Prietenie & onoare. Fără patetism

Posted on March 15, 2012 by denisapatrascu

A scrie despre ce simți e o provocare care te arunca ușor la limita pateticului. Ți se pare că nimic din ceea ce trăiești/ ai trăit nu a fost deja spus (și mult mai bine decât ai putea tu să o faci vreodată). Ceva sau cineva însă te împinge să-ți atingi limitele convenționale, să treci dincolo de rutină și să îți pui întrebări despre ce ești (și nu cine ești).

Cred cu tărie că avem nevoie de prieteni. Din aceia care să-ți pună o oglindă în față și să-ți arate ce poți deveni dacă continui pe un anumit drum sau care să-ți șteargă sarcasmul cu o îmbrățișare care să te facă să te simți că poți fi mai bun.

Nu am cunoscut oameni ca prințul Mîșkin sau ca Sancho Panza și nici dovezi de devotament dincolo de prozaicul de toate zilele – probabil nici nu aș ști cum să primesc astfel de dovezi așa cum nici Amir nu poate trece de propriile bariere față de Hassan (n.r. Vânătorii de Zmeie). Și totuși fiecare din noi întâlnește de-a lungul vieții tovarăși de drum (care ne rămân mai mult sau mai puțin în preajmă) care îl marchează fără a se mai putea întoarce la cel care a fost înainte de acea întâlnire.

Lupta pentru supraviețuire face din specia umană un subiect interesant de analiză. Odată cu transformarea populațiilor din culegători în cultivatori lupta pentru supraviețiuire socială a încetat să se mai dea cu limitele fiziologice ci cu cel de lângă tine. Vrei mai mult, mai sus, mai atotcuprinzător și ești surpinis că nici atingerea limitelor propuse nu te face satisfăcut. Cățelul meu e chiar fericit cu o jucărie nouă, ceva alergătură în parc sau descoperit de urme doar de el cunoscute și ceva atenție de la stăpân. Un bol de mâncare, un scărpinat pe ceafă și doarme fericit.

La om piramida nevoilor e dificil de acoperit în totalitate. Și cu cât urci de-a lungul ei în ați analiza nevoile vrei mai multă recunoaștere și afecțiune ce se întregesc într-o nevoie acută de autorealizare. Dacă asta e ținta, care e calea corectă? Aici e nevoie de acei prieteni… care să îți dea măsura a ceea ce ești , a „true colors” cum spune Phil Collins.

Nu am calitatea de a face dizertații filosofice despre teoria prieteniei. Nici nu văd rostul dezbaterilor sterile, când o bătaie pe umăr care-ți arată că „ți-a ieșit” e mult mai concludentă.  Dar pot însă să apreciez că e nevoie de curaj să accepți o părere sinceră că ai greșit într-o direcție sau alta. Și mai e nevoie și de onoare să apreciezi când prietenul tău își asumă riscul de a nu fi un yes-man gata să îți spună ce ai vrea să auzi. Iar asta cu siguranță e mai greu de făcut cu cât corul yes-men-ilor e mai mare și mai asurzitor. Așa că…  voi spune doar…  mulțumesc!

Am să-l las pe Khaled Hosseini –cel care a devenit în ultimele 6 luni scriitorul meu favorit -să vorbească despre prietenie mai bine decât aș putea eu să o fac vreodată.

Filed under: Denisa Oana Pătrașcu, Societate | Tagged: , , , | 1 Comment »

Drepturile pacientului în relația cu medicul de famile

Posted on March 7, 2012 by denisapatrascu

Proiectul legii sănătății a creat dezbateri aprinse privind coplata, sistemul de asigurări private de sănătate, serviciile de asistență medicală de urgență și serviciul medical ambulatoriu, toate acestea schimbând fundamental principiile de bază ale sistemului medical românesc.

Până la definitivarea unui nou proiect de lege, în prezent fiecare dintre noi se confruntă cu aspecte care țin de relația directă cu sistemul medical iar prima interfață cu acesta este medicul de familie. Pentru că la audiențe au apărut dezbateri privind dreptul medicului de familie de a refuza anumite servicii medicale m-am gândit că un articol pe această temă ar fi binevenit, deoarece campaniile de informare privind drepturile pacienților și ale asiguraților sistemului sanitar lipsesc cu desăvârșire.

După îndelungi lupte între  medicii de familie (în special) și Casa Națională de Asigurări de Șănătate, la 1 iunie 2011 a intrat în vigoare Contractul- cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadru sistemului de asigurări de sănătate pentru anii 2011-2012.

Potrivit acestuia, asiguraţii au următoarele drepturi:

a) să aleagă furnizorul de servicii medicale, precum şi casa de asigurări de sănătate la care se asigură, în condiţiile prezentei legi şi ale contractului-cadru;

b) să fie înscrişi pe lista unui medic de familie pe care îl solicită, dacă îndeplinesc toate condiţiile prezentei legi, suportând cheltuielile de transport dacă opţiunea este pentru un medic din altă localitate;

c) să îşi schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puţin 6 luni de la data înscrierii pe listele acestuia;

d) să beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale în mod nediscriminatoriu, în condiţiile legii;

e) să efectueze controale profilactice, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru;

f) să beneficieze de servicii de asistenţă medicală preventivă şi de promovare a sănătăţii, inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor;

g) să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii şi în spitale aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate;

h) să beneficieze de servicii medicale de urgenţă;

i) să beneficieze de unele servicii de asistenţă stomatologică;

j) să beneficieze de tratament fizioterapeutic şi de recuperare;

k) să beneficieze de dispozitive medicale;

l) să beneficieze de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;

m) să li se garanteze confidenţialitatea privind datele, în special în ceea ce priveşte diagnosticul şi tratamentul;

n) să aibă dreptul la informaţie în cazul tratamentelor medicale;

o) să beneficieze de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în condiţiile legii.

Pentru a beneficia de aceste drepturi asiguratul are următoarele obligații:

a) să se înscrie pe lista unui medic de familie;

b) să anunţe medicul de familie ori de câte ori apar modificări în starea lor de sănătate;

c) să se prezinte la controalele profilactice şi periodice stabilite prin contractul-cadru;

d) să anunţe în termen de 15 zile medicul de familie şi casa de asigurări asupra modificărilor datelor de identitate sau a modificărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumită categorie de asiguraţi;

e) să respecte cu stricteţe tratamentul şi indicaţiile medicului;

f) să aibă o conduită civilizată faţă de personalul medico-sanitar;

g) să achite contribuţia datorată fondului şi suma reprezentând coplata, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru;

h) să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justificative care atestă calitatea de asigurat.

În localităţile urbane, numărul minim de persoane înscrise pe listele medicilor de familie, pentru care se încheie contractul de furnizare de servicii medicale, este de 1.000, cu excepţia zonelor neacoperite din punctul de vedere al numărului necesar de medici de familie, iar numărul maxim de persoane înscrise pe lista medicului de familie este de 2.200.

Asistența medicală primară este acordată de către medicii de familie, care au următoarele obligații:

a)să acorde servicii medicale de profilaxie, prevenţie, curative, de urgenţă şi de suport în limita competenţei profesionale;

b)să actualizeze lista proprie cuprinzând persoane înscrise ori de câte ori apar modificări în cuprinsul acesteia, şi să comunice aceste modificări caselor de asigurări de sănătate; c)să înscrie din oficiu copiii care nu au fost înscrişi pe lista unui medic de familie, odată cu prima consultaţie a copilului bolnav în localitatea de domiciliu sau, după caz, de reşedinţă a acestuia. Nou-născutul va fi înscris pe lista medicului de familie care a îngrijit gravida, imediat după naşterea copilului, dacă părinţii nu au altă opţiune exprimată în scris;

d)să înscrie pe lista proprie gravidele şi lehuzele neînscrise pe lista unui medic de familie, la prima consultaţie în localitatea de domiciliu sau, după caz, de reşedinţă a acestora;

e)să nu refuze înscrierea pe listă a copiilor, la solicitarea părinţilor sau a aparţinătorilor legali;

f)să respecte dreptul asiguratului de a-şi schimba medicul de familie după expirarea a cel puţin 6 luni de la data înscrierii pe lista acestuia; Schimbarea medicului de familie se face pe baza cererii de transfer, conform modelului şi condiţiilor prevăzute în norme;

g)să prescrie medicamente cu sau fără contribuţie personală şi, după caz, unele materiale sanitare, precum şi investigaţii paraclinice numai ca o consecinţă a actului medical propriu. Excepţie fac situaţiile în care pacientul urmează o schemă de tratament stabilită pentru o perioadă mai mare de 30 de zile calendaristice, iniţiată de către medicul de specialitate sau de medicina muncii, prin prescrierea primei reţete pentru medicamente cu sau fără contribuţie personală şi, după caz, pentru unele materiale sanitare. Pentru persoanele care se încadrează în Programul pentru compensarea în procent de 90% a preţului de referinţă al medicamentelor acordate pensionarilor cu venituri realizate numai din pensii de până la 700 lei/lună, medicul de familie prescrie medicamentele recomandate de către alţi medici dacă acestea au fost comunicate pe baza scrisorii medicale; în situaţia în care medicul de familie prescrie medicamente cu şi fără contribuţie personală la recomandarea altor medici, conform celor de mai sus, responsabilitatea prescrierii revine exclusiv medicului/medicilor care a/au indicat tratamentul;

h)să recomande dispozitive medicale de protezare stomii şi incontinenţă urinară ca urmare a scrisorii medicale comunicate de către medicul de specialitate;

i)să întocmească bilet de trimitere către societăţi de turism balnear şi de recuperare şi să consemneze în acest bilet sau să ataşeze, în copie, rezultatele investigaţiilor efectuate în regim ambulatoriu, precum şi data la care au fost efectuate, pentru completarea tabloului clinic al pacientului pentru care face trimiterea;

j)să organizeze la nivelul cabinetului evidenţa bolnavilor cu afecţiunile cronice;

k)să întocmească liste de prioritate pentru serviciile medicale programabile, dacă este cazul;

l)să informeze persoanele asigurate în vârstă de peste 18 ani înscrise pe lista sa cu privire la dreptul acestora de a efectua un control medical pentru prevenirea bolilor cu consecinţe majore în morbiditate şi mortalitate, în condiţiile legii;

m)să efectueze şi să raporteze vaccinările obligatorii prevăzute în cadrul Programului naţional de imunizare al Ministerului Sănătăţii;

n)să informeze părinţii asupra vaccinărilor şi tipurilor de vaccinuri acordate în cadrul Programului naţional de imunizare al Ministerului Sănătăţii; în cazul în care medicul recomandă părintelui efectuarea unui alt tip de vaccin decât cel asigurat în cadrul Programului naţional de imunizări, acesta are obligaţia de a solicita consimţământul informat al părintelui pentru utilizarea, respectiv administrarea vaccinului recomandat, în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

o)să asigure realizarea altor vaccinări recomandate şi reglementate de Ministerul Sănătăţii ca acţiuni prioritare de sănătate publică.

Persoanele care nu fac dovada calităţii de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgenţelor medico-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial endemo-epidemic şi cele prevăzute în Programul naţional de imunizări, monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a lăuzei, servicii de planificare familială, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin contractul-cadru.

Copiii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 12 luni beneficiază de medicamente gratuite, fără plafonare valorică şi cantitativă. Valoarea medicamentelor prescrise pentru tratamentul afecţiunilor copiilor cu vârsta cuprinsă între 0 şi 12 luni se suportă din Fond, conform prevederilor legale în vigoare. De asemenea, tarifele serviciilor hoteliere pentru persoana care însoţeşte copilul internat în vârstă de până la 3 ani, precum şi pentru însoţitorul persoanei cu handicap grav internate se suportă de către casele de asigurări, dacă medicul consideră necesară prezenţa lor pentru o perioadă determinată.

Filed under: Societate | Tagged: , , , , , | 1 Comment »

Cristi Pațurcă și ciumpalacii

Posted on January 18, 2012 by denisapatrascu

Pauză de cafea într-o multinationala. Ironiile intre colegi si “dusmanii comuni” de la audit sau cost-control au pierit in fata discutiilor politice… “Românica” a devenit fără sa realizeze vreunul  din ei România. Asta nu șterge blazarea. “Aia” 1000 si ceva din strada nu vor schimba nimic, oricare vine va fi la fel.

Cativa entuziasti spun ca au fost acolo. Povestesc atmosfera, ca e entuziasm, ca oameniilor le-a ajuns, ca nu e normal ce se intampla. Le amintesc cand au fost in „afara” detasati si ca acolo se sparge usa la 5, ca acolo ai timp de viata personala si ca viata nu se reduce la job care abia iti permite sa platesti chiria, leasingul la masina si sa-ti iei din cand in cand un joc pe PS3. Ca nu e normal ca dupa 12 ore de job sa renunti la masina ca au crescut iar preturile la benzina. Altul spune ca asta e, e criza si in „afara” e greu, ca uite si Sarko e suparat, ca Monti a redus salariile… Mda… dar acolo copilul are acces la invatamant de calitate si servicii medicale. S-a facut liniste. La asta nu e raspuns.

Plicul indesat in buzunarul medicului dupa care alergi pe holurile spitalului ca si-a aruncat un ochi pe analizele pe care i le arati nu convin nimanui. Nici faptul ca la scoala cotizezi din clasa I-a cu meditatii si after-school acolo unde vrea „doamna”. Invatatoarea devine pentru cei cu copii un membru al familiei care redirectioneaza bugetul schimband prioritatile de program dar si de cheltuieli ale parintilor. Asta nu se mai poate, chiar daca si ei au salarii amarate. Si de aici trebuie sa porneasca reforma. De la mine, de la tine, de la aruncatul chistocului pe geamul masinii in trafic, de la asteptatul plicului, de la a-ti face datoria acolo unde traiesti si muncesti si a “te descurca” sa nu presupuna sa calci pe cadavre sau sa incalci legea.

Cel ce imprumuta este slujitor celui de la care se imprumuta, spune o vorba din popor. Guvernul s-a indatorat peste masura FMI-ului si a acceptat sa implementeze solutii cel putin discutabile. De la Keynes incoace teoria economica spune ca nu austeritatea ci consumul aduc bani la buget. Germania puternica de azi nu s-a recladit pe austeritate ci pe o pompare masiva de bani proveniti din planul Marshall.

Guvernantii se lauda ca suntem campionii austeritatii in Europa, uitand ca putini au ales de buna-voie sa fie martiri. Dar daca austeritatea e grea, dubla masura o face imposibil de suportat. Cand „ciumpalacii” trebuie sa accepte sa isi reduca veniturile cu pana la 45% in conditiile in care totul se scumpeste, iar „ei” si cei din jurul lor se imbogatesc peste masura prin afaceri paguboase ale statului iar bogatia e afisata cu ostentatie, la un moment dat presiunea care mocneste nu va putea fi stinsa doar cu tunurile de apa ale jandarmilor.

In Piata Universitatii oamenii cer cele mai diverse lucruri, pentru ca fiecare a pierdut ceva in ultimii ani. Interesul direct al fiecaruia din noi fost lezat cumva in perioada asta: de la taxa auto la reforma in educatie, de la reducerile de salarii la reducerea medicamentelor compensate, de la taieri de pensii la pierderea seriviciului, de la intrarea in faliment din cauza forfetarului la Rosia Montana. Numitorul comun a fost gasit direct in Traian Basescu dar indirect in toata clasa politica.

De huiduielile pe care le primeste azi Traian Basescu, Boc si Udrea a avut parte si Dan Diaconescu, Irinel Columbeanu dar si alti politicieni care au crezut ca baia de multime i-ar ajuta electoral. Detasarea de politic a fost clara ca mesaj si din partea asociatiilor studentesti si a sindicatelor care isi afirma solidaritatea cu cei din piata dar nu cu clasa politica.

Astazi se implineste un an de la moartea lui Cristi Paturca. Nu stiu cati din hippseterii din Piata Universtiatii stiu cine a fost, dar de Imnul Golanilor cumva tot au auzit. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! Cred ca priveste de sus in Piata Universitatii si zambeste.

Din golanii lui din 90 putini au ramas. Unii sunt in Canada, pe altii tranzitia i-a blazat sau schinguit moral intr-atat incat tentatia fluturata de strategii PDL ca le vor reda indemnizatiile de revolutionar daca se retrag din piata e mai puternica decat „punctul 8 de la Timisoara”. Cu toate astea acolo, in piata, se strang de aproape o saptamana sute de oameni de cele mai diverse categorii. Oameni care nu ar avea multe in comun, dar zilele astea l-au gasit: sunt români și vor sa rămană români, să continue sa traiasca in tara asta, sa isi creasca aici copiii si nu “afară”. Astazi Piata Universitatii are alta generatie de golani (care au fost si huligani si golani si mai nou ciumpalaci), care militeaza pentru o viata mai buna dar rupta de politic. În 90 miza politica era principala,  impotriva FSN-ul devenit partid-stat si limitarilor partidelor istorice. Astazi traim ceva mai aproape de anul 1995-1996 cand vocea Aliantei Civice a Anei Blandiana cauta sa razbata intr-o mare a intoxicarilor postcomuniste.

Cei care vad ca miza e doar nivelul  de trai se înșală. Aceasta e doar o fateta a medaliei, a doua, direct legata de prima este maniera de a face politica. Românii au acceptat blazat si s-au limitat la carcoteli de cafenea cum un kilogram de ulei le-a rapit sansa de a avea niste reprezentanti responsabilizati de propriul electorat. Altfel ar fi imposibil de imaginat ca, un senator PDL  (un reprezentant al partidului de guvernământ in Parlament al electoratului!) sa ne catalogheze drept viermi și ciumpalaci (m-am uitat in dictionar sa vad daca exista cuvântul). As fi curioasa daca in partidul d-lui Cameron s-ar putea face asta fara eliminarea Partidului Conservator din parlament la primul ciclu electoral si demisia imediata a guvernului sau. Dincolo de comparatie si de intreaga discutie care s-ar naste din ea, aceste cuvinte arata respectul datorat electoratului de guvernanti.

Imposibil ca acest autism politic sa nu inteteasca presiunea deja existenta. Cand lupii simt mirosul sangelui ataca. Acum PDL-ul e cazut (nu Boc, nu Basescu) si incep sa fie atacati (deocamdata subtil) de cei pe care i-au adus cu ei. – (Interesant cum telefonul meu a inceput in ultimele zile sa sune si sa fiu cautata de oamenii „lor” ca sa mi se planga de greutati, de cenzura si sa ma asigure de sustinerea lor. Mda… ) – Multimea vrea o schimbare si un cap al lui Motoc tot se va da.

Va fi interesant insa daca dupa asta presiunea va scadea. Nu cred, pentru ca am redescoperit ca Hyde Park-ul bucureștean are putere. 3 zile de proteste si s-a retras proiectul legii sanatatii, 5 zile de protest si dr. Arafat s-a reîntors in minister, daca pastram proportia ce se va intampla dupa 7 zile? dar dupa 9?

Optimismul care insoteste aceste ganduri este insa întunecat de 2 lucruri:

1. lipsa unor personalitati in jurul carora piata sa se plieze si care sa o reprezinte. E nevoie de un Havel de gerar in Bucuresti. Un intelectual apreciat de toti, profesionist dar care vrea implicare politica (dr. Arafat s-a delimitat de acest aspect cat se poate de explicit) si care sa aiba probitatea morala care sa-i  dea puterea de a dialoga cu superioritate in fata guvernului. Din pacate in aceste zile nu s-a detasat nimeni iar nevoia de un erou e din ce in ce in ce mai stringenta.

2. radicalismul care pare sa rasara in jur. Observ o radicalizare a discursului la oameni care-mi pareau total dezintersati de politica. Ii aud acuzand si sustinand baricade (de o parte si alta) intr-un mod care ma inspaimanta. In mediul virtual bataliile sunt mai dure decat cele ale vandalilor de duminica noaptea sau ale exceselor jandarmilor. Iși elimina din lista prietenii care nu le impartasesc ideile. Nu mai vorbesc cu cineva care are o functie numita de „ăia”. Se fac etichetari greu de sters. Asta e al naibii de periculos. Echilibrul mesajelor e dificil de pastrat, iar granita excesului e usor de incalcat.

Democratia e grea, costisitoare dar se bazeaza pe diversitatea de opinii. Sa nu pierdem asta!

Daca Imagine al lui John Lennon reprezinta fronda antisistem pentru America, Imnul Golanilor al lui Cristi Paturca a fost emblema ultimilor 22 de ani in România: “Vrem libertate, nu comunism si nici schimbari de forma/ Si de aceea securisti, sa nu ne puneti norma./ Noi nu vrem neocomunism nici neolibertate/ Democratii originale si nici minciuni sfruntate.”

Sper ca peste 22 de ani aceste versuri sa nu trezeasca emotii generatiei de atunci, sa fie doar istoria parintilor si bunicilor lor!

Filed under: Politica, Societate | Tagged: , , , , , , , , , | 2 Comments »

3 zile de proteste si o ora jumate de violente

Posted on January 16, 2012 by denisapatrascu

 După 3 ani de guvernare prin forță – cu 14 asumări de răspundere, cu decizii contestabile constituțional, negocieri păguboase cu FMI-ul fără consultarea partidelor politice, românii au ieșit să își spună of-ul în stradă: de la pensii și salarii tăiate, la taxa auto, de la legea sănătății publice la Roșia Montana, de la nepotismul guvernării la lipsa șanselor reale ale tinerilor și profesioniștilor.

Totuși aseară au fost 2 manifestări. Cea a noastră – o nemulțumire de sistem și ce a lor- cu fumigene, cocktail-uri Molotov și distugeri de bunuri. Din pacate senzationalul va prima pentru prime-time.

Astazi violența este cea care a fost reținută ca mesaj. După 3 zile de proteste si zeci de ore de stat in stradă în 24 de orașe din 42 de județe, si la fel de multe ore de emisie breaking news subiectul astăzi se reduce la petarde, fumigene si cocktailuri Molotov și pagubele produse.

Sigur tabloidizarea mediei românești se vede de ani de zile. Chiar la orele în care în strada protestatarii manifestau pașnic în studiourile tuturor televiziunilor (de la TVRInfo la Realitatea, de la Antena3 la B1TV si OTV) se căuta senzaționalul. I-am apreciat, ca de obicei, intervenția lui CT Popescu care invita la decență în transmiterea informației. Cred că și el, (ca și mine si multi altii) prefera știrile fără comentarii insidioase, de la CNN și BBC. Acolo nu se face analiza de intenție ci de caz, imaginea nu stăruie pe fețe dubioase și mesajul se reduce la o sinteză de eveniment.

Am auzit încă de sâmbătă că “vin ultrașii”, că suporterii unor galerii ale echipelor de fotbal bucureștene se îndreaptă spre piață, că sunt deja la Pta Unirii, ca au ajuns în Pta Universitatii si au obiecte contondente. Interesant că presa știa ceea ce organele de ordine aveau obligația să știe. Din fața televizorului puteai să creezi scenariul violențelor ce vor urma, iar propagarea sentimentului că urmează ceva era în aer, așteptată de moderatori prin toate comentariile făcute.

Violența se propagă de ani de zile în toate mediile. Din trafic, la comentariile de la articolele de presă on-line, la fotbal. Poți fi bătut pe stradă că nu i-ai făcut loc să te depășească pe dreapta. Plătim “taxă de protecție” în parcările din București de frică să nu ne fie vandalizate mașinile.

Oamenii aștia “ultrașii” n-au apărut ieri de nicăieri. Sunt un rod al societății asteia ca și mine și tine. Sunt un rod al societății în care cel puternic învinge zdrobindu-l pe celălalt. Când modelele de carton te înconjoară, când școala produce o mare masă de rebut, incapabila de a înțelege un text la prima citire, când nu există școli de meserii care să preia din surplusul celor care nu au aplecare spre carte, în spatele blocului se coagulează o subcultură a celor care supraviețuiesc prin tupeu și forță. Știrile ne informează despre clanuri interlope, bazate pe recuperatori plătiți. Oameni care supraviețuiesc (neștiind să facă altceva) prin vânzarea violenței celui dispus să plătească și care scapă cu o arestare, o amendă sau cel mult câteva luni de pușcărie. Apoi se reîntorc cu “specializări” multiple. Cazul Smărăndescu vs. Găinușă a fost tratat la momentul acela ca fiind un subiect amuzant când era un caz penal.

Amenințarea devenită publică creează -în mod normal -temerea că și tu poți deveni următoarea victimă.

Ce s-a întâmplat ieri nu mă face să condamn jandarmii, cum văd că se poartă în mediul virtual. Ei au protocoale de reacție prestabilite și pentru cei care nu știu, încălcarea consemnului este o infracțiune gravă. Dacă nu le-au urmat sau dacă nu au primit ordinul potrivit, asta trebuie să vedem ulterior în raportul Ministerului de Interne în fața Parlamentului (inclusiv cu privire la echipamentul unora dintre ei, fără protectie – cu chipiu, sau fără viziera trasă – lăsându-I expuși).

În schimb nu pot să nu mă întreb unde a fost ieri personalul SRI, care avea obligația de știi (dacă se uitau de la ora 18 la tv tot realizau) că forțe violente se îndreaptă spre Piața Universității. Dacă nu au știut că 80 de persoane cu cagule, fumigene și cocktail-uri Molotov se îndreaptă compact spre locul unde sunt demonstranții atunci acest personal este nepregătit pentru a ne proteja în caz de atac terorist iar prezența noastră în NATO este o glumă (iertare aici forțelor armate de pe teatrele externe de operațiuni cărora nu le putem reproșa nimic). Dacă au știut și nu au intervenit, atunci au încălcat Constituția pe care au jurat să o respecte și să o apere dar și statutul propriu de personal, săvârșind o infracțiune calificată și fiind complici la violențele îndreptate asupra celor 60 de victime.

Imi doresc să cred că a fost incompetență și nu altceva. Dar dacă acești huligani au fost trimiși acolo de cineva atunci avem datoria de a împiedica ca acea persoană să mai aibă puterea de a o face vreodată și să răspundă ca instigator pentru pagubele făcute!

Dupa evenimentele din Piața Universității din 1990 Ion Rațiu a spus “voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!”. Să nu îi lăsăm pe spărgătorii de grevă să ne dicteze prin teamă, opțiunea de a fi în stradă și de a protesta!

Filed under: Politica, Societate | Tagged: , , , , , | 2 Comments »

Noua Lege a Sănătății sau când Jurământul lui Hipocrate pierde în fața analizei de cost

Posted on January 12, 2012 by denisapatrascu

Cu totii am asistat in ultimele zile la o ampla si emotionala dezbatere privind noua lege a sanatatii. Implicarea presedintelui jucator in dezbatere alaturi de luarea de pozitie a unuia din cei mai respectati oameni ai sistemului sanitar, dl. Arafat a schimbat mult centrul discutiei asupra acestui important act normativ.

Daca despre sistemul pensiilor private mi-am expus adesea punctul meu de vedere, atat referitor la punctele pozitive (diversificarea surselor de venit la batranete sau in caz de invaliditate soldata cu pierderea capacitatii de munca), cat si cele negative (in special privind lipsa reglementarii unor garantii), despre asigurarile private obligatorii lucrurile nu sunt chiar asa simple.

Capacitatea de a prognoza starea proprie de sanatate este minima. Sigur, exista statistici de morbiditate, analize ale starii de sanatate ale parintilor, membrilor de familie, dar ideea de “casco”  presupune ca indiferent ce contributie ai avut de-a lungul vietii, importanta e cea de la momentul aparitiei bolii pe care doresti sa o tratezi. Stim ca o stare precara de sanatate determina si reducerea veniturilor (prin scaderea capacitatii de munca), ceea ce coreleaza cu o scadere  a capacitatii de plata a asigurarii private si implicit a serviciilor medicale de care poti beneficia ca sa tratezi afectiunea.

Atunci cand in legea sanatatii se vorbeste de analiza de cost trebuie sa analizam care este costul uman in Romania. Cat valoreaza cetateanul român pentru statul al cărui contribuabil este? PIB-ul pe cap de locuitor ne situeaza pe locul 66 mondial din 183 tari analizate de FMI, adica 8.666$. Piata medicala de stat este de 4.301 mil. euro (bugetul CNAS si Ministerul Sanatatii in 2011), care impartit la cei 20 mil. locuitori, revine o suma 215,05 euro. Putin sau mult, in functie de cu cine te compari. Clar extrem de putin fata de EU15, cu mult mai mult decat Burkina Faco. Dar cu siguranta medicamentele si furniturile au preturi comparabile cu cele din EU15, asta insemna ca pentru sistem costurile sunt mari, iar alternativa gasita este sa transfere povara acestora in sarcina contribuabilului care va plati mai mult pentru mai putin.

Domnul ministru Ritli ne spune ca nu exista diferente de contributie desi obliga la contributie categorii care erau asimilate pana acum contribuabililor, pachetul standard de serviciu scade cantitativ si calitativ, diferenta pana la standardul dorit fiind platita suplimentar. Ingrozitor sa te gandesti de 2 ori daca te mai operezi (daca nu este urgenta medicala) pentru ca in factura ti se va desfasura costul cu dezinfectarea salii de operatie, costul mediu per pacient al salariilor personalului, costul cu medicamentele si furniturile consumate, dupa care astepti decontul asigurarii private care poate fi partial, diferenta o vei suporta. Daca spitalul se afla in afara pachetului asiguratorului atunci vei plati integral.

Constitutia garanteaza dreptul la sanatate al populatiei conform art.34, care stabileste in sarcina statului obligatia de a lua masuri pentru asigurarea igenei si sanatatii publice, fara a vorbi despre raportul cost-rezultat. De altfel e posibil, ca rezultatul acestui sistem sa duca la o morbiditate mai mare, in special in randul celor cu venituri reduse iar statul per ansamblul sau sa piarda din masa contribuabililor.

Am sa fac o scurta analiza a continutului proiectului de lege privind sistemul sanatatii publice.

Legea este cadru – stabileşte condiţiile generale de funcţionare a sistemului sanitar, urmând să fie completată de legi speciale.

Modificarile vizeaza toate componentele sistemului, astfel pentru:

 Pacienți:

* asigurarea medicala de baza este obligatorie (acoperita ca si astazi din contributia sociala retinuta din salariu) dar asiguratul va putea alege liber compania privata de asigurari medicale cu care sa incheie un contract si spitalul in care sa se trateze (daca acesta se afla printre cele cu care lucreaza compania privata de asigurari medicale cu care pacientul a incheiat contractul);

* criteriile pe baza caruia se alcătuieste pachetul de servicii de bază nu sunt transparente, iar introducerea asigurărilor private pentru acest pachet este riscantă, pentru că pacienții cu boli costisitoare ar putea fi ușor refuzați.

* contribuţia pentru asigurarea obligatorie va fi suportată ca si pana acum de angajator în cuantum de 5,2% din venit şi de angajat-5,5% din venit. Pensionarii cu venituri peste 740 de lei vor contribui 5,5%, exact ca în prezent.  Modificarea care se va realiza, însa, vizeaza modul de alocare si gestionare a fondurilor colectate, prin introducerea caselor de asigurari private de sanatate in locul actualelor case județene de asigurari de sanatate.

* încheierea unei asigurări suplimentare  implica plata a încă 10 euro lunar (in medie), dar poate creşte în funcţie de serviciile convenite în contractul cu asigurătorul.

* asiguratorul poate fi schimbat anual, dar doar in lunile octombrie – noiembrie;

* optiunea incheierii unei asigurari medicale suplimentare; valoarea maxima a deductibilitatii din taxe pentru fiecare asigurat este de 300 de euro pe an;

* asigurarea optionala va acoperi si coplata, costurile cu medicamentele sau tratamentele stomatologice, spre exemplu.;

* nu se schimbă modul în care se colectează banii, însă asiguratorii privaţii vor fi cei care se vor ocupa de supravegherea serviciilor primite de asiguraţi.

* cei neasigurati vor putea beneficia de asistenta medicala doar in cazul unei urgente sau a unor boli cu potential epidemic;

* printre veniturile asupra carora se calculeaza contributia pentru asigurarea obligatorie se numara salariile, activitatile independente, veniturile obtinute din agricultura, din cedarea folosintei bunurilor, din investitii, etc.;

* Pacientii vor putea merge, fara costuri suplimentare, la orice furnizor de servicii care are contract cu compania la care este asigurat; daca doreste sa se trateze in afara retelei acesteia, o va putea face, dar va trebui sa suporte o contribuţie suplimentară pentru aceasta, cu exceptia cazurilor de urgenta.

* coplata (o taxa suplimentara platita medicului) se mentine pentru serviciile medicale care vor fi incluse in asigurarea medicala de baza dar nu pot depasi o suma anuala mai mare decat salariul pe o luna; dovada coplatii se va face prin “tichetul moderator pentru sanatate”.

* sistemul se bazeaza pe cardul naţional de sănătate care trebuie să conţină toate datele referitoare la asigurat. Astfel pe lângă nume şi prenume, cardul este prevăzut cu un cod de identificare, dar şi cu un cip. Cipul va conţine toate informaţiile despre istoricul medical al pacientului, dar şi grupa de sânge precum şi avizul pentru donarea de organe. Pacientul are datoria de a prezenta cardul de sănătate ori de câte ori merge la medic sau la farmacie, iar identificarea se va face pe baza amprentei digitale.

 Vor beneficia de asigurare, fără sa contribuie:

* pensionarii cu pensii mai mici de 740 lei;

* copiii si tinerii pana la 26 de ani daca sunt studenți, inclusiv absolvenţii de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de trei luni, ucenici sau studenţi şi dacă nu muncesc;

* tinerii cu vârstă până la 26 de ani care provin din sistemul de protecţie a copilului şi nu realizează venituri din muncă

* persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte surse;

* gravidele si lăuzele, dacă nu au niciun venit sau au venituri sub salariul de bază minim brut pe ţară;

* bolnavii cu afecţiuni incluse în Programele Naţionale de Sănătate (cancer, HIV, diabet) până la vindecarea respectivei afecţiuni, dacă nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte resurse;

* sotul, sotia sau parintii fara venituri proprii aflati in intretinerea unei persoane asigurate raman asigurati doar daca persoana asigurata plateste o contributie de 5,5% din jumatate din salariul minim de baza brut;

* membrii unei familii care au dreptul la ajutor social.

 Medicii:

* vor putea negocia salariile cu spitalele in care lucreaza;

* schimbari minime in privinta malpraxisului, termenul de prescriere va scadea de la trei ani la un an;

* medicii de familie isi pot constitui o echipa de asistenta comunitara (formata din asistent medical, mediator comunitar, moasa, asistent social, fizioterapeut). In cadrul echipei multidisciplinare nucleul de baza va fi format din asistenti comunitari si mediatori sanitari.

 Malpraxisul

* termenul de prescriptie scade de la 3 ani la 1 an, cu exceptia infractiunilor.

* apare responsabilitatea furnizorilor de produse şi servicii medicale, sanitare sau farmaceutice, prin introducerea obligaţiei acestora de a comunica orice informatie solicitată de catre persoana care se considera victima unui act de malpraxis.

* se introduce obligaţia de asigurare pentru garantarea răspunderii civile a furnizorilor de produse şi servicii medicale, sanitare sau farmaceutice.

* se constituie comisii de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis.

* dacă Comisia de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis a reținut că s-a produs un prejudiciu pacienților, asigurătorul, care garantează răspunderea civilă a personalului medical sau furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare sau farmaceutice, transmite victimei prejudiciului sau succesorilor acesteia o ofertă pentru despăgubirea integrală a prejudiciului suferit, în limita plafonului asigurat prin contractele de asigurare. 

* dacă victima prejudiciului sau succesorii acesteia acceptă oferta, aceștia încheie în condițiile legii un contract de tranzacție privind prejudiciile produse, cu personalul medical sau furnizorul de produse și servicii medicale, sanitare sau farmaceutice, în termen de o lună de la data plății despăgubirii.  

* omisiunea încheierii asigurării de malpraxis medical sau asigurarea sub limita legală constituie abatere disciplinară şi se sancţionează cu suspendarea dreptului de practică sau, după caz, suspendarea autorizaţiei de funcţionare.

 Asiguratorii privați:

* pentru a fi acceptati pe piata din Romania trebuie sa aiba in portofoliul international cel putin un milion de asigurati, iar valoarea asigurarilor incheiate sa fie de cel putin 250 milioane euro si  trebuie sa fie autorizati de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor;

* asigurătorii agreaţi de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate au la dispoziţie opt luni în vederea înscrierii pe propriile liste a asiguraţilor şi pentru a se prezenta la CNAS în vederea contractării.

* asiguratorii au obligatia sa informeze asiguratii in mod nediscriminatoriu si corect asupra beneficiilor si serviciilor acordate in cadrul modelului de asigurare de baza oferit, precum si asupra drepturilor si obligatiilor lor, dar si sa contracteze pentru asiguratii proprii din sistemul de asigurari sociale de sanatate servicii medicale cu furnizorii selectati in baza criteriilor de evaluare stabilite de CNAS;

* in cazul asigurarilor obligatorii companiile private nu au dreptul sa refuze pacienti (invocand varsta sau istoricul sanatatii) si nu au dreptul sa rezilieze contractele odata ce ele au fost incheiate;

* angajatorii vor avea un avantaj de negociere cu companiile private de asigurari medicale fata de un individ. Angajatorul trebuie sa obtina acordul prealabil al angajatilor pentru care va incheia contractul. Avantajul oferit nu poate duce la diminuarea pachetului de servicii stabilit prin Contractul cadru;

* pot negocia cu spitalele si cabinetele medicale pretul serviciilor medicale in limita tarifului maxim stabilit de CNAS;

* asiguratorilor privati li se permite detinerea de lanturi de furnizori de sanatate, fapt care este anticoncurential si dezavantajeaza ceilalti furnizori de servicii medicale de pe piata romaneasca. Este anticoncurential ca cel care deconteaza asigurarile de sanatate sa isi plateasca lui insusi si sa ai rezultate favorabile pentru pacienti si piata medicala!

* Ministerul Finantelor va pastra rolul de colector al contributiilor obligatorii;

* 7% din banii proveniti din asigurarile medicale obligatorii vor ramane la CNAS pentru acoperirea cheltuielilor de administrare si echilibrarea riscurilor intre asiguratorii de sanatate.

 Spitalele:

* devin autonome (pozitia si raspunderea directorilor de spital vor creste) si vor putea fi organizate ca societati comerciale, fundatii sau asociatii, in vederea atragerii unei finantari diversificate;

* pot sa se asocieze/uneasca intre ele dar pot concomitent sa incheie contracte de furnizare de servicii cu unul sau mai multi asiguratori de sanatate, dar şi contracte de colaborare în furnizarea de servicii de sănătate cu alţi furnizori, inclusiv din asistenţa medicală primară şi ambulatorie.

* spitalele care accepta pacienti doar cu asigurare medicala de baza vor putea solicita tarife suplimentare pentru cel mult 30% din numarul de paturi;

* vor aparea spitalele de interes national, stabilite prin hotarare de guvern, singurele care vor putea fi finantate suplimentar direct de la bugetul de stat (o masura criticata de FMI pentru ca ar favoriza clientelismul politic);

* cheltuielile cu salariile personalului din spitale nu va putea depasi 70% din decontarile de la Fondul National de Asigurari, limitandu-se astfel cheltuielile cu personal ulne-medical din spitalele romanesti.

* legea nu reglementeaza modalitatea concreta de finanțare a spitalelor, prin negocierea bugetelor sau printr-un sistem de tip plată/serviciu și nici mecanismul concret de decontare.

 Casa Națională de Asigurari Sociale:

*  CNAS va menţine doar rol de reglementare, control şi ca un fond de distribuţie şi redistribuţie a veniturilor între casele private în funcţie de numărul de asiguraţi şi de structura de vârstă, sex, morbiditate etc. a asiguraţilor;

* este cea care stabileste un pret maxim pentru serviciile medicale pe care asiguratorii privati nu-l pot depasi;

* supravegheaza si monitorizeaza functionarea caselor private si ia masuri pentru evitarea aparitiei monopolului pe piata asigurarilor medicale private;

* decide criteriile in functie de care sunt acceptate pe piata companiile de asigurari private;

* controleaza si gestioneaza sistemul informatic prin care se tine evidenta asiguratilor romani;

* presedintele al CNAS este numit ca și până acum de primul-ministru;

* CNAS-ul nu va mai putea aloca direct fonduri pentru achizitionarea de aparatura medicala si construirea/consolidarea de unitati medicale.

* se va stabili (multi)anual prin negociere intre MS si companiile farmaceutice numarul total de pacienti ce va fi tratat cu suma disponibila; depasirea numarului de pacienti tratati va putea fi facuta cu suportarea costurilor de catre producatori, urmand ca acest numar suplimentar de pacienti tratati sa fie luat in calcul pentru negocierea urmatorului contract (adica va creste cota bugetara alocata companiilor care trateaza in plus fata de nr. de pacienti platit din fonduri publice), plata se va face in functie de atingerea anumitor parametri/rezultate agreati in contract;

* majorarea cu 20% a contribuţiilor din acciză care se constituie ca venituri proprii ale Ministerului Sănătăţii pentru finanţarea cheltuielilor de sănătate.

* se creeaza Agentia Pentru Informatii si Calitate in Sănătate (ANCIS), rezultată prin reorganizarea Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor (CoNAS), ca o structură în coordonarea MS, care va prelua respunsabilităţile actuale ale CoNAS şi va colabora, în plus, la crearea de standarde de calitate a serviciilor medicale.

 Programele Naţionale de Sănătate

* pentru programele nationale, care consuma peste 1/3 din bugetul de medicamente, se vor introduce ca regula contracte cost-volum si cost-volum-rezultat.

*  se va stabili (multi)anual prin negociere intre MS si companiile farmaceutice numarul total de pacienti ce va fi tratat cu suma disponibila;

* depasirea numarului de pacienti tratati va putea fi facuta cu suportarea costurilor de catre producatori, urmand ca acest numar suplimentar de pacienti tratati sa fie luat in calcul pentru negocierea urmatorului contract (adica va creste cota bugetara alocata companiilor care trateaza in plus fata de nr. de pacienti platit din fonduri publice), iar plata se va face doar in functie de atingerea anumitor parametri/rezultate agreati in contract (precum negativarea anumitor parametri, reducerea concetratiei virale etc.).

 

Eficientizarea unui sistem medical nu poate fi bazat exclusiv pe parametrii de cost, pentru ca vor fi evitati pacientii cu boli costisitoare pentru sistem atât de către medici, spital dar mai ales de către asiguratorul privat.

Filed under: Analize juridice, Politica, Societate | Tagged: , , | Leave a comment »

Un an plin de 10 zile dificile pentru euro…

Posted on December 6, 2011 by denisapatrascu

Luna decembrie te obliga la realizarea  unei analize a anului ce se apropie de final. Pui in balanata evenimente, persoane, stari si fapte. Apoi tragi linie si aduni, sperand sa iesi pe plus. In general  sperantele de la inceputul anului sunt doar partial concretizate la sfarsitul acestuia si iti promiti ca anul ce va veni te va aduce mai aproape de a-ti atinge visele.

La fel se intampla si la nivel economic si politic. Din 2007 pana in prezent vartejul pornit de la Lehman Brothers nu s-a oprit ci s-a contopit cu momente de minim si unele de relativa acalmie cand cursul monezilor importante (dolar si euro) s-au pastrat in cotele obisnuite din ultimii 5 ani. Cursul valutar atat intereuro cat si extra zonei euro (dar in interiorul UE) este tinut artificial in acei parametrii care sa pastreze balanta de plati in limite constructive.  Lucru care nu se mai poate spune din septembrie incoace despre yuanul chinez.

Europa este recunoscuta pentru modelul sau protectiv social, reprezentand un deziderat social pentru toate celelalte continente. Dupa cum spunea si Benjamin Franklin “Democracy is two wolves and a lamb voting on what to have for lunch.” Asta inseamna vot contra conditii de viata mai bune ce pun egalitate cu costuri ale vietii ridicate. Societatea care isi permite un astfel de nivel de viata va avea costuri mari, care nu tot timpul sunt sustenabile.

Zilele astea o agentie destul de controversata de rating a redus ratingul de tara la 15 dintre statele UE din care 4 din G8. Peste 2 zile va incepe un summit (al catelea pe anul asta?) al zonei euro in care se va delimita (de cand auzim asta?) nivelul euro-obligatiunilor si modalitatea de stabilire a controlului asupra bugetelor nationale.

Cu 2 noi guverne tehnocrate din cele 5 ale PIGS si o Comisie Europeana care propune un plan comun al TVA, proiectul de consolidare al convergentei economice e aproape trasat la Berlin inca de ieri. Germania preseaza inca de la summitul din iunie schimbarea Tratatelor UE in schimbul cresterii nivelului de lichiditati pe piata. In acest context miscarea FED (Rezerva Federala) a luat prin surprindere pietele prin acordarea de imprumuturi in suma nelimitata atat bancilor centrale din zona euro cat si Bancii Centrale Europene, in conditia cresterii controlului bugetelor nationale din zona euro.

Pare o sansa data de o America ea insasi in al doilea deficit major de la recunoasterea crizei financiare. Tiparirea dolarilor poate fi insa o salvare pe termen scurt, la fel ca si euro-obligatiunile care alimenteaza teama cresterii dobanzilor la creditare, ducand la o noua contractie a productiei si implicit a consumului.  Ceea ce parea o criza (deci un eveniment pasager) devine o noua constructie economica.

Cele 10 zile extreme de dificile ale monedei euro pe care comisarul pentru economie şi politică monetară, Olli Rehn le prevestea pana la ziua Z a summit-ului din 8-9 decembrie cu siguranta se vor multiplica.

In acest context temerile ca anul in curs sa fie mai bun decât cel ce va urma par sa nu fie doar o viziune a pesimiștilor.

Filed under: Politica, Societate | Tagged: , , , , , , | Leave a comment »

Calul troian si criza euro

Posted on November 4, 2011 by denisapatrascu

     Criza euro apare ca o fireasca consecinta a aparitiei monedei unice in 2000. Statele membre ale Uniunii Europene nu sunt, cum nici oamenii nu sunt la fel. Economiile lor (pe care se bazeaza si arsenalul militar si diplomatic) au pornit de la starturi diferite, unele sunt foste puteri coloniale, altele au traversat perioada crahului din anii ’30 mai usor (scaderea economica a UK a fost de 23% fata de 46% SUA si 44% Germania in 1933), sau pe care efectele celei de-a doua confragratii mondiale le-a afectat mai putin (Franta vs. situatia Italiei), tari care au primit ajutoare si stergeri de datorii postbelice si suport la reunificare (Germania).

      Perioada razboiului rece a reprezentat pentru EU 15 o situatie de reasezare a economiei, bazata atat pe consumul intern hiperstimulat cat si patrunderea pe noi piete (cei 4 tigri asiatici (un simplu ex.) au reprezentat pentru piata europeana o resursa ieftina dar si o piata de desfacere pentru produse de lux, cam ceea ce este azi Rusia si satelitii sai).

      Grecia are un parcurs atipic, pentru ca a devenit membra a UE la presiunea Frantei (gen. de Gaulle nu a acceptat o Europa fara patria democratiei participative), demonstrand la Consiliul din iunie 2000 (Consiliul Euro) ca indeplineste toate criteriile economice (rata inflatie, deficit bugetar, datorie publica, rata de schimb valutar).

      Aceste lucruri au fost infirmate de un audit al Comisiei din 2004, cand s-a apreciat ca cifrele au fost optimizate, deficitul bugetar datorat investitiilor militare fiind pentru anul de referinta 1999 (anul de raportare al zonei euro) 3,38% fata de limita maxima de 3%.

       La prima vedere aceasta pare o informatie cel putin ciudata, ca abia in 2004 sa se observe o diferenta cand Grecia a inregistrat o adancire a deficitului public de la an la an (-3,7% in 2000, -4.5% in 2001, -4,8% in 2002, -5,6% in 2003, -7,5% in 2004). Nici dupa audit situatia Greciei nu s-a schimbat, aceasta continuand sa aiba deficit mare, acoperit de imprumuturi de pe piata bancara europeana la rate de dobanda avantajoase pentru banci, ceea ce a condus evident la o crestere a indatorarii iar defictul ajungand in 2008 la -9,8% iar din 2009 acesta avand deja 2 cifre (15,8% fiind si maximul atins). Primul an insa in care inflatia Greciei intra in marja este 2007, dar anul electoral (anticipat) 2008 a determinat cresterea inflatiei la 4,24%.

     La 1 ianuarie 2002 cand Grecia a introdus oficial moneda euro, rata de schimb a fost fixata la 340.750 drahme = 1 euro, an in care inflatia Greciei a ajuns la 3,91% depasind marja stabilita din primul an.

     Important de observant si rata de crestere a valorii obligatiunilor lansate de guvernul elen: de la o valoare de piata de 4,53% in iulie 2007, la 1,78% in iulie 2009 (cand brokerii au cumparat tot ce era pe piata in mai putin de 2 ore), la 26,5% in iulie 2011, cand s-a vorbit prima oara de un bailout pentru Grecia. Acesta a fost unul din motivele de ingrijorare ale sistemului bancar la bailout-ul propus de Nicholas Sarkozy si Angela Merkel. 50% din ceva insa e mai mult decat 100% din nimic. BRD este una din bancile surpaexpuse in Grecia prin pierderea a 48% din valoarea sa de piata in ultima luna.

      Ce a insemnat asta insa pentru grecul de rand? Ca economiile lui au scazut, dar au crescut costurile de viata cu aproximativ 43% in mai putin de 10 ani. Cu un salariu minim de 877 euro are costuri ale vietii ceva mai mari decat cele ale unui francez al carui salariu minim este de 1365 euro sau al unui neamt cu 1758 euro. Asta a dus inevitabil la o crestere a ratei de indatorare a populatiei.

      Pe de alta parte Grecia nu mai este o destinatie de business dupa intrarea in zona euro, costurile fortei de munca fiind mai ridicate decat in cele din imediata vecinatate. Singurul generator de locuri de munca (26% din locurile nou infiintate fiind in acest sector) fiind turismul cu o pondere de 18% in PIB (in 2010).

     Alegerile anticipate din noiembrie 2009, la jumatatea mandatului (alegerile fiind in 2007), au readus socialistii lui Papandreou la putere (dupa o lunga opozitie), electoratul bazandu-se pe promisiunile de renegociere a Acordului cu UE si FMI, dar rezultatul a fost un pachet de masuri de austeritate pentru scaderea deficitului bugetar, fara a reduce si rata somajului (16,3% in iulie 2011).

     Fireste ca acestea nu sunt masuri populare nicaieri in lume, iar populariatea partidului socialist a scazut sub 27%. Din punctual de vedere al presedintelui de partid, Papandreou si-a jucat singura carte pe care o avea, presand cu referendumul cancelariile europene care au negociat pachetul de austeritate deplasand principiul suveranitatii nationale catre cel al sigurantei si stabilitaii monedei unice. Acum isi preseaza rivalii politici, conservatorii de la Noua Democratie (al carui presedinte i-a fost coleg de camera in timpul facultatii) sa intre alaturi de el la guvernare intr-un guvern de unitate nationala.

      Grecii obisnuiti vor avea un drum lung pana la reintoarcerea bunastarii in conditiile aprobarii planului german-francez, iar presiunile politice elene nu vor schimba foaia de parcurs.

       Guardian a reamintit astazi de calul troain grec care a intrat in zona euro. Calul troian nu a aparut insa in 2011 si nici in 2009 ci in 2000 cand Comisia a inchis ochii la neindeplinirea marjelor economice stabilite pentru siguranta zonei euro si a ratei de indatorare a populatiei (catre bancile cu profit externalizat in Franta, Austria si Germania). Cand o banca nu isi calculeaza corect riscurile va pierde mai devreme sau mai tarziu, doar marja de timp facand diferenta dar nu si finalitatea.

Filed under: Politica, Societate | Tagged: , , , , , , , , , | Leave a comment »

Generatii de tranzitie

Posted on October 3, 2011 by denisapatrascu

Generația absolventilor de liceu 2011 va rămâne in memoria colectiva ca fiind a celor care au ratat bac-ul, testul maturității.

In anii 40 bacalaureatul reprezenta o mare realizare, pentru ca era sansa de a avea un serviciu mai bun, cu o retributie mai mare. Numarul absolventilor de facultate era de 1,3 (fata de 1,8 Franta) la 1000 de locuitori, in conditiile unui analfabetism de 80%. In plin razboi scolile s-au inchis putin timp.

Mai degraba au aparut blocaje incepand cu 1948 cand dupa alegerile furate, Frontul Democratiei Populare a castigat alegerile cu 97,83%. Apoi au aparut epurarile din invatamant, la inceput cel superior (facultatea de medicina, drept si arhitectura din Bucuresti au fost cele mai decimate (ca numar de cadre didactice eliminate din total personal, avand multi profesori membri ai partidelor istorice sau evrei) apoi in toate mediile.

Noul om se cladea in fiecare comuna, in fiecare institutie, in fiecare minister. „Ilegalistii” de ieri erau conducerea din anii 50. Intelectualii erau pericolul iar proletariatul avea puterea sa-i reeduce. Si pe multi i-au reeducat: canalul Dunare-Marea Neagra a avut o medie de 80 de morti/ zi.

Locurile eliberate de intelectuali trebuiau ocupate. Exista legendele salvarii profesionale ale unor medici care au fost pastrati (erau bancuri care circulau referitor la BTS-urile unora din nomenclaturistii rusi). Cei care au rezistat trebuiau sa faca insa dovada dosarului bun si sa devina membrii de partid.

Reconstructia Romaniei dupa razboi s-a facut cu omul nou. Cel care implinea productia cincinal-ului in trei ani si care decidea aleatoriu unde sa se nasca o noua uzina, iesita sau nu din contextul geo-social al zonei. Daca nu sunt muncitori aducem din Moldova si ii calificam la locul de munca. Le dam si casa. Statul tatuc trebuia sa fie grijuliu cu cei neajutorati, intelectualii fiind o specie acceptata dupa anii 1964 dar nesustinuta real, spre deosebire de proletariatul pe care se baza.

Propaganda se baza pe filme in care viata la tara este idealizata iar d-soara secretara cu cerneala pe degete ironizata. Unghiile trebuie sa aiba urmele pamantului stabun si fertil, nu sa fie date cu oja ca pesonajul unei profesoare de franceza dintr-un film al epocii.

Nevoia de cadre obliga la obtinerea de diplome, care nu-s deloc greu de creat. Facultatea se poate face pe cai mai scurte, poti sa-ti iei pe urma bacalaureatul, sau chiar poti sa faci ulterior liceul. Despre primele generatii de Stefan Ghiorghiu sunt legende care amintesc de alfabetizare. Scola la seral si recomandarea secretarului de partid puteau tine loc de examen de admitere la liceele tehnologice.

In anii 60 Romania a ajuns insa la un analfabetism de 1%. S-au cladit scoli in fiecare comuna, au fost adusi profesori. S-a inceput crearea unui sistem de invatamant de masa, care fara nicio indoiala era mai bun decat ceea ce exista acum. Nu am reusit sa egalam anul 1972 la numar de olimpici internationali la olimpiadele scolare. Zborul in cosmos al primului roman era dublat de cercuri de astronomie in scolile cele mai sarace. Profesorii aveau vocatie de mentori iar elevii se straduiau sa fie discipoli.

Relativa acalmie socio-economica a anilor 70-80 a crescut cifra de scolarizare a facultatilor care era corelata cu nevoile economice prestabilite, chiar daca realitatea de la locul repartitiei demonstra inutilitatea demersului. Adesea resursele umane erau prost gestionate fiind zone cu surplus si altele cu deficit de personal supracalificat.

Doar ca generatia anilor 70-80 care descoperea Beatles-ul si Rolling Stones era diferita de cea a anilor 50. Aparuse un fenomen al Flacarei cu o incandescenta de talente din toate artele. Probabil a fost generatia de aur a baletului romanesc, a claselor de regie si montaj de film, a scolii romanesti de scenografie. E regretabil ca prezentul ma face sa ma uit cu jind la teatrul televizat din anii 80 ca sa vad cadre si lumini de arta.

Si totusi numarul de absolventi era foarte mic si concurenta nu era doar la admiterea la facultate ci si pe parcusul ei, pentru a obtine o repartitie mai buna. Exista deci o miza pentru a lupta pentru performanta. Facultatea de arhitectura in generatia lui Alexandru Andries avea 70 de absolventi/an si 2-3 locuri la doctorat (erau ani in care nu se scotea niciun loc) in perioada de cea mai mare dezvoltare a constructiilor din Romania. Astazi a devenit universitate cu 3 facultati, rector, 2 prorectori, 3 decani si un numar mare de cadre universitare cu 570 de locuri la admitere si 80 la doctorat. Oare piata muncii are nevoie de toti acestia? Ce va face cel de-al 21-lea absolvent de arhitectura de interior din acest an? Ca mai sunt inca pe atatia din anii trecuti… iar beneficiarii vor proiecte asamblate cu fundatie, plan de situatie cu detalii de executare inclusiv de instalatii si nu ii ajuta doar iluminatul ambiental de interior…

Incandescenta initiativei private postrevolutionare i-a facut insa pe multi sa devina parinti la fara frecventa. Viata facila a fost intens promovata prin concursuri televizate (sa nu uitam ca in 1995 valva aparitiei PROTV-ului se datora concursurilor in care puteai castiga doar sunand si spunand un cuvant afisat indelung pe ecran, o suma echivalentul a 8-10 salarii). Milionul se putea castiga doar uitandu-te la televizor. Copiii crescuti cu aceste imagini, cu parinti alergati sa asigure un venit care sa-i permita copilului telefonul mobil dorit, dar fara timp de a sta la povesti despre ce au facut in ziua respectiva la scoala, ce nota au luat la lucrarea de control de saptamana trecuta si cand e urmatoarea sedinta cu parintii – acesti copiii ai tranzitiei au inteles ca te poti descurca in viata.

Cand un fotbalist celebru scapa de acuzatii de dopaj doar ca pare smerit intr-o conferinta de presa inseamna ca s-a scos. E tare… se descurca…

La scoala profesorii isi suplimenteaza veniturile cu meditatii, iar daca vin la meditatii copii de la clasa vor primi si note mari, ca doar de asta sunt platiti de parinti. Iar parintii nu au timp sa testeze informatiile asimilate de copii si nici sa observe piercing-ul si noul tatuaj al odraslei. Sau daca observa e cam tarziu, pentru ca deja a crescut si e mofturos si greu de intrat in voie…

Aceasta generatie a ajuns la maturitate. Este majora si votanta. Intr-o societate de sacrificiu au decis ca ei stiu si cunosc scurtaturile sistemului. Sunt cinici desi au 18 ani. Stau in gasti in fata blocurilor cu masinile (SH din Germania si inmatriculate in Bulgaria) deschise din care razbat pe zeci de metri decibelii subuferelor cu manele, de cum se insereaza pana noaptea tarziu. „Se baga” in „aranjamente”, „fac si ei o afacere”. Conteaza prea putin vocatia, pentru ca talentul trebuie slefuit prin multa munca. Au inteles ca cei care fac multa scoala nu ajung la fel de bine ca baietii si fetele de Dorobanti.

Vorbesc despre ei ca generatie pentru ca desi, printre ei sunt si tineri care pot face diferenta intre Cezar si Camil Petrescu si pot descrie legea proportiilor echivalente de la chimie, ceea ce se vede este ce am prezentat mai sus. Cersetorii din Roma sunt cateva mii dar umbresc prezenta ceiluilalt milion de romani integrati. As vrea sa sper ca proportia se pastreaza si in cazul celor 60% (70% pentru Bucuresti) care nu au luat nota minima de promovare a bacalaureatului. Dar privind filmuletele de pe youtube facute de PrahovaTV vad ca in Romania profunda folositul pastei de dinti si ultima carte citita se pierd in negura vremii si asta ma revolta cu aceeasi putere cu care ma deprima.

Generatia John Lenon si Jimmi Hendrix avea alte tinte fata de generatia Andre si a cantaretilor cu nume de mezeluri. Intre nonconformismul neacceptarii unor schisme sociale  si a unui razboi ilogic cum a fost cel din Vietnam si a fi “libera la mare la 14 ani” e distanta dintre jazz si manele.

In apararea lor vine faptul ca au gasit scurtaturile unui sistem cladit de altii, in care ultimul lucru important a fost calitatea invatamantului. Ministrii, parlamentari, rectori si cadre didactice au creat un sistem de diplome pe banda rulanta, in care totul s-a redus la bani si cresterea unei cifre de scolarizare pentru a sustine cat mai multe posturi si vanitati. In ultimii 20 ani au aparut o multitudine de profesori universitari, conferentiari si chiar conducatori de doctorate care abia acum (la ani distanta) reusesc sa indeplineasca cerintele de numar de publicatii ISI. In 2008 Romania avea 48 (fata de 33 Franta) de absolventi de facultate la 1000 de locuitori.

Aparitia camerelor de luat vederi in salile de examen a demonstrat limitele sistemului. Au sperat ca va merge si asa, dar s-au inselat.

Acum se simt discriminati fata de cei cu 1-5 ani mai mari decat ei. De 8 ani se intra la facultate folosind notele de la bacalaureat, putine facultati mai dand examene de admitere. Finalizarea studiilor a devenit si ea la fel de usor de trecut, printr-un eseu de 40 de pagini pe care trebuie sa-l sustii in 10 minute in fata unei comisii plictisite. Apoi vad ei ce fac…

Angajatorii desi comenteaza si stramba din nas sustin acest non-sistem de invatamant. Nu utilizeaza bursele private, nu se implica prin patronate in realizarea curriculei fiind, asemeni absolventilor, o reflexie a societatii. Si se descurca cu ce gasesc, inventeaza functii, cam toate cuprinzand termenul de manager (indiferent daca nu exista niciun subaltern si atributia de baza este aranjarea unui produs pe un raft).

Printr-un proiect demarat de o fundatie am stat de vorba cu mai multi adolescenti de clasa 12-a vorbindu-le despre drepturile lor ca viitori salariati. Am inteles repede ca trebuie sa le atrag atentia prin lucruri pe care sa le cunoasca, asa ca am plecat de la exemplul retelelor de socializare on-line si al elementelor de CV care apar in descrierea profilului. Discutia s-a animat, am reusit sa le transmit un minim set de informatii, desi nu cred ca au avut un impact deosebit, dar in urmatoarele zile am primit add-uri de la multi dintre ei. Am fost incantata cand am primit „like” de la unul dintre acestia la un subiect in care nu eram de acord cu victimizarea celor care nu au luat bacalaureatul nici in a doua sesiune. Poate ca totusi exista speranta…

Ne plangem de ei, ca-s tapii ispasitori ai nostrii, ai tuturor. Dar uitati-va in jur si ganditi-va de cate ori ati incalcat o norma doar ca e mai simplu asa si nimeni nu te-a sanctionat pentru asta. Fiecare norma incalcata insa duce la situatia de azi….

Filed under: Politica, Societate | Tagged: , , , , | 1 Comment »

Rezolutia 2026/2011 a PE privind medierea

Posted on September 16, 2011 by denisapatrascu

Zilele trecute (pe 13 septembrie) Parlamentul European a aprobat Rezolutia privind punerea in aplicare a Directivei  2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială, in care Romania (alaturi de Bulgaria si Italia) este prezentata ca exemplu de buna practica.

De mentionat ca exista un Cod deontologic european al mediatorilor (din 2002) iar directiva din 2008 reprezinta doar unul din elementele Cartii Verzi de solutionare alternativa a conflictelor adoptata in 2002 de Comisia Europeana.

Mai jos textul integral al Rezolutiei:

Rezoluția Parlamentului European din 13 septembrie 2011 referitoare la punerea în aplicare a Directivei privind medierea în statele membre, impactul acesteia asupra medierii și acceptarea sa de către instanțe (2011/2026(INI))

 Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 67 și articolul 81 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere poziția sa din 23 aprilie 2008 referitoare la poziția comună a Consiliului în vederea adoptării directivei Parlamentului European și a Consiliului privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială(1) ,

–  având în vedere audierile organizate de Comisia pentru afaceri juridice la 20 aprilie 2006, 4 octombrie 2007 și 23 mai 2011,

–  având în vedere Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială(2) ,

–  având în vedere articolul 48 și articolul 119 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0275/2011),

A.  întrucât unul dintre obiectivele esențiale ale politicii Uniunii Europene constă în a asigura îmbunătățirea accesului la justiție, în scopul instituirii unui spațiu de libertate, securitate și justiție; întrucât conceptul de acces la justiție ar trebui să acopere, în acest context, accesul la proceduri adecvate de soluționare a litigiilor pentru persoane fizice și întreprinderi;

B.  întrucât obiectivul Directivei 2008/52/CE este de a promova soluționarea pe cale amiabilă a litigiilor, încurajând utilizarea medierii și asigurând o relație echilibrată între mediere și procedurile judiciare;

C.  întrucât, pentru a facilita accesul la mediere ca alternativă viabilă la tradiționala abordarea contradictorie și pentru a asigura că părțile care au recurs la mediere în Uniunea Europeană beneficiază de o legislație cadru previzibilă, directiva introduce principii comune care abordează îndeosebi aspecte ce țin de procedura civilă;

D.  întrucât directiva are drept scop, pe lângă caracterul previzibil, stabilirea unui cadru care să mențină principalul avantaj al medierii, flexibilității și întrucât aceste două condiții ar trebui să ghideze statele membre în momentul elaborării legilor naționale de punere în aplicare a directivei;

E.  întrucât Directiva 2008/52/CE a fost de interes și pentru statele învecinate și a avut o influență demonstrabilă asupra introducerii unei legislații similare într-unele dintre aceste țări,

F.  întrucât statele membre sunt obligate să se conformeze acestei directive până la 21 mai 2011, cu excepția articolului 10, pentru care asigurarea conformității trebuie să aibă loc până la data de 21 noiembrie 2010; întrucât, până în prezent, majoritatea statelor membre au informat că au finalizat procesul de punere în aplicare sau că îl vor finaliza până la expirarea termenului în vigoare și doar câteva state membre nu au raportat încă asigurarea conformității cu dispozițiile directivei, și anume Republica Cehă, Austria, Finlanda și Suedia;

G.  întrucât Parlamentul European consideră că este important să se examineze modalitățile în care acest act legislativ a fost pus în aplicare de către statele membre, pentru a cunoaște opinia profesioniștilor care practică medierea și a utilizatorilor acesteia și a stabili dacă și cum poate fi îmbunătățită aceasta;

H.  întrucât, în acest scop, ar trebui să se întreprindă o analiză aprofundată a principalelor abordări urmate de statele membre în materie de reglementare, astfel încât să se poată identifica bunele practici și formula concluzii în legătură cu orice nouă acțiune la nivel european;

I.  întrucât Planul de acțiune al Comisiei pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm (COM(2010)0171) prevede în 2013 o Comunicare privind punerea în aplicare a directivei privind medierea;

J.  întrucât este util să se examineze modalitățile în care statele membre au pus în aplicare principalele dispoziții ale directivei privind medierea, în ceea ce privește posibilitățile de care dispun instanțele pentru a sugera în mod direct părților să recurgă la mediere (articolul 5), garanția confidențialității (articolul 7), caracterul executoriu al acordurilor rezultate în urma medierii (articolul 6), precum și efectul medierii asupra termenelor de decădere și de prescripție (articolul 8);

K.  întrucât Comisia a inclus o propunere legislativă privind mecanismele alternative de soluționare a litigiilor în programul de lucru pentru 2011,

1.  observă că cerința privind confidențialitatea, prevăzută de directivă, a existat deja în legislația internă a anumitor state membre: în Bulgaria, Codul de procedură penală prevede că mediatorii pot refuza să depună mărturie în legătură cu un litigiu pe care l-au mediat; în Franța și Polonia, legile care reglementează medierea civilă conțin dispoziții similare; constată că, printre statele membre, Italia adoptă o abordare strictă în legătură cu confidențialitatea procedurilor de mediere, în timp ce, în această privință, normele suedeze privind medierea prevăd că părțile nu beneficiază de confidențialitate în mod automat, fiind necesar un acord între părți în acest sens; consideră că pare să fie necesară o abordare mai coerentă;

2.  observă că, în temeiul articolului 6 al directivei, majoritatea statelor membre dispun de o procedură pentru a conferi acordurilor rezultate în urma medierii aceeași autoritate ca cea a deciziilor judiciare; constată că acordul capătă această autoritate fie prin înaintarea sa către instanță, fie prin autentificarea sa de către un notar și că unele legislații naționale par să fi optat pentru această din urmă soluție, în timp ce, dimpotrivă, în numeroase state membre, autentificarea notarială constituie, de asemenea, o opțiune pusă la dispoziție în temeiul legislației naționale; deoarece, de exemplu, în Grecia și Slovenia legislația prevede că un acord rezultat în urma medierii poate fi pus în executare de către instanțe, în timp ce în Țările de Jos și în Germania acordurile pot dobândi forță executorie ca documente notariale, în alte state membre, ca, de exemplu, în Austria, acordurile pot dobândi forță executorie ca documente notariale conform situației juridice existente fără ca actul juridic național să prevadă în mod expres această posibilitate în vederea transpunerii; solicită Comisiei să asigure că toate statele membre care încă nu respectă articolul 6 din directivă procedează astfel fără întârziere;

3.  consideră că articolul 8, care abordează efectele medierii asupra termenelor de decădere și de prescripție, constituie o dispoziție esențială prin faptul că oferă asigurări potrivit cărora părțile care optează pentru mediere în încercarea de a soluționa un litigiu nu sunt împiedicate să intenteze o acțiune în justiție ca urmare a timpului consacrat procedurilor de mediere; constată că statele membre nu au semnalat nicio problemă deosebită în legătură cu acest aspect;

4.  atrage atenția asupra faptului că statele membre au ales să nu se limiteze la cerințele esențiale ale directivei în două domenii, și anume stimulentele financiare destinate participării la mediere și cerințele obligatorii privind medierea; observă că acest tip de inițiative naționale ajută la soluționarea mai eficientă a litigiilor și la reducerea volumului de lucru al instanțelor;

5.  recunoaște că articolul 5 alineatul (2) permite statelor membre să prevadă că, înainte sau după începerea procedurilor judiciare, recurgerea la mediere este obligatorie sau face obiectul unor stimulente sau sancțiuni cu condiția ca, în acest mod, să nu împiedice părțile să își exercite dreptul de acces la instanțe;

6.  observă că unele state europene au întreprins o serie de inițiative cu scopul de a acorda stimulente financiare părților care recurg la mediere pentru soluționarea cauzelor: în Bulgaria, părțile beneficiază de rambursarea în proporție de 50% a taxei deja achitate statului pentru înregistrarea plângerii în instanță, dacă soluționează litigiul prin intermediul medierii, iar legislația română prevede rambursarea în totalitate a taxei de procedură, dacă părțile soluționează prin mediere un litigiu juridic pendinte; constată că în legislația ungară există prevederi similare și că în Italia toate actele și acordurile încheiate în urma medierii sunt scutite de taxele de timbru și de alte impuneri;

7.  observă că, pe lângă stimulentele financiare, anumite state membre ale căror sisteme judiciare sunt supraîncărcate au optat pentru norme care conferă caracter obligatoriu medierii; constată că, în astfel de cazuri, dosarele litigiilor nu pot fi depuse la instanța competentă până când părțile nu încearcă să soluționeze diferendul pe calea medierii;

8.  semnalează că exemplul cel mai frapant îl constituie Decretul legislativ nr. 28 din Italia, care urmărește, în acest mod, să revizuiască în mod fundamental sistemul juridic și să reducă volumul de lucru al instanțelor italiene, care sunt cunoscute pentru blocajele cu care se confruntă, reducând numărul de cauze aflate pe rol și durata minimă de nouă ani necesară pentru soluționarea definitivă a cauzelor în materie civilă; observă că, după cum era de așteptat, profesioniștii din domeniu nu au întâmpinat în mod favorabil această măsură, au atacat-o în instanță și au mers chiar până la a declara grevă;

9.  semnalează că, în pofida acestei polemici, statele membre ale căror legislații nu se limitează la cerințele esențiale ale directivei privind medierea par să fi obținut importante rezultate în promovarea soluționării pe cale extrajudiciară a litigiilor în materie civilă și comercială; observă că rezultatele obținute îndeosebi în Italia, Bulgaria și România demonstrează că medierea poate oferi o soluționare extrajudiciară a litigiilor care prezintă un raport avantajos între costuri și eficacitate și decurge rapid, prin procese adaptate la nevoile părților;

10.  observă că, în sistemul juridic italian, medierea obligatorie pare să îndeplinească obiectivul descongestionării activității instanțelor; cu toate acestea, subliniază faptul că medierea ar trebui promovată mai degrabă ca o formă alternativă de justiție viabilă, convenabilă și mai rapidă decât ca un aspect obligatoriu al procedurii juridice;

11.  recunoaște rezultatele pozitive obținute prin intermediul stimulentelor financiare prevăzute de legislația bulgară privind medierea; admite totodată că acestea se datorează și interesului de durată față de mediere de care a dat dovadă sistemul juridic bulgar, demonstrat de faptul că existența comunității de mediere datează din 1990, iar Centrul de Soluționare, al cărui personal este format din mediatori care lucrează în ture, a oferit zi de zi, începând din 2010, servicii și informații gratuite privind medierea destinate părților la procesele pendinte în instanță; constată că, în Bulgaria, două treimi din cauzele înaintate au făcut obiectul procedurii de mediere, iar jumătate din cauzele respective au fost soluționate cu succes prin intermediul medierii;

12.  constată, de asemenea, rezultatele pozitive ale legii române privind medierea: au fost puse în aplicare prevederi privind acordarea de stimulente financiare și a fost înființat Consiliul de Mediere – o autoritate națională însărcinată cu practica medierii, care are statutul de organism juridic separat și autonom; acest organism se consacră în mod exclusiv promovării activității de mediere, elaborării de standarde în materie de formare, pregătirii prestatorilor de cursuri de formare, eliberării de documente care adeveresc calificările profesionale ale mediatorilor, adoptării unui cod de etică și formulării de propuneri în vederea completării legislației;

13.  consideră că, având în vedere toate considerațiile anterioare, statele membre, în ansamblu, au avansat pe calea punerii în aplicare a Directivei 2008/52/CE până la 21 mai 2011 și că, deși statele membre urmează abordări variate în materie de reglementare, iar unele dintre ele înregistrează întârzieri minore, nu este mai puțin adevărat faptul că cele mai multe state nu doar respectă, dar, în realitate, au mers mai departe decât prevedeau cerințele directivei;

14.  subliniază faptul că este mai adecvat ca părțile care doresc să contribuie la soluționarea cauzelor lor să lucreze împreună decât una împotriva celeilalte; consideră că, prin urmare, aceste părți sunt deseori mai deschise pentru a lua în considerare poziția celeilalte părți și lucrează la problemele de fond ale litigiului; consideră că acest lucru prezintă deseori beneficiul suplimentar de a menține relația pe care părțile au avut-o înainte de litigiu, aspect care este de o importanță deosebită în chestiunile familiale care implică copii;

15.  încurajează Comisia ca, în viitoarea Comunicare privind punerea în aplicare a Directivei 2008/52/CE, să examineze de asemenea acele domenii în care statele membre au decis să extindă măsurile prevăzute de directivă dincolo de sfera de acțiune intenționată;

16.  subliniază trăsăturile pro-consumator ale sistemelor alternative de soluționare a litigiilor, care oferă o soluție practică pe măsură; solicită în acest context prezentarea promptă de către Comisie a unei propuneri legislative privind soluționarea alternativă a litigiilor;

17.  observă că soluțiile care rezultă din mediere și care s-au dezvoltat între părți nu ar putea fi prevăzute de un judecător sau de un juriu; consideră, prin urmare, că este mai probabil ca medierea să producă un rezultat convenabil ambelor părți sau o soluție reciproc avantajoasă; observă că, drept rezultat, este mai probabilă acceptarea unui astfel de acord, iar rata respectării acordurilor mediate este de obicei ridicată;

18.  consideră că este nevoie de o sensibilizare și o înțelegere sporite a medierii și solicită măsuri suplimentare referitoare la educație, creșterea conștientizării medierii, îmbunătățirea recurgerii la mediere de către întreprinderi și condițiile de acces la profesia de mediator;

19.  consideră că autoritățile naționale ar trebui să fie încurajate să dezvolte programe de promovare a cunoștințelor adecvate privind soluționarea alternativă a litigiilor; consideră că măsurile respective ar trebui să abordeze principalele avantaje ale medierii: costurile, rata de succes și eficientizarea timpului și ar trebui să se adreseze avocaților, notarilor și întreprinderilor, îndeosebi IMM-urilor, precum și comunității academice;

20.  recunoaște importanța stabilirii unor standarde comune pentru a accede la profesia de mediator în vederea promovării unei medieri de o calitate mai bună și a asigurării unor standarde înalte de pregătire profesională și de acreditare în Uniunea Europeană;

21.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor statelor membre.

Filed under: Analize juridice, Societate | Tagged: , | 2 Comments »

« Previous Page — Next Page »
  • February 2026
    M T W T F S S
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    232425262728  

  • Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

    Join 50 other subscribers

  • Toate blogurile

    Bloguri, Bloggeri si Cititori

  • NetworkedBlgs