Un pas inainte spre ratificarea Conventiei de la Istanbul privind violenta impotriva femeilor de catre România

12648_10151197361087259_827375777_nLa începutul acestei luni a fost adoptat de Guvernul României Memorandumul privind semnarea Convenţiei de la Istanbul pentru prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerului Afacerilor Externe.

Acesta face parte din parcursul stabilit de Planul de Măsuri al Strategiei Naţionale pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie 2013-2017, aprobată prin HG nr.1156/2012, care la punctul 2.1. prevede ratificarea Convenţiei de la Istanbul pentru prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, având termen limită anul 2015. Vă amintiţi campania de promovare a acestei stategii pe care am susţinut-o si Caravana „Violenţa în Familiei Nu trebuie sa te lase rece” care a traversat 38 de oraşe din România.

Obiectivele Convenţiei sunt acelea de a: proteja femeile împotriva tuturor formelor de violenţă şi de a preveni, de a urmări în justiţie şi de a elimina violenţa împotriva femeilor şi violenţa domestică; contribui la eliminarea tuturor formelor de 552261_10151233850172259_1980230820_ndiscriminare împotriva femeilor şi de a promova egalitatea substanţială între femei şi bărbaţi, inclusiv prin împuternicirea femeilor; a proiecta un cadru cuprinzător, politici şi măsuri pentru protecţia şi asistenţa tuturor victimelor violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice; de a promova cooperarea internaţională în vederea eliminării violenţei împotriva femeilor şi violenţa domestică; a furniza sprijin şi asistenţă organizaţiilor şi agenţiilor guvernamentale de aplicare a legii pentru a coopera în mod eficient în vederea adoptării unei abordări integrate pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice.

În vederea asigurării implementării efective a dispoziţiilor sale convenţia stabileşte un mecanism de monitorizare special prin desemnarea unui (unor) organism(e) oficial(e) desemnat(e) pentru coordonarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea politicilor şi a măsurilor de prevenire şi combatere a tuturor formelor de violenţă, obligând statele ratificante să aloce fondurile bugetare necesare respectării drepturilor femeilor şi de a lua măsurile legislative şi administrative pentru implementarea adecvată a politicilor, măsurilor şi programelor integrate pentru prevenirea şi combaterea tuturor formelor de violenţă.

Definirea termenului de „violenţa împotriva femeilor” este înţeleasă drept o încălcare a drepturilor omului şi o formă de discriminare împotriva femeilor şi va însemna toate acţiunile de violenţă de gen care rezultă în, sau care sunt probabile a rezulta în, vătămarea sau suferinţa fizică, sexuală, psihologică sau economică cauzată femeilor, inclusiv ameninţările cu asemenea acţiuni, coerciţia sau deprivarea arbitrară de libertate, indiferent dacă survine în public sau în viaţa privată; iar prin „violenţa domestică” va însemna toate acţiunile de violenţă fizică, sexuală, psihologică sau economică, care survin în familie sau în unitatea domestică sau între foştii sau actualii soţi sau parteneri, indiferent dacă agresorul împarte sau a împărţit acelaşi domiciliu cu victima.

Pentru detalii textul Convenţiei de la Istanbul http://www.coe.int/t/dghl/standardsetting/convention-violence/convention/Convention%20210%20Romanian.pdf

Pensiile militare reduse la recalcularea din 2010 se reîntregesc de la 1 octombrie

    parada
     Săptămâna trecută a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională prin care, atunci când cuantumurile pensiei rezultate din recalculare şi revizuire în baza OUG nr. 1/2011 sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plăteşte cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.
      Potrivit Legii nr. 241/2013, plata drepturilor băneşti stabilite se face începând cu 1 octombrie 2013, deşi în punctul de vedere de susţinere al Guvernului se solicită ca plata să se facă de la 1 ianuarie 2014. Sumele rezultate în urma aplicării se plătesc în cadrul termenului general de prescripţie, calculat de la data constatării diferenţelor, iar cele de recuperat, prin derogare de la prevederile art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, nu se recuperează, indiferent dacă au fost sau nu emise decizii în acest sens.
Acest act normativ a fost determinat de numeroasele probleme de aplicare ale procesului de revizuire a pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, stabilit prin OUG nr. 1/2011 cu modificările aduse prin Legea nr. 165/2012 prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului individual, utilizând algoritmul de calcul specific sistemului public de pensii.
Având în vedere algoritmul de calcul prin înmulţirea punctajului mediu anual realizat cu valoarea punctului de pensie, dar şi realitatea distrugerii multor arhive şi imposibilitatea beneficiarilor de a dovedi integralitatea veniturilor în cadrul procesului de recalculare şi revizuire, s-a generat un impact negativ asupra valorificării dreptului la pensie. În aceste cazuri s-a utilizat salariul mediu brut pe economie sau cuantumul soldelor de grad şi a soldelor de funcţie minime, corespunzător gradului militar deţinut în acea perioadă.

Considerată o lege reparatorie pentru beneficiarii pensiilor speciale din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, aceasta a ridicat multe dezbateri, generate în special de impactul bugetar şi a găsirii resurselor bugetare necesare punerii ei în aplicare.

Consiliul EPSCO a aprobat proiectul de directivă privind portabilitatea pensiilor ocupaționale

european-parliamentÎn sesiunea din 20-21 iunie ac, Consiliul EPSCO a ajuns la un acord cu privire la proiectul de directivă privind portabilitatea pensiilor ocupaționale, având la baza propunerea Comisiei Europene din anul 2005.

Comisarul Lazlo Andor a apreciat acordul Consiliului ca fiind un pas înainte pentru susținerea libertății de mișcare în interiorul UE fără ca cetățenii să-și piardă drepturile la pensie ocupațională, fiind importantă atât la nivelul individual al cetățenilor dar și în ansamblul economiei europene, sperând de asemenea ca și Parlamentul să susțină urgentarea adoptării proiectului de directivă.

Primele dezbateri în Consiliul de miniștri au avut loc în timpul Președenției UE a Germaniei în 2007, moment în care România a susținut cu rezerve poziția Comisiei. Susținerea s-a datorat în primul rând numărului mare de cetățeni români de vârstă activă care lucrează în alte state membre, unde contribuie la fondurile de pensii private, iar prin utilizarea mecanismului de portabilitate aceștia vor putea să-și transfere acești bani printr-un sistem cu mult simplificat decât în prezent.

Pentru România este importantă identificarea în cadrul legislației naționale a sistemului pensiilor private aplicabil, având în vedere definirea dată în preambul ca „directiva ar trebui să se aplice tuturor regimurilor de pensie suplimentară, care asigură beneficii suplimentare lucrătorilor, cum ar fi contractele de asigurare de grup sau schemele de repartiţie convenite de către una sau mai multe ramuri sau sectoare, regimuri finanţate prin capitalizare sau promisiuni de pensii sprijinite prin înscrierea unor provizioane, sau orice alt aranjament, colectiv sau similar”,  „în cazul regimurilor de pensie suplimentară condiţionate de existenţa unui raport de muncă, bazate pe atingerea vârstei de pensionare sau pe îndeplinirea altor cerinţe, în conformitate cu dispoziţiile regimului respectiv sau cu legislaţia naţională. Prezenta directivă nu se aplică regimurilor de pensie individuală, altele decât cele încheiate în baza unui raport de muncă. Prezenta directivă nu se aplică nici pensiilor de invaliditate şi de urmaş”.

Principalele beneficii ale sistemului portabilității constau în reducerea costurilor administrative atât pentru instituțiile implicate în activitati de productie şi distribuţie trans-frontalieră prin crearea unor fonduri pan-europene de pensii cât și pentru creşterea veniturilor provenite din contribuţiile de pensii ca urmare a concurenţei şi  a diversificarii planurilor de pensii oferite. Astfel, la împlinirea vârstei legale de pensionare din statul în care s-a avut ultimul loc de muncă beneficiarul solicită dreptul la pensie, autoritatea națională desemnată va procesa cerererea şi va proceda la întocmirea dosarului de pensie, urmând să strângă informaţii relevante în acest sens din fiecare ţară unde lucrat beneficiarul, dar deschiderea dreptului de pensie făcându-se la împlinirea condițiilor legale de vârstă și stagiu minim stabilite în fiecare stat membru.

Dezbaterile îndelungate ale acestui proiect de directivă s-au datorat în special poziției Marii Britanii care consideră portabilitatea fondurilor de pensii private o provocare suplimentară a unei piețe tulburată de diagrama demografică nefavorabilă, cu o rată a ocupării redusă în rândul tinerilor și supusă unor turbulențe accentuate ale zonei euro concomitent cu reducerea investițiilor statelor membre în lucrări mari de infrastructură, elementul principal al portofoliului de investiții al fondurilor de pensii.

Proiectul de directivă a portabilității pensiilor a făcut adesea obiectul interpelărilor Comisiei în Parlamentul European, unde a fost apreciat ca fiind un stimulent puternic pentru întoarcerea sau migrație circulară. Raportul adoptat în prima lectură privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului în 2007 privind îmbunătățirea transferabilității drepturilor la pensie suplimentară solicita în mod clar adoptarea unor măsuri privind portabilitatea pensiilor ocupaţionale, ceea ce înseamnă să se aibă în vedere o nouă directivă.

 Legislația europeană are obligația de a asigura completarea celei naționale pentru a putea asigura pensii adecvate dar și să garanteze viabilitatea pe termen lung a sistemelor de pensii.

Se prorogă intrarea în vigoare a Legii 97/2012 privind calitatea serviciilor sociale

63124_10151280273877259_1934965755_nGuvernul a prorogat intrarea în vigoare a Legii nr.97/2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale prin OUG nr. 49/2013, publicată în Monitorul Oficial nr.314/30.05.2013 până la data de 01.01.2014 si realizarea normelor metodologice și a modificărilor HG nr.10/2013 privind funcționarea MMFPSPV până la data de 1 noiembrie 2013.

Intarea în vigoare a acestui act normativ a mai fost amânată prin OUG nr.84/2012 pentru data de 1 iunie 2013 respectiv realizarea normelor metodologice pentru data de 1 martie ac. Inițial legea prevedea intrarea in vigoare la data 1 ianuarie 2013.

O altă modificare vizaează termenul până la care furnizorii acreditati conform Metodologiei de acreditare a furnizorilor de servicii sociale, aprobata prin Hotararea Guvernului nr. 1.024/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale, cu modificarile ulterioare, au obligatia de a depune cererile de acreditare in vederea eliberarii certificatului de acreditare ca furnizor de servicii sociale si a licentei de functionare a serviciilor sociale, acesta fiind decalat pâna la data de 31.12.2015.

În expunerea de motive se motivează necesitatea amânării intrării în vigoare a legii prin volumul mare de cereri de acreditare și licențiere a serviciilor sociale, nefinalizarea programului informatic necesar și resursele umane insuficiente la nivelul administrației locale și centrale care să implementeze Legea nr.197/2012.

Legea nr.197/2012 are ca obiect stabilirea modalității și principiilor privind acreditarea furnizorilor de servicii sociale și licențierea serviciilor sociale, modalitatea concretă de realizarea a criteriilor în funcție de tipul de servicii și pe nivele de calitate urma a fi stabilită prin normele metodologice. Aceasta lege face parte din actele normative subsecvente Legii nr.292/2011 privind asistența socială, fiind parte a procesului de reformă în asistența socială din România.

Ziua tatălui

tataPrin Legea nr.319/2009 au fost legiferate ca sărbători în România Ziua Mamei și Ziua Tatălui, ca urmare a unei propuneri venite din partea societății civile, cu scopul de a sublinia importanța fiecăruia dintre cei doi părinți în viața de familie și în universul copilului.

Ziua Mamei se sărbătorește în prima duminică a lunii mai, iar cea a tatălui în a doua duminică a lunii mai, fiind sărbătorite oficial, pentru prima dată în România, în luna mai 2010. La acel moment România era singura din statele membre ale Uniunii Europene care nu sărbătorea această zi.

Un comportament parental și stil de viață sănătos, pot constitui modele pentru copii și pot astfel modela societatea într-un mod pozitiv. În acest fel, mamele și tații pot contribui la dezvoltarea unei societăți întregi.

Aniversarea zilei mamei și tatălui oferă copiilor posibilitatea de a-și exprima dragostea și respectul pentru părinții lor, un sentiment care are ca țel consolidarea relației mamă-copil, respectiv tată-copil și, în consecință, în dezvoltarea emoțională a fiecărui copil.

Efectuarea stagiului de către absolvenții de studii superioare

graduate

Postat De  pentru LegeStart

În ședința de Guvern din data de 08.05.2013 a fost aprobat proiectul de lege privind efectuarea stagiului pentru absolvenții de învățământ superior.

Acesta reprezintă un act normativ așteptat încă din anul 2011, când prin modificările aduse Codului Muncii se menționa la art.31 alin(5) și (6) „pentru absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior, primele 6 luni după debutul în profesie se consideră perioadă de stagiu. Fac excepţie acele profesii în care stagiatura este reglementată prin legi speciale. La sfârşitul perioadei de stagiu, angajatorul eliberează obligatoriu o adeverinţă, care este vizată de inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială de competenţă acesta îşi are sediul. Modalitatea de efectuare a stagiului se reglementează prin lege specială.”

Proiectul de lege vizează adaptarea legislatiei românești la cerințele UE în materie de stagii pentru absolvenți pentru facilitarea tranziției stagiarului între etapa educației și cea a unui loc de muncă prin asigurarea experienței practice, a cunoștințelor și competențelor care completează educația sa teoretică. În data de 28.02.2013 în cadrul Consiliului EPSCO a fost aprobat recomandarea Garanții pentru tineri – prin utilizarea unei resurse de 6 miliarde euro în perioada 2014-2020 din cadrul Fondului Social European pentru locuri de muncă sau formări profesionale adresate tinerilor șomeri.

Elementele prin care se realizează această tranziție sunt: promovarea accesului tinerilor absolvenți de învățământ superior pe piața muncii către un loc de muncă decent și durabil corespunzător studiilor absolvite oferindu-le șansa de a învața direct de la profesioniști; condiții bune de muncă și de consolidare a formării profesionale; reglementarea condițiilor minime care caracterizează un stagiu ca fiind de calitate – definirea obiectivelor profesionale, durata rezonabilă, protecție socială și remunerație adecvată, drepturi și obligații ferme pentru toate părțile implicate prin încheierea de acorduri contractuale în care sunt implicate întreprinderile dar și serviciile publice de ocupare.

Menționăm proiectul de lege după aprobarea în ședința Guvernului este transmis Parlamentului spre dezbatere, parcursul legislativ fiind abia la început.

Deblocarea posturilor din asistența socială

SONY DSCPrin deblocarea posturilor publice din domeniul asistenței sociale,  vacantate după 01 ianuarie 2013 prin scoaterea acestora la concurs se va ameliora o parte a deficitului structural de personal din acest domeniu.

Este de menționat faptul că ultima analiză publică, realizată în luna noiembrie 2012, menționa un deficit de personal însemnat, 12.000 posturi vacante. Ocuparea celor care s-au vacantat după 1 ianuarie 2013 (implicit bugetate) nu compensează decât pierderile din sistem viitoare, fără a acoperi lacuna de personal istorică.

Prin completarea cadrului legislativ cu  legea subvenționării  ONG-urilor și cultelor pentru serviciile de asistență socială  prestate și cea privind contractarea serviciilor publice de asistență socială (aflate în dezbatere la Camera Deputaților) se va reduce presiunea (inclusiv de personal) pentru serviciile publice fiind pașii necesari modernizării sistemului de asistență socială.

Până atunci, este de salutat luarea acestei hotărâri a guvernului, care va salva realmente activitatea din anumite SPAS-uri, unde plecările din sistem sunt accelerate (salariul mediu per sistem asistență sociala este 912 lei).

Proiectul de lege privind subvenționarea serviciilor sociale

   descărcare      Senatul a aprobat astăzi proiectul de lege privind subvenționarea din fonduri publice a serviciilor sociale acordate de asociații, fundații și culte recunoscute de lege, inițiat de Guvern. Camera Deputaților este cameră decizională.

         Prin acest proiect de lege se stabilesc principiile aplicabile subvenționarii serviciilor sociale de către bugetul de stat și cel local a serviciilor sociale acordate de furnizori în completarea veniturilor proprii pentru serviciile sociale în comunitățile rurale și în cele cu o comunitate de până la 10.000 locuitori, respectiv pentru serviciile sociale, în primii 3 ani de funcționare în comunitățile în care aceste servicii nu există și sunt necesare nevoilor membrilor comunității, la un nivel de până la 50% din costul standard/beneficiar/tip serviciu social, pentru plata salariilor personalului de specialitate care activează în serviciile sociale, la nivelul celor din serviciile sociale publice.

         Din bugetul local al județelor se subvenționează furnizorii care: acordă servicii sociale în mai multe unități administrativ-teritoriale din același județ, sau acestea se adresează unor persoane cu domiciliul sau reședința în mai multe unități administrativ-teritoriale din același județ sau care acordă servicii sociale în mai multe unități administrativ-teritoriale din același județ care nu dispun de resurse financiare suficiente pentru acordarea de subvenții din bugetul propriu.

         Subvenția se acordă în baza programului național/județean de subvenționare bazat pe prioritățile de subvenționare anuale ale autorității care o acordă, în limita bugetului alocat, pentru serviciile sociale prevăzute în Nomenclatorul serviciilor sociale, acordate de furnizorii de servicii sociale acreditați, conform criteriilor de evaluare (set de indicatori prin care se măsoară pe baza unui algoritm de calcul performanța furnizorului, în vederea stabilirii punctajului necesar selecției), pe baza contractului încheiat între autoritatea finanțatoare și furnizorul de servicii sociale selectat.  Nu este permisă dubla finanțare pentru același serviciu social acordat de furnizorul de servicii sociale. Fondurile necesare subvenționării se asigură din bugetele locale/județene inclusiv din cote defalcate din impozitul pe venit și sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale.

         Schimbările aduse de acest act normativ față de Legea 34/1998, care reglementează în prezent subvenționarea serviciilor sociale (la acel moment finanțarea era asigurată de Programul UE PHARE SESAM), vizează implicarea activă a comunității locale în dezvoltarea serviciilor sociale de care are nevoie, pe baza strategiei proprii de asistență socială dar creează și obligativitatea realizării planurilor anuale de acțiune a serviciilor sociale. Un obiectiv de neneglijat este acela al susținerii unei categorii socio-profesionale importante (lucrătorii și asistenții sociali) dar slab remunerate, pe o piață subdimensionată în prezent (în 2010 în registrul electronic național al serviciilor sociale figurau 2681 de furnizori sociali acreditați). Această lege se va completa cu cea a contractării serviciilor sociale, astfel încât furnizorii privați să devină parteneri  în asigurarea pieței mixte de servicii sociale la nivel local, dinamizând și întărind paleta de servicii sociale accesibile beneficiarilor.

         Aplicarea acestui act normativ se realizează începând cu 1 ianuarie 2015. Probabil dintr-o greseală a fost stabilită abrogarea Legii nr.34/1998 începând cu 1 ianuarie 2014, remediabilă în dezbaterile din Camera Deputaților, pentru a nu lăsa un gol de un an (1 ian.2014- 1 ian.2015) în subvenționarea serviciilor sociale.

Abuzul și neglijarea copiilor în România. Studiul național realizat de Salvați Copiii

    salvati copiiVa recomand un studiu realizat de Salvați Copiii privind violenta educationala. Deși target-at de 2 focus grupuri/nivel școlar (primar, gimnazial, liceal), cu o creștere însa in cazul numărului de gospodarii (1436 la nivel național)  poate reprezenta un punct de plecare pentru dezbaterea referitoare la stilul ales de multi dintre romani în a-și educa copiii.
Deși titlul poate induce temerea ca avem o națiune de violenți  raportul arata ca între 70 și 90% dintre părinţi afirmă că implică copilul /copiii în activitățile desfășurate în familie, iar 83% dintre copii apreciază că au o relaţie bună sau foarte bună cu părinţii (sau cu persoanele care au grijă de ei) și 95% afirmă că acasă se simt în siguranța  81% dintre părinti afirmă că nu sunt de acord cu utilizarea violenței fizice atunci când un copil greșește, 38% dintre aceștia afirmă că, în ultimul an, au „urecheat sau lovit cu palma” copilul /copii, iar principalele pedepse sunt interzicerea accesului la calculator (47% din cazuri), neacordarea permisiunii de a ieși afară la joacă (31%) sau restricţionarea accesului la televizor (6%). 48% dintre părinţi afirmă că, în familia lor, copilul este pedepsit doar în situaţii excepţionale atunci când greșește, 12% că este pedepsit de fiecare dată, iar 40% că nu este sancţionat niciodată.  81% dintre părinţi afirmă că nu sunt de acord, în nici un caz, cu utilizarea bătăii ca mijloc de corecţie, iar 82% dintre aceștia afirmă că nu își bat niciodată copilul /copiii. 19% dintre părinţi afirmă că „au folosit ameninţări pentru a convinge” copilul să îi asculte, comparativ cu 34% dintre copii declară același lucru. Incidenţa utilizării bătăii, ca mijloc de corecţie, la nivelul populaţiei de părinţi din România (la care se adaugă alte persoane care au în îngrijire copii) este de aproximativ 18%.  32% dintre copii apreciază că sunt întotdeauna sau în cea mai mare parte a timpului vinovaţi atunci  când sunt pedepsiţi de părinţi, iar alţi 38% că uneori sunt de vină alteori nu, în timp ce procentul cumulat al celor care afirmă că, de regulă sunt pedepsiţi fără nici un motiv este de aproximativ 7 procente.

Este important de remarcat că față de studiul realizat în 2001 se constată o reducere semnificativă a abuzului verbal de la 24-38% la 3-5%, în timp ce abuzul fizic ușor s-a păstrat relativ constant (38%), dar cel grav a fost vizibil redus -bătăia cu diverse obiecte s-a redus de la 10% la 2%, în timp ce bătaia care lasă diverse urme a scăzut de la 6% la 2%.

    Faptul ca 68% dintre părinţi afirmă că sunt ajutaţi, în diferite măsuri, de copii la treburile casnice, în timp ce 32% menţionează că aceștia din urmă nu participă niciodată la aceste activităţi – il consider ca fiind o modalitate de responsabilizare a acestora, principiul educarea prin responsabilizare se regaseste in multe din societatile protestante. Marea majoritate a părinţilor (96%) apreciază că școala este frecventată cu regularitate de copilul/copiii lor. Exploatarea copiilor a scăyut de la 9% în 2001 la 2% în 2012.

    Interesanta este insa modalitatea in care privesc copii mediul scolar: majoritatea copiilor apreciază pozitiv timpul petrecut la şcoală, în cazul celei de a doua opţiuni sunt întâlnite aprecieri precum: indiferent (29%), emoţionat (22%), timid (16%) încordat (10%), nesigur (9%) sau îngrijorat (6%). Ceea ce conduce la ideea ca majoritatea copiiilor nu se simt in largul lor la scoala, ceea ce ar trebui sa reprezinte un element de analiza pentru atractivitatea atat a curriculei scolare cat si a mediului scolar in ansamblul atat de asociatiile parintilor cat si de Ministerul Educatiei. La fel in cazul raspunsurilor privind violenta scolara exercitata de profesori,  avand  in vedere faptul ca 7% dintre copii afirmă că sunt bătuţi, 33 % că sunt jigniţi, iar 86% că sunt certaţi de profesori atunci când greşesc. 4 % dintre părinţi afirmând că s-a întâmplat ca unul dintre copii să vină acasă bătut, iar 0,54% dintre părinți declară că  unul din copii a fost abuzat sexual. Din păcate abuzul sexual a crescut de la 0,1% in 2001 la 0,5% în 2012.

In raport cu informatiile pe care parintii le au cu privire la anturajul copiilor, majoritatea părinţilor afirmă că agreează (89%) și cunosc (90%) prietenii copilului. În ceea ce privește vârsta acestora, 66% dintre părinţi afirmă că prietenii sunt copii de aceiași vârstă, 14% că sunt de vârste diferite, 9% că sunt exclusiv membri ai familiei (copilul nu are prieteni în afara familiei), 8% că aceștia sunt din toate categoriile de vârstă și 3% că prietenii copilului sunt adulţi.

Există însă un segment de părinți consistent care afirmă ca își lasă copiii uneori nesupravegheați (27%), dar 65% dintre copii afirmă că familia lor „știe tot timpul ce fac”, iar 8% că sunt foarte rar sau niciodată supravegheaţi  de părinţi – 86% dintre aceștia afirmă că „știu întotdeauna unde și cu cine își petrec copiii timpul liber”, iar 11% că „știu unde și cu cine se duce copilul /copiii, dar nu verifică”, 3% dintre părinţi afirmă că „s-a întâmplat ca unul dintre copii să lipsească /fugă de acasă”.

Un semnal de alarmă ar trebui să fie informațiile privind accesul la mâncare al copiilor  pe care nu l-aș încadra neapărat la neglijare, cât la resurse limitate de acces la alimentație de calitate și suficientă pentru nevoile de dezvoltare ale copiilor de către familiile lor: 8% dintre copii apreciază că mâncarea de acasă este „bună”, însă este insuficientă, iar 18% că se  întâmplă să meargă la culcare deși le este încă foame. Procente mai mici, în jurul valorii de 2% (dintre copii) afirmă că au suferit, iarna trecută, de frig din cauză că nu au avut încălţăminte potrivită, iar alţi 1% că s-a întâmplat să fure pentru a mânca. Neglijarea medicală atinge cote alarmante, 34% dintre copii afirmând că se întâmplă să nu fie văzuţi  de doctor atunci când sunt bolnavi, iar pentru 13% părinții nu cumpără medicamente atunci când sunt bolnavi. Față de 2001 însă neglijarea a scăzut de la 62% la 45%.

Imaginea aparține Salvați Copiii.

Efectele crizei financiare in 2011 asupra ratei saraciei

     copil    Efectele crizei financiare la nivelul populatiei se reflecta si in statisticile privind saracia, a carei rata a crescut in intreaga Uniune Europeana in 2011 119,6 milioane de oameni, reprezentand 24,2% total populatie se afla in saracie, fata de 23,6% in 2010 si 2008, ne arata ultima analiza din aceasta luna realizata de Eurostat.

         Exista un pol de crestere in Bulgaria 41%, Romania 40,3% si Letonia 40,1% respectiv Lituania 33,4%, la extrema cealalta se regaseste Cehia 15,3%, Olanda 15,7% respectiv Suedia (16.1 %), Luxemburg 16.9% si Austria (16.8 %). Totusi exista o scadere a saraciei si excluziunii sociale de 3.7 pp in Italia si 3.3 pp in Grecia, Romania (-1.1 pp) si Portugalia (-0.9 pp).

         Grupul cel mai vulnerabil la saracie il reprezinta copiii cu 27 pp, cei mai expusi fiind copiii din Bulgaria (51.8%), Romania (49,1%), Letonia (43,6%) Ungaria (39,6%) la polul opus fiind Norvegia (13%), Suedia (15,9%), Finlanda (16,1pp).

Rata saraciei populatiei active este in continuare ridicata, la nivelul UE fiind de 24,3pp, cei mai expusi fiind cei din Bulgaria (45.2 pp), Letonia (40.9pp), Romania (39pp), ce cea mai redusa rata a saraciei in randul populatiei active fiind Elvetia (13,9pp),  Islanda (14,3pp), Cehia (15,1pp), Suedia (15,4pp) si Norvegia (15,9pp).

         Varsnicii, cei pe care ii identificam la prima vedere ca fiind cei mai expusi saraciei reprezinta grupul cel mai putin expus, avand in vedere ca 20,5% se confrunta saracia, avand in vedere procentul de 24,2 pp din total populatie expusa. Totusi in state precum Bulgaria (61,1 pp), Cipru (40,4 pp), Croatia (40,4%) varstnicii sunt mai expusi saraciei decat restul populatiei. Varstnicii din Romania expusi saraciei reprezinta 35,3% fata de 40,3% total populatie. La polul opus cu cea mai redusa rata de saracie in total populatie varstnica se gaseste Islanda (4,5pp), Luxemburg (4,7 pp) respectiv Olanda (6,9pp).

         Din totalul populatiei expuse saraciei in UE in 2011 16,9pp raman in zona deprivarilor severe respectiv excluziunii sociale si dupa ce au primit prestatiile sociale, cu 0,9pp mai multi decat in 2010, procentul fiind mai mare fata de anul 2010 in Estonia (1,7 pp in 2011 fata de 2010), Bulgaria (1,6pp) si Ungaria (1,5pp), Romania, Suedia si Slovacia (1,4pp). Procentul cel mai mare a populatiei sarace expuse deprivariilor si dupa transferurile sociale (financiare, pensia nefiind in aceasta categorie) se regaseste in Bulgaria (22.3pp) si Romania (22.2 %), Spania (21.8 %) si Grecia (21.4 %), cea mai redusa rata fiind in Cehia (9.8 %), Olanda (11.0 %), Austria (12.6 %), Danemarca si Slovacia (13.0 pp).

         Avand in vedere situatiile diferite cultural intre statele membre o mediana este greu de gasit, solutiile nu pot veni centralizat decat punctual (de ex. pachetul de masuri pentru tineri promovat la ultimul EPSCO), in rest politicile nationale trebuie sa aiba in vedere principiul coeziunii sociale fara de care depasirea crizei financiare va rezulta intr-un decalaj economic major intre clasele sociale, polarizand si mai mult societatea europeana.

   copil      Din punctul de vedere al Romaniei se observa o imbunatatire a situatiei, dar capacitatea actualului sistem de prestatii sociale este deja atins, motiv pentru care constructia unui sistem de colectare si procesare a datelor care sa ajute la realizarea de politici focusate pe grupuri vulnerabile si nu pachete la comun este mai mult decat necesara.

         Astazi sistemul de prestatii si-a atins apogeul, cumuland efecte din trecut si efecte punctuale care tin de capacitatea agriculturii de subzistenta pentru a produce bunuri de consum imediat. Fara o politica economica si agricola (si nu agrara) care sa utilizeze forta de munca existenta si sa reduca povara bugetara sistemul actual de asistenta dar si de asigurari sociale va ramane blocat intr-un sir de prestatii sociale reduse valoric (care nu-si ating ating scopul reducerii deprivarii materiale si riscului de excluziune sociala si cel al unei generatii viitoare cu capacitate de a produce valoare adaugata ridicata) dar acordate unui procent mare din populatie. Este important sa fie analizate nevoile gospodariei, perspectivele privind riscurile asupra copiiilor – cu un pachet focusat pe acestia din urma, peste care sa se adauge solutii financiare intr-o masura mai mare alocate serviciilor sociale decat prestatiilor sociale, care sa rezolve nevoile specifice de la caz la caz (ex. poate un frigider sa fie mai necesar decat o prestatie de VMG si ASF in acea luna pentru o familie din mediu rural cu 5 copiii).

         De asemenea o analiza atenta asupra situatiilor de excluziune sociala din Romania: persoane cu handicap, populatie rroma, tineri iesiti din sistemul de protectie speciala, victime ale traficului de persoane, persoane cu adictii – pentru care sunt necesare programe speciale, cu o finantare acoperitoare, efectele neinterventiei putand fii cu mult mai costisitoare.

tabelele apartin Eurostat

%d bloggers like this: