schimbat Codul de procedura penala, pentru a avea motiv sa ne asculte telefoanele, sa urmareasca potentiale acte de coruptie, de ce trebuie sa actioneze dupa ce se incordeaza relatiile externe si ti se arata cu degetul barna din ochi?

Contrar opiniei majoritare a telespectatorilor de televiziuni otevizate care cauta senzationalul macabru al oricarei stiri, pentru mine ziua de azi a fost trista pentru ca ma gandesc ca asupra noastra apasa un nou imprumut, pe care trebuie sa-l restituim in conditiile lor, fara ca cineva sa ne explice unde s-au topit banii intrati pana acum si cum ii vom restitui.

America a aratat lumii ce nociva este refinantarea creditelor, doar ca erau ale unor persoane. In Romania statul isi refinanteaza un credit, amanetand viitorul nostru.

Filed under: Politica | Tagged: , , , , | Leave a comment »

« Previous Page — Next Page »
  • February 2026
    M T W T F S S
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    232425262728  

  • Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

    Join 50 other subscribers

  • Toate blogurile

    Bloguri, Bloggeri si Cititori

  • NetworkedBlgs