Activitate după 4 luni de mandat

Posted on December 4, 2012 by denisapatrascu

LAW_1359_resizeCa secretar de stat in  Ministerul Muncii, Familiei si Protecţiei Sociale, coordonator al Departament Asistenţă Socială, vă prezint o scurta analiză a activităţii după primele 4 luni de mandat:

Acţiuni adresate comunităţii:

–         Proiectul “Ministrul muncii pentru o zi”, de 1 Iunie 2012, pentru copiii de la Sc. 141 si cei din centrele de plasament Ciresarii si Sf. Ana, sector 5;

–         Proiectul ”Creșa și centru de zi Antante”, deschis in Str.Tunsu Petre, sector 5;

–         Proiectul ”Desene si povesti de viata”, adresat copiiilor din centrele de plasament sector 4 si 5, premiat cu 3 cursuri de limbi străine pentru cele mai bune desene, de asemenea au fost acordate ghiozdane UNICEF pentru toti participanții;

–         Proiectul ”Câinii ghizi la Ministerul Muncii”, unde copiii de la Scoala nr. 141 si Liceul Dimitrie Bolintineanu au avut ocazia să interacționeze cu câinii ghizi pentru persoane cu dizabilități vizuale și/sau auditive;

–         Proiectul ”Gradinita Estivala” prin care copiii din zona Ferentari-Rahova-Salaj care nu pot ajunge la gradinita din cauza barierelor financiare pot participa timp de 2 luni vara la gradinita, pentru a nu avea decalaj la momentul inceperii scolii fata de alti copii. Proiectul se va continua pe o perioada de 3 ani.

 Relatii externe:

–         Responsabil de atingerea obiectivelor şi ordonator de credite în cadrul Acordului de Împrumut cu Banca Mondială privind ”Reforma în Asistenţă Socială” 2012-2015, 500 mil. Euro, semnat în aprilie 2012, până în prezent realizate 6 din 9 DLI/ an 1 implementare, reprezentând 150 mil. euro;

–         Responsabil şi ordonator de credite “Proiect Incluziune Sociala” (SIP) cu Banca Mondiala, 27,2 mil. Euro – prin care se va finanța construirea a 134 de centre zi pentru victimele violenţei în familie şi pentu tinerii ieşiţi din instituţii de protectie a copilului, până în februarie 2014, în prezent fiind finalizate 4, precum şi susţinerea modernizării sistemului informatic de plati prestatii sociale SAFIR, a campaniei de comunicare privind reforma în asistenţă socială şi a proiectelor coordonate de Agenţia Naţională pentru Romi;

–         Responsabil şi ordonator credite pentru Proiectul ”Servicii comunitare de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi instruirea personalului aferent”, BIRD, în valoare de 10 mil. euro, de constuire-adaptare a 130 centre, finalizate 6 si pentru formarea a 7.000 de persoane.

–         Responsabil privind obligaţiile ce revin din Memorandumul cu Banca Mondială, FMI şi Comisia Europeană pentru MMFPS, participare la cele 2 runde de negocieri cu instituţiile de credit şi la cele interne conduse de viceprim-ministrul Florin Georgescu;

–         Responsabil şi ordonator de credite privind grantul de 1,8 mil. Euro pentru ”Proiectul de Modernizare a Sistemului de Protecţie a Persoanelor cu Handicap”, acordat de Guvernul Japoniei, semnat în iulie 2012. În prezent, au fost finalizați termenii de referință;

–         Responsabil cu activităţile ce decurg din programarea financiară europeană viitoare 2014-2020;

–         întâlniri cu ambasadorii din Italia, Japonia, Ungaria, Franta, grupul de la Vilnius, Suedia;

 SONY DSC       – participare la deschiderea Jocurilor Paralimpice, Londra, ocazie cu care am participat la recepţia şefilor de stat sau de guvern organizata la Guildhall (Londra), care a fost prezidată de către vicepremierul britanic, Nick Clegg şi Lordul Mayor al City-ului londonez, David Wootton. Ceremonia de deschidere a Jocurilor Paralimpice a fost precedată, de o scurtă recepţie oferită de organizatori şefilor delegaţiilor oficiale ale statelor participante şi membrilor Comitetului Paralimpic Internaţional, la care am participat în calitate de șef al delegației României la Jocurile Paralimpice 2012 şi care a fost onorată de prezenţa Majestății Sale, Regina Elisabeta a II – a și de membrii ai familiei regale britanice;

–         participare la o întalnire de lucru privind ”Turismul în vederea prestatiilor sociale si restricţiile pe piaţa muncii” la Londra cu participarea miniștrilor muncii din Austria, Franta, Germania, Irlanda, Spania, UK. Un rezultat palpabil a fost ridicarea restricțiilor pe piata muncii din Irlanda, la 2 săptămâni după această ședință de lucru;

–         Întâlniri de lucru cu reprezentanţii guvernului regional din Andalusia, Spania privind limitările pe piața muncii pentru salariații români şi introducerea prevederilor restrictive privind suspendarea ajutorului social in cazul părăsirii temporare a Spaniei cu efect asupra conaţionalilor noştri care doresc să vină în vacanţă în România;

–         Întâlniri cu comunitatea română din Sevilla, Granada si Madrid, în data de 16, respectiv 18 iulie 2012;

–         Discuţii bilaterale cu Ambasada UK privind un posibil suport în vederea imbunatățirii legislației românești privind serviciile sociale si a internship-ului;

–         Protocol colaborare pentru asistenţa sociala a copiilor cu handicap incheiat cu Fundaţia Primei Doamne a Ayzerbaijan-ului;

–         Întâlnire cu ministrul sănătăţii din Mongolia.

–         Protocol şi 2 proiecte începute şi finalizate cu UNICEF “Copil în România” şi “Copiii invizibili ai României”, campanie media;

Societatea civilă:

–         6 întâlniri cu sindicatele din asistenţă socială;

–         89 întâlniri cu ONG-urile din protecţia copilului, persoanele cu handicap şi asistenţii personali ai acestora şi servicii sociale;

–         Finalizarea în 2 luni a unui proiect fonduri nerambursabile privind Convenţia ONU privind Protecția Drepturilor Copilului, început în iunie 2012;

–         protocol colaborare Comitetul National Paralimpic, realizarea site-ului http://paralimpics.websiter.ro si a campaniei “Susţine echipa României! Participă şi tu!” împreună cu Ambasada UK în România;

–         protocol de colaborare IGSU privind proiectul “Copiii, focul arde!”;

–         protocol cu Fundația Lights into the Europe privind susţinerea ”Proiectului privind câinii ghizi pentru persoane cu dizabilităţi vizuale şi auditive”;

–         promovarea unei dezbateri cu reprezentanţii MS, MEC, ANA privind consumul de etnobotanice în rândul copiiilor şi a tinerilor urmate de proiectul de Strategie privind lupta antidrog și stabilirea termenilor pentru realizarea unui grup de lucru guvernamental permanent;

–         promovarea unui proiect de accesibilizare a serviciului 112 pentru persoanele surde şi/sau mute în parteneriat cu reprezentanţii STS, MAI, MCTI – în curs de implementare;

–         protocol colaborare Telefonul Copilului 116.111 (tel. verde, nr. unic european de asistenta pentru copii);

 Legislaţie:

–         soluţionarea problemelor apărute ca urmare a controalelor (Sibiu) comisiei superioare evaluarea persoanelor cu handicap şi eliminarea arbitrarului decizional privind păstrarea asistenţilor personali sau a indemnizaţiei la nivelul primarilor şi nu a beneficiarilor;

–         proiect amendamente privind OUG 124/2011 privind cresterea indemnizaţiei pentru creşterea copilului la 85% din venituri, eliminarea limitării la 3 naşteri pentru obţinerea acestei indemnizaţii si acordarea unei perioade de 6 luni de la intrarea in plata a prestatiilor sociale pentru plata impozitelor si taxelor locale restante;

–         acordarea la rectificarea bugetului a unei suplimentari de 100 milioane de lei pentru finanţarea cheltuielilor cu drepturile asistenţilor personali ai persoanelor cu handicap grav sau indemnizaţiile lunare.

–         aprobarea Normelor metodologice privind procedura de evaluare a comisiei superiore privind handicapul;

–         Includerea in lista afecţinilor şi bolilor generatoare de handicap a autismului atât pentru copii cât şi pentru adulţi.

 Proiecte legislative în lucru:

–         modificarea Legii 272/2004 privind protectia drepturilor copilului;

–         Legea economiei sociale;

–         OUG privind consumatorul vulnerabil, condiţionalitate memorandum FMI;

–         HG privind normele metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea creselor şi altor unităţi de educaţie timpurie;

–         Lege privind subvenţionarea fundaţiilor şi asociaţilor;

–         Strategie şi plan de acţiuni privind combaterea violenţei în familie;

–         Strategie si plan actiuni pentru  reducerea consumului de etnobotanice in randul tinerilor;

–         HG privind deblocarea posturilor vacante din asistenta sociala;

–         Lege privind tichetele sociale;

–         HG privind atestarea şi contractul asistentului maternal;

–         Ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale privind sistemul informatic integrat al MMFPS;

–         Pregatirea cadrului instituţional şi legislativ pentru introducerea din 2015 a venitului minim de inserţie.

Cam atât pentru moment :).

Denisa

Filed under: Denisa Oana Pătrașcu, Politica, Societate | Tagged: , , | 1 Comment »

Explicaţii privind indemnizaţia de creştere a copilului

Posted on September 30, 2012 by denisapatrascu

În această săptămână deputaţii au votat legea de aprobare a OUG 124/2011 prin care sunt modificate mai multe legi, printre care şi OUG 111/2010 privind acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului.

Prin amendamentele aduse şi sprijinte de Guvern, în consens cu programul de guvernare, s-a îmbunătăţit cadrul legal, prin:

1. flexibilizarea condiției de achitare a impozitelor și taxelor locale. Astfel, verificarea se va face doar în cazul familiilor și persoanelor singure care au dreptul stabilit de cel puțin 6 luni și vor fi excluse de la această verificare familiile monoparentale. De asemenea, se reglementează o perioadă de grație de 60 zile în care se pot plăti aceste datorii către bugetele locale, timp în care beneficiarul își va primi drepturile de asistență socială;

2. stabilirea cuantumului indemnizației pentru creșterea copiilor la 85% din media veniturilor nete ale persoanei, cu menținerea plafoanelor maxime reglementate în prezent, de 1200 lei pentru concediul până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani și 3400 lei pentru concediul până la împlinirea de către copil a vârstei de 1 an;

3. acordarea stimulentului de inserție și pentru persoanele care au optat pentru concediul până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani;

4. eliminarea limitării la 3 nașteri a situațiilor pentru care se acordă concediul și indemnizația pentru creșterea copiilor și acordarea indemnizației pentru creșterea copiilor pentru toate situațiile care conduc la acordarea acestui drept;

5.  acordarea sumei suplimentare de 600 lei, pe perioada suprapunerii cazurilor în care persoana se află cu un copil în perioada de concediu şi indemnizaţie în baza OUG nr.148/2005 și naște/adoptă/ia in plasament sau tutelă un copil, în baza OUG nr.111/2010. Această reglementare va asigura aplicarea unitară a Deciziei Curții Constituționale nr.495/2012 și va avea efecte doar pentru situațiile aflate în plată sau pentru cele care se vor produce după adoptarea legii.

 Ascultând dezbaterile ulterioare votului am observat că multe persoane nu cunosc istoricul acestui act normativ şi consideră incorect acests drept de asistență  socială ca fiind unul de natură asiguratorie. Este un drept corelat cu veniturile asigurate dar nu este un drept de asigurări sociale.

 Istoric

În 1957 apare prima reglementare privind libertatea avortului dar şi a concediului de maternitate de 112 zile, incluzând şi perioada prenatală.

Politica prodemografică specifică celei de-a doua jumătaţi aanilor 60 a determinat adoptareaunor acte normative, cele mai multe controversate şi care au ridicat dezbateri nu doar interne ci şi la nivelul OIM şi OMS. Printre acestea s-a numărat şi Decretul 1086/1966[1] privind majorarea impozitului pe veniturile persoanelor  de peste 25 ani fără copii, tranşele fiind modificate în 1985[2], şi prevedeau aplicarea unui impozit suplimentar pentru această categorie, în funcţie de venit, de la 80 lei (la venituri de până la 1.650 lei) la 925 lei (venituri peste 8000 lei). Acest act normativ a fost aborgat în 1991 (prin Legea 32/1991 privind impozitul pe salarii).

Un aspect interesant viza la acel moment acordarea alocaţiei pentru copii celor care aveau un loc de muncă, acordându-se copiilor de până la 14 (ulterior 16) ani diferenţiat în funcţie de venitul lunar al susținatorului legal (s-au fixat 5 grupe de venituri); rangul copilului în cadrul familiei pâna la al treilea născut, dupa aceea acționând și alte categorii de prestaţii; respectiv mediul (urban sau rural) de domiciliu.

         Prin Legea 10/1972-Codul Muncii se păstrează dreptul la concediul parental de 112 zile şi garantarea locului de muncă pe această perioadă. În acelaşi an, prin Decretul 411 se acordă mamelor care au opt sau nouă copii dreptul la acordarea de ajutoare băneşti lunare de 200 de lei, iar celor cu 10 sau mai mulţi copii, în vârstă de până la 18 ani – 300 de lei. Prin Decretul 197/1977 se stabileşte ajutorul pentru mamele cu mai mult de 5 copii (200 lei), până la 500 lei pentru mai mult de 10 copii şi ajutorul pentru soţiile de militari în termen, în sumă fixă în funcţie de mediul de locuire, 350 lei mediu urban, respectiv 200 lei mediu rural, iar mamelor care au născut mai mult de doi copii li se acordă o indemnizaţie de naştere de 1.000 de lei pentru fiecare nou-născut ulterior, viu sau mort. Prin Decretul 409/26.12.1985, mamele care aveau în îngrijire trei sau patru copii primeau ca ajutoare băneşti 400 de lei pe lună, iar cele cu cinci sau mai mulţi copii – 500 de lei. De asemenea, după prima naştere, pentru fiecare nou copil adus pe lume, femeile primeau o indemnizaţie de naştere de 1.500 de lei.

         Prin Legea 3/1977 indemnizaţia pentru concediul parental şi pentru cel pentru îngrijirea copilului bolnav se plătesc din fondurile de asigurări sociale de stat, aceasta fiind sursa de finanţare până în anul 2006. Concediul de maternitate se împărţea într-o perioadă pre- şi postnatală, totalizând 112 zile lucrătoare (săptămâna de muncă fiind de şase zile): 52 de zile înainte de naştere, respectiv 60 zile după. Femeile nu erau obligate să respecte strict aceste intervale; ele îşi puteau lua maximul de zile după preferinţă. Marea majoritate considerau că două luni de concediu postnatal erau insuficiente, iar majoritatea îşi luau toate cele 112 zile după naştere. După expirarea acestei perioade şi până cînd copilul ajungea la vârsta de un an, mamele aveau dreptul să lucreze cu program redus, de şase ore pe zi în loc de opt. Ori de cîte ori medicul pediatru certifica faptul că copilul (în vârstă de până la trei ani) suferea de probleme de sănătate şi necesita prezenţa mamei la domiciliu, mamele continuau să primească concediu medical, plătit la nivelul de 50%  pînă la 80 % din salariu, din nou în funcţie de vechimea în muncă.

Taxarea celor fără copii continuă prin Legea 1 din 8 iulie 1977 prin care este inventata o taxă cu dedicaţie – “contribuţia persoanelor angajate în unităţile de stat şi care nu au copii”. În 1985, prin Decretul 409 din 26 decembrie, contribuţia este majorată fiind între 5 şi 10% din salariu (80 lei pentru un salariu de până la 1.650 lei, respectiv 825 lei pentru unul de 8.000 de lei).

Post-’89

         Prin Decretul-Lege 31/19.01.1990 se insitituia dreptul la concediul plătit pentru îngrijirea copilului de până la 1 an, în afara concediului plătit pentru sarcină şi lehuzie de 112 zile. Indemnizaţia pe durata acestui concediu era 65% din salariul tarifar lunar.

         Legea 120/09.07.1997 privind concediul plătit pentru îngrijirea copiilor aduce 2 noutăţi: femeile asigurate în cadrul sistemului de asigurări sociale de stat şi femeile cadre militare în activitate beneficiază de un concediu de creştere a copilului de până la 2 ani (majorarea faţă de 1 an apărută în 1990) pe durata căruia primesc o indemnizaţie de creştere a copilului reprezentând 85% din salariul de bază şi celelalte venituri salariale pe baza cărora se stabileşte contribuţia de asigurări sociale, respectiv din venitul de asigurare;  femeile asigurate în cadrul sistemului de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor beneficiază, pe durata concediului pentru îngrijirea copilului, de o indemnizaţie reprezentând 80% din media lunară a venitului asigurat din ultimele 6 luni pentru care a fost achitată contribuţia prevăzută de reglementările în vigoare.

         Nesustenabilitatea financiară a acestei indemnizaţii face ca prin Legea nr.19/ 2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări  sociale să se modifice baza de calcul, cuantumul lunar al indemnizaţiei rămâne  85% dar aplicat la media veniturilor lunare din ultimele 6 luni, pe baza cărora s-a stabilit contribuţia individuală de asigurări sociale în lunile respective, iar baza de calcul nu poate depăşi plafonul a de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie.

         O nouă modificare apare prin OUG 9/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale prin care se extinde baza de calcul și se majorează plafonul. Astfel, cuantumul lunar al indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de doi ani este de 85 % din baza de calcul care se determină din media veniturilor lunare din ultimele 10 luni anterioare datei naşterii copilului, pe baza cărora s-a achitat contribuţia individuală de asigurări sociale în lunile respective. Suma netă reprezentând indemnizaţia pentru creşterea copilului nu poate fi mai mare decât 85 % din salariul mediu net prognozat anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Baza de calcul nu poate depăşi plafonul a de 5 ori salariul mediu brut.

         Două luni mai târziu, prin OUG nr. 23 din 10 aprilie 2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000, pentru drepturile care se stabilesc după data de 31 decembrie 2003 cuantumul brut lunar al indemnizaţiei este de 85% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

         Deficitul bugetului de pensii obligă la luarea unor măsuri de corectare, astfel, prin OUG 148/2005  indemnizaţia pentru creşterea copilului este preluată în plată de bugetul de stat şi scoasă de sub incidenţa sistemului de asigurări sociale. Sunt stabilite de asemenea criterii de eligibilitate determinate de realizarea, în ultimul an înainte de naşterea copilului, timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. În această situaţie sunt incluse şi perioade asimilate (şomaj, concedii medicale, perioada de facultate cu condiţia absolvirii acesteia etc.). Cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului devine unul fix, fiind stabilit la 800 lei pentru anul 2006 și începând cu anul 2007, 600 lei indemnizația și 200 lei alocația de stat pentru copii până la 2 (3) ani. Un alt element de noutate adus de acest act normativ este introducerea unei noi prestaţii sub formă de stimulent lunar de 100 lei pentru părinţii care în perioada de până la împlinirea de către copil a vârstei de 2, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, dacă aceştia se reîntorc la activitatea profesională.

         În anul 2008 au loc 2 modificări ale OUG 148/2005, astfel prin Legea nr. 257/2008 de la 1 ianuarie 2009 se modifică cuantumul fix al indemnizației cu un procent de 85% din veniturile medii nete lunare ale persoanei îndreptățite, iar prin OUG 226/2008 este introdusă plafonarea, prin limitarea cuantumului maxim al indemnizației la 4.000 lei.

Prin Legea nr.118/2010 cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului este diminuat cu 15% . Dacă din calcul rezultă o sumă mai mică de 600 lei, atunci se acordă 600 lei.

Ultimul act normativ important în acest domeniu este Ordonanța de urgență a Guvernului nr.111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor care aduce ca noutatereglementarea de măsuri opţionale la dispoziţia părinţilor, pentru creşterea copilului în vârstă de până la 1 an, 2 ani sau 3 ani în cazul copilului cu handicap, în funcție de care este stabilită valoarea indemnizației.

Astfel, în situaţia în care părintele optează pentru rămânerea în concediul pentru creşterea copilului până la data la care acesta împlineşte vârsta de 1 an: va primi o indemnizaţie lunară în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni, care nu poate fi mai mică de 600 lei şi nici mai mare de 3.400 lei; va beneficia de un stimulent de inserţie pe piaţa muncii în cuantum lunar de 500 de lei, dacă părintele se întoarce la activitatea profesională până la împlinirea de către copil a vârstei de 1 an. în acest caz, stimulentul se acordă până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani; în situaţia în care părintele nu revine pe piaţa muncii, acesta va putea opta pentru acordarea unui concediu fără plată pentru îngrijirea copilului cu vârsta între 1 an şi 2 ani. În situaţia în care părintele optează pentru rămânerea în concediul pentru creşterea copilului până la data la care acesta împlineşte vârsta de 2 ani, părintele va primi o indemnizaţie lunară în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni, care nu poate fi mai mică de 600 lei şi nici mai mare de 1.200 lei; pentru această opţiune stimulentul de inserţie nu se acordă.

Alte drepturi prevăzute de OUG 111/2010 sunt:suplimentarea cu suma de 600 lei a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, în situaţia în care pe perioada concediului de creştere a unui copil se naşte un alt copil – reglementare ce nu era prevăzută în OUG nr.148/2005; menţinerea, ca şi în cazul OUG nr.148/2005, a suplimentării cu suma de 600 lei a indemnizaţiei pentru creşterea copilului în cazul sarcinilor multiple; acceptarea pentru perioada de eligibilitate a unui număr de cel mult trei fracţiuni de lună constituite dintr-un număr mai  mic decât jumătate din numărul zilelor lucrătoare ale lunii; creşterea duratei concediului fără plata  indemnizaţiei, acordat după primele 3 naşteri, de la 3 luni la 4 luni; introducerea de reglementări conform cărora angajatorului îi este interzis să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu, în cazul salariatei/salariatului care se află în concediu pentru creşterea copilului, timp de 6 luni după revenirea definitivă a salariatei/salariatului în unitate.

Concluzii

După cum se observă, niciodată dreptul la indemnizația de creștere a copilului nu a fost un drept de asigurări sociale, persoana asigurată necontribuind suplimentar pentru acest risc (asemeni riscurilor clasice de natură socială), ci este o prestație de asistență socială pentru susținerea familiei, acordată persoanelor care au venituri supuse impozitului pe venit.

De asemenea, este un drept acordat mamei și nu copilului, ca venit de înlocuire pe perioada în care, pentru îngrijirea copilului, nu lucrează. De aceea nu era corectă limitarea la numărul de nașteri.

Acordarea beneficiului de a alege întoarcerea la serviciu oricând în perioada celor 2, respectiv 3 ani (în cazul copilului cu handicap) permite asiguratului dreptul de a primi stimulentul de inserție. Șansele ca unul din părinți să se întoarcă ulterior vârstei de un an a copilului sunt mult mai mari, motiv pentru care este îndreptățită modificarea legii în acest sens. Din păcate, serviciile de zi pentru copiii de vârstă antepreșcolară sunt reduse (sub 400 creșe la nivelul țării), iar stimulentul de inserție poate ajuta familia să găsească soluții alternative de creștere a copilului prin intermediul bonelor, creând astfel locuri de muncă pentru o categorie de femei pentru care piața forței de muncă nu este foarte permisivă. Dacă analizăm nivelul salariului minim pe economie în valoare netă care este de 580 lei, cuantumul stimulentului de inserție este destul de apropiat (500 lei). Presiunea asigurărilor de pensii și mai ales de sănătate va albi multe din aceste contracte, aducând astfel mai multă responsabilitate atât în privința propriilor venituri pe termen lung, dar și în raport cu activitatea desfășurată în îngrijirea copilului, în analiză imediată.

Deși foarte disputate aspectele privind presiunea bugetară, prognoza arată o creștere de 67 mil. lei bazată pe o estimare a nașterilor viitoare, cu o intrare în plată a 175.000 de beneficiari (anul 2013), faţă de 170.662 beneficiari astăzi. O sumă pe care trebuie să o corelăm cu o alta: deficitul structural al sistemului de pensii, cu impact asupra generațiilor viitoare, care se bazează în special pe deficitul demografic. Cu alte cuvinte ne costă mai mult să nu susținem politicile pentru creșterea demografiei, având în vedere faptul că numărul de naşteri a scăzut constant.

[1] În acelaşi an fusese incriminat avortul prin Decretul 770/1966, abrogat prin Decretul-Lege 1/26.12.1989.

[2] 60 lei pentru venituri anuale de până la 3.000 lei şi până la 6.000 lei pentru venituri anuale de peste 96.000 lei.

grafice INS

Filed under: Analize juridice, Politica, Societate | Tagged: , , , , , , , , | 4 Comments »

Deschiderea Jocurilor Paralimpice Londra 2012

Posted on August 31, 2012 by denisapatrascu

This slideshow requires JavaScript.

Cele 6 ore petrecute pe Stadionul Olimpic din Londra la deschiderea Jocurilor Paralimpice n-au cum sa nu-ti schimbe multe din ideile preconcepute privind persoanele cu divizibilități.

Imaginea supradimensionată a statuii lui Mark Quinn ce-o reprezinta pe artista cu dizabilitati Alison Lapper insarcinata – una din temele în jurul căreia s-a desfășurat finalul ceremoniei de deschidere a Jocurilor Paralimpice, reprezintă poate cel mai bine mentalitatea de învingător într-o lupta ce începe de la propriile neputințe, fiind un icon message al sperantei.

Mesajele transmise pe toată durata ceremoniei au fost adevărate spoturi inspiraționale pentru fiecare dintre noi: “Look up at the stars, and not down at your feet. Try to make sense of what you see, and wonder about what makes the universe exist. Be curious!”,  ne-a spus profesorul Stephen Hawking celor peste 70.000 de spectatori şi 11,2 milioane telespectatori .

Jocurile Paralimpice în numere ar suna cam asa: au fost vândute 2,2 milioane bilete (la Jocurile Olimpice au fost de 4 ori mai multe), sunt 20 de sporturi (la Olimpiada sunt 26) şi 21 de discipline sportive (faţă de 36 la Olimpiada), 174 de comitete naţionale paralimpice, 6.500 de canale TV acreditate să transmita imagini, 4.200 de sportivi (faţă 10.500 la Jocurile Olimpice).

România are un lot de 5 sportivi, poate unul din cele mai mici numeric din delegațiile care au defilat la ceremonia de deschidere. Amintesc că nicio televiziune din România nu se regăsește printre cele acreditate. Spre deosebire, la Londra toate televiziunile (inclusiv cele cu desene animate sau de muzică) au avut reportaje dedicate Jocurilor Paralimpice şi multe transmisiuni în direct atât tv cât și radio sau online.

Comitetul Paralimpic Român este foarte tânăr, iar mișcarea paralimpică din România de asemenea.

Atât sportivii care au reușit să se califice, dar și cei rămași acasă sunt adevărați campioni, având în vedere condițiile de antrenament dar și resursele de care dispun persoanele cu dizabilități în România. Îmi doresc ca asta să se poată schimba, ca autoritățile locale să se gândească și la ei când aprobă borduri de peste 15 cm sau rampe de acces cu unghi imposibil chiar și pentru sportivii de la paralimpiadă. Și îmi mai doresc că, dacă un al doilea  Stephen Hawking se va naște în România, societatea să poată să îi ofere suportul pentru a putea performa!

Ne-am dori ca sportul să fie pentru toți dar posibilitățile reale sunt reduse pentru a face performanță pentru toți sportivii, cu atât mai mult dacă au o dizabilitate. Accesibilitatea e un cuvânt pe care mulți nu-l corelează mental și cu persoanele cu dizabilități. O bordură, o groapă în asfalt, o școală fără rampă utilizabilă reprezintă bariere pentru unii dintre noi, iar sălile de sport accesibilizate pentru persoane cu dizabilități le numeri pe degetele de la o singură mână.

Imi doresc ca aceste Jocuri Paralimpice să deschidă inimi și minți pentru cât mai mulți, iar pentru copii și tineri să fie o șansă de a vedea că diversitatea este cel mai bun dar pe care ni l-a oferit natura și că fiecare are dreptul să participe la viața socială în mod egal.

Pentru că nu sunt decât 11 zile de competiţie o dată la 4 ani, vreau să ne bucurăm de ele, să fim mândri că avem un lot valoros cu şanse la medalii. Să ne simţim mândri când vedem steagul României şi să sperăm că datorită lor vom auzi de câteva ori intonat imnul nostru. Mult succes echipei României!

 

Filed under: Politica, Societate | Tagged: , , , , , | Leave a comment »

Criza financiară, deficitele bugetare și mobilitatea forței de muncă

Posted on July 24, 2012 by denisapatrascu

Criza reprezintă o manifestare de moment, violentă, a unor realități dificile. Apărută oficial în iulie 2007, criza financiară actuală  nu mai este o criză. 5 ani reprezintă deja o perioadă de depresiune economică al cărui final nu este cunoscut.

Denumită adesea criza W, datorita momentelor de platou urmate de alte caderi ale pietelor financiare, situatia actuala nu o regasim in niciun manual de economie. Sunt 5 ani de criza a monedei euro, 5 ani de deficite bugetare care au dus la retrogradarea a ratingurilor celor mai importante economii ale lumii. Cu 5 ani in urma ideea ca SUA nu are triplu A era de neconceput. Acum un an John Ogg scria un articol interesant „The Last Countries with Triple-A Ratings” iar la o recitire a articolului vedem ca o parte din aceste tari in perioada care a trecut de la scrierea articolului si pana in prezent deja l-au pierdut.

Solutia nu a fost gasita. Au fost 5 ani de nenumarate summit-uri G8, G20, consilii europene, ECOFIN-uri avand aceeasi tema: criza euro/criza financiara. Pentru ziua de astazi, dna Merkel solicita un nou plan financiar pentru zona euro, dl. Monti face noi taieri de bonusuri si schimbari ale legislatiei pensiilor, dl.Hollande suprataxeaza marile averi si tranzactii financiare iar in Spania si Grecia sunt greve nationale. In concluzie nu avem o abordare unitara in zona euro si nu se intrevede acea luminita de la capatul tunelului.

Europa e confruntata cu decizii dificile, pentru salvarea economiilor si finantelor statelor membre. Cu toate ca Europa nu se reduce la zona euro, 328 mil locuitori traiesc in tarile din zona euro din totalul de 500 mil. si reprezinta ca pondere a cheltuielilor un procent majoritar din consumul european. Poate tocmai acest consum a determinat o disfunctionalitate a pietei financiare, bazata pe o acumulare fara sustenabilitate financiara. A vedea si a vrea sunt elemente care tin de psihologia consumatorului. A putea tine insa de capacitatea sistemului financiar de a ramane sustenabil. Cand acesta din urma decide ca venitul imediat e mai important decat capacitatea pe termen lung de a recupera imprumutul atunci piata se distorsioneaza, aparand un surplus de bani fictivi fara acoperire in cash.

Economiile EU15 sunt obisnuite cu un nivel al consumului care daca scade creeaza spirale de criza economica, care influneteaza toate pietele, inclusiv cea de sanatate, asigurari si pietele de valori si financiare. Cresterea unor costuri sociale in bugetele nationale pe un astfel de fond sunt firesti, dar daca acestea depasesc un anumit prag devin la randu-le creatoare de alte spirale de criza atat pentru beneficiari (prin crearea dependentelor de stat) dar si pentru restul populatiei si investitorilor carora taxele majorate aplicate ii fac necompetitivi pe piete.

In acest complex de factori apar deficitele structurale majore ale economiei. Solutionarea acestuia se face prin infuzie de lichiditati care pot veni din surse proprii (vanzarea activelor statului), stabilirea unui regim de austeritate (reducerea costurilor statului – afaceri neperformante, reducere de salarii si eventual de personal) sau prin venituri externe sistemului, din imprumuturi interbancare sau de la institutiile internationale de credit. Nici o infuzie de capital nu va da roade daca nu se fac investitii in sustenabilitatea economiei. A o face productiva inseamna mai multe lucruri: sa vezi unde sunt sincopele sistemului (fonduri structurale blocate, TVA platit anterior incasarii, evaziune fiscala cu cele 3 vulnerabilitati sistemice: frauda, eroare, coruptie), sa anticipezi nevoile viitoare ale pietelor si sa te adaptezi acestor nevoi atat prin investitii in tehnologie cat si in formarea profesioanala. Fara doar si poate fiecare din acestea presupun abordari specializate si a caror finalitate nu se intrevede pe termen foarte scurt.

Caderea pietelor finaciare in zona euro nu inseamna doar falimente si somaj, ci si caderea sistemelor de asigurari (de viata, batranete, sanatate) private bazate pe investitii si piata imobiliara. O piramida demografica intoarsa, fara perspective optimiste pe termen mediu determina o presiune suplimentara pe bugetele speciale. Acestea isi arata acum, mai mult ca oricand limitele. Pe de o parte sunt reduse veniturile ca urmare a intrarii in faliment a multor investitori, care la randu-le produc somaj (deci cost si nu venit) pe de alta parte avem un somaj structural mare in randul tinerilor (in Spania a ajuns la 50%) ale caror modele generale de viata nu se suprapun cu realitatile pietelor. Asteptarile nerealiste, inexistenta unei experiente practice si inadaptabilitatea curiculei scoalare la nevoile pietei sunt elemente cu care se confrunta in mai mare sau mai mica masura intreaga Europa.

Este firesc ca investitorii sa se uite spre est. La inceput au fost statele din fostul bloc comunist, care odata intrate in UE devin din ce in ce mai putin atractive datorita costurilor mari. De ce exista aceste costuri? Tocmai ca urmare a standardelor de viata stabilite de reglementarile europene. O paine preparata fara atingere presupune un cost mai mare decat o paine facuta de la zero de o persoana, faina neaditivata si ambalata presupune alte costuri decat cea produsa in conditii empirice in India. Dar India si China reprezinta concurenta pentru lucratorii din Europa, asa cum mirajul unui alt stil de viata, cu ore libere si drept de vot real il reprezinta pentru cetatenii din Pakistan si China- mirajul stilului de viata din Europa.

Vedem cum investitiile migreaza spre est iar populatiile spre vest. Acest aflux migratoriu incepe sa ne sperie cu cat vedem ca in scolile europene sunt mai multi copii de alte rase decat cea alba, preponderenta cu 20 de ani in urma. Ne intrebam daca din punct de vedere cultural se adapteaza, daca rezoneaza cu principiile noastre. Apoi apar alte intrebari: avem somaj, ce facem cu un aflux migratoriu care face „turism de prestatii” (nu-mi apartine sintagma, dar devine tot mai folosita).

Sunt analisti care spun ca migratia este singura salvare a sistemelor de pensii bazate pe sistemul pay-as-you-go. Atunci e de bine.

Romanii, la randul lor sunt astazi in fata unui curs valutar care ii sperie. Pietele financiare care au reactionat la criza politica se vor linisti, probabil dupa referendum. Raman insa probleme de rezolvat dupa ziua de duminica. Unele masuri sunt deja anuntate precum TVA redus la alimentele de baza, TVA achitat la momentul incasarii, axa speciala de finantare pentru irigatii. Din pacate asta insa nu va avea impact direct asupra celor care au picat bac-ul sau a celor 300.000 de firme care au dat faliment dupa introducerea impozitului forfetar. Nu va avea impact direct nici asupra numarului de asistente de la reanimare, cele ramase in sistem si care si ele sunt cu gandul la a pleca in UK sau Franta. Nu va avea impact nici asupra atractivitatii sistemului de invatamant, unde in continuare vor fi angajati suplinitori dintre persoanele care au picat definitivatul.

Ca toate acestea sa se faca e nevoie de reforme, de bani investiti pe termen lung si de o acceptare ca am ajuns la un prag de la care, ca sa mergem mai departe e nevoie de un acord al tuturor. Criza constanta politica, finalizata acum cu un indemn la boicot electoral a presedintelui unei tari, stat membru UE nu are cum sa nu ne afecteze pe fiecare din noi, direct sau indirect.

Trebuie sa privim in jur si sa intelegem ca Europa pe care o imaginam ca salvatoare are ea insasi propriile probleme. Are somaj, are relocari de investitii, are populatii din statele fostelor colonii care poate sunt la prima, a doua sau chiar a treia generatie de emigranti, inca neintegrati in societatea statului de resedinta. Entuziasmul anilor 90 fata de statele estice a disparut odata cu aparitia instalatorului polonez care l-a lasat fara activitate pe instalatorul britanic mult mai scump, acum 8-9 ani. Astazi presiunea populara pentru pastrarea restrictiilor pe piata muncii e mai mare decat considerentele de natura economica ale investitorilor sau trezoreriei nationale. De altfel nici analizele “la rece” nu ajuta prea mult in schimbarea perceptiilor, analize care arata ca nivelul maximal in tarile cele mai tentante pentru migratie si mobilitate au o populatie formata din imigranti de sub 1% din total populatie la nivelul anului 2010. Din pacate aceasta este realitatea de azi.

Din fericiere, majoritatea romanilor care lucreaza in Europa sunt oameni bine integrati in societate, care nu au creeat probleme de natura sociala. Cu mici exceptii nu putem vorbi de retele de crima organizata. Acesta a fost unul din marile atuu-ri ale discutiilor cu diversi oameni politici, investitori dincolo de ponderea insemnata in PIB-ul statului de rezidenta a muncii lor.

Reusita deschiderii unor noi piete (Germania, partial; Norvegia) nu schimba in mare masura faptul ca a reinceput sa se vorbeasca despre migratie cand e vorba de cetatenii din Bulgaria si Romania si nu despre mobilitate. Asta e o tema la care avem datoria sa meditam si sa reamintim ca indiferent de criza, guvernantii nu au voie sa incalce principiile tratatelor constitutive ale UE si trebuie sa gaseasca solutii ca fiecare din cei 500 mil locuitori sa se poata bucura de aceleasi drepturi.

Filed under: Politica, Societate | Tagged: , , , , , , , , , , | Leave a comment »

Rezumat după prima lună

Posted on June 9, 2012 by denisapatrascu

La reluarea mandatului de secretar de stat, acum o lună, am vorbit de subdimensionarea departamentului de asistență socială. Este o problemă a întregii administrații, chiar dacă la nivel macro, din analize per capita nu avem puțini funcționari, cred, ca distribuirea lor este reala problemă. Totuși, cu acești oameni – deloc mulți, care au trecut prin 5 reorganizări și schimbarea a 6 miniștrii într-un an, se fac politici publice în domeniul social.

Reprezentanții unui for economic internațional au vorbit frumos ieri despre eforturile vizibile în rezultatele limitate de dead-line-uri din ultimele 3 săptămâni dar mai ales de calitatea echipei actuale. Iar când spun echipă, ea are un colaj de fețe, unele obosite iar altele dezamăgite, dar pe care în această lună le-am văzut zâmbind la unison cu câteva ocazii.

Unul din ele a fost organizarea zilei de 1 Iunie în cadrul ministerului. 33 de copii ai personalului din minister, 21 de copii din centrele de plasament Sf. Ana și Cireșarii de la DGASPC Sector 5 și 48 de copii de la Școala 141- sector 5 (clasele I și a VIII) au fost miniștrii muncii pentru o zi. Au propus legi pentru organizarea timpului liber al copiiilor, pentru organizarea Zilei Bunicilor, pentru alimentație sănătoasă și educație atractivă.

Zilele acestea am avut discuții privind capacitatea noastră de a ne implica și altfel în viața comunității. Și de această dată am văzut acea sclipire în ochi care îmi dă speranță că administrația nu e total plafonantă. Asistența socială nu înseamnă doar hârtii, legi sau răspuns la petiții, dar la nivelul ministerului adesea cam aici s-a oprit. Întâlnirea cu oamenii pentru care faci politicile publice e uneori mai relevantă decât multe studii seci cu diagrame pe care le uiți după nici o săptămână. A fi în slujba cetățeanului trebuie să fie egal cu a fi în sprijinul oamenilor.

În această lună am avut 187 de întâlniri, uneori și 18 pe zi. Ședințe operative, dezbateri, analize privind legile aflate în curs de elaborare, rezolvări punctuale de aspecte administrative, unele lăsate în așteptare de 4-5 luni dar și audiențe. Deocamdată rezultate nu pot oferi, decât mici victorii de etapă.

Vorbeam de întâlnirile cu oamenii care provin din grupurile țintă ale asistenței sociale: persoane cu dizabilități, copii aflați în dificultate, tineri ieșiți din sistemul de protecție a copilului după împlinirea vârstei de 18 ani, mame singure, victime ale violenței în familie, romi. Aceste categorii se regăsesc în chintila persoanelor cele mai sărace din România.

Nu știu de ce, dar în mentalul colectiv dizabilitatea e încă ceva tabu. Parcă nu trebuie să știi că există oameni pentru care a te încheia la șireturi poate fi o problemă pe care nu o pot rezolva singuri. V-ați gândit că există o legătură între inexistența rampelor pentru fotolii rulante în școli (și acum nu vorbesc doar de intrarea în școală, dar și accesul la etajul al 2-lea unde se află clasa/ laboratorul în care ar trebui să învețe un copil în fotoliu rulant) și gradul scăzut de educație pe care multe din persoanele cu handicap din România îl au? Și de aici un lung șir de alte inadevări și sincope în integrarea pe piața muncii. Apoi există dificultăți culturale la nivelul angajării. O persoană cu dizabilități absolvent de 2 facultăți, s-a înscris la a 3-a pentru că nimeni nu i-a dat o șansă să se angajeze. Interviurile la care a participat s-au finalizat cu umilințe, doar pentru că e altfel. Odată angajat e nevoie să ajungă zilnic la birou. Asta presupune accesibilitate pe traseu dar și la locul de muncă, iar orașele din România sunt total unfriendly cu persoanele cu dizabilități. Sper să putem demara schimbarea și la acest capitol.

A spune că sunt mulți șomeri fără dizabilități care au nevoie de locul ală de muncă este nu doar politically incorrect dar înseamnă că nu vedem întreaga imagine: sunt peste 700.000 de persoane cu handicap și 2.703.000 persoane au probleme de sănătate și limitări funcționale în România iar la nivel mondial sunt peste 1 miliard. Un accident (de mașină/ motocicletă/ antrenament sau o cădere dintr-un cireș) te poate aduce într-un scaun cu rotile și atunci perspectiva asupra acestor lucruri va fi alta. Iar obligația de plată a contribuției la Fondul pentru Persoane cu Handicap în cazul neangajării unui număr de minim 4% de persoane cu handicap din total salariați nu arată o creștere a ratei de angajare a acestora. De altfel rata ocupării persoanelor cu handicap în România este una din cele mai mici din UE. Cultura pentru angajare nu se poate face doar coercitiv în lipsa unor campanii de conștientizare și informare la nivelul întregii populații nu doar a angajatorilor.

Anul acesta Londra va găzdui la sfârșitul lui august Jocurile Paralimpice (Olimpiada Persoanelor cu Dizabilități). Lotul olimpic al României pentru Paralympics este format din 9 persoane (cea mai numeroasă echipă de până acum) care s-au calificat la atletism, paraciclism, haltere, natație și tenis de masă. Poate nu știați dar printre ei se află și triplul campion mondial la paraciclism și vicecampionul olimpic de la Beijing, Eduard Novak.

Popularizarea Jocurilor Paralimpice și mândria de a ne auzi imnul intonat și la aceste jocuri olimpice este poate cea mai bună campanie de conștientizare că persoanele cu dizabilități reprezintă o resursă umană nevalorificată la întregul potențial în prezent în România. Dar asta trebuie să se schimbe.

Vorbim de incluziunea romilor și de soluții de creștere a ratei de educație și angajare formală. Fără servicii complementare pentru familie o femeie romă, devenită mamă încă din adolescență nu va putea să-și continue școala iar ea și copiii ei vor rămâne – într-un elipsoidă a neputinței – dependenți de familia lărgită, adesea victime ale violențelor domestice dar mai ales dependenți de prestațiile sociale oferite de stat.

Creșe, grădinițe, centre de zi pentru copii și vârstnici dependenți sunt indispensabile pentru ca populația de vârstă activă să poată chiar fi activă pe piața muncii. Într-un cuvânt servicii sociale. Asta trebuie să facem, deși serviciile sociale sunt mai dificil de realizat, iar comunitatea locală trebuie să se implice și ea, acordând și de la bugetul local o parte de finanțare și locații pentru a le înființa.

Filed under: Denisa Oana Pătrașcu, Politica | Tagged: , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »

Prioritatile sistemului de asistenta sociala

Posted on May 21, 2012 by denisapatrascu

Reforma în domeniul asistenței sociale reprezintă atât parte a programului de reacție la criza financiară a guvernului cât și rezultatul unor schimbări structurale survenite în ultimii 6-8 ani de construcție administrativă bazată pe descentralizare.

Rezultatele reformei în domeniul asistenței sociale vizează 4 paliere:

1. focalizarea efortului bugetar către cele mai vulnerabile categorii de populație;

2. reducerea gradului de dependență a persoanelor care pot munci și protejarea veniturilor acestora;

3. dezvoltarea de oportunități egale pentru persoanele cu dizabilități;

4. acordarea prestațiilor și serviciilor sociale celor îndreptățiți și reducerea posibilităților de fraudare a sistemului de asistență socială.

 Structura bugetară în domeniul asistenței sociale este bazată pe resurse diferite care trebuie să genereze dimensionarea adecvată: bugetul de stat prin alocări directe pe capitole distincte, bugetul de stat din sume defalcate din TVA, bugetul asigurărilor sociale, bugetul asigurărilor sociale de sănătate și bugetul local.

Caracteristica ultimilor 3 ani a fost o subdimensionare a capitolului asistență socială atât la nivel bugetar cât mai ales la nivelul resurselor umane. Suntem astăzi puși în fața unei realități dificil de gestionat: peste 10.000 de posturi vacante (dar blocate) la nivel național iar salariile sunt foarte mici pentru personalul care a ramas si care trebuie să îngrijească copiii și vârstnicii noștri.  Bugetul Ministerului Muncii – la asistenţă socială – a scăzut cu 1,2% faţă de 2011 (de la 8,5 miliarde lei la 8,4 miliarde lei) şi cu 8% faţă de 2010 când ministerul gestiona 9,1 miliarde lei.

Raportarea la aceste cifre trebuie să pornească și de la alte imagini: aproape 8,5 mil de români au fost expusi riscului de sărăcie în 2010, iar rata expunerii la sărăcie era de 41,4%  (2010) față de 23% media europeană; 71% din cei mai sărăci români locuiesc în mediul rural, iar din una din 10 persoane cu vârste între 18-59 ani trăiește în gospodării în care niciuna din persoane nu este ocupată pe piața muncii; 3 din 10 gospodării în România nu au apa curentă; cea mai ridicată rată a sărăciei – 49% este reprezentată de familiile cu 3 sau mai mulți copii. La nivelul regiunilor de dezvoltare, România este menționată cu 6 din cele mai sărace 20 de regiuni[1] din UE.

Având în vedere toate acestea, nu este greu să înțelegem gradul de dependență și cercul vicios pe care prestațiile sociale îl crează. O piață a muncii cu o productivitate de 46% (penultimul loc în UE) cu un șomaj în stagnare statistică (7,3-7,5%) dar care nu oglindește realitatea acelora scoși din statistici ca urmare a încetării calității de șomer, fac ca grupurile defavorizate să se integreze și mai greu pe piața muncii, ca alternativă reală la serviciile și prestațiile sociale.

De aceea unul din proiectele importante pe care Programul de Guvernare al guvernului Ponta și le-a propus pentru domeniul asistenței sociale este legea economiei sociale. Termenul de prezentare în guvern este octombrie 2012, este unul realist având în vedere că proiectul de lege este deja în lucru.

Legea privind economia socială creează cadrul juridic pentru întreprinderile sociale reprezentând un model alternativ de afaceri, bazat pe principiile echităţii, responsabilităţii sociale şi transparenţei, prin care se încurajează participarea tuturor actorilor relevanţi (grupuri vulnerabile, persoane apte de muncă şi care beneficiază de prestaţii de asistenţă socială, persoane aflate in şomaj, autorităţi locale, organizaţii neguvernamentale etc.) în procesul de luare a deciziilor. Acest model economic implică o coordonare a activităţilor de producţie cu cererea pieței, prin promovarea unei abordări bazate pe cooperare şi nu pe competiţie, pe promovarea drepturilor angajaţilor şi utilizatorilor, pe utilizarea programelor de politici publice în vederea promovării şi integrării grupurilor dezavantajate.

Nu este un proiect inventat acum, ci se bazează pe o rezoluție a Parlamentului European privind economia socială aprobată în 2009 (Rezoluția 2008/2250) și reprezintă unul din domeniile majore de intervenție în cadrul POSDRU încă din 2008, dar lipsa cadrului legal a împiedicat utilizarea acestei resurse.

Cred că acest proiect va reprezenta în timp un instrument pentru incluziunea socială a grupurilor defavorizate dar și pentru responsabilizarea tuturor actorilor sociali. Inclusiv la nivel individual cred că prezență mărcii de întreprindere socială pe un produs va reprezenta un argument de a-l cumpăra pe acesta când se află pe raft în competiție cu produse asemănătoare.

Un alt proiect aflat în programul de guvernare care va avea impact asupra calității vieții persoanelor celor mai vulnerabile îl reprezintă tichetul social. Acest instrument de plată este prevăzut de Legea Asistenței Sociale încă de anul trecut și își propune limitarea posibilității de a cumpara anumite produse sau servicii, fiind interzis achiziționarea spre exemplu a alcoolului cu acestea.

Acest lucru pornește de la interesul societății în ansamblul său ca beneficiile să fie utilizate de către persoanele vulnerabile conform scopului pentru care au fost acordate, precum și responsabilizarea din punct de vedere social a beneficiarului. Acordarea tichetelor sociale este un atribut al autorității administrației publice care asigură beneficiul de asistență socială (gestionarea făcându-se de către ANPIS pentru beneficiile de asistență socială asigurate prin bugetul MMFPS, respectiv către autoritățile administrației publice locale pentru cele asigurate din bugetele locale).

În acest moment analizăm toate aspectele tehnice astfel încât utilizarea tichetelor sociale să fie una eficientă pentru toate părțile implicate prin crearea cadrului legal și instituțional de plată a prestațiilor sociale și prin intermediul tichetelor sociale ținând cont de specificul din mediul urban și din cel rural al posibilităților practice de implementare.

Creșterea ratei de sărăcie și rata mare de dependență a populației de beneficiile de asistență socială duc la concluzia ineficienței sistemului de acordare a acestora în procent prea mare sub formă de prestații sociale în defavoarea serviciilor sociale.

Din acest motiv un alt proiect important al acestui mandat este crearea cadrului legal unitar privind serviciile sociale care să pornească de la principiul prevenției, la cel al reacției rapide la nevoile familiei, pornind de la serviciile de îngrijire a sugarului, la cele pentru persoanele cu dizabilități și servicii socio-medicale pentru vârstnici. Acest proiect reprezintă o provocare în aplicare, fiind cu siguranță mai simplu să acorzi bani decât servicii specializate, dar aceasta este una din cele mai eficiente soluții în domeniul asistenței sociale (modelele scandinave sunt un exemplu relevant).

Auditul realizat în cadrul programului de reformă a asistenței sociale arată o creștere a vulnerabilității acestui sistem la fraudă, eroare și corupție de la 1,4% (2005) la 2,86% (2011). Scăderea nivelului de trai ne arată că beneficiile acordate gratuit sunt primele accesate pentru rezolvarea imediată a situației financiare, iar creșterea de 50% a posibilității de fraudare (în sens larg) a sistemului ne arată odată în plus vulnerabiliatea sistemului de asistență socială bazat în procent mare pe prestații financiare lichide.

Una din prioritățile domeniului de asistență socială este creșterea capacității de control a Agenției Naționale de Prestații și Inspecție Socială (ANPIS) prin creșterea gradului de informare a inspectorilor sociali (am început să lucrăm acum la un suport de curs de formare profesională internă) dar și la creșterea capacității controlului din birou prin accesarea de informații încrucișate.

Pentru acest din urmă scop un instrument va fi interconectivitatea sistemului informatic al ANPIS la cele al altor instituții gestionare de prestații (CNPP, ANOFM, MAI).

Dorim să implementăm un sistem TELverde care să ajute inspectorii sociali la depistarea situațiilor de nerespectare spre exemplu a standardelor de calitate și cost de către furnizorii de servicii sociale. Acest instrument trebuie corelat cu o creștere a gradului de informare a populației cu privire la drepturile și obligațiile ce rezultă din sistemul de asistență socială în ansamblul său.

[1] INS – Tendințe Sociale, 2011

Filed under: Denisa Oana Pătrașcu, Politica, Societate | Tagged: , , , | 3 Comments »

O nouă etapă

Posted on May 10, 2012 by denisapatrascu

În urmă cu 2 săptămâni a avut loc prima schimbare democratică a unui guvern în timpul mandatului parlamentar. Pentru prima data o moțiune de cenzură a dus la căderea guvernului în funcție și venirea la guvernare a opoziției.

Într-un timp scurt s-a definitivat programul de guvernare al USL pentru următoarele 6 luni, (când vor avea loc alegerile generale), bazat pe programele lansate în ultimul an de USL pe diverse domenii. Timpul scurt și presiunile atât interne cât și externe determină însă o prioritizare a acestor programe în unele cazuri și o temporizare în altele, astfel încât la final de mandat să putem spune că cele mai importante lucruri pe care ni le-am propus au fost înfăptuite, aceasta fiind formula prin care au fost selectate elementele programului de guvernare din suma programelor USL. Le voi enumera doar pe cele din domeniul social: restituirea CASS-ului potrivit deciziilor Curții Constituționale, revenirea salariilor bugetarior la nivelul din 2010, CAS redus pentru angajator pentru stimularea locurilor de muncă, creșterea salariului minim la 850 lei și promovarea reală a dialogului social.

După 3 ani și jumătate în care întreaga legislație a muncii și asistenței sociale a fost bulversată, cu schimbări atât legislative cât și instituționale în tot spectrul de resort al Ministerului Muncii, 6 luni sunt insuficiente pentru o reformă structurală, dar pot fi suficiente pentru a îndrepta disfuncționalitățile majore.

Cred cu întreaga convingere că rezultatele nu pot fi obținute decât în echipă, iar faptul că astăzi colegii mei din Partidul Național Liberal mi-au acordat încrederea lor pentru a prelua pentru a doua oara funcția de secretar de stat în Ministerul Muncii, mă onorează și mă obligă în egală măsură.

Sunt astăzi în a 3-a etapă a carierei mele profesionale în acest minister, în care mi-am început activitatea lucrând la cea mai importantă lege a domeniului social: codul muncii. În 2003 s-a făcut prima reformă a legislației muncii, schimbând un cod al muncii din anii ’70 cu unul adaptat economiei de piață. Ca reprezentant al ministerului în rețeaua juriștilor Biroului Internațional al Muncii am avut ocazia să analizez legislația în acest domeniu a altor state dar și să colaborez cu personalități ale acestui domeniu, probabil cei mai importanți specialiști în domeniul social atât practicieni cât și din mediul universitar. Am făcut parte dintr-o generație care însă a învățat mai multe din mers, fiind primii care ne confruntam cu noile realități ale transpunerii aquis-ului comunitar sau ale lucrului sub presiunea sindicală, lecții despre care nicio carte de drept social (dreptul muncii si dreptul securtitatii sociale) nu te învață.

În 2007 m-am reîntors în minister având o sarcină complexă: reforma în domeniul sănătății și securității în muncă, punerea în aplicare a pilonului II de pensii dar și primele provocări ale prezenței României pe piața unică, de această dată ca stat membru, în condiții de restricție pe cele mai importante piețe ale muncii din UE pentru lucrătorii români. Am fost onorată să primesc felicitările personale ale dlui Xavier Bertrand, ministrul muncii francez, în timpul președenției UE a Franței, pentru activitatea desfășurată.

Astăzi, revin într-o echipă condusă de ministrul muncii care se bucură de cea mai mare popularitate din guvernările ultimilor 20 de ani, d-na Mariana Câmpeanu. Mă bucur să regăsesc vechi colaboratori, profesioniști cu mulți ani de vechime în Ministerul Muncii, cu care am lucrat mult peste prevederile legislației timpului de lucru. Din păcate însă, sunt foarte puțini cei care au rezistat 3 ani de presiuni politice, iar una din prioritățile întregii administrații publice este reprofesionalizarea și redimensionarea, deoarece sunt domenii întregi în colaps din cauza subdimensionării personalului.

Așteptările sunt mari de la fiecare din noi și sper că la sfârșitul acestui scurt mandat ca îndeplinirea programului de guvernare asumat va determina începutul îmbunătățirii situației mediului de afaceri, pentru a deveni promotor de locuri de muncă și creștere durabilă.

Filed under: Denisa Oana Pătrașcu, Politica | Tagged: , , , , , , , | 6 Comments »

Pensionarii între Curtea Constituțională și ministerul muncii

Posted on April 25, 2012 by denisapatrascu

      De o săptămână televiziunile au o știre constantă: mii de pensionari se calcă în picioare pentru a depune contestații în instanță împotriva casei teritoriale de pensii, care le-a reținut contribuția la sănătate în afara cadrului legal. Decizia Curții Constituționale 223-224/2012 a hotărât că prevederile alin. (2) al art. 259 sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5% se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depăşesc 740 de lei.

      Această interpretare nu surprinde atât timp cât toate elementele legislative erau foarte clare și anume art.257 alin.(2) din Legea 95/2006 privind reforma în sănătate “pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei datorează contribuţia lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor art. 259 alin. (2)”. Iniţial, art.259 alin.(2) din Legea nr.95/2006 prevedea că, pentru pensionari, “contribuţia datorată de aceştia se aplică numai la veniturile din pensiile care depăşesc limita supusă impozitului pe venit, se calculează pentru diferenţa între cuantumul pensiei şi această limită şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi”, stabilind clar modalitatea de calcul. După adoptarea OUG nr.107/2010, art.259 alin.( 2) a fost modificat astfel: “contribuţia datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei este de 5,5 la sută aplicată asupra acestor venituri şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei”.

          Cu toate că există o decizie a Curții Constituționale în acest sens, atitudinea ministerului muncii și a casei de pensii arată încă o dată dispreț față de cei pe care ar trebui să-i protejeze: preşedinta Casei Naţionale de Pensii Publice (CNPP) d-na Doina Pârcălabu a spus că „pensionarii care doresc să îşi recupereze sumele reţinute pentru sistemul de asigurări de sănătate pot merge pe două căi, adresându-se caselor de pensii şi instanţei”. Ministrul muncii, d-na Claudia Boghicevici a afirmat că „decizia Curţii Constituţionale precizează clar că aceste drepturi sunt calculate şi se aplică pentru viitor și că în acest moment nu există niciun temei legal pentru a restitui sumele încasate până acum, de la 1 ianuarie 2011 și până în prezent, iar pentru luna mai procentul de 5,5% pentru asigurările sociale de sănătate li se va reţine în continuare pentru că pentru această lună rămâne în vigoare Codul fiscal”.

        Ca urmare a acestei decizii a Curții Constituționale 2.181.000 de persoane au dreptul la restituirea sumelor reținute illegal. Asta înseamnă că peste 650 milioane de lei nu vor mai ajunge la bugetul de sănătate, bani care au fost prevăzuți la dimensionarea acestuia. O pierdere de care însă, nu pot fi făcuți responsabili pensionarii. Cheltuiala totală a bugetului pentru restituirea acestor sume va depăși însă 1 miliard de lei, ca urmare a cheltuielilor de judecată și a penalităților.

        Guvernul Ungureanu a ales varianta cea mai proastă, prin refuzul restituirii acestor sume, pe care oricum le va pierde în instanță, așa cum s-a întâmplat și în cazul cadrelor didactice, a cadrelor militare, a funcționarilor publici concediați ilegal și a pensionarilor din justiție. Pentru pensionari însă, este o pierdere de timp și de bani în instanță, care se va reflecta în costul final al despăgubirilor. Iar în felul acesta pierd și victimele colaterale – justițiabili pentru care termenele de judecată se vor decala și personalul din instanțele judecătorești care va avea cu până la 2 milioane de dosare noi, dintr-o singură decizie a ministerului muncii.

fotografia© http://www.Rtvnet.com

Filed under: Analize juridice, Politica | Tagged: , , , , , , , , , | Leave a comment »

Ministerul Muncii, repetent pe banii noștrii

Posted on April 19, 2012 by denisapatrascu

Ca urmare a publicării Raportului Curții de Conturi pe anul 2010, observăm o dată în plus incapacitatea gestionării de către conducerea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale a bugetelor pe care potrivit legii ar trebui sa le gestioneze.

Pierderile bugetului de asigurări sociale de stat, ca urmare a nerespectării reglementărilor în vigoare au dus la neemiterea certificatului de conformitate pentru contul de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010. Având în vedere structura deficitului de 25,7% a bugetului de pensii pe anul 2010 și necesitatea acoperirii din bugetul de stat a 10.954.712,6 mii lei, incapacitatea colectării tuturor veniturilor și plata nelegală a unor sume din acest buget fac ca întreaga structură bugetară să fie afectată. Din aceasta suma, valoarea erorilor CNPAS  reprezintă 412.930 mii lei, pentru care nu raspunde nimeni…

Cele mai importante aspecte privesc:

– plata nelegală a 4.220 mii lei către 9720 de pensionari care realizau și venituri din activități salariate, contrar prevederilor legale, a 163 mii lei către 12 persoane decedate și plăți fără respectarea modului de calcul, aducând prejudicii bugetului de pensii (118 mii lei), plăți duble către însoțitori ai persoanelor cu handicap care încasau și din bugetul de pensii și din bugetele locale (196 mii lei);

– gestionarea deficitară a contribuabililor: neînregistrarea nominală a contribuabililor înregistrați în contul de creanțe (3.170 mii lei), neconcordanțe între contribuția înregistrată la casele de pensii cu cele de la administrațiile financiare (27.409 mii lei);

– incapacitatea de a recupera debitele aflate în procedură silită (sub 8,5%);

– incapacitatea de a pune în aplicare prevederile legale privind includerea în sistemul public de pensii a persoanelor care realizează venituri, altele decât salariul și venituri asimilate salariului (unic administrator, PFA), prin aceasta pierzându-se venituri ale bugetului de asigurări sociale dar și reducerea veniturilor de bătrânețe a 97.881 de persoane prin necontribuire;

– lipsa de respect în administrarea banilor publici: neurmărirea recuperării încasării contravalorii prestațiilor de servicii oferite (3.790 mii lei), neurmărirea realizării obiectivelor de investiții aprobate prin bugetul asigurărilor sociale (5.453 mii lei), neîncasarea la timp a sumelor recuperate pentru traduceri de la Comisia Europeană (129 mii lei);

         Deficitul bugetului de asigurări de șomaj reprezintă 2.501.648 mii le, în condițiile în care plățile efectuate din acesta reprezintă doar 35% din veniturile încasate. Este important de văzut cum se scurg banii din acest buget, având în vedere că valoarea totală a abaterilor este de 167.505 lei, ceea ce a determinat neemiterea certificatului de conformitate pentru contul de execuție a bugetului asigurărilor sociale de șomaj pentru anul 2010.

–         Incapacitatea de a fundamenta bugetul: cheltuielile cuprinse în bugetul asigurărilor de șomaj, astfel în loc de cota de 6,5% reprezentând contribuția la fondul de asigurări de sănătate s-a prevăzut 5,5%, ceea ce a reprezentat din start o diminuare de 16.592 mii lei; supraevaluarea veniturilor cu 18.809 mii lei și a cheltuielilor cu 1.214 mii lei.

–         Utilizarea surselor bugetare pentru beneficii în favoarea conducerii ANOFM și familiilor acestora, prin triplarea cheltuielilor admise pentru locuință de serviciu (100 mii în loc de 33 mii lei) și plata salariului timp de aproape 6 luni fără temei legal a 108 conducători ai agențiilor județene a 391 mii lei (între 28.02-19.07.2010);

–         Incapacitatea managerială a generat disfuncționalități majore ce s-au materializat în modul în care a fost întocmit și realizat planul de control măsuri active pe anul 2010, în colectarea de doar 19,39% a creanțelor reprezentând rambursarea împrumuturilor acordate întreprinderilor mici și mijlocii, neaplicarea măsurilor de executare silită (489 mii lei) precum și neurmărirea creanțelor reprezentând plăți compensatorii pentru disponibilizații din industria de apărare (169 mii lei) și a neurmăririi menținerii raporturilor de muncă cu salariații pentru care locurile de muncă au fost subvenționate (118 mii lei);

Aceeași lipsa de interes pentru banii publici s-a manifestat și la nivelul execuției bugetare proprii a  Ministerului Muncii, unde s-au găsit abateri de 176.438 mii lei, motiv pentru care nu s-a emis nici pentru acesta certificat de conformitate pentru contul de execuție al MMFPS, pentru 2010.

Lipsa de transparenta, incapacitatea manageriala, pasivitatea in a derula actiuni recuperatorii a unor persoane numite sa conduca destinele uneia din cele mai importante institutii publice si celei mai importante autoritati in domeniul social, Ministerul Muncii,  fac ca noi toti, in calitate de contibuabili sa platim greselile lor.

Filed under: Analize juridice, Politica | Tagged: , , , , | 1 Comment »

Cine sunt vlahii/rumânii din Serbia?

Posted on March 30, 2012 by denisapatrascu

 Multi dintre noi am aflat de existenta unei minoritati romanesti la sud-est de Dunăre o data cu  cererea Romaniei de temporizare a acordarii statutului de stat candidat la integrarea in UE pana la recunoasterea drepturilor minoritatilor si romanilor timoceni, finalizata cu protocolul semnat de Romania cu Serbia la 01.03.2012 privind dreptul minorităților.

Reacția presei a fost în mare parte de a relata evenimentul fără a prezenta cine sunt românii din Serbia. Cu ceva eforturi documentare am realizat un colaj de informații privind românii din Serbia care să răspundă întrebărilor de bază.

Românii din Serbia sunt împărțiți între cei din Voievodina, cei din Timoc si cei din Serbia Centrala. În primele 2 zone se gaseste cea mai mare comunitate românească.

Timocul sau Valea Timocului este o regiune situată în estul Serbiei și nord-vestul Bulgariei, de-a lungul văii râului Timoc și în zonele montane adiacente acesteia. Este formată din județele sârbești Branicevo, Morava de Est, Bor și Zaječar, precum și regiunea bulgară Vidin. Vlahii timoceni nu sunt recunoscuți ca fiind români, nu au recunoașterea apartenenței la minoritatea națională, fiind considerați doar grup etnic, din acest motiv sunt lezați de drepturile recunoscute ale minorităților naționale (învățământ, presă în limba maternă, organizare în structuri politice care să le reprezinte drepturile).

Banatul Sârbesc este parte a Banatului împărțit la 1919 între România, Ungaria și Regatul Yugoslav. Cel mai mare grup al localităţilor în care trăiesc români din zona Banatului Sârbesc se află în zona oraşului Vârşeţ şi cuprinde 13 aşezări rurale, a oraşului Becicherecu Mare, cu cele 9 localități rurale (fiind si cel mai important oraş din întregul Banat sârbesc). În sud sunt 2 orașe în care locuiesc romîni înconjurate de câte 6 sate: Panciova și Alibunar. Diferența dintre vlahii/rumânii Timoceni și cei din Voievodina este faptul că aceștia din urmă sunt recunoscuți ca minoritate etnică, iar limba vlahă (română) este recunoscută ca limbă maternă.

În aceste oraşe şi sate trăiesc românii din arealul Serbiei care şi-au păstrat în mod admirabil limba, obiceiurile şi portul popular. Din toate aceste motive, merită astăzi tot respectul nostru.

Cu toate încercările politice actuale sau trecute de asimilare a populației vlahe/ rumânești, de modificare a limbii prin folosirea grafiei slave (decizie luată în acest an) acești oameni vorbesc de 2.000 de ani o limbă latină, care este limba română. Cei din vest au o pronunție în graiul bănățean iar cei din est vorbesc în graiul oltenesc.

În prezentarea alăturată sunt date istorice, statistice dar și poze care arată cât de mult se aseamănă portul popular de cel bănățean.

Dacă de ceva ani avem la nord-est vorbitori ai limbii moldovenești, la sud-vest din 2010 limba română a devenit limba vlahă. Depinde și de noi să luăm o poziție în acest caz.

Dacă la nivel individual nu putem face prea mult, cel puţin trebuie să fim familiarizaţi cu ceea ce reprezintă românii din Balcani, pentru că și ei fac parte din moştenirea noastră antropologică.

La nivelul Guvernului ar trebui să existe o strategie pentru suținerea minorităților române din tot arealul Balcanilor, iar pentru sprijinirea învățării limbii române Departamentul pentru Românii de Pretutindeni ar putea avea aceeași inițiativă ca și în cazul românilor din Republica Moldova privind bursele școlare și a susținerii manualelor în limba română (pentru inceput audiobook-uri dublat cu suport scris, deoarece limba romana este transmisa pe cale orala de mai bine de 130 de ani, iar majoritatea populatiei nu stie sa scrie in limba româna).

În vederea găsirii celor mai bune soluții, PNL Sector 5 organizează mâine, 31.03.2012 o dezbatere publică privind situația românilor din Valea Timocului.

romani timoc – blog

Filed under: Politica, Societate | Tagged: , , , , , , | Leave a comment »

« Previous Page — Next Page »
  • January 2026
    M T W T F S S
     1234
    567891011
    12131415161718
    19202122232425
    262728293031  

  • Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

    Join 50 other subscribers

  • Toate blogurile

    Bloguri, Bloggeri si Cititori

  • NetworkedBlgs