Prima medalie la Jocurile Paralimpice Londra 2012

Posted on September 2, 2012 by denisapatrascu

ImagineIeri, Carol Eduard Novak ne-a făcut fericiți, arătându-ne din nou că determinarea și munca pot depăși orice obstacol, devenind campion olimpic. Este un rezultat emoționant și un exemplu pentru fiecare dintre noi.

Eduard, vicecampion olimpic la Beijing și dublu campion monidal (2011 și 2012 – velodrom), a venit ca favorit în proba de ciclism cursa de urmărire de la Jocurile Paralimpice de la Londra, obținând medalia de aur, după ce în semifinale, cu timpul de 4:40.315, pe distanţa de 3 km, stabilise un nou record mondial și paralimpic în această probă.

Felicitări Eduard Carol Novak și mult succes la următoarele competiții! Felicitări și anternorului tău, Cristiano Valoppi!

Mult succes și celorlați membri ai lotului României la Jocurile Paralimpice ale căror probe urmează astăzi și în zilele următoare!

foto copyright http://www.london2012.com/paralympics

Filed under: Societate | Tagged: , , , , , , | Leave a comment »

Deschiderea Jocurilor Paralimpice Londra 2012

Posted on August 31, 2012 by denisapatrascu

This slideshow requires JavaScript.

Cele 6 ore petrecute pe Stadionul Olimpic din Londra la deschiderea Jocurilor Paralimpice n-au cum sa nu-ti schimbe multe din ideile preconcepute privind persoanele cu divizibilități.

Imaginea supradimensionată a statuii lui Mark Quinn ce-o reprezinta pe artista cu dizabilitati Alison Lapper insarcinata – una din temele în jurul căreia s-a desfășurat finalul ceremoniei de deschidere a Jocurilor Paralimpice, reprezintă poate cel mai bine mentalitatea de învingător într-o lupta ce începe de la propriile neputințe, fiind un icon message al sperantei.

Mesajele transmise pe toată durata ceremoniei au fost adevărate spoturi inspiraționale pentru fiecare dintre noi: “Look up at the stars, and not down at your feet. Try to make sense of what you see, and wonder about what makes the universe exist. Be curious!”,  ne-a spus profesorul Stephen Hawking celor peste 70.000 de spectatori şi 11,2 milioane telespectatori .

Jocurile Paralimpice în numere ar suna cam asa: au fost vândute 2,2 milioane bilete (la Jocurile Olimpice au fost de 4 ori mai multe), sunt 20 de sporturi (la Olimpiada sunt 26) şi 21 de discipline sportive (faţă de 36 la Olimpiada), 174 de comitete naţionale paralimpice, 6.500 de canale TV acreditate să transmita imagini, 4.200 de sportivi (faţă 10.500 la Jocurile Olimpice).

România are un lot de 5 sportivi, poate unul din cele mai mici numeric din delegațiile care au defilat la ceremonia de deschidere. Amintesc că nicio televiziune din România nu se regăsește printre cele acreditate. Spre deosebire, la Londra toate televiziunile (inclusiv cele cu desene animate sau de muzică) au avut reportaje dedicate Jocurilor Paralimpice şi multe transmisiuni în direct atât tv cât și radio sau online.

Comitetul Paralimpic Român este foarte tânăr, iar mișcarea paralimpică din România de asemenea.

Atât sportivii care au reușit să se califice, dar și cei rămași acasă sunt adevărați campioni, având în vedere condițiile de antrenament dar și resursele de care dispun persoanele cu dizabilități în România. Îmi doresc ca asta să se poată schimba, ca autoritățile locale să se gândească și la ei când aprobă borduri de peste 15 cm sau rampe de acces cu unghi imposibil chiar și pentru sportivii de la paralimpiadă. Și îmi mai doresc că, dacă un al doilea  Stephen Hawking se va naște în România, societatea să poată să îi ofere suportul pentru a putea performa!

Ne-am dori ca sportul să fie pentru toți dar posibilitățile reale sunt reduse pentru a face performanță pentru toți sportivii, cu atât mai mult dacă au o dizabilitate. Accesibilitatea e un cuvânt pe care mulți nu-l corelează mental și cu persoanele cu dizabilități. O bordură, o groapă în asfalt, o școală fără rampă utilizabilă reprezintă bariere pentru unii dintre noi, iar sălile de sport accesibilizate pentru persoane cu dizabilități le numeri pe degetele de la o singură mână.

Imi doresc ca aceste Jocuri Paralimpice să deschidă inimi și minți pentru cât mai mulți, iar pentru copii și tineri să fie o șansă de a vedea că diversitatea este cel mai bun dar pe care ni l-a oferit natura și că fiecare are dreptul să participe la viața socială în mod egal.

Pentru că nu sunt decât 11 zile de competiţie o dată la 4 ani, vreau să ne bucurăm de ele, să fim mândri că avem un lot valoros cu şanse la medalii. Să ne simţim mândri când vedem steagul României şi să sperăm că datorită lor vom auzi de câteva ori intonat imnul nostru. Mult succes echipei României!

 

Filed under: Politica, Societate | Tagged: , , , , , | Leave a comment »

Modificările legislative în autorizarea și funcționarea agentului de muncă temporară

Posted on August 15, 2012 by denisapatrascu

  Articol publicat în Revista Română de Dreptul Muncii nr.4/2012 cu drepturi exclusive de editare

În data de 4 februarie 2012 a intrat în vigoare Hotărârea de Guvern 1256/2011[1] privind condiţiile de funcţionare, precum şi procedura de autorizare a agentului de muncă temporară, prin care a fost abrogată Hotărârea de Guvern nr.938/2004[2] care reglementa condiţiile de funcţionare, precum şi procedura de autorizare a agentului de muncă temporară.

Necesitatea modificării procedurii de autorizare a agentului de muncă temporară a apărut firesc ca urmare a modificării tuturor celor 11 articole din Codul Muncii, republicat, care vizau munca prin agent de muncă temporară, ca urmare a modificărilor aduse de Legea nr.40/2011. Modificările pornesc de la definire până la elementele contractelor care stau la baza relației triunghiulare a acestei forme de muncă, fiind cu siguranță cel mai modificat capitol din Codul Muncii.

Un aspect important al modificărilor aduse este lărgirea sferei celor care pot deveni agenți de muncă temporară. Anterior limitarea privea doar societățile comerciale. Prin definirea termenului de agent de muncă temporară ca persoana juridică autorizată, sfera de cuprindere este mai largă, fără a atinge întregul spectru acoperit de art.3 lit.b din Directiva 2008/104/CE[3] potrivit căruia „agent de muncă temporară” înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce, în conformitate cu legislația națională, încheie contracte de muncă sau raporturi de muncă cu lucrători temporari pentru a-i pune la dispoziția unor întreprinderi utilizatoare, pentru a lucra cu titlu temporar sub supravegherea și conducerea acestora.

Agentul de muncă temporară este persoana juridică autorizată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, care pune provizoriu la dispoziţie utilizatorului personal calificat şi/sau necalificat pe care îl angajează şi salarizează în acest scop[4].

Persoană juridică este potrivit art.25 alin.(3) din Codul Civil orice formă de organizare care, întrunind condiţiile cerute de lege, este titulară de drepturi şi de obligaţii civile. Persoanele juridice sunt de drept public sau de drept privat[5].

Conform art.194 din Codul civil persoana juridică se înfiinţează: a)prin actul de înfiinţare al organului competent, în cazul autorităţilor şi al instituţiilor publice, al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi al operatorilor economici care se constituie de către stat sau de către unităţile administrativ-teritoriale. În toate cazurile, actul de înfiinţare trebuie să prevadă în mod expres dacă autoritatea publică sau instituţia publică este persoană juridică; b)prin actul de înfiinţare al celor care o constituie, autorizat, în condiţiile legii; c)în orice alt mod prevăzut de lege. Dacă prin lege nu se dispune altfel, prin act de înfiinţare se înţelege actul de constituire a persoanei juridice şi, după caz, statutul acesteia.

Astfel se poate autoriza ca agent de muncă temporară orice persoană juridică care are ca obiect principal de activitate “Activităţi de contractare, pe baze temporare, a personalului conform codului CAEN” – modificare 7820. Având în vedere faptul că activitatea aceasta are natură comercială, datorită existenței în relația triunghiulară a unui contract comercial, finalizat cu obținere de profit scoatem din sfera persoanelor juridice pe cele cu scop non-profit.

Pot astfel să devină agenți de muncă temporară: societățile civile, societățile comerciale și grupurile economice.

         Ca urmare a intrării în vigoare a HG nr.1256/2011[6] atât procedura de autorizare a agentului de muncă temporară cât și condiţiile de funcţionare au suferit modificări.

Astfel, pentru a înființa un agent de muncă temporară, potrivit art.3 din HG nr.1256/2011, persoanele juridice trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: să fie persoane juridice constituite potrivit legii şi să aibă prevăzut în actul constitutiv, ca obiect principal de activitate, “Activităţi de contractare, pe baze temporare, a personalului conform codului CAEN” -7820 (acest cod CAEN reprezintă una din modificări); să nu înregistreze debite la bugetul de stat sau la bugetele locale; să nu figureze în evidenţele cazierului fiscal cu fapte sancţionate de reglementările financiare, vamale şi nici cu cele care privesc disciplina financiară; să nu fi fost sancţionate contravenţional, în ultimele 24 de luni anterioare datei formulării cererii de autorizare, pentru încălcarea prevederilor legislaţiei muncii, comerciale şi fiscale; contravenţiile cu privire la care există o acţiune pe rolul instanţelor de judecată vor fi luate în considerare numai dacă până la data soluţionării cererii de autorizare s-a pronunţat cu privire la acestea o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă; să constituie garanţia financiară prin depunerea într-un cont distinct deschis la o bancă din România a unei sume egală cu contravaloarea a  25 de salarii de bază minime brute pe ţară, garantate în plată, la care se adaugă contribuţiile datorate de către angajator bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor pentru şomaj şi bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, potrivit legii.

Anterior era necesară plata unei taxe de autorizare[7] și dovada că nu înregistrează debite și la bugetele speciale[8] (asigurări sănătate, pensii, accidente de muncă și boli profesionale și șomaj).

În vederea dovedirii îndeplinirii acestor condiții, dosarul trebuie să conțină următoarele[9]: actul constitutiv sau actul adiţional la actul constitutiv, după caz, în care să fie menţionat obiectul de activitate, cod CAEN 7820, în copie legalizată; certificatul de înregistrare la registrul comerţului, emis de oficiul registrului comerţului, în care să fie menţionat obiectul principal de activitate, cod CAEN 7820, în copie legalizată; cazierul fiscal; certificate eliberate de instituţiile competente, care să ateste îndeplinirea condiţiei că nu înregistrează debite la bugetul de stat sau la bugetele locale; certificat constatator eliberat de oficiul registrului comerţului, care trebuie să cuprindă menţiuni din care să rezulte că solicitanţii nu se află în procedură de reorganizare sau faliment, potrivit legii; dovada constituirii garanţiei financiare, în cuantumul prevăzut mai sus; declaraţie pe propria răspundere a solicitantului privind îndeplinirea condiţiei că  nu au fost sancţionate contravenţional, în ultimele 24 de luni anterioare datei formulării cererii de autorizare, pentru încălcarea prevederilor legislaţiei muncii, comerciale şi fiscale; contravenţiile cu privire la care există o acţiune pe rolul instanţelor de judecată vor fi luate în considerare numai dacă până la data soluţionării cererii de autorizare s-a pronunţat cu privire la acestea o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

Având în vedere relația triunghiulară formată prin punerea la dispoziția utilizatorului a salariatului temporar de către agentul de muncă temporară, legiuitorul a căutat să creeze elemente de siguranță prin care să nu fie eludate drepturile legale ale salariaților temporari.

Din această categorie de prevederi se regăsește atât obligativitatea de constituire a unui depozit bancar cu o valoare prestabilită a garanției financiare, obligativitatea utilizatorului de a face plata în cazul în care agentul de muncă temporară nu deţine fondurile necesare sau garanţia nu este suficientă pentru acoperirea obligaţiilor privind plata salariului şi cele privind contribuţiile şi impozitele devenite scadente şi exigibile, precum și obligativitatea egalității de tratament pe durata misiunii temporare între salariatul temporar și salariații proprii privind condiţiile de bază de muncă şi de angajare referitoare la durata timpului de lucru, munca suplimentară, repausul zilnic şi săptămânal, munca de noapte, concediile şi sărbătorile legale şi salarizarea.

Potrivit art.5 alin.(2) și alin.(6) din HG nr.1256/2011 garanţia financiară se poate utiliza numai pentru plata de către agentul de muncă temporară a drepturilor de natură salarială, a celorlalte drepturi băneşti negociate cu ocazia încheierii contractului colectiv de muncă, respectiv a contractului de muncă temporară, precum şi a contribuţiilor datorate de către angajator bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor pentru şomaj şi bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, la data scadenţei acestor obligaţiilor, în cazul în care fondurile proprii nu acoperă aceste obligaţii. Agentul de muncă temporară este obligat să menţină suma reprezentând garanţia financiară la nivelul prevăzut de lege, prin completarea acesteia în termen de 5 zile de la data micşorării acesteia (obligativitate nemenționată anterior).

În cazul în care în termen de 15 zile calendaristice de la data la care obligaţiile privind plata salariului şi cele privind contribuţiile şi impozitele au devenit scadente şi exigibile, iar agentul de muncă temporară nu deţine fondurile necesare sau garanţia nu este suficientă pentru acoperirea acestora, aceste obligaţii vor fi plătite de utilizator, în baza solicitării în scris salariatului temporar sau a inspectorului de muncă, susţinută prin orice mijloc de probă[10].

Potrivit art. 6 din HG nr.1256/2012 termenul de soluționare a cererii de autorizare este de 30 zile de la depunerea cererii la agenția județeană de prestații sociale. Spre deosebire de prevederile anterioare (art.7 al HG nr.938/2004[11]) acum analiza cererii și a dosarului este făcută de direcţia de specialitate din Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, finalizată prin eliberarea autorizației sau acordarea unui termen de 7 zile pentru îndeplinirea condițiilor de conformitate. Dacă după acest termen dosarul nu este completat în forma cerută de lege se va dispune respingerea motivată a cererii de autorizare.

În acest din urmă caz solicitantul poate înainta contestaţie, în termen de 30 de zile de la data comunicării respingerii cererii, la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, care are obligaţia să o soluţioneze în termen de 30 de zile de la înregistrare. Această procedură prealabilă este necesară în cazul contestării la instanța de contencios administrativ. Actul administrativ prin care se soluţionează sau se respinge contestaţia se comunică contestatarului şi poate fi atacat la instanţa judecătorească competentă în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în cel mult 30 de zile de la data primirii rezoluţiei motivate privind contestaţia sau, în cazul în care nu primeşte răspuns, de la data expirării perioadei de soluţionare a contestaţiei.

Autorizaţia de funcţionare este valabilă 2 ani, putând fi prelungită la sfârşitul perioadei de valabilitate cu încă 2 ani, dacă cererea de prelungire s-a depus cu minim 3 luni înainte de data expirării[12]. A fost aborgată prevederea anterioară (art.11 alin.(2) din HG nr.938/2004[13]) prin care autorizația se acorda pe perioadă nelimitată dacă s-a desfăşurat activitatea neîntrerupt o perioadă de 4 ani, fără ca în această perioadă să fii existat încălcări ale legii.

În perioada de valabilitate a autorizaţiei de funcţionare ca agent de muncă temporară, acesta are obligaţia de a anunța agenției județene de prestații și inspecție socială orice modificare privind denumirea, sediul, înfiinţarea de subunităţi fără personalitate juridică, în termen de 30 zile[14] (anterior 5 zile[15]) calendaristice de la data producerii acestora.

Înregistrarea agenţilor de muncă temporară autorizaţi în Registrul naţional de evidenţă a agenţilor de muncă temporară autorizaţi se face de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în termen de maxim 15 de zile calendaristice de la data autorizării. Registrul naţional de evidenţă a agenţilor de muncă temporară autorizaţi cuprinde agenţii de muncă temporară autorizaţi şi pe cei cărora li s-a retras sau care au depus autorizaţia, se publică trimestrial în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi se afişează pe pagina de Internet a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale[16].

Un aspect discutabil este aborgarea obligativității menţionării în mijloacele de promovare şi informare a activităţilor desfăşurate elementele necesare care să permită identificarea lor ca agent de muncă temporară, inclusiv seria, numărul şi data emiterii autorizaţiei de funcţionare, precum şi numărul de înregistrare în Registrul naţional de evidenţă a agenţilor de muncă temporară autorizaţi de la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, prevăzută de art.17 din HG nr.938/204.

Pe durata  valabilității autorizației agenţii de muncă temporară au obligaţia de a ţine evidenţa şi de a înregistra contractele de muncă temporară în Registrul general de evidenţă al salariaţilor, potrivit prevederilor art.34 din Codul muncii, republicat[17], fără a se mai face menționarea ca la rubrica “Durata contractului individual de muncă” să se înscrie durata contractului, urmată de menţiunea “CMT”[18], ceea ce poate genera necorelări în aplicare (în special în cazul agenților de muncă temporară care au în același timp salariați temporari cu contracte individuale de muncă pe perioadă nedeterminată sau mai lungă decât misiunea temporară care se află la dispoziția lor și salariați temporari aflați în misiune temporară).

Autorizaţia de funcţionare a agentului de muncă temporară se retrage de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, potrivit art.16-17 din HG nr.1256/2011 prin decizie motivată în scris, la propunerea agenţiilor teritoriale pentru prestaţii sociale, a solicitării inspectorilor de muncă sau a altor organe de control în 15 zile lucrătoare de la constatării următoarelor situaţii: agentul de muncă temporară se află în se află în procedura insolvenţei sau în cazul aplicării sancţiunilor prevăzute pentru următoarele contravenții: nerespectarea drepturilor salariaților temporari privind acordarea condiţiilor de bază de muncă şi de angajare referitoare la durata timpului de lucru, munca suplimentară, repausul zilnic şi săptămânal, munca de noapte, concediile şi sărbătorile legale şi salarizarea aplicabile salariaţilor temporari, pe durata misiunii de muncă temporară la un utilizator, cel puţin la nivelul la care s-ar aplica salariaţilor în cazul în care aceştia ar fi fost recrutaţi direct de către utilizatorul respectiv pentru a ocupa acelaşi loc de muncă; nerespectarea obligaţiei de a ţine evidenţa şi de a înregistra contractele de muncă temporară în Registrul general de evidenţă al salariaţilor; nerespectarea obligației de a anunța Agenției de Prestații și Inspecție Socială a Municipiului București orice modificare privind privind denumirea, sediul, înfiinţarea de subunităţi fără personalitate juridică precum și modificări privind denumirea, sediul sau înfiinţarea de subunităţi fără personalitate juridică, în termen de 30 zile calendaristice de la data producerii acestora; nerespectarea obligației de a depune autorizaţia de funcţionare, în termen de 15 zile calendaristice, la agenţia teritorială pentru prestaţii sociale; nerespectarea obligației de a desfăşura fără autorizaţie a activităţilor specifice agentului de muncă temporară, (non-sens dacă nu există autorizație nu poate fi  nici retrasă); punerea la dispoziţia utilizatorului, de către agentul de muncă temporară, a unui număr de până la 5 persoane fără contract de muncă temporară; nerespectarea de către utilizator a obligațiilor de: a) a informa salariaţii temporari cu privire la toate locurile de muncă vacante existente, în vederea asigurării egalităţii de şanse cu ceilalţi angajaţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată la utilizator, pentru obţinerea unui loc de muncă permanent, prin afişarea unui anunţ general într-un loc accesibil tuturor salariaţilor care îşi desfăşoară activitatea la utilizatorul respectiv; b) a asigura salariatului temporar accesul la cursurile de pregătire profesională pe care le organizează pentru salariaţii săi; c) a pune la dispoziţia reprezentanţilor salariaţilor informaţiile cu privire la utilizarea salariaţilor temporari, în cadrul informării generale privind ocuparea forţei de muncă; d) a asigura salariaţilor temporari aceleaşi drepturi cu cele ale salariaţilor angajaţi cu contract individual de muncă la utilizator, conferite de lege, de regulamentul intern sau de contractul colectiv de muncă aplicabil utilizatorului, precum şi de orice alte reglementări specifice aplicabile utilizatorului; e) a oferi şi să prezinte informaţii exacte şi reale privind utilizarea salariaţilor temporari atunci când sindicatele sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor, înfiinţaţi potrivit legii, solicită situaţia încadrării personalului propriu.

În cazul retragerii autorizației agentul de muncă temporară are dreptul de a contesta măsura la instanța de contencios administrativ, în termenul de prescripție general de 6 luni de la: a) data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluționare a cererii;  b) data expirării termenului legal de soluționare a cererii, fără a depăși acest termen[19].

Potrivit art.15 din HG nr.1256/2011 la încetarea activităţii, agentul de muncă temporară este obligat să depună autorizaţia de funcţionare, în termen de 15 zile calendaristice, la agenţia teritorială pentru prestaţii sociale, având obligația de a duce la va duce la îndeplinire obligaţiile stabilite la art. 18[20] şi 34[21] din Legea Arhivelor Naţionale nr.16/1996.

Spre deosebire de prevederile anterioare, în HG nr.1256/2011 nu mai sunt enumerate elementele minime pe care trebuie să le conțină contractul de punere la dispoziție, respectiv contractul de muncă temporară, pentru că acestea au fost preluate de art.91 alin.(2)-(3)[22] din Codul Muncii, republicat, respectiv art.94 alin.(2)[23] din același act normativ.

Prevederile art.101[24] din Codul Muncii, republicat sunt detaliate prin art.11 alin(3) din HG nr.1256/2011, conform căruia condiţiile de bază de muncă şi de angajare referitoare la durata timpului de lucru, munca suplimentară, repausul zilnic şi săptămânal, munca de noapte, concediile şi sărbătorile legale şi salarizarea aplicabile salariaţilor temporari sunt, pe durata misiunii de muncă temporară la un utilizator, cel puţin acelea care s-ar aplica salariaţilor în cazul în care aceştia ar fi fost recrutaţi direct de către utilizatorul respectiv pentru a ocupa acelaşi loc de muncă. Toate condiţiile de bază de muncă şi de angajare stabilite prin legislaţie, regulamentul intern, contractul colectiv de muncă aplicabil, precum şi prin orice alte reglementări specifice aplicabile utilizatorului sunt aplicabile în mod direct şi salariaţilor temporari pe durata misiunii de muncă temporară. Această detaliere era necesară, pentru a înlătura nenumăratele probleme apărute în aplicarea legii.

         Dacă contractul de muncă este încheiat pe o durată mai mare decât cea a misiunii temporarare, pentru fiecare nouă misiune de munca temporară, între părţi se încheie un nou contract de muncă temporară, în care vor fi precizate toate elementele care sunt modificate. În această situație, contractul de muncă temporară încetează la terminarea ultimei misiuni de muncă temporară pentru care a fost încheiat[25], fiind preluate dispozițiile art.95 din Codul Muncii, republicat.

În situaţia în care agentul de muncă temporară a încheiat cu salariatul temporar un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, în perioadele dintre misiuni salariatul are acces la facilităţile existente la nivelul agentului de muncă temporară în ceea ce priveşte formarea profesională şi prevederile legale privind creşterea şi îngrijirea copilului[26]. Aceste prevederi clarifică situația relativ incertă a salariatului temporar între misiuni, când salariul poate fi renegociat față de cel avut pe durata misiunii/-lor temporare.

În cazul în care misiunea de muncă temporară oferită de agentul de muncă temporară poate pune în pericol viaţa şi integritatea fizică şi/sau psihică a salariatului temporar, acesta este îndreptăţit să refuze în scris misiunea de muncă temporară, iar acest element nu poate constitui motiv de sancționare sau concediere.

Drepturile și obligațiile utilizatorului, menționate de art.98[27] din Codul muncii, republicat sunt completate de art.19 din HG nr.1256/2011, potrivit căruia utilizatorul salariaţilor temporari are următoarele obligaţii: a) să informeze salariaţii temporari cu privire la toate locurile de muncă vacante existente, în vederea asigurării egalităţii de şanse cu ceilalţi angajaţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată la utilizator, pentru obţinerea unui loc de muncă permanent, prin afişarea unui anunţ general într-un loc accesibil tuturor salariaţilor care îşi desfăşoară activitatea la utilizatorul respectiv; b) să asigure salariatului temporar accesul la cursurile de pregătire profesională pe care le organizează pentru salariaţii săi; c) să pună la dispoziţia reprezentanţilor salariaţilor informaţiile cu privire la utilizarea salariaţilor temporari, în cadrul informării generale privind ocuparea forţei de muncă; d) să asigure salariaţilor temporari aceleaşi drepturi cu cele ale salariaţilor angajaţi cu contract individual de muncă la utilizator, conferite de lege, de regulamentul intern sau de contractul colectiv de muncă aplicabil utilizatorului, precum şi de orice alte reglementări specifice aplicabile utilizatorului; e) să ofere şi să prezinte informaţii exacte şi reale privind utilizarea salariaţilor temporari atunci când sindicatele sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor, înfiinţaţi potrivit legii, solicită situaţia încadrării personalului propriu.

Este de menționată tendința din Legea nr.40/2011 a creșterii amenzilor pentru contravenții preluată și îm HG nr.1256/20011 în cazul, în special al desfăşurării fără autorizaţie a activităţilor specifice agentului de muncă temporară sau încălcării prevederilor legale privind specificul muncii temporare, menționate la motivele care pot genera retragerea autorizației de agent de muncă temporară, precum și introducerea a unei forme modificate a art.260 alin.(1) lit.e Codul muncii, republicat, a sancționării contravenționale a punerii la dispoziţia utilizatorului, de către agentul de muncă temporară, a unui număr de până la 5 persoane fără contract de muncă temporară.

Fără doar și poate modificările aduse de HG nr.1256/2011 reprezintă un pas înainte în flexibilizarea pieței forței a muncii temporare în România, aflată într-o stare incipientă, la 8 ani de la apariția conceptului de muncă temporară. Există însă și câteva necorelări în cadrul actului normativ pe care le-am menționat și care trebuie să fie înlăturate printr-o eventuală modificare și completare a acestei hotărâri de guvern.

[1] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu numărul 5 din data de 4 ianuarie 2012

[2] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 1 iulie 2004

[3] Publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 327/9 din 05.12.2008

[4] Art.88 alin.(3) din Codul Muncii, republicat.

[5] Art.189 din Codul Civil

[6] Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 5 din data de 4 ianuarie 2012

[7] Art.4 lit.g din HG nr.938/2004

[8] Art.3 lit.b din HG nr.938/2004

[9] Art.4 alin.(2) din HG nr.1256/2011

[10] Art.5 alin.(4)-(5) din HG nr.1256/2011

[11] Potrivit căruia pe baza documentaţiei prevăzute la art.4 alin.(2), direcţia pentru dialog, familie şi solidaritate socială va evalua îndeplinirea condiţiilor de autorizare şi va soluţiona cererea de autorizare în termen de 30 de zile de la data înregistrării acesteia. În situaţia în care se constată că documentele depuse la dosarul de autorizare nu sunt complete sau conform celor prevăzute la art.4 alin.(2), direcţia pentru dialog, familie şi solidaritate socială procedează la respingerea motivată a cererii de autorizare, în termen de 30 de zile de la data înregistrării acesteia.

[12] Art.9 din HG nr.1256/2011

[13] Potrivit căruia autorizaţia de funcţionare se acordă pe perioadă nelimitată agenţilor de muncă temporară care şi-au desfăşurat activitatea neîntrerupt o perioadă de 4 arii, în condiţiile prezentei hotărâri.

[14] Art.14 alin.(1) din HG nr.1256/2011

[15] Art.12 din HG nr.938/2004

[16] Art.13 din HG nr.1256/2011

[17] Art.12 din HG nr.1256/2011

[18] Art. 16 alin.(2) din HG nr.9386/2004

[19] Art.17 alin.(3) din HG nr.1256/2011

[20] art.18 din Legea nr.16/1996 (1)În cazul desfiinţării, în condiţiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare istorică, în sensul prevederilor art. 2 (acte oficiale şi particulare, diplomatice şi consulare, memorii, manuscrise, proclamaţii, chemări, afişe, planuri, schiţe, hărţi, pelicule cinematografice şi alte asemenea mărturii, matrice sigilare, precum şi înregistrări foto, video, audio şi informatice, cu valoare istorică, realizate în ţară sau de către creatori români în străinătate), cât şi cele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate şi extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetăţenilor, vor fi preluate de Arhivele Naţionale sau de direcţiile judeţene ale Arhivelor Naţionale.

(2)Documentele cu valoare practică prevăzute la alin.1 se preiau după înfiinţarea în cadrul Arhivelor Naţionale şi al direcţiilor judeţene ale Arhivelor Naţionale a unor structuri specializate, cu asigurarea, în condiţiile legii, a resurselor umane şi logistico-financiare necesare.

(3)Documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate şi extrase privind drepturile cetăţenilor referitoare la stagiile de cotizare în sistemul public de pensii, aflate la casele teritoriale de pensii, se preiau, în condiţiile alin. 2, pe bază de inventar şi proces-verbal de predare-preluare, întocmite potrivit modelelor prevăzute în anexele nr. 2 şi 3.

(4)Asigurarea structurilor specializate prevăzute la alin. 2 se realizează cu încadrarea în numărul de posturi şi credite bugetare aprobate Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin legile bugetare anuale.

[21] Art.34 din Legea nr.16/1996 creatorii şi/sau deţinătorii de documente sunt obligaţi să comunice în scris, în termen de 30 de zile, Arhivelor Naţionale sau, după caz, direcţiilor judeţene ale Arhivelor Naţionale documentele care le atestă înfiinţarea, reorganizarea sau desfiinţarea, în condiţiile legii, precum şi măsurile dispuse în vederea arhivării documentelor create sau deţinute de aceştia.

[22] Contractul de punere la dispoziţie trebuie să cuprindă: a) durata misiunii; b) caracteristicile specifice postului, în special calificarea necesară, locul executării misiunii şi programul de lucru; c) condiţiile concrete de muncă; d) echipamentele individuale de protecţie şi de muncă pe care salariatul temporar trebuie să le utilizeze; e) orice alte servicii şi facilităţi în favoarea salariatului temporar; f) valoarea comisionului de care beneficiază agentul de muncă temporară, precum şi remuneraţia la care are dreptul salariatul; g) condiţiile în care utilizatorul poate refuza un salariat temporar pus la dispoziţie de un agent de muncă temporară. Orice clauză prin care se interzice angajarea de către utilizator a salariatului temporar după îndeplinirea misiunii este nulă.

[23] În contractul de muncă temporară se precizează, în afara elementelor prevăzute la art. 17 şi art. 18 alin. (1) din Codul Muncii, republicat, condiţiile în care urmează să se desfăşoare misiunea, durata misiunii, identitatea şi sediul utilizatorului, precum şi cuantumul şi modalităţile remuneraţiei salariatului temporar.

[24] Cu excepţia dispoziţiilor speciale contrare, prevăzute în prezentul capitol, dispoziţiile legale, prevederile regulamentelor interne, precum şi cele ale contractelor colective de muncă aplicabile salariaţilor angajaţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată la utilizator se aplică în egală măsură şi salariaţilor temporari pe durata misiunii la acesta.

[25] Art.10 din HG nr.1256/2011

[26] Art.20 din HG nr.1256/2011

[27] Pe parcursul misiunii utilizatorul răspunde pentru asigurarea condiţiilor de muncă pentru salariatul temporar, în conformitate cu legislaţia în vigoare. (2) Utilizatorul va notifica de îndată agentului de muncă temporară orice accident de muncă sau îmbolnăvire profesională de care a luat cunoştinţă şi a cărei victimă a fost un salariat temporar pus la dispoziţie de agentul de muncă temporară.

 

 

 

 

Filed under: Analize juridice | Tagged: , , , , | 1 Comment »

România la Jocurile Paralimpice Londra 2012

Posted on August 3, 2012 by denisapatrascu

Să auzim imnul României intonat la o competitie internațională este un sentiment de mândrie pentru orice român. Iar dacă acest imn se cânta în cadrul unei Olimpiade, așa cum s-a întâmplat acum la Londra, deocamdată doar o dată, dar speram să-l mai auzim până la sfârșitul competițiilor de cât mai multe ori, sentimentul de mândrie națională crește chiar și în cei mai dezamagiți dintre români.

Jocurile Paralimpice nu s-au bucurat în România de mediatizarea din alte țări din motive care țin de fiecare dintre noi. De la mentalitate la reglementari inegale. Sper ca această zi sa fie prima într-un lung parcurs în care fiecare dintre sportivii paralimpici să se bucure de prețuirea noastră dar și de suportul autoritățlor pentru a se antrena în condiții care să le permită performanța.

Urmează o nouă provocare pentru sportivii noştri: Jocurile Paralimpice, care se vor întoarce în locul unde s-au lansat în anul 1948, la Londra. Cu siguranţă vom avea parte de un spectacol deosebit în care fiecare sportiv va demonstra tot ce are mai bun pentru a-şi îmbunătăţi performanţele şi a obţine o medalie olimpică, visul oricărui sportiv.

Este o mare satisfacţie faptul că, anul acesta, la Londra, România va participa cu cea mai numeroasă echipă paralimpică pe care a avut-o vreodată la o ediţie a Jocurilor Paralimpice și cu șanse reale la medalii:

  • Atletism: Florin Cojoc (Iasi) – Campion European in 2012 la saritura de lungime;
  • Ciclism: Eduard  Novak (Miercuri Ciuc) – Campion Mondial in 2012 la veladrome (2 probe) si Campion Mondial la sosea  in 2011 şi Imre Torok (Miercuri Ciuc);
  • Inot: Samuel si Naomi Ciorap (Cluj-Napoca);
  • Tenis de masa: Dacian Makszin (Cluj-Napoca).

Carol Novak şi Naomi Ciorap sunt de asemenea “cei mai buni sportivi paralimpici ai anului 2011”.

Îi felicit pentru rezultatele obținute și sper ca protocolul semnat astăzi între Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Comitetul Paralimpic Român a pus bazele unei colaborări care să contribuie la schimbarea mentalităților dar și care să faciliteze popularizarea sportului paralimpic ca provocare, motivaţie şi mod de integrare socială.

Pentru ca aceste lucruri să se întâmple, însă, e nevoie de o schimbare a percepției fiecăruia dintre noi despre persoanele cu dizabilități. Motto-ul campaniei de popularizare a Jocurilor Paralimpice Londra 2012 promovată de Ministerul Muncii și Ambasada Marii Britanii în România este “Susține echipa României. Participă și tu!”, iar cel al Jocurilor Olimpice și Paralimpice London 2012 este “Inspire a generation“ … Fiți alături de ei și țineți-le pumnii de acasă sau chiar de pe stadionele olimpice, bucurați-vă pentru reușitele lor, pentru că o medalie obținută la o olimpíadă se cuantifică în ore de muncă și renunțări, iar dacă aceste lucuri sunt făcute de persoane pentru care gesturi și situații comune pentru mulți, pot reprezenta hopuri reale, este cu atât mai meritoriu!

Vă reamintesc că Ministerul Muncii a pus la dispoziție un site specializat special pentru această Olimpiada unde veti gasi informații despre fiecare dintre membrii lotului național, știri despre competițiile în care vor participa dar și unde fiecare dintre dvs. puteți lăsa mesaje de încurajare. Îmi doresc sa-l blocați din primele zile de competiție cu numarul mare de mesaje prin care să le arătați prețuirea și susținerea iar ei să se întoarcă cu cât mai multe medalii!

Filed under: Societate | Tagged: , , , , , , | Leave a comment »

Criza financiară, deficitele bugetare și mobilitatea forței de muncă

Posted on July 24, 2012 by denisapatrascu

Criza reprezintă o manifestare de moment, violentă, a unor realități dificile. Apărută oficial în iulie 2007, criza financiară actuală  nu mai este o criză. 5 ani reprezintă deja o perioadă de depresiune economică al cărui final nu este cunoscut.

Denumită adesea criza W, datorita momentelor de platou urmate de alte caderi ale pietelor financiare, situatia actuala nu o regasim in niciun manual de economie. Sunt 5 ani de criza a monedei euro, 5 ani de deficite bugetare care au dus la retrogradarea a ratingurilor celor mai importante economii ale lumii. Cu 5 ani in urma ideea ca SUA nu are triplu A era de neconceput. Acum un an John Ogg scria un articol interesant „The Last Countries with Triple-A Ratings” iar la o recitire a articolului vedem ca o parte din aceste tari in perioada care a trecut de la scrierea articolului si pana in prezent deja l-au pierdut.

Solutia nu a fost gasita. Au fost 5 ani de nenumarate summit-uri G8, G20, consilii europene, ECOFIN-uri avand aceeasi tema: criza euro/criza financiara. Pentru ziua de astazi, dna Merkel solicita un nou plan financiar pentru zona euro, dl. Monti face noi taieri de bonusuri si schimbari ale legislatiei pensiilor, dl.Hollande suprataxeaza marile averi si tranzactii financiare iar in Spania si Grecia sunt greve nationale. In concluzie nu avem o abordare unitara in zona euro si nu se intrevede acea luminita de la capatul tunelului.

Europa e confruntata cu decizii dificile, pentru salvarea economiilor si finantelor statelor membre. Cu toate ca Europa nu se reduce la zona euro, 328 mil locuitori traiesc in tarile din zona euro din totalul de 500 mil. si reprezinta ca pondere a cheltuielilor un procent majoritar din consumul european. Poate tocmai acest consum a determinat o disfunctionalitate a pietei financiare, bazata pe o acumulare fara sustenabilitate financiara. A vedea si a vrea sunt elemente care tin de psihologia consumatorului. A putea tine insa de capacitatea sistemului financiar de a ramane sustenabil. Cand acesta din urma decide ca venitul imediat e mai important decat capacitatea pe termen lung de a recupera imprumutul atunci piata se distorsioneaza, aparand un surplus de bani fictivi fara acoperire in cash.

Economiile EU15 sunt obisnuite cu un nivel al consumului care daca scade creeaza spirale de criza economica, care influneteaza toate pietele, inclusiv cea de sanatate, asigurari si pietele de valori si financiare. Cresterea unor costuri sociale in bugetele nationale pe un astfel de fond sunt firesti, dar daca acestea depasesc un anumit prag devin la randu-le creatoare de alte spirale de criza atat pentru beneficiari (prin crearea dependentelor de stat) dar si pentru restul populatiei si investitorilor carora taxele majorate aplicate ii fac necompetitivi pe piete.

In acest complex de factori apar deficitele structurale majore ale economiei. Solutionarea acestuia se face prin infuzie de lichiditati care pot veni din surse proprii (vanzarea activelor statului), stabilirea unui regim de austeritate (reducerea costurilor statului – afaceri neperformante, reducere de salarii si eventual de personal) sau prin venituri externe sistemului, din imprumuturi interbancare sau de la institutiile internationale de credit. Nici o infuzie de capital nu va da roade daca nu se fac investitii in sustenabilitatea economiei. A o face productiva inseamna mai multe lucruri: sa vezi unde sunt sincopele sistemului (fonduri structurale blocate, TVA platit anterior incasarii, evaziune fiscala cu cele 3 vulnerabilitati sistemice: frauda, eroare, coruptie), sa anticipezi nevoile viitoare ale pietelor si sa te adaptezi acestor nevoi atat prin investitii in tehnologie cat si in formarea profesioanala. Fara doar si poate fiecare din acestea presupun abordari specializate si a caror finalitate nu se intrevede pe termen foarte scurt.

Caderea pietelor finaciare in zona euro nu inseamna doar falimente si somaj, ci si caderea sistemelor de asigurari (de viata, batranete, sanatate) private bazate pe investitii si piata imobiliara. O piramida demografica intoarsa, fara perspective optimiste pe termen mediu determina o presiune suplimentara pe bugetele speciale. Acestea isi arata acum, mai mult ca oricand limitele. Pe de o parte sunt reduse veniturile ca urmare a intrarii in faliment a multor investitori, care la randu-le produc somaj (deci cost si nu venit) pe de alta parte avem un somaj structural mare in randul tinerilor (in Spania a ajuns la 50%) ale caror modele generale de viata nu se suprapun cu realitatile pietelor. Asteptarile nerealiste, inexistenta unei experiente practice si inadaptabilitatea curiculei scoalare la nevoile pietei sunt elemente cu care se confrunta in mai mare sau mai mica masura intreaga Europa.

Este firesc ca investitorii sa se uite spre est. La inceput au fost statele din fostul bloc comunist, care odata intrate in UE devin din ce in ce mai putin atractive datorita costurilor mari. De ce exista aceste costuri? Tocmai ca urmare a standardelor de viata stabilite de reglementarile europene. O paine preparata fara atingere presupune un cost mai mare decat o paine facuta de la zero de o persoana, faina neaditivata si ambalata presupune alte costuri decat cea produsa in conditii empirice in India. Dar India si China reprezinta concurenta pentru lucratorii din Europa, asa cum mirajul unui alt stil de viata, cu ore libere si drept de vot real il reprezinta pentru cetatenii din Pakistan si China- mirajul stilului de viata din Europa.

Vedem cum investitiile migreaza spre est iar populatiile spre vest. Acest aflux migratoriu incepe sa ne sperie cu cat vedem ca in scolile europene sunt mai multi copii de alte rase decat cea alba, preponderenta cu 20 de ani in urma. Ne intrebam daca din punct de vedere cultural se adapteaza, daca rezoneaza cu principiile noastre. Apoi apar alte intrebari: avem somaj, ce facem cu un aflux migratoriu care face „turism de prestatii” (nu-mi apartine sintagma, dar devine tot mai folosita).

Sunt analisti care spun ca migratia este singura salvare a sistemelor de pensii bazate pe sistemul pay-as-you-go. Atunci e de bine.

Romanii, la randul lor sunt astazi in fata unui curs valutar care ii sperie. Pietele financiare care au reactionat la criza politica se vor linisti, probabil dupa referendum. Raman insa probleme de rezolvat dupa ziua de duminica. Unele masuri sunt deja anuntate precum TVA redus la alimentele de baza, TVA achitat la momentul incasarii, axa speciala de finantare pentru irigatii. Din pacate asta insa nu va avea impact direct asupra celor care au picat bac-ul sau a celor 300.000 de firme care au dat faliment dupa introducerea impozitului forfetar. Nu va avea impact direct nici asupra numarului de asistente de la reanimare, cele ramase in sistem si care si ele sunt cu gandul la a pleca in UK sau Franta. Nu va avea impact nici asupra atractivitatii sistemului de invatamant, unde in continuare vor fi angajati suplinitori dintre persoanele care au picat definitivatul.

Ca toate acestea sa se faca e nevoie de reforme, de bani investiti pe termen lung si de o acceptare ca am ajuns la un prag de la care, ca sa mergem mai departe e nevoie de un acord al tuturor. Criza constanta politica, finalizata acum cu un indemn la boicot electoral a presedintelui unei tari, stat membru UE nu are cum sa nu ne afecteze pe fiecare din noi, direct sau indirect.

Trebuie sa privim in jur si sa intelegem ca Europa pe care o imaginam ca salvatoare are ea insasi propriile probleme. Are somaj, are relocari de investitii, are populatii din statele fostelor colonii care poate sunt la prima, a doua sau chiar a treia generatie de emigranti, inca neintegrati in societatea statului de resedinta. Entuziasmul anilor 90 fata de statele estice a disparut odata cu aparitia instalatorului polonez care l-a lasat fara activitate pe instalatorul britanic mult mai scump, acum 8-9 ani. Astazi presiunea populara pentru pastrarea restrictiilor pe piata muncii e mai mare decat considerentele de natura economica ale investitorilor sau trezoreriei nationale. De altfel nici analizele “la rece” nu ajuta prea mult in schimbarea perceptiilor, analize care arata ca nivelul maximal in tarile cele mai tentante pentru migratie si mobilitate au o populatie formata din imigranti de sub 1% din total populatie la nivelul anului 2010. Din pacate aceasta este realitatea de azi.

Din fericiere, majoritatea romanilor care lucreaza in Europa sunt oameni bine integrati in societate, care nu au creeat probleme de natura sociala. Cu mici exceptii nu putem vorbi de retele de crima organizata. Acesta a fost unul din marile atuu-ri ale discutiilor cu diversi oameni politici, investitori dincolo de ponderea insemnata in PIB-ul statului de rezidenta a muncii lor.

Reusita deschiderii unor noi piete (Germania, partial; Norvegia) nu schimba in mare masura faptul ca a reinceput sa se vorbeasca despre migratie cand e vorba de cetatenii din Bulgaria si Romania si nu despre mobilitate. Asta e o tema la care avem datoria sa meditam si sa reamintim ca indiferent de criza, guvernantii nu au voie sa incalce principiile tratatelor constitutive ale UE si trebuie sa gaseasca solutii ca fiecare din cei 500 mil locuitori sa se poata bucura de aceleasi drepturi.

Filed under: Politica, Societate | Tagged: , , , , , , , , , , | Leave a comment »

Cartea Munca prin agent de munca temporara, editia II-a

Posted on July 11, 2012 by denisapatrascu

Perioadele de recul economic obligă angajatorii la găsirea celor mai ieftine soluții de susținere a afacerii cu efect economice maxime. Eficiența economică se bazează pe această formulă.

Pe o piață unică interconectată financiar și bancar un declin într-o ramură a economiei produce reverberații în întreg sistemul. Observăm cu ușurință cum o scădere a vânzărilor în industria auto are efect în industria de mase plastice care produce subcomponente pentru mașini. Astfel cum o scădere a investițiilor și construcțiilor duce la o stagnare pentru producătorii de profile metalice.

Soluțiile flexibile ale relațiilor de muncă încep timid să intre și în atenția angajatorilor români. Diferențele de context istoric și economic față de alte economii bazate de relații flexibile de muncă (Marea Britanie, SUA, Olanda) determină încă o reticență față de contractele de muncă atipice.

Nu doar angajatorii și angajații sunt reticenți ci întreaga societate. Fără a fi acuzatoare pot observa că printre cele mai afectate de deficitele economice sunt băncile comerciale bazate pe creditele de consum/ipotecar sau societățile de asigurări dar care rămân neprietenoase încă față de alte tipuri de contracte de muncă decât cele pe durată nedeterminată, care nu oferă nici ele garanția păstrării locului de muncă pe o durată de 25 de ani (durata medie a unui credit ipotecar).

Orice reviriment de moment îi va face pe angajatorii care au fost nevoiți o dată să reducă personalul să se gândească de două ori ce vor face pe viitor. Angajarea pe termen scurt (contractele pe perioadă determinată) este o soluție pe care o parte o vor utiliza-o. O altă parte însă va căuta alte soluții. Una din ele este angajarea prin intermediul agentului de muncă temporară.

În 2004 când am început doctoratul și mi-am ales ca temă de cercetare instituția juridică a agentului de muncă temporară acest domeniu era la începuturi atât în România cât și la nivelul reglementărilor UE. A fost o provocare care m-a obligat să cercetez cum funcționează în Franța, Marea Britanie, Belgia și alte state membre această relație triunghiulară în care angajatorul de facto este un terț, beneficiarul, iar angajatorul de jure este agentul de muncă temporară. La acel moment instituția agentului de muncă temporară exista doar la nivel de enunț în câteva articole din Codul Muncii, care făceau trimitere la o legislație subsecventă inexistentă.

Cu puțin înaintea susținerii tezei de doctorat (2007) a apărut și legislația subsecventă motiv pentru care, probabil, am fost printre primii care am analizat această instituție juridică din legislația română bazată pe 2 tipuri de contracte (unul de muncă și altul de natură comercială) dar și o relație cvasi-contractuală (născută între salariatul temporar și beneficiarul în folosul căruia muncește).

Ulterior am urmat sfaturile profesorilor universitari specialiști în dreptul muncii prezenți la susținerea tezei de doctorat de a folosi cercetarea ca baza unei  lucrări publicate. Astfel, în anul 2009, la puțin timp (5 luni) după apariția directivei UE care reglementează acest domeniu (Directiva 2008/104 CE privind munca prin agent de muncă temporară) a apărut ediția I a cărții de astăzi care propunea soluţii de armonizare a Codului muncii cu directiva.

Astăzi  vă propun cea de a 2-a ediție a cărții, prezentând atât modificările apărute în instituția agentului de muncă temporară  (HG 1256/2011) dar și cele ce țin de dreptul comercial, complet modificat de noul cod civil dar și de codul muncii, care între timp a suferit 2 modificări și o republicare. Față de prima ediție sunt analizate situația detașării transnaționale sau cea a agentului de muncă temporară grup de interes economic și sunt oferite formulare de contracte.

Fără a-l prezenta ca un panaceu economic, agentul de muncă temporară poate fi soluția pentru angajarea internă dar și detașarea internațională (iar plus valoarea atât socială cât și economică se resimte, 11 mil. de europeni lucrând astăzi folosind detașarea transnațională într-un alt stat membru, motiv de promovare a celui de al doilea pachet legislativ la nivel european de către dl. Monti, în vederea acoperii mai bune a aspectelor de protecție a salariatului detașat transnațional).

Cartea pe care ve-o propun reprezintă un ghid pentru angajatori și un reper pentru consultanții din domeniul resurselor umane, având în vedere unicitatea abordării acestui subiect pe piața internă. În cadrul lucrării sunt analizate:

– agentul de muncă temporară ca agent economic de la înființare, autorizare și până la dizolvare (societate comercială sau grup de interes economic);

– raporturile juridice dintre cei trei actori: agentul de muncă temporară – salariatul temporar; agentul de muncă temporară- beneficiar; salariatul temporar – beneficiar, de la elementele obligatorii ale unui contract legal încheiat, la drepturile și obligațiile părților până la modalitatea de încetare a raporturilor dintre părți și efectele juridice ale acestora.

– detașarea transnațională a salariaților prin intermediul agentului de muncă temporară;

– istoricul instituției juridice a agentului de muncă temporară în reglementările internaționale (ale Biroului Internațional al Muncii și aquis-ul comunitar în domeniu);

– reglementarea instituției agentului de muncă temporară în Belgia, Franța, Germania, Italia, Marea Britanie și Ungaria.

Cartea are o dublă prezentare, atât în format scris cât și electronic, CD-ul conținând atât cadrul legal al muncii temporare cât și propuneri de contracte utilizate în acest domeniu, elemente utile în activitatea curentă a angajatorilor.

Cred că piața a demonstrat viabilitatea acestui tip de afacere, dacă în 2009 (data publicării primei ediții) erau 48 de agenți de muncă temporară și în jur de 5.600 de contracte de muncă temporară în derulare astăzi sunt 212 agenți și aproximativ 19.000 de astfel de contracte de muncă, pe un fond de deficit economic accentuat față de anul de referință.

Filed under: Analize juridice, Denisa Oana Pătrașcu, Evenimente | Tagged: , , , , | 2 Comments »

Rezumat după prima lună

Posted on June 9, 2012 by denisapatrascu

La reluarea mandatului de secretar de stat, acum o lună, am vorbit de subdimensionarea departamentului de asistență socială. Este o problemă a întregii administrații, chiar dacă la nivel macro, din analize per capita nu avem puțini funcționari, cred, ca distribuirea lor este reala problemă. Totuși, cu acești oameni – deloc mulți, care au trecut prin 5 reorganizări și schimbarea a 6 miniștrii într-un an, se fac politici publice în domeniul social.

Reprezentanții unui for economic internațional au vorbit frumos ieri despre eforturile vizibile în rezultatele limitate de dead-line-uri din ultimele 3 săptămâni dar mai ales de calitatea echipei actuale. Iar când spun echipă, ea are un colaj de fețe, unele obosite iar altele dezamăgite, dar pe care în această lună le-am văzut zâmbind la unison cu câteva ocazii.

Unul din ele a fost organizarea zilei de 1 Iunie în cadrul ministerului. 33 de copii ai personalului din minister, 21 de copii din centrele de plasament Sf. Ana și Cireșarii de la DGASPC Sector 5 și 48 de copii de la Școala 141- sector 5 (clasele I și a VIII) au fost miniștrii muncii pentru o zi. Au propus legi pentru organizarea timpului liber al copiiilor, pentru organizarea Zilei Bunicilor, pentru alimentație sănătoasă și educație atractivă.

Zilele acestea am avut discuții privind capacitatea noastră de a ne implica și altfel în viața comunității. Și de această dată am văzut acea sclipire în ochi care îmi dă speranță că administrația nu e total plafonantă. Asistența socială nu înseamnă doar hârtii, legi sau răspuns la petiții, dar la nivelul ministerului adesea cam aici s-a oprit. Întâlnirea cu oamenii pentru care faci politicile publice e uneori mai relevantă decât multe studii seci cu diagrame pe care le uiți după nici o săptămână. A fi în slujba cetățeanului trebuie să fie egal cu a fi în sprijinul oamenilor.

În această lună am avut 187 de întâlniri, uneori și 18 pe zi. Ședințe operative, dezbateri, analize privind legile aflate în curs de elaborare, rezolvări punctuale de aspecte administrative, unele lăsate în așteptare de 4-5 luni dar și audiențe. Deocamdată rezultate nu pot oferi, decât mici victorii de etapă.

Vorbeam de întâlnirile cu oamenii care provin din grupurile țintă ale asistenței sociale: persoane cu dizabilități, copii aflați în dificultate, tineri ieșiți din sistemul de protecție a copilului după împlinirea vârstei de 18 ani, mame singure, victime ale violenței în familie, romi. Aceste categorii se regăsesc în chintila persoanelor cele mai sărace din România.

Nu știu de ce, dar în mentalul colectiv dizabilitatea e încă ceva tabu. Parcă nu trebuie să știi că există oameni pentru care a te încheia la șireturi poate fi o problemă pe care nu o pot rezolva singuri. V-ați gândit că există o legătură între inexistența rampelor pentru fotolii rulante în școli (și acum nu vorbesc doar de intrarea în școală, dar și accesul la etajul al 2-lea unde se află clasa/ laboratorul în care ar trebui să învețe un copil în fotoliu rulant) și gradul scăzut de educație pe care multe din persoanele cu handicap din România îl au? Și de aici un lung șir de alte inadevări și sincope în integrarea pe piața muncii. Apoi există dificultăți culturale la nivelul angajării. O persoană cu dizabilități absolvent de 2 facultăți, s-a înscris la a 3-a pentru că nimeni nu i-a dat o șansă să se angajeze. Interviurile la care a participat s-au finalizat cu umilințe, doar pentru că e altfel. Odată angajat e nevoie să ajungă zilnic la birou. Asta presupune accesibilitate pe traseu dar și la locul de muncă, iar orașele din România sunt total unfriendly cu persoanele cu dizabilități. Sper să putem demara schimbarea și la acest capitol.

A spune că sunt mulți șomeri fără dizabilități care au nevoie de locul ală de muncă este nu doar politically incorrect dar înseamnă că nu vedem întreaga imagine: sunt peste 700.000 de persoane cu handicap și 2.703.000 persoane au probleme de sănătate și limitări funcționale în România iar la nivel mondial sunt peste 1 miliard. Un accident (de mașină/ motocicletă/ antrenament sau o cădere dintr-un cireș) te poate aduce într-un scaun cu rotile și atunci perspectiva asupra acestor lucruri va fi alta. Iar obligația de plată a contribuției la Fondul pentru Persoane cu Handicap în cazul neangajării unui număr de minim 4% de persoane cu handicap din total salariați nu arată o creștere a ratei de angajare a acestora. De altfel rata ocupării persoanelor cu handicap în România este una din cele mai mici din UE. Cultura pentru angajare nu se poate face doar coercitiv în lipsa unor campanii de conștientizare și informare la nivelul întregii populații nu doar a angajatorilor.

Anul acesta Londra va găzdui la sfârșitul lui august Jocurile Paralimpice (Olimpiada Persoanelor cu Dizabilități). Lotul olimpic al României pentru Paralympics este format din 9 persoane (cea mai numeroasă echipă de până acum) care s-au calificat la atletism, paraciclism, haltere, natație și tenis de masă. Poate nu știați dar printre ei se află și triplul campion mondial la paraciclism și vicecampionul olimpic de la Beijing, Eduard Novak.

Popularizarea Jocurilor Paralimpice și mândria de a ne auzi imnul intonat și la aceste jocuri olimpice este poate cea mai bună campanie de conștientizare că persoanele cu dizabilități reprezintă o resursă umană nevalorificată la întregul potențial în prezent în România. Dar asta trebuie să se schimbe.

Vorbim de incluziunea romilor și de soluții de creștere a ratei de educație și angajare formală. Fără servicii complementare pentru familie o femeie romă, devenită mamă încă din adolescență nu va putea să-și continue școala iar ea și copiii ei vor rămâne – într-un elipsoidă a neputinței – dependenți de familia lărgită, adesea victime ale violențelor domestice dar mai ales dependenți de prestațiile sociale oferite de stat.

Creșe, grădinițe, centre de zi pentru copii și vârstnici dependenți sunt indispensabile pentru ca populația de vârstă activă să poată chiar fi activă pe piața muncii. Într-un cuvânt servicii sociale. Asta trebuie să facem, deși serviciile sociale sunt mai dificil de realizat, iar comunitatea locală trebuie să se implice și ea, acordând și de la bugetul local o parte de finanțare și locații pentru a le înființa.

Filed under: Denisa Oana Pătrașcu, Politica | Tagged: , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »

Prioritatile sistemului de asistenta sociala

Posted on May 21, 2012 by denisapatrascu

Reforma în domeniul asistenței sociale reprezintă atât parte a programului de reacție la criza financiară a guvernului cât și rezultatul unor schimbări structurale survenite în ultimii 6-8 ani de construcție administrativă bazată pe descentralizare.

Rezultatele reformei în domeniul asistenței sociale vizează 4 paliere:

1. focalizarea efortului bugetar către cele mai vulnerabile categorii de populație;

2. reducerea gradului de dependență a persoanelor care pot munci și protejarea veniturilor acestora;

3. dezvoltarea de oportunități egale pentru persoanele cu dizabilități;

4. acordarea prestațiilor și serviciilor sociale celor îndreptățiți și reducerea posibilităților de fraudare a sistemului de asistență socială.

 Structura bugetară în domeniul asistenței sociale este bazată pe resurse diferite care trebuie să genereze dimensionarea adecvată: bugetul de stat prin alocări directe pe capitole distincte, bugetul de stat din sume defalcate din TVA, bugetul asigurărilor sociale, bugetul asigurărilor sociale de sănătate și bugetul local.

Caracteristica ultimilor 3 ani a fost o subdimensionare a capitolului asistență socială atât la nivel bugetar cât mai ales la nivelul resurselor umane. Suntem astăzi puși în fața unei realități dificil de gestionat: peste 10.000 de posturi vacante (dar blocate) la nivel național iar salariile sunt foarte mici pentru personalul care a ramas si care trebuie să îngrijească copiii și vârstnicii noștri.  Bugetul Ministerului Muncii – la asistenţă socială – a scăzut cu 1,2% faţă de 2011 (de la 8,5 miliarde lei la 8,4 miliarde lei) şi cu 8% faţă de 2010 când ministerul gestiona 9,1 miliarde lei.

Raportarea la aceste cifre trebuie să pornească și de la alte imagini: aproape 8,5 mil de români au fost expusi riscului de sărăcie în 2010, iar rata expunerii la sărăcie era de 41,4%  (2010) față de 23% media europeană; 71% din cei mai sărăci români locuiesc în mediul rural, iar din una din 10 persoane cu vârste între 18-59 ani trăiește în gospodării în care niciuna din persoane nu este ocupată pe piața muncii; 3 din 10 gospodării în România nu au apa curentă; cea mai ridicată rată a sărăciei – 49% este reprezentată de familiile cu 3 sau mai mulți copii. La nivelul regiunilor de dezvoltare, România este menționată cu 6 din cele mai sărace 20 de regiuni[1] din UE.

Având în vedere toate acestea, nu este greu să înțelegem gradul de dependență și cercul vicios pe care prestațiile sociale îl crează. O piață a muncii cu o productivitate de 46% (penultimul loc în UE) cu un șomaj în stagnare statistică (7,3-7,5%) dar care nu oglindește realitatea acelora scoși din statistici ca urmare a încetării calității de șomer, fac ca grupurile defavorizate să se integreze și mai greu pe piața muncii, ca alternativă reală la serviciile și prestațiile sociale.

De aceea unul din proiectele importante pe care Programul de Guvernare al guvernului Ponta și le-a propus pentru domeniul asistenței sociale este legea economiei sociale. Termenul de prezentare în guvern este octombrie 2012, este unul realist având în vedere că proiectul de lege este deja în lucru.

Legea privind economia socială creează cadrul juridic pentru întreprinderile sociale reprezentând un model alternativ de afaceri, bazat pe principiile echităţii, responsabilităţii sociale şi transparenţei, prin care se încurajează participarea tuturor actorilor relevanţi (grupuri vulnerabile, persoane apte de muncă şi care beneficiază de prestaţii de asistenţă socială, persoane aflate in şomaj, autorităţi locale, organizaţii neguvernamentale etc.) în procesul de luare a deciziilor. Acest model economic implică o coordonare a activităţilor de producţie cu cererea pieței, prin promovarea unei abordări bazate pe cooperare şi nu pe competiţie, pe promovarea drepturilor angajaţilor şi utilizatorilor, pe utilizarea programelor de politici publice în vederea promovării şi integrării grupurilor dezavantajate.

Nu este un proiect inventat acum, ci se bazează pe o rezoluție a Parlamentului European privind economia socială aprobată în 2009 (Rezoluția 2008/2250) și reprezintă unul din domeniile majore de intervenție în cadrul POSDRU încă din 2008, dar lipsa cadrului legal a împiedicat utilizarea acestei resurse.

Cred că acest proiect va reprezenta în timp un instrument pentru incluziunea socială a grupurilor defavorizate dar și pentru responsabilizarea tuturor actorilor sociali. Inclusiv la nivel individual cred că prezență mărcii de întreprindere socială pe un produs va reprezenta un argument de a-l cumpăra pe acesta când se află pe raft în competiție cu produse asemănătoare.

Un alt proiect aflat în programul de guvernare care va avea impact asupra calității vieții persoanelor celor mai vulnerabile îl reprezintă tichetul social. Acest instrument de plată este prevăzut de Legea Asistenței Sociale încă de anul trecut și își propune limitarea posibilității de a cumpara anumite produse sau servicii, fiind interzis achiziționarea spre exemplu a alcoolului cu acestea.

Acest lucru pornește de la interesul societății în ansamblul său ca beneficiile să fie utilizate de către persoanele vulnerabile conform scopului pentru care au fost acordate, precum și responsabilizarea din punct de vedere social a beneficiarului. Acordarea tichetelor sociale este un atribut al autorității administrației publice care asigură beneficiul de asistență socială (gestionarea făcându-se de către ANPIS pentru beneficiile de asistență socială asigurate prin bugetul MMFPS, respectiv către autoritățile administrației publice locale pentru cele asigurate din bugetele locale).

În acest moment analizăm toate aspectele tehnice astfel încât utilizarea tichetelor sociale să fie una eficientă pentru toate părțile implicate prin crearea cadrului legal și instituțional de plată a prestațiilor sociale și prin intermediul tichetelor sociale ținând cont de specificul din mediul urban și din cel rural al posibilităților practice de implementare.

Creșterea ratei de sărăcie și rata mare de dependență a populației de beneficiile de asistență socială duc la concluzia ineficienței sistemului de acordare a acestora în procent prea mare sub formă de prestații sociale în defavoarea serviciilor sociale.

Din acest motiv un alt proiect important al acestui mandat este crearea cadrului legal unitar privind serviciile sociale care să pornească de la principiul prevenției, la cel al reacției rapide la nevoile familiei, pornind de la serviciile de îngrijire a sugarului, la cele pentru persoanele cu dizabilități și servicii socio-medicale pentru vârstnici. Acest proiect reprezintă o provocare în aplicare, fiind cu siguranță mai simplu să acorzi bani decât servicii specializate, dar aceasta este una din cele mai eficiente soluții în domeniul asistenței sociale (modelele scandinave sunt un exemplu relevant).

Auditul realizat în cadrul programului de reformă a asistenței sociale arată o creștere a vulnerabilității acestui sistem la fraudă, eroare și corupție de la 1,4% (2005) la 2,86% (2011). Scăderea nivelului de trai ne arată că beneficiile acordate gratuit sunt primele accesate pentru rezolvarea imediată a situației financiare, iar creșterea de 50% a posibilității de fraudare (în sens larg) a sistemului ne arată odată în plus vulnerabiliatea sistemului de asistență socială bazat în procent mare pe prestații financiare lichide.

Una din prioritățile domeniului de asistență socială este creșterea capacității de control a Agenției Naționale de Prestații și Inspecție Socială (ANPIS) prin creșterea gradului de informare a inspectorilor sociali (am început să lucrăm acum la un suport de curs de formare profesională internă) dar și la creșterea capacității controlului din birou prin accesarea de informații încrucișate.

Pentru acest din urmă scop un instrument va fi interconectivitatea sistemului informatic al ANPIS la cele al altor instituții gestionare de prestații (CNPP, ANOFM, MAI).

Dorim să implementăm un sistem TELverde care să ajute inspectorii sociali la depistarea situațiilor de nerespectare spre exemplu a standardelor de calitate și cost de către furnizorii de servicii sociale. Acest instrument trebuie corelat cu o creștere a gradului de informare a populației cu privire la drepturile și obligațiile ce rezultă din sistemul de asistență socială în ansamblul său.

[1] INS – Tendințe Sociale, 2011

Filed under: Denisa Oana Pătrașcu, Politica, Societate | Tagged: , , , | 3 Comments »

O nouă etapă

Posted on May 10, 2012 by denisapatrascu

În urmă cu 2 săptămâni a avut loc prima schimbare democratică a unui guvern în timpul mandatului parlamentar. Pentru prima data o moțiune de cenzură a dus la căderea guvernului în funcție și venirea la guvernare a opoziției.

Într-un timp scurt s-a definitivat programul de guvernare al USL pentru următoarele 6 luni, (când vor avea loc alegerile generale), bazat pe programele lansate în ultimul an de USL pe diverse domenii. Timpul scurt și presiunile atât interne cât și externe determină însă o prioritizare a acestor programe în unele cazuri și o temporizare în altele, astfel încât la final de mandat să putem spune că cele mai importante lucruri pe care ni le-am propus au fost înfăptuite, aceasta fiind formula prin care au fost selectate elementele programului de guvernare din suma programelor USL. Le voi enumera doar pe cele din domeniul social: restituirea CASS-ului potrivit deciziilor Curții Constituționale, revenirea salariilor bugetarior la nivelul din 2010, CAS redus pentru angajator pentru stimularea locurilor de muncă, creșterea salariului minim la 850 lei și promovarea reală a dialogului social.

După 3 ani și jumătate în care întreaga legislație a muncii și asistenței sociale a fost bulversată, cu schimbări atât legislative cât și instituționale în tot spectrul de resort al Ministerului Muncii, 6 luni sunt insuficiente pentru o reformă structurală, dar pot fi suficiente pentru a îndrepta disfuncționalitățile majore.

Cred cu întreaga convingere că rezultatele nu pot fi obținute decât în echipă, iar faptul că astăzi colegii mei din Partidul Național Liberal mi-au acordat încrederea lor pentru a prelua pentru a doua oara funcția de secretar de stat în Ministerul Muncii, mă onorează și mă obligă în egală măsură.

Sunt astăzi în a 3-a etapă a carierei mele profesionale în acest minister, în care mi-am început activitatea lucrând la cea mai importantă lege a domeniului social: codul muncii. În 2003 s-a făcut prima reformă a legislației muncii, schimbând un cod al muncii din anii ’70 cu unul adaptat economiei de piață. Ca reprezentant al ministerului în rețeaua juriștilor Biroului Internațional al Muncii am avut ocazia să analizez legislația în acest domeniu a altor state dar și să colaborez cu personalități ale acestui domeniu, probabil cei mai importanți specialiști în domeniul social atât practicieni cât și din mediul universitar. Am făcut parte dintr-o generație care însă a învățat mai multe din mers, fiind primii care ne confruntam cu noile realități ale transpunerii aquis-ului comunitar sau ale lucrului sub presiunea sindicală, lecții despre care nicio carte de drept social (dreptul muncii si dreptul securtitatii sociale) nu te învață.

În 2007 m-am reîntors în minister având o sarcină complexă: reforma în domeniul sănătății și securității în muncă, punerea în aplicare a pilonului II de pensii dar și primele provocări ale prezenței României pe piața unică, de această dată ca stat membru, în condiții de restricție pe cele mai importante piețe ale muncii din UE pentru lucrătorii români. Am fost onorată să primesc felicitările personale ale dlui Xavier Bertrand, ministrul muncii francez, în timpul președenției UE a Franței, pentru activitatea desfășurată.

Astăzi, revin într-o echipă condusă de ministrul muncii care se bucură de cea mai mare popularitate din guvernările ultimilor 20 de ani, d-na Mariana Câmpeanu. Mă bucur să regăsesc vechi colaboratori, profesioniști cu mulți ani de vechime în Ministerul Muncii, cu care am lucrat mult peste prevederile legislației timpului de lucru. Din păcate însă, sunt foarte puțini cei care au rezistat 3 ani de presiuni politice, iar una din prioritățile întregii administrații publice este reprofesionalizarea și redimensionarea, deoarece sunt domenii întregi în colaps din cauza subdimensionării personalului.

Așteptările sunt mari de la fiecare din noi și sper că la sfârșitul acestui scurt mandat ca îndeplinirea programului de guvernare asumat va determina începutul îmbunătățirii situației mediului de afaceri, pentru a deveni promotor de locuri de muncă și creștere durabilă.

Filed under: Denisa Oana Pătrașcu, Politica | Tagged: , , , , , , , | 6 Comments »

Pensionarii între Curtea Constituțională și ministerul muncii

Posted on April 25, 2012 by denisapatrascu

      De o săptămână televiziunile au o știre constantă: mii de pensionari se calcă în picioare pentru a depune contestații în instanță împotriva casei teritoriale de pensii, care le-a reținut contribuția la sănătate în afara cadrului legal. Decizia Curții Constituționale 223-224/2012 a hotărât că prevederile alin. (2) al art. 259 sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5% se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depăşesc 740 de lei.

      Această interpretare nu surprinde atât timp cât toate elementele legislative erau foarte clare și anume art.257 alin.(2) din Legea 95/2006 privind reforma în sănătate “pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei datorează contribuţia lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor art. 259 alin. (2)”. Iniţial, art.259 alin.(2) din Legea nr.95/2006 prevedea că, pentru pensionari, “contribuţia datorată de aceştia se aplică numai la veniturile din pensiile care depăşesc limita supusă impozitului pe venit, se calculează pentru diferenţa între cuantumul pensiei şi această limită şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi”, stabilind clar modalitatea de calcul. După adoptarea OUG nr.107/2010, art.259 alin.( 2) a fost modificat astfel: “contribuţia datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei este de 5,5 la sută aplicată asupra acestor venituri şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei”.

          Cu toate că există o decizie a Curții Constituționale în acest sens, atitudinea ministerului muncii și a casei de pensii arată încă o dată dispreț față de cei pe care ar trebui să-i protejeze: preşedinta Casei Naţionale de Pensii Publice (CNPP) d-na Doina Pârcălabu a spus că „pensionarii care doresc să îşi recupereze sumele reţinute pentru sistemul de asigurări de sănătate pot merge pe două căi, adresându-se caselor de pensii şi instanţei”. Ministrul muncii, d-na Claudia Boghicevici a afirmat că „decizia Curţii Constituţionale precizează clar că aceste drepturi sunt calculate şi se aplică pentru viitor și că în acest moment nu există niciun temei legal pentru a restitui sumele încasate până acum, de la 1 ianuarie 2011 și până în prezent, iar pentru luna mai procentul de 5,5% pentru asigurările sociale de sănătate li se va reţine în continuare pentru că pentru această lună rămâne în vigoare Codul fiscal”.

        Ca urmare a acestei decizii a Curții Constituționale 2.181.000 de persoane au dreptul la restituirea sumelor reținute illegal. Asta înseamnă că peste 650 milioane de lei nu vor mai ajunge la bugetul de sănătate, bani care au fost prevăzuți la dimensionarea acestuia. O pierdere de care însă, nu pot fi făcuți responsabili pensionarii. Cheltuiala totală a bugetului pentru restituirea acestor sume va depăși însă 1 miliard de lei, ca urmare a cheltuielilor de judecată și a penalităților.

        Guvernul Ungureanu a ales varianta cea mai proastă, prin refuzul restituirii acestor sume, pe care oricum le va pierde în instanță, așa cum s-a întâmplat și în cazul cadrelor didactice, a cadrelor militare, a funcționarilor publici concediați ilegal și a pensionarilor din justiție. Pentru pensionari însă, este o pierdere de timp și de bani în instanță, care se va reflecta în costul final al despăgubirilor. Iar în felul acesta pierd și victimele colaterale – justițiabili pentru care termenele de judecată se vor decala și personalul din instanțele judecătorești care va avea cu până la 2 milioane de dosare noi, dintr-o singură decizie a ministerului muncii.

fotografia© http://www.Rtvnet.com

Filed under: Analize juridice, Politica | Tagged: , , , , , , , , , | Leave a comment »

« Previous Page — Next Page »
  • March 2026
    M T W T F S S
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    3031  

  • Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

    Join 50 other subscribers

  • Toate blogurile

    Bloguri, Bloggeri si Cititori

  • NetworkedBlgs