Abuzul și neglijarea copiilor în România. Studiul național realizat de Salvați Copiii

    salvati copiiVa recomand un studiu realizat de Salvați Copiii privind violenta educationala. Deși target-at de 2 focus grupuri/nivel școlar (primar, gimnazial, liceal), cu o creștere însa in cazul numărului de gospodarii (1436 la nivel național)  poate reprezenta un punct de plecare pentru dezbaterea referitoare la stilul ales de multi dintre romani în a-și educa copiii.
Deși titlul poate induce temerea ca avem o națiune de violenți  raportul arata ca între 70 și 90% dintre părinţi afirmă că implică copilul /copiii în activitățile desfășurate în familie, iar 83% dintre copii apreciază că au o relaţie bună sau foarte bună cu părinţii (sau cu persoanele care au grijă de ei) și 95% afirmă că acasă se simt în siguranța  81% dintre părinti afirmă că nu sunt de acord cu utilizarea violenței fizice atunci când un copil greșește, 38% dintre aceștia afirmă că, în ultimul an, au „urecheat sau lovit cu palma” copilul /copii, iar principalele pedepse sunt interzicerea accesului la calculator (47% din cazuri), neacordarea permisiunii de a ieși afară la joacă (31%) sau restricţionarea accesului la televizor (6%). 48% dintre părinţi afirmă că, în familia lor, copilul este pedepsit doar în situaţii excepţionale atunci când greșește, 12% că este pedepsit de fiecare dată, iar 40% că nu este sancţionat niciodată.  81% dintre părinţi afirmă că nu sunt de acord, în nici un caz, cu utilizarea bătăii ca mijloc de corecţie, iar 82% dintre aceștia afirmă că nu își bat niciodată copilul /copiii. 19% dintre părinţi afirmă că „au folosit ameninţări pentru a convinge” copilul să îi asculte, comparativ cu 34% dintre copii declară același lucru. Incidenţa utilizării bătăii, ca mijloc de corecţie, la nivelul populaţiei de părinţi din România (la care se adaugă alte persoane care au în îngrijire copii) este de aproximativ 18%.  32% dintre copii apreciază că sunt întotdeauna sau în cea mai mare parte a timpului vinovaţi atunci  când sunt pedepsiţi de părinţi, iar alţi 38% că uneori sunt de vină alteori nu, în timp ce procentul cumulat al celor care afirmă că, de regulă sunt pedepsiţi fără nici un motiv este de aproximativ 7 procente.

Este important de remarcat că față de studiul realizat în 2001 se constată o reducere semnificativă a abuzului verbal de la 24-38% la 3-5%, în timp ce abuzul fizic ușor s-a păstrat relativ constant (38%), dar cel grav a fost vizibil redus -bătăia cu diverse obiecte s-a redus de la 10% la 2%, în timp ce bătaia care lasă diverse urme a scăzut de la 6% la 2%.

    Faptul ca 68% dintre părinţi afirmă că sunt ajutaţi, în diferite măsuri, de copii la treburile casnice, în timp ce 32% menţionează că aceștia din urmă nu participă niciodată la aceste activităţi – il consider ca fiind o modalitate de responsabilizare a acestora, principiul educarea prin responsabilizare se regaseste in multe din societatile protestante. Marea majoritate a părinţilor (96%) apreciază că școala este frecventată cu regularitate de copilul/copiii lor. Exploatarea copiilor a scăyut de la 9% în 2001 la 2% în 2012.

    Interesanta este insa modalitatea in care privesc copii mediul scolar: majoritatea copiilor apreciază pozitiv timpul petrecut la şcoală, în cazul celei de a doua opţiuni sunt întâlnite aprecieri precum: indiferent (29%), emoţionat (22%), timid (16%) încordat (10%), nesigur (9%) sau îngrijorat (6%). Ceea ce conduce la ideea ca majoritatea copiiilor nu se simt in largul lor la scoala, ceea ce ar trebui sa reprezinte un element de analiza pentru atractivitatea atat a curriculei scolare cat si a mediului scolar in ansamblul atat de asociatiile parintilor cat si de Ministerul Educatiei. La fel in cazul raspunsurilor privind violenta scolara exercitata de profesori,  avand  in vedere faptul ca 7% dintre copii afirmă că sunt bătuţi, 33 % că sunt jigniţi, iar 86% că sunt certaţi de profesori atunci când greşesc. 4 % dintre părinţi afirmând că s-a întâmplat ca unul dintre copii să vină acasă bătut, iar 0,54% dintre părinți declară că  unul din copii a fost abuzat sexual. Din păcate abuzul sexual a crescut de la 0,1% in 2001 la 0,5% în 2012.

In raport cu informatiile pe care parintii le au cu privire la anturajul copiilor, majoritatea părinţilor afirmă că agreează (89%) și cunosc (90%) prietenii copilului. În ceea ce privește vârsta acestora, 66% dintre părinţi afirmă că prietenii sunt copii de aceiași vârstă, 14% că sunt de vârste diferite, 9% că sunt exclusiv membri ai familiei (copilul nu are prieteni în afara familiei), 8% că aceștia sunt din toate categoriile de vârstă și 3% că prietenii copilului sunt adulţi.

Există însă un segment de părinți consistent care afirmă ca își lasă copiii uneori nesupravegheați (27%), dar 65% dintre copii afirmă că familia lor „știe tot timpul ce fac”, iar 8% că sunt foarte rar sau niciodată supravegheaţi  de părinţi – 86% dintre aceștia afirmă că „știu întotdeauna unde și cu cine își petrec copiii timpul liber”, iar 11% că „știu unde și cu cine se duce copilul /copiii, dar nu verifică”, 3% dintre părinţi afirmă că „s-a întâmplat ca unul dintre copii să lipsească /fugă de acasă”.

Un semnal de alarmă ar trebui să fie informațiile privind accesul la mâncare al copiilor  pe care nu l-aș încadra neapărat la neglijare, cât la resurse limitate de acces la alimentație de calitate și suficientă pentru nevoile de dezvoltare ale copiilor de către familiile lor: 8% dintre copii apreciază că mâncarea de acasă este „bună”, însă este insuficientă, iar 18% că se  întâmplă să meargă la culcare deși le este încă foame. Procente mai mici, în jurul valorii de 2% (dintre copii) afirmă că au suferit, iarna trecută, de frig din cauză că nu au avut încălţăminte potrivită, iar alţi 1% că s-a întâmplat să fure pentru a mânca. Neglijarea medicală atinge cote alarmante, 34% dintre copii afirmând că se întâmplă să nu fie văzuţi  de doctor atunci când sunt bolnavi, iar pentru 13% părinții nu cumpără medicamente atunci când sunt bolnavi. Față de 2001 însă neglijarea a scăzut de la 62% la 45%.

Imaginea aparține Salvați Copiii.

Proiectul de lege privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social

      images   În ședința de guvern de ieri 20 martie ac, a fost aprobat proiectul de lege privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social și transmis Parlamentului spre dezbatere și aprobare.

         În prezent, organizarea și funcţionarea Consiliului Economic și Social este reglementată prin art.82-119 din Legea 62/2011 – Legea Dialogului Social.

         Prin proiectul de lege se propune reglementarea distinctă a organizării și funcţionarii Consiliului Economic si Social, fiind abrogate prevederile corespunzătoare din legea cadru, Legea 62/2011- Legea Dialogului Social.

         Modificările cele mai importante vizează procedura de desemnare a reprezentanților organizaţiilor sindicale și patronale în CES astfel ca fiecare organizație sindicală sau patronală reprezentativă la nivel național are dreptul la un loc in Consiliul Economic si Social.

         Amintesc că în prezent numărul de reprezentanți ai sindicatelor și patronatelor este egal și plafonat 15 membrii pentru fiecare dintre actorii dialogului social, inclusiv reprezentanții societății civile (total fiind 45).

         Având în vedere faptul că în prezent potrivit art.51 alin.(1) lit.a din Legea 62/2011 sunt reprezentative la nivel naţional, organizaţiile sindicale care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: au statut legal de confederaţie sindicală; au independenţă organizatorică şi patrimonială; organizaţiile sindicale componente cumulează un număr de membri de cel puţin 5% din efectivul angajaţilor din economia naţională; au structuri teritoriale în cel puţin jumătate plus unu dintre judeţele României, inclusiv municipiul Bucureşti –rezultă că pot fi până la 20 de confederații sindicale, care împreună ar putea acoperi integral angajații din România, dacă rata de sindicalizare ar fi de 100%. Deci ipotetic ar putea fi 20 de confederații sindicale reprezentative la nivel național, implicit 20 de reprezentanți ai acestora în CES.

         Potrivit art.72 din Legea 62/2011sunt reprezentative la nivel naţional organizaţiile patronale care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: au statut legal de confederaţie patronală; au independenţă organizatorică şi patrimonială; au ca membri patroni ale căror unităţi cuprind cel puţin 7% din angajaţii din economia naţională, cu excepţia angajaţilor din sectorul bugetar;  au structuri teritoriale în cel puţin jumătate plus unu din judeţele României, inclusiv în municipiul Bucureşti –rezultă că pot fi până la 14 confederații, care să acopere integral angajatorii din economie, cu excepția sectorului bugetar. Deci ipotetic ar putea fi 14 confederații patronale reprezentative la nivel național, implicit 14 reprezentanți ai acestora în CES.

         De la prima vedere diferența numerică (20 la 14) și implicit de voturi debalansează raportul între reprezentanții confederațiilor sindicale și patronale, rămânând reprezentanților societății civile (până acum nereprezentați, pentru că de la apariția legii și până în prezent activitatea CES a fost blocată din incapacitatea de a depăși momentul nominalizărilor) posibilitatea de a înclina balanța. Totuși dacă numărul acestora rămâne de 15, confederațiile sindicale rămân în avantaj numeric, cu cel mai mare număr de potențiale voturi. Sigur, asta ipotetic, pentru că în prezent sunt doar 5 confederații sindicale reprezentative la nivel național.

         Având în vedere conflictul deschis provocat de numirea președintelui CES, numire ce trebuia să fie bazată pe principiul rotativ (guvern, sindicate, patronate, dar ponderea a a avut-o guvernul din lipsă acordului), prin proiectul de lege au fost eliminate clauzele privind durata, mandatul si procedura de revocare a președintelui CES, al cărui principal rol este cel de reprezentare dar și de stabilire a ordinii de zi. Un aspect funcțional care este precizat de proiectul de lege este acela că funcţia de Secretar General al CES nu e funcţie publică, având impact asupra statutului și salarizării acestuia.

         O altă modificare pe care o aduce proiectul de lege este extinderea domeniile de competență ale CES la: restructurarea şi dezvoltarea economiei naţionale; privatizarea, funcţionarea şi creşterea competitivității agenţilor economici; relaţiile de muncă şi politica salarială; protecţia socială şi ocrotirea sănătăţii; învăţământul, cercetarea şi cultura; politicile monetare, fiscale, financiare şi de venituri precum şi politicile de mediu.

Recomandarea CE 112/2013 Investiţia în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării

       IMG_0788 - Copie Astăzi fiind ziua internațională a lucrătorilor sociali, care merită omagiul nostru pentru munca lor de a încerca să facă această lume mai bună, mai egală și incluzivă, voi aborda un subiect despre care am mai scris, dar subsecvent principiilor de bunăstare socială, și anume sărăcia în rândul copiiilor, ca cei mai vulnerabili în fața dezechilibrelor sociale, fie ele culturale sau financiare.

         Cred cu tărie că prevenirea situațiilor de excluziune socială sunt soluția, iar ca aceasta să fie eficientă în cazul copiilor, trebuie utilizate strategii integrate prin care să fie sprijiniți părinţii în dobândirea accesului pe piaţa muncii cu ajutoare pentru venit adecvate şi cu acces la serviciile esenţiale pentru viitorul copiilor, cum ar fi o educaţie (preşcolară) de calitate, sănătate, locuinţe şi servicii sociale, precum şi cu posibilitatea de a participa şi de a-şi exercita drepturile, toate acestea ajutându-i pe copii să-şi atingă întregul potenţial şi dezvoltându-le adaptabilitatea.

         La inceputul acestei luni a fost publicata Recomandarea 112/2013 Investiţia în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării a Comisiei Europene.  Voi cita din cuprinsul acesteia, elementele cele mai relevante.

         Pornind de la principiul ca intervenţia timpurie şi prevenţia sunt esenţiale pentru dezvoltarea unor politici mai eficace şi mai eficiente, întrucât cheltuielile publice implicate de remedierea consecinţelor sărăciei şi excluziunii sociale a copiilor tind să fie mai mari decât cele necesare pentru intervenţii la o vârstă timpurie și că în perioada crizelor financiare şi economice, cum este cea actuală, au un impact considerabil asupra copiilor şi a familiilor, cu o creştere a proporţiei celor care trăiesc în condiţii de sărăcie şi excluziune socială în mai multe ţări, se recomandă statelor membre să dezvolte şi să pună în aplicare politici pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale a copiilor şi pentru promovarea unei mai bune calităţi a vieţii, prin strategii multidimensionale, conform următoarelor orientări:

1.  PRINCIPII ORIZONTALE

– abordarea problemei sărăciei şi excluziunii sociale a copiilor prin strategii integrate, astfel încât toţi copiii să-şi poată realiza pe deplin potenţialul;

– abordarea problemei sărăciei şi excluziunii sociale a copiilor din perspectiva drepturilor copiilor, pentru a se garanta că aceste drepturi sunt respectate, protejate şi aplicate;

– aşezarea în prim plan a interesului superior al copilului şi considerarea copiilor drept deţinători de drepturi independenţi, recunoscând, în acelaşi timp, importanţa susţinerii familiilor ca entităţi cu rol prioritar în îngrijirea copiilor;

– păstrarea echilibrului cuvenit între politicile universale, menite să promoveze o bună calitate a vieţii pentru toţi copiii, şi abordările direcţionate înspre susţinerea celor mai defavorizaţi;

– concentrarea atenţiei asupra copiilor expuşi unui risc sporit din cauza defavorizărilor multiple, cum este cazul copiilor romi, al copiilor imigranţilor sau ai membrilor minorităţi etnice, al copiilor cu nevoi speciale sau cu handicap, al copiilor aflaţi în îngrijire alternativă sau al copiilor străzii, al celor cu părinţi încarceraţi, precum şi al copiilor din gospodării expuse unui risc crescut de sărăcie, cum sunt cele cu un singur părinte sau cele ale unor familii numeroase;

– susţinerea investiţiilor în copii şi familii şi asigurarea cadrului pentru continuitatea politicilor şi planificarea pe termen lung; evaluarea modului în care reformele politice îi afectează pe cei mai defavorizaţi şi luarea de măsuri pentru compensarea eventualelor efecte negative.

2. DEZVOLTAREA DE STRATEGII INTEGRATE, BAZATE PE TREI PILONI PRINCIPALI

2.1. Accesul la resursele adecvate

Susţinerea participării părinţilor pe piaţa muncii

 – Recunoaşterea legăturii strânse dintre participarea părinţilor pe piaţa muncii şi condiţiile de trai ale copiilor;

– asigurarea faptului că munca “merită efortul”, prin identificarea şi compensarea dezavantajelor specifice cu care se confruntă părinţii atunci când intră, rămân sau progresează pe piaţa muncii, inclusiv a celor legate de conceperea sistemelor fiscale şi de prestaţii sociale şi de interacţiunea dintre acestea;

– încurajarea inserţiei profesionale şi a participării la munca remunerată a părinţilor singuri şi a celei de a doua persoane care contribuie la venitul familiei pe piaţa muncii remunerate, promovarea egalităţii dintre femei şi bărbaţi pe piaţa muncii şi în ceea ce priveşte responsabilităţile familiale;

– asigurarea unui sprijin mai amplu pentru reintegrarea părinţilor pe piaţa muncii după un concediu parental, prin măsuri de formare profesională şi ajutor pentru găsirea unui loc de muncă, acordând o atenţie deosebită celor aflaţi în situaţii de risc;

– intensificarea eforturilor de asigurare a accesului efectiv pentru toate familiile, inclusiv pentru cele aflate în situaţii vulnerabile şi care locuiesc în zone defavorizate, la educaţie şi îngrijire accesibile financiar şi de bună calitate pentru copiii de vârste mici;

– adaptarea criteriilor de concepere şi eligibilitate pentru serviciile de îngrijire a copiilor la tipologii tot mai diverse ale programului de lucru, ajutându-i astfel pe părinţi să-şi respecte angajamentele profesionale sau să-şi găsească un loc de muncă, păstrând, în acelaşi timp, în centrul atenţiei interesul superior al copilului;

– promovarea calităţii, inclusiv a locurilor de muncă şi a unui mediu profesional care să le permită părinţilor să găsească un bun echilibru între muncă şi rolul de părinte, printre altele, prin concedii parentale, sprijin la locul de muncă şi programe de lucru flexibile.

         Asigurarea unui nivel de trai adecvat printr-o combinaţie de tipuri de prestaţii – copiii ar putea să se bucure de un nivel de trai adecvat, compatibil cu o viaţă demnă, printr-o combinare optimă a prestaţiilor băneşti cu cele în natură:

– sprijinirea veniturilor familiilor prin prestaţii adecvate, coerente şi eficiente, inclusiv prin stimulente financiare, alocaţii familiale sau pentru copiii aflaţi în întreţinere, alocaţii pentru locuinţe şi sisteme de venit minim;

– completarea programelor de ajutoare băneşti pentru venit cu prestaţii în natură, în special în legătură cu nutriţia, îngrijirea copilului, sănătatea, locuinţa, transportul şi accesul la activităţi sportive şi socioculturale;

– asigurarea faptului că sprijinul financiar pentru copii şi criteriile de eligibilitate pentru acesta reflectă evoluţia condiţiilor de trai şi garantează o redistribuire echitabilă în funcţie de grupurile de venituri;

– asigurarea posibilităţii de a beneficia efectiv de prestaţiile la care au dreptul copiii sau familiile lor prin facilitarea accesului la acestea şi prin oferirea de servicii de informare aflate la dispoziţia beneficiarilor;

– furnizarea de prestaţii acordate pe baza veniturilor sau de alte prestaţii specifice, în aşa fel încât să se evite stigmatizarea, prestaţiile să fie adaptate la nevoile diferite ale copiilor şi să se reducă riscul de sărăcie, evitându-se, în acelaşi timp, descurajarea intrării pe piaţa muncii a celei de a doua persoane care contribuie la venitul familiei sau a părintelui singur;

– folosirea cu discernământ a prestaţiilor familiale condiţionate de comportamentul părinţilor sau de frecventarea şcolii de către copii şi evaluarea impactului potenţial negativ al unor astfel de măsuri;

– instituirea de mecanisme regulate şi adaptabile de livrare a prestaţiilor, care să asigure o acoperire maximă şi să ofere copiilor maximul de beneficii, cum ar fi plăţile în avans.

2.2. Accesul la servicii accesibile financiar şi de calitate

         Reducerea inegalităţii la vârste mici, prin investiţii în educaţia şi îngrijirea copiilor preşcolari – valorificarea potenţialului de incluziune socială şi de dezvoltare al educaţiei şi îngrijirii preşcolarilor, folosind aceste instrumente ca pe investiţii sociale menite să reducă inegalităţile şi problemele cu care se confruntă copiii defavorizaţi, printr-o intervenţie timpurie:

– asigurarea accesului la educaţie şi îngrijire de bună calitate şi incluzive pentru copiii preşcolari; garantarea faptului că acestea rămân accesibile financiar şi sunt adaptabile la nevoile familiilor;

– încurajarea participării copiilor proveniţi din medii defavorizate (în special a celor mai mici de trei ani), indiferent de situaţia ocupaţională a părinţilor lor, şi evitarea stigmatizării şi a segregării;

– sprijinirea părinţilor în asumarea rolului lor de educatori principali ai propriilor copii în timpul primilor ani de viaţă şi încurajarea serviciilor de educaţie şi îngrijire în direcţia colaborării strânse cu părinţii şi cu actorii din comunitate implicaţi în creşterea copiilor (cum ar fi serviciile de sănătate sau cele de sprijin pentru părinţi);

– informarea părinţilor pentru a-i ajuta să conştientizeze beneficiile participării la programe de educaţie şi îngrijire atât pentru copii, cât şi pentru ei înşişi; utilizarea sistemelor de educaţie şi îngrijire ca sisteme de alertă timpurie pentru identificarea problemelor fizice sau psihologice, a nevoilor speciale sau a abuzului, în familie sau la şcoală.

– compensarea variaţiilor sociale ale stilului de viaţă nesănătos şi abuzului de droguri şi alcool prin oferirea accesului la diete echilibrate şi la activităţi fizice tuturor copiilor;

– acordarea unei atenţii speciale copiilor cu handicap sau cu probleme de sănătate mintală, copiilor fără acte sau neînregistraţi, adolescentelor însărcinate şi copiilor din familii în care se abuzează de droguri sau alcool;

– Asigurarea unor locuinţe şi a unui mediu de viaţă sigur şi adecvat pentru copii – oferirea posibilităţii, pentru toţi copiii, de a creşte într-un mediu sigur, sănătos şi propice copiilor, care să răspundă nevoilor lor de dezvoltare şi de învăţare:

– oferirea accesului, pentru familiile cu copii, la locuinţe accesibile financiar şi de calitate (inclusiv la locuinţe sociale) şi remedierea situaţiilor de expunere la pericole de mediu, la supraaglomerare şi la precaritate energetică;

– sprijinirea familiilor şi a copiilor expuşi riscului de a rămâne fără locuinţă prin evitarea evacuărilor, a mutărilor care nu sunt necesare şi a separării de familie, precum şi prin oferirea de adăposturi temporare şi de locuinţe pe termen lung;

– luarea în considerare a interesului superior al copiilor în planurile de urbanism; evitarea ghetoizării şi segregării prin promovarea diversităţii sociale şi prin asigurarea unui acces adecvat la transportul public;

– reducerea expunerii dăunătoare a copiilor la un mediu social şi de viaţă deteriorat, pentru a evita transformarea lor în victime ale violenţei şi abuzului.

– asigurarea faptului că sărăcia nu este niciodată singurul motiv pentru luarea unui copil din grija părinţilor; scopul ar trebui să fie rămânerea sau întoarcerea copilului în familie, de exemplu prin remedierea lipsurilor materiale ale acesteia;

– asigurarea unei filtrări corespunzătoare pentru evitarea plasării copiilor în instituţii şi revizuirea cu regularitatea a cazurilor dacă astfel de plasări au avut totuşi loc;

– oprirea extinderii serviciilor de îngrijire instituţională pentru copiii lipsiţi de îngrijire părintească; promovarea, în schimb, a unei îngrijiri comunitare de calitate şi a asistenţei maternale într-un mediu familial, în care vocea copilului să se poată face auzită;

– asigurarea faptului că şi copiii lipsiţi de îngrijirea părintească au acces la servicii de calitate (atât la cele standard, cât şi la servicii specifice) în ceea ce priveşte sănătatea, educaţia, locurile de muncă, asistenţa socială, securitatea şi locuinţele, inclusiv în perioada de tranziţie spre vârsta adultă;

– oferirea de sprijin adecvat copiilor lăsaţi în urmă atunci când unul sau ambii părinţi emigrează în altă ţară în vederea găsirii unui loc de muncă, precum şi persoanelor care îşi asumă îngrijirea acestor copii.

– realizarea de eforturi pentru integrarea politicilor din domeniu şi a drepturilor copiilor în politicile

  EXPLOATAREA PE DEPLIN A INSTRUMENTELOR RELEVANTE ALE UE

         Abordarea cu prioritate în cadrul Strategiei Europa 2020 a problemei sărăciei şi a excluziunii sociale a copiilor

– mobilizarea gamei de instrumente şi indicatori disponibili în cadrul Strategiei Europa 2020 pentru a da un nou elan eforturilor comune de rezolvare a problemei sărăciei şi excluziunii sociale a copiilor:

         – sprijinirea elaborării unor politici şi a inovării sociale bazate pe fapte, prin intermediul Programului pentru schimbări sociale şi inovare socială, al Fondului social european şi al iniţiativei Orizont 2020 şi utilizarea acestor programe pentru testarea, evaluarea şi extinderea posibilelor inovaţii politice;

– utilizarea la maximum a Fondului european de ajutor pentru persoanele cele mai defavorizate (pentru combaterea penuriei alimentare şi a lipsurilor care afectează copiii), a programelor europene de distribuire de lapte şi de fructe în şcoli (care furnizează produse cu valoare nutriţională pozitivă şi încurajează bunele obiceiuri alimentare) şi a programului Erasmus pentru toţi (care promovează accesul copiilor la educaţie, învăţarea informală şi sport);

– folosirea posibilităţilor oferite de fondurile structurale pentru sprijinirea copiilor şi a familiilor pentru elaborarea programelor operaţionale pentru 2014-2020 din cadrul Fondului social european şi al Fondului european de dezvoltare regională, conform recomandărilor specifice fiecărei ţări;

– folosirea corespunzătoare a obiectivelor tematice legate de promovarea ocupării forţei de muncă şi de sprijinirea mobilităţii acesteia, de promovarea incluziunii sociale şi de combaterea sărăciei, de investiţiile în educaţie şi competenţe şi de învăţarea pe tot parcursul vieţii, precum şi a priorităţilor pentru investiţii corespunzătoare fiecărui domeniu. Acestea cuprind în special educaţia copiilor preşcolari, reducerea abandonului şcolar timpuriu, reconcilierea vieţii private cu cea profesională, accesul la servicii, inclusiv la serviciile sociale şi de asistenţă medicală, strategiile de dezvoltare locală ale comunităţilor, sprijinirea regenerării zonelor defavorizate şi trecerea de la servicii instituţionale la servicii comunitare;

– pentru asigurarea faptului că intervenţiile fondurilor structurale din perioada 2014-2020 sunt eficace, urmărirea unor strategii bazate pe fapte pentru reducerea abandonului şcolar timpuriu, prin implicarea părţilor interesate relevante şi prin măsuri de sprijinire a trecerii de la îngrijirea instituţională la cea comunitară;

– promovarea parteneriatelor în programarea fondurilor structurale şi în accesul la acestea, prin implicarea părţilor interesate relevante la nivel naţional, regional şi local, în special a autorităţilor publice, a partenerilor sociali şi a organizaţiilor neguvernamentale relevante, în vederea mobilizării pentru combaterea sărăciei în rândul copiilor.

Efectele crizei financiare in 2011 asupra ratei saraciei

     copil    Efectele crizei financiare la nivelul populatiei se reflecta si in statisticile privind saracia, a carei rata a crescut in intreaga Uniune Europeana in 2011 119,6 milioane de oameni, reprezentand 24,2% total populatie se afla in saracie, fata de 23,6% in 2010 si 2008, ne arata ultima analiza din aceasta luna realizata de Eurostat.

         Exista un pol de crestere in Bulgaria 41%, Romania 40,3% si Letonia 40,1% respectiv Lituania 33,4%, la extrema cealalta se regaseste Cehia 15,3%, Olanda 15,7% respectiv Suedia (16.1 %), Luxemburg 16.9% si Austria (16.8 %). Totusi exista o scadere a saraciei si excluziunii sociale de 3.7 pp in Italia si 3.3 pp in Grecia, Romania (-1.1 pp) si Portugalia (-0.9 pp).

         Grupul cel mai vulnerabil la saracie il reprezinta copiii cu 27 pp, cei mai expusi fiind copiii din Bulgaria (51.8%), Romania (49,1%), Letonia (43,6%) Ungaria (39,6%) la polul opus fiind Norvegia (13%), Suedia (15,9%), Finlanda (16,1pp).

Rata saraciei populatiei active este in continuare ridicata, la nivelul UE fiind de 24,3pp, cei mai expusi fiind cei din Bulgaria (45.2 pp), Letonia (40.9pp), Romania (39pp), ce cea mai redusa rata a saraciei in randul populatiei active fiind Elvetia (13,9pp),  Islanda (14,3pp), Cehia (15,1pp), Suedia (15,4pp) si Norvegia (15,9pp).

         Varsnicii, cei pe care ii identificam la prima vedere ca fiind cei mai expusi saraciei reprezinta grupul cel mai putin expus, avand in vedere ca 20,5% se confrunta saracia, avand in vedere procentul de 24,2 pp din total populatie expusa. Totusi in state precum Bulgaria (61,1 pp), Cipru (40,4 pp), Croatia (40,4%) varstnicii sunt mai expusi saraciei decat restul populatiei. Varstnicii din Romania expusi saraciei reprezinta 35,3% fata de 40,3% total populatie. La polul opus cu cea mai redusa rata de saracie in total populatie varstnica se gaseste Islanda (4,5pp), Luxemburg (4,7 pp) respectiv Olanda (6,9pp).

         Din totalul populatiei expuse saraciei in UE in 2011 16,9pp raman in zona deprivarilor severe respectiv excluziunii sociale si dupa ce au primit prestatiile sociale, cu 0,9pp mai multi decat in 2010, procentul fiind mai mare fata de anul 2010 in Estonia (1,7 pp in 2011 fata de 2010), Bulgaria (1,6pp) si Ungaria (1,5pp), Romania, Suedia si Slovacia (1,4pp). Procentul cel mai mare a populatiei sarace expuse deprivariilor si dupa transferurile sociale (financiare, pensia nefiind in aceasta categorie) se regaseste in Bulgaria (22.3pp) si Romania (22.2 %), Spania (21.8 %) si Grecia (21.4 %), cea mai redusa rata fiind in Cehia (9.8 %), Olanda (11.0 %), Austria (12.6 %), Danemarca si Slovacia (13.0 pp).

         Avand in vedere situatiile diferite cultural intre statele membre o mediana este greu de gasit, solutiile nu pot veni centralizat decat punctual (de ex. pachetul de masuri pentru tineri promovat la ultimul EPSCO), in rest politicile nationale trebuie sa aiba in vedere principiul coeziunii sociale fara de care depasirea crizei financiare va rezulta intr-un decalaj economic major intre clasele sociale, polarizand si mai mult societatea europeana.

   copil      Din punctul de vedere al Romaniei se observa o imbunatatire a situatiei, dar capacitatea actualului sistem de prestatii sociale este deja atins, motiv pentru care constructia unui sistem de colectare si procesare a datelor care sa ajute la realizarea de politici focusate pe grupuri vulnerabile si nu pachete la comun este mai mult decat necesara.

         Astazi sistemul de prestatii si-a atins apogeul, cumuland efecte din trecut si efecte punctuale care tin de capacitatea agriculturii de subzistenta pentru a produce bunuri de consum imediat. Fara o politica economica si agricola (si nu agrara) care sa utilizeze forta de munca existenta si sa reduca povara bugetara sistemul actual de asistenta dar si de asigurari sociale va ramane blocat intr-un sir de prestatii sociale reduse valoric (care nu-si ating ating scopul reducerii deprivarii materiale si riscului de excluziune sociala si cel al unei generatii viitoare cu capacitate de a produce valoare adaugata ridicata) dar acordate unui procent mare din populatie. Este important sa fie analizate nevoile gospodariei, perspectivele privind riscurile asupra copiiilor – cu un pachet focusat pe acestia din urma, peste care sa se adauge solutii financiare intr-o masura mai mare alocate serviciilor sociale decat prestatiilor sociale, care sa rezolve nevoile specifice de la caz la caz (ex. poate un frigider sa fie mai necesar decat o prestatie de VMG si ASF in acea luna pentru o familie din mediu rural cu 5 copiii).

         De asemenea o analiza atenta asupra situatiilor de excluziune sociala din Romania: persoane cu handicap, populatie rroma, tineri iesiti din sistemul de protectie speciala, victime ale traficului de persoane, persoane cu adictii – pentru care sunt necesare programe speciale, cu o finantare acoperitoare, efectele neinterventiei putand fii cu mult mai costisitoare.

tabelele apartin Eurostat

Bugetul asigurarilor sociale 2013: salariul mediu brut creste, contributiile raman neschimbate

vot    Legea bugetului asigurarilor sociale, in forma adoptata de Parlament si promulgat de Presedintelui Romaniei in data de 12.02.2013, pastreaza nivelul contributiilor sociale obligatorii la pensii si somaj la aceeasi valoare ca in 2012.

Pensii
Astfel, exact ca anul trecut, cotele de contributie de asigurari sociale pentru 2013 sunt:
• 31,3% pentru conditii normale de munca, datorate de angajator si angajati, din care 10,5% datorate de angajati si 20,8% datorate de angajatori;
• 36,3% pentru conditii deosebite de munca, datorate de angajator si angajati, din care 10,5% datorate de angajati si 25,8 % datorate de angajatori;
• 41,3% pentru conditii speciale de munca, datorate de angajator si angajati, din care 10,5% datorate de angajati si 30,8% datorate de angajatori.
Se majoreaza insa cota alocata pensiilor private obligatorii (Pilon II) care este inclusa in contributie individuala de asigurari sociale, la 4% fata de 3,5% din CAS datorat de angajat, in 2012.

        O alta noutate este majorarea cu peste 100 de lei a castigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, de la 2117 lei in 2012, la 2223 lei in prezent. De retinut ca si ajutorul de deces va fi platit in acest cuantum lei, in cazul asiguratului sau pensionarului. In schimb, in cazul unui membru de familie al asiguratului sau al pensionarului, ajutorul de deces va fi in 2013 de 1112 lei, fata de 1059 de lei, cat era anul trecut.
De asemenea, legea bugetului asigurarilor sociale mai stabileste ca, in anul 2013, tariful pentru un talon de plata la domiciliul beneficiarilor, in situatia in care acestia au optat pentru plata in cont curent sau in cont de card, este de 2,15 lei si se suporta din bugetul din care se finanteaza dreptul respectiv.
In legatura cu tariful postei pentru plata drepturilor la domiciliul beneficiarilor, cheltuielile pentru transmiterea si achitarea drepturilor finantate din bugetul asigurarilor sociale de stat si a celor din bugetul asigurarilor pentru somaj se stabilesc prin aplicarea coeficientului de 1% asupra sumelor platite si se suporta din bugetul din care se finanteaza dreptul respectiv. Initial, in faza de proiect a bugetului, coeficientul fusese redus fata la 0,9%, dar a revenit la valoarea din 2012 prin amendamentele admise ale parlamentarilor.
Angajatorii mai datoreaza o contributie de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale, diferentiata in functie de clasa de risc, cuprinsa intre 0,15% – 0,85%, valori neschimbate fata de 2012.

Somaj
Nici contribuatiile la somaj nu sunt modificate comparativ cu anul 2012. Si in acest an, cotele sunt stabilite la nivelul de:
• 0,5% – contributia datorata de angajatori, precum si o contributie de 0,25% pentru la Fondul de garantare pentru plata creantelor salariale.;
• 0,5% – contributia individuala.
In schimb, prin legea bugetului de asigurari sociale pentru 2013, Guvernul a sistat acordarea de credite in conditii avantajoase si fonduri nerambursabile pentru crearea de locuri de munca in acest an (prin art. 86 din Legea 76/2002 se prevede ca, pentru infiintarea si dezvoltarea de IMM-uri, unitati corporatiste, asociatii familiale sau PFA-uri care sa creeze locuri de munca, sa poata fi acordate credite pentru investitii, pentru o perioada de maxim 3 ani, cu o dobanda de 50% din dobanda de referinta a Bancii Nationale a Romaniei. In cadrul acestei facilitati, creditele se acordau pe baza unor studii de fezabilitate, proportional cu numarul de locuri ce urmau sa fie create; respectiv art. 86^1 din Legea somajului potrivit caruia din bugetul asigurarilor sociale de somaj se por acorda fonduri nerambursabile, pentru intreprinderile mici si mijlocii, unitatile cooperatiste cat si asociatiile familiale ori PFA infiintate de someri care incadreaza in munca pe perioada nedeterminata someri pe care sa ii mentina in activitate cel putin 4 ani).

Sanatate
In ceea ce priveste CASS, legea bugetului de stat pentru 2013 mentine nivelul contributiei la sanatate la nivelul din 2012, si anume:

• 5,2% pentru cota datorata de angajatori, prevazuta la art.258 din Legea nr.95/2006;
• 10,7% pentru cota datorata de persoanele prevazute la art.259 alin.(6) din Legea nr.95/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.
• 5,5% pentru celelalte categorii de persoane care au obligatia platii contributiei direct sau cu plata din alte surse.

Etape

La sfârșitul anului trecut am refuzat să fac bilanțuri,  considerând asta ca fiind o linie de demarcație între ieri și mâine. Dar sunt și momente când ajungem la un final de etapă și cred ca cel mai important este să putem privi înapoi cu satisfacția lucrului bine făcut. Eu am aceasta satisfacție.

Vă mulțumesc pentru mesajele de încurajare și de felicitare primite! Mă bucură faptul că rezultatele obținute, în special privind reforma în domeniul asistenței sociale, – pe care inclusiv troica – Fondul Monetar Internațional, Comisia Europeană și Banca Mondiala le-au apreciat – vor îmbunătăți viața câtorva milioane de persoane – mame, copiii lor, persoane cu dizabilitați, persoane care au nevoie de servicii sociale specifice – copii cu autism, victime ale violenței în familie sau persoane vârstnice dependente. Marturisesc că satisfacția a fost cu atât mai mare cu cât reprezentantul Comisiei Europene s-a pronunțat pentru a implementa proiecte de reformă în asistenta sociala bazate pe indicatori de performanță și în alte state membre, după modelul românesc.

Vă asigur ca voi rămâne un susținător al politicilor familiale și de asistență socială bazate pe coeziune socială, un model economic și social de sorginte liberală, iar schimbarea de curs a carierei mele nu va afecta acest lucru.

Cu drag,

Denisa

2012 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2012 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

4,329 films were submitted to the 2012 Cannes Film Festival. This blog had 22,000 views in 2012. If each view were a film, this blog would power 5 Film Festivals

Click aici pentru a vedea raportul complet.

7 luni. de muncă

Denisa PatrascuAm făcut şi fac parte dintr-o echipă puternică, determinată şi pentru care interesul cetăţeanului contează. Putem vorbi fără emfază de rezultatele acestei echipe guvernamentale, dar ma voi referi în special la cele obţinute de echipa de la Ministerul Muncii. Determinarea s-a văzut încă de la început când reîntregirea salariilor bugetarilor şi a CAS-ului pensionarilor s-au materializat în mai puţin de o lună de la preluarea mandatului.

Onoarea de a fi numită secretar de stat coordonator al departamentului de politici familiale şi asistenţă socială m-a obligat să fac tot ce a fost uman (şi legal) ca activitatea din acest domeniu să redevină o prioritate a Guvernului iar cetăţenii să resimtă pozitiv aceste schimbări.

7 luni de mandat, peste 170 de întâlniri cu societatea civilă (ONG-uri, sindicate, comisii dialog social, dezbateri publice, conferinte), in jur de 150 audienţe (cu persoane cu handicap, solicitanţi de ajutoare sociale, etc), peste 40.000 km parcursi (doar Bucuresti- Hanoi- Bucuresti = 22.700 km, la care se aduaga Londra, Nicosia, Istanbul, Andalusia dar si Cluj, Iasi, Timisoara etc).

Ce se vede din toate astea?

Părinţii ştiu că pot beneficia de concediu şi indemnizaţia de creştere a copilului indiferent de numărul copiiilor (nu doar pentru primii 3), iar valoarea indemnizaţiei a revenit la 85% din media veniturilor (o creştere de 10% contează) şi pot opta pentru stimulentul de 500 lei dacă se reîntorc la serviciu înainte de împlinirea vârstei de 2 ani a copilului, iar în cazul suprapunerii situaţiilor de concedii de creştere a copilului, părintele va beneficia de o suplimentare de 600 lei.

Modificările legislative au adus şi o flexibilizare a condiției de achitare a impozitelor și taxelor locale. Astfel, verificarea se va face doar în cazul familiilor și persoanelor singure care au dreptul stabilit de cel puțin 6 luni și vor fi excluse de la această verificare familiile monoparentale. De asemenea, se reglementează o perioadă de grație de 60 zile în care se pot plăti aceste datorii către bugetele locale, timp în care beneficiarul își va primi dreptul. Toate acestea se regăsesc în Legea nr.166/2012.

Modificările propuse de proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului (aprobat de Guvern), care vizează: o mai bună reglementare a domeniului protecţiei şi promovării drepturilor copilului, asigurând o mai bună responsabilizare a părinţilor sau reprezentanţilor legali în îndeplinirea obligaţiilor ce le revin în asigurarea creşterii şi îngrijirii adecvate a copilului, dar şi a autorităţilor sau instituţiilor competente, prin introducerea de sancţiuni în sarcina acestora, inclusiv în cazul separării sau divorţului părinţilor; asigurarea premiselor diminuării costurilor aferente sistemului de protecţie specială a copilului, ca urmare a îndeplinirii de către serviciile publice de asistenţă socială a atribuţiilor ce le revin în domeniul prevenirii separării copilului de familie, concomitent cu eficientizarea sistemului de protecţie a copilului prin asigurarea coordonării unitare la nivel judeţean bazat pe interesul superior al copilului; asigurarea bazei legale necesare elaborării ulterioare a unor acte normative subsecvente, care vor reglementa o serie de aspecte de actualitate în acest domeniu de activitate, cum ar fi situaţia copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, situaţia copiilor părăsiţi în unităţile sanitare etc.

Pentru că adesea am vorbit de nevoia de servicii sociale de calitate, în acest scurt mandat a fost adoptată Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale prin care se crează un sistem unic de evaluare a serviciilor sociale prin simplificarea procedurii de acreditare,  realizarea unui sistem de coordonare și monitorizare unică a calității în domeniu, promovarea transparenței și eliminarea suprapunerilor existente în sistem.

Cred însă că serviciile de calitate fără infrastructură şi personal nu pot exista, motiv pentru care a fost aprobată HG nr.973/2012 și Ordinul MMFPS nr. 2765/ 2012 care reglementează procedura și metodologia de acordare a co-finanțării unor lucrări de investiții și reparații capitale la centre de zi și rezidențiale, din bugtul MMFPS. Prima serie a acestor solicitări a fost programată pentru luna noiembrie 2012. A fost de asemenea, elaborat Ordinul MMFPS nr.2390/2012pentru aprobarea liniilor prioritare de acordare a subvenţiilor pentru anul 2013.  În prezent s-a finalizat prima etapă a procesului de selecționare a asociațiilor și fundațiilor care vor primi subvenții în anul 2013: au fost analizate 478 de dosare de unități de asistență socială pentru cele 218 asociații și fundații care au depus solicitare de subvenționare pentru anul 2013.

Necesitatea elaborării cadrului legal pentru organizarea creşelor ca  unităţi de educaţie timpurie antepreşcolară a fost generată de cererea mare pentru acest tip de servicii, comparativ cu numărul mic al acestor unităţi existent pe plan naţional şi care să sprijine iniţiativele (publice, private sau în parteneriat public-privat) care vizează înfiinţarea unor astfel de unităţi – reprezintă fără îndoială o oportunitate menită să favorizeze reîntoarcerea mamelor pe piaţa muncii şi un mod de a sprijini reconcilierea vieţii de familie cu cea profesională. În acest sens, a fost elaborată în colaborare cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului hotărârea de guvern privind normele metodologice  de organizare  şi funcţionare a creşelor şi a altor  unităţi de educaţie timpurie antepreşcolară, care vizează: asigurarea de oportunităţi egale de creştere şi îngrijire a copiilor proveniţi din diferite medii sociale şi economice, astfel încât dreptul copiilor la educaţie să fie promovat şi respectat, în timp ce prin programele de promovarea a sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor, realizate prin intermediul strategiilor adresate determinării stării de sănătate se asigură respectarea dreptului acestora la sănătate şi asigurarea premiselor necesare dezvoltării facilităţilor de îngrijire a copiilor, prin intermediul cărora să li se ofere părinţilor oportunitatea întoarcerii piaţa muncii şi continuarea activităţii lor profesionale.

Îmbunătăţirea accesului beneficiarilor şi a transparenţei procesului de evaluare a persoanelor cu handicap prin adoptarea Legii nr. 136/2012 pentru aprobarea OUG 84/2010 pentru modificarea Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, acţiune reparatorie faţă de persoanele cu handicap în ceea ce priveşte abaterile de la respectarea drepturilor omului pe care actul normativ le-a generat: a) abrogarea alin. (7) al art. 42 referitor la situaţia acordării indemnizaţiei, indiferent de opţiunea beneficiarului în care angajatorul nu poate asigura angajarea asistentului personal, optându-se pe decizia persoanei cu handicap de a beneficia de asistent persoanl sau de indemnizaţie; s-a reconsiderat procesul de reevaluare: au fost simplificate tipurile de decizii emise de CS[1] (decizii de soluţionare a contestaţiilor, decizii de reevaluare, decizii de încadrarea/ neîncadrare în grad şi tip de handicap); termenul  decizii de anulare a fost înlocuit cu termenul decizii de neîncadrare în grad şi tip de handicap, dat fiind faptul că acestea sunt acte administrative ce produc efecte retroactive creând situaţia recuperării sumelor acordate anterior emiterii acesteia (sub forma prestaţiilor sau  pensiilor). Termenul a fost înlocuit cu decizii de neîncadrare în grad şi tip de handicap. Se evită astfel nemulţumirile în rândul persoanelor cu handicap şi nu numai, cu implicaţii majore în calitatea vieţii acestor persoane, ducând chiar şi la tensiuni sociale; procedura de reevaluare a fost regândită, devenind transparentă şi mult simplificată. Reevaluarea efectuată de specialişti din Lista naţională a fost înlocuită cu reevaluarea efectuată de serviciul de evaluare complexă din cadrul DGASPC, la sediul acestora (in loc de spitalul judeţean), cu participarea unui reprezentant al structurii de specialitate din minister; a fost introdus un articol care reglementează posibilitatea soluţionării situaţiei create la Sibiu, prin reevaluarea efectuata in baza OUG 84/2010, potrivit căruia: comisia superioară (CS)  va reevalua dosarele rezultate până la data intrării în vigoare a prezentei legi iar deciziile de anulare a certificatelor de încadrare în grad de handicap emise de aceasta să producă efecte numai pentru viitor (nu şi retroactiv, conform reglementărilor guvernului Boc); debitele stabilite în baza deciziilor de anulare se constituie numai pentru perioada ulterioară emiterii deciziilor de anulare; până la data reevaluării efectuate de Comisia superioară, executarea debitelor se suspendă.

Asigurarea aplicării unitare a cadrului legislativ în vigoare în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie, de o manieră clară şi funcţională, prin elaborarea şi aprobarea Hotărârii Guvernului nr. 156/2012  pentru aprobarea Strategiei naţionale pentru prevenirea şi combaterea fenomenului violenţei în familie şi a Planului operaţional pentru implementarea acesteia, care vizează: adoptarea unor măsuri menite să sprijine o aplicabilitate mai eficientă a principiilor şi prevederilor Legii nr. 217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie, republicată, având în vedere atât elementele de noutate aduse de recentele modificări ale acesteia (ca de ex. ordinul de protecţie); stabilirea premiselor necesare unei colaborări mai clare şi mai strânse între autorităţile administrative cu competenţe în materie şi societatea civilă în ceea ce priveşte implementarea politicilor în domeniu prin furnizarea de sprijin şi asistenţă instituţiilor guvernamentale şi organizaţiilor non- guvernamentale; definirea  obiectivelor operaţionale care se referă la prevenirea şi diminuarea fenomenului violenţei în familie, protecţia victimelor violenţei în familie şi responsabilizarea agresorilor prin constituirea unui cadru instituţional integrat, promovarea cooperării intersectoriale pentru eliminarea violenţei în familie şi susţinerea parteneriatului cu societatea civilă în implementarea politicilor în domeniu; întărirea capacităţii instituţionale a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale în ceea ce priveşte gestionarea violenţei în familie şi dezvoltarea unui sistem unitar de servicii sociale specializate în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie.

Un rol în asigurarea respectării dreptului la sănătate pentru copiii cu tulburări din spectrul autist, la reprezentat aprobarea Ordinului 2260/2012 pentru modificarea Ordinului ministrului sănătăţii şi familiei şi al secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie nr. 725/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora. Ordinul a avut la bază atât Clasificarea Internaţională a Bolilor, revizia a 10-a din 1990 în cuprinsul căreia se regăsesc referiri la încadrarea tulburărilor pervazive de dezvoltare cât şi  Clasificarea internaţională a funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii pentru copii şi tineri  (CIF – CT).

Alte activităţi nu la fel de vizibile dar importante pentru domeniu au fost în această perioadă:

  • Participarea la deschiderea Jocurilor Paralimpice şi acţiuni de popularizare a fenomenului sportiv în rândul persoanelor cu handicap;
  • Participarea la actiunile specifice generate de Anul European al Îmbătrânirii Active şi Solidarităţii între Generaţii;
  •  Monitorizarea îndeplinirii indicatorilor de rezultat propuşi în cadrul Acordului de împrumut (proiectul privind modernizarea sistemului de asistenţă socială) între România şi BIRD. În această perioadă au fost deja îndepliniţi 6 indicatori şi s-a încasat la bugetul de stat suma de 150 mil. euro.
  • Prin implementarea Proiectului privind dezvoltarea la nivel local de servicii comunitare de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi instruirea personalului aferent – FP 1566: s-au finalizat lucrările de construcție la 8 centre; a fost finalizată evaluarea propunerilor și aprobată prin Ordin selecția a 5 noi sub-proiecte; a fost publicată Hotărârea de Guvern pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici pentru 6 sub-proiecte; a fost acordată asistență, au fost date avize pentru diverse activități, pentru cele 97 de sub-proiecte aflate în diverse etape de execuție, și au fost verificate și validate documentații de plată în valoare totală de 0,77 mil. Euro.

 Monitorizarea și implementarea Proiectului privind incluziunea socială a însemnat:

  • finanţarea subproiectelor pentru persoane cu handicap, selectate pe bază de competiţie – derularea lucrărilor de construcții la 17 proiecte în 15 judeţe, aflate în diferite stadii de implementare;
  • asigurarea pregătirii personalului profesionist care va aplica noi standarde de îngrijire – în curs de selecţie
  • S-au finalizat 6 obiective de investiții.
  • S-a finalizat încheiat contractul pentru realizarea Registrului Electronic Național pentru Persoane cu Handicap.
  • S-a derulat campania de informare Caravana combaterii violenței în familie, prin care s-au realizat organizarea unor evenimente stradale de tip caravană  în 29 de municipii reşedinţă de judeţ şi în cele 6 sectoare ale municipiului Bucureşti; organizarea a 7 conferinţe regionale destinate specialiştilor, a unei conferinţe de lansare şi o conferinţă de final şi realizarea unui sondaj pentru aflarea opiniei şi conştientizării publice cu privire la fenomenul  violenţei în familie.
  • A fost acordată asistență autorităților locale beneficiare ale sub-proiectelor, au fost verificate și validate documentații de rambursare de cheltuieli, și au fost derulate proceduri de achiziție de bunuri și servicii în valoare totală de 2,37 mil. Euro.

Alte proiecte:

  • Finalizarea implementării a două proiecte ce au vizat închiderea instituţiilor de tip vechi derulate în cadrul Programului de Interes Naţional destinat protecţiei copilului de către DGASPC Sector 3 şi DGASPC Sector 5 prin care au fost închise două instituţii de tip vechi şi achiziţionate apartamente în care copiii protejaţi în cadrul acestora au fost transferaţi, asigurându-li-se astfel o îngrijire de calitate, mult mai apropiată de mediul familial.
  • Înfiinţarea a 40 de centre de consiliere şi asistenţă a persoanelor cu tulburări din spectrul autist în cadrul proiectului “Şi ei trebuie să aibă o şansă! – program de sprijin pentru integrarea socială şi profesională a persoanelor cu tulburări de spectru autist, implementat de Fundaţia Romanian Angel Appeal în parteneriat cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Asociaţia de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale din România prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, “Investeşte în oameni!
  • Continuarea implementării programului „Servicii comunitare de prevenire a separării copilului de familia sa şi instruirea personalului aferent”, finanţat în baza unui împrumut dintre România şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei. Până în prezent au fost finalizate 12 proiecte constructii şi sunt în curs de implementare 98 de proiecte.
  • Implementarea în doar 3 luni a proiectului “Întărirea capacităţii Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale de a asigura coordonarea procesului de implementare a Convenţiei ONU pentru drepturile copilului în România”, finanţat prin Fondul Social European – Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative prin care au fost organizate 38 de sesiuni de formare şi pregătiţi a 886 de specialişti în domeniul monitorizării drepturilor copilului, elaborate 5 manuale de formare (unul general şi 4 specifice în domeniile justiţiei, sănătăţii, educaţiei şi protecţiei sociale) şi un ghid de monitorizare a drepturilor copilului (ce urmează a fi aprobat prin act normativ).

 De continuat:

Pentru flexibilizarea programului și asigurarea principiilor concurenţei, eficienţei şi transparenţei în alocarea fondurilor publice, a fost elaborat proiectul de Lege privind subvenţionarea din fonduri publice a serviciilor sociale acordate de asociaţii, fundaţii şi cultele recunoscute de lege aflat în procedura de avizare externă (la M.J.) care va înlocui actuala reglementare, respectiv Legea nr.34/1998. De asemenea un rol important în reforma asistenței sociale îl va constitui promovarea legii contractării serviciilor sociale care va creea un spectru mai larg și mai focusat pe nevoia socială în care ONG-urile și cultele religioase pot deveni active.

Promovarea și dezvoltarea unui sistem de creștere a gradului de ocupare al persoanelor vulnerabile şi de susţinere al celui de al treilea sector – cel al economiei sociale. Din acest motiv a fost elaboratproiectul de Lege privind economia socială aflat în avizare externă.

Este necesară elaborarea Strategiei privind combaterea sărăciei, a deprivării materiale și promovarea incluziunii sociale şi Strategia privind persoanele vârstnice și îmbătrânire activă, la fel de importantă ca şi cea privind combaterea drogurilor şi substanţelor psihotrope (schimbarea filosofiei acesteia prin focalizarea pe zona de prevenție (reducerea consumului la copii si tineri trebuie să își propună ținte clare, având in vedere procentul ridicat de consumatori – 10% in rândul celor sub 16 ani, 22% in rândul studenților) dar si crearea de servicii terțiare, de consiliere si suport, inclusiv social prin serviciile de asistenta sociala ulterior parcurgerii etapei medicale de dezintoxicare).

         Este necesar crearea unui cadru legal privind stabilirea unui pachet minim de servicii sociale de bază la nivel comunitar care să asigure faptul că familiile şi copiii vulnerabili au acces garantat la servicii medicale, de educaţie şi de asistenţă socială esenţiale, având în vedere Raportul Comisiei Europene privind deprivarea materială a copiilor din UE (78%).

         Creşterea ratei de trasabilitate şi de acoperire a nevoilor pentru care au fost acordate prestaţiile sociale dar şi oferirea unui instrument de autorităţilor locale pe care îl pot utiliza pentru acordarea de prestaţii sociale se va realiza prin elaborarea legii privind tichetele sociale.

         Este esenţială îmbunătăţirea infrastructurii actuale a sistemului de asistenţă socială pentru a facilita accesul beneficiarilor la asistenţă socială şi servicii sociale care folosindu-se de cardul de asigurat vor putea şti nivelul de prestaţii de asigurări sociale respectiv asistenţă socială la care au dreptul, prin care pe de o parte se va reduce riscul de eroare, fraudă, corupţie pe de altă parte se vor putea colecta date privind resursele financiare alocate per beneficiar în sistem dual: asigurări şi asistenţă socială atât în prestaţii şi servicii sociale, putându-se elabora pe baza acestor date strategii punctuale care să soluţioneze respectiva nevoia socială. Si nu in ultimul rând va avea un rol de creștere a responsabilității individuale, cunoscând în orice moment care este nivelul de prestații de asigurări (pensie, șomaj) respectiv asistență socială (ajutor de sprijinirea familiei, de încălzire, venit minim garantat etc) la care ai dreptul.

        Pregătirea raportului de ţară privind implementarea Convenţiei ONU pentru persoanele cu dizabilităţi,  care cuprinde măsurile luate pentru punerea în aplicare a obligaţiilor ce revin României în conformitate cu prevederile Convenţiei ONU privind Drepturile Persoanelor cu dizabilităţi şi asupra progresului făcut în această privinţă.

     Reorganizarea sistemului de evaluare prin armonizarea criteriilor de evaluare medicală şi funcţională prin acţiunile Grantului Japonez – de asistenţă tehnică şi dezvoltare în vederea sprijinirii persoanelor cu handicap în valoare de 1,8 mil euro.

 [1] Comisia Superioară

Activitate după 4 luni de mandat

LAW_1359_resizeCa secretar de stat in  Ministerul Muncii, Familiei si Protecţiei Sociale, coordonator al Departament Asistenţă Socială, vă prezint o scurta analiză a activităţii după primele 4 luni de mandat:

Acţiuni adresate comunităţii:

–         Proiectul “Ministrul muncii pentru o zi”, de 1 Iunie 2012, pentru copiii de la Sc. 141 si cei din centrele de plasament Ciresarii si Sf. Ana, sector 5;

–         Proiectul ”Creșa și centru de zi Antante”, deschis in Str.Tunsu Petre, sector 5;

–         Proiectul ”Desene si povesti de viata”, adresat copiiilor din centrele de plasament sector 4 si 5, premiat cu 3 cursuri de limbi străine pentru cele mai bune desene, de asemenea au fost acordate ghiozdane UNICEF pentru toti participanții;

–         Proiectul ”Câinii ghizi la Ministerul Muncii”, unde copiii de la Scoala nr. 141 si Liceul Dimitrie Bolintineanu au avut ocazia să interacționeze cu câinii ghizi pentru persoane cu dizabilități vizuale și/sau auditive;

–         Proiectul ”Gradinita Estivala” prin care copiii din zona Ferentari-Rahova-Salaj care nu pot ajunge la gradinita din cauza barierelor financiare pot participa timp de 2 luni vara la gradinita, pentru a nu avea decalaj la momentul inceperii scolii fata de alti copii. Proiectul se va continua pe o perioada de 3 ani.

 Relatii externe:

–         Responsabil de atingerea obiectivelor şi ordonator de credite în cadrul Acordului de Împrumut cu Banca Mondială privind ”Reforma în Asistenţă Socială” 2012-2015, 500 mil. Euro, semnat în aprilie 2012, până în prezent realizate 6 din 9 DLI/ an 1 implementare, reprezentând 150 mil. euro;

–         Responsabil şi ordonator de credite “Proiect Incluziune Sociala” (SIP) cu Banca Mondiala, 27,2 mil. Euro – prin care se va finanța construirea a 134 de centre zi pentru victimele violenţei în familie şi pentu tinerii ieşiţi din instituţii de protectie a copilului, până în februarie 2014, în prezent fiind finalizate 4, precum şi susţinerea modernizării sistemului informatic de plati prestatii sociale SAFIR, a campaniei de comunicare privind reforma în asistenţă socială şi a proiectelor coordonate de Agenţia Naţională pentru Romi;

–         Responsabil şi ordonator credite pentru Proiectul ”Servicii comunitare de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi instruirea personalului aferent”, BIRD, în valoare de 10 mil. euro, de constuire-adaptare a 130 centre, finalizate 6 si pentru formarea a 7.000 de persoane.

–         Responsabil privind obligaţiile ce revin din Memorandumul cu Banca Mondială, FMI şi Comisia Europeană pentru MMFPS, participare la cele 2 runde de negocieri cu instituţiile de credit şi la cele interne conduse de viceprim-ministrul Florin Georgescu;

–         Responsabil şi ordonator de credite privind grantul de 1,8 mil. Euro pentru ”Proiectul de Modernizare a Sistemului de Protecţie a Persoanelor cu Handicap”, acordat de Guvernul Japoniei, semnat în iulie 2012. În prezent, au fost finalizați termenii de referință;

–         Responsabil cu activităţile ce decurg din programarea financiară europeană viitoare 2014-2020;

–         întâlniri cu ambasadorii din Italia, Japonia, Ungaria, Franta, grupul de la Vilnius, Suedia;

 SONY DSC       – participare la deschiderea Jocurilor Paralimpice, Londra, ocazie cu care am participat la recepţia şefilor de stat sau de guvern organizata la Guildhall (Londra), care a fost prezidată de către vicepremierul britanic, Nick Clegg şi Lordul Mayor al City-ului londonez, David Wootton. Ceremonia de deschidere a Jocurilor Paralimpice a fost precedată, de o scurtă recepţie oferită de organizatori şefilor delegaţiilor oficiale ale statelor participante şi membrilor Comitetului Paralimpic Internaţional, la care am participat în calitate de șef al delegației României la Jocurile Paralimpice 2012 şi care a fost onorată de prezenţa Majestății Sale, Regina Elisabeta a II – a și de membrii ai familiei regale britanice;

–         participare la o întalnire de lucru privind ”Turismul în vederea prestatiilor sociale si restricţiile pe piaţa muncii” la Londra cu participarea miniștrilor muncii din Austria, Franta, Germania, Irlanda, Spania, UK. Un rezultat palpabil a fost ridicarea restricțiilor pe piata muncii din Irlanda, la 2 săptămâni după această ședință de lucru;

–         Întâlniri de lucru cu reprezentanţii guvernului regional din Andalusia, Spania privind limitările pe piața muncii pentru salariații români şi introducerea prevederilor restrictive privind suspendarea ajutorului social in cazul părăsirii temporare a Spaniei cu efect asupra conaţionalilor noştri care doresc să vină în vacanţă în România;

–         Întâlniri cu comunitatea română din Sevilla, Granada si Madrid, în data de 16, respectiv 18 iulie 2012;

–         Discuţii bilaterale cu Ambasada UK privind un posibil suport în vederea imbunatățirii legislației românești privind serviciile sociale si a internship-ului;

–         Protocol colaborare pentru asistenţa sociala a copiilor cu handicap incheiat cu Fundaţia Primei Doamne a Ayzerbaijan-ului;

–         Întâlnire cu ministrul sănătăţii din Mongolia.

–         Protocol şi 2 proiecte începute şi finalizate cu UNICEF “Copil în România” şi “Copiii invizibili ai României”, campanie media;

Societatea civilă:

–         6 întâlniri cu sindicatele din asistenţă socială;

–         89 întâlniri cu ONG-urile din protecţia copilului, persoanele cu handicap şi asistenţii personali ai acestora şi servicii sociale;

–         Finalizarea în 2 luni a unui proiect fonduri nerambursabile privind Convenţia ONU privind Protecția Drepturilor Copilului, început în iunie 2012;

–         protocol colaborare Comitetul National Paralimpic, realizarea site-ului http://paralimpics.websiter.ro si a campaniei “Susţine echipa României! Participă şi tu!” împreună cu Ambasada UK în România;

–         protocol de colaborare IGSU privind proiectul “Copiii, focul arde!”;

–         protocol cu Fundația Lights into the Europe privind susţinerea ”Proiectului privind câinii ghizi pentru persoane cu dizabilităţi vizuale şi auditive”;

–         promovarea unei dezbateri cu reprezentanţii MS, MEC, ANA privind consumul de etnobotanice în rândul copiiilor şi a tinerilor urmate de proiectul de Strategie privind lupta antidrog și stabilirea termenilor pentru realizarea unui grup de lucru guvernamental permanent;

–         promovarea unui proiect de accesibilizare a serviciului 112 pentru persoanele surde şi/sau mute în parteneriat cu reprezentanţii STS, MAI, MCTI – în curs de implementare;

–         protocol colaborare Telefonul Copilului 116.111 (tel. verde, nr. unic european de asistenta pentru copii);

 Legislaţie:

–         soluţionarea problemelor apărute ca urmare a controalelor (Sibiu) comisiei superioare evaluarea persoanelor cu handicap şi eliminarea arbitrarului decizional privind păstrarea asistenţilor personali sau a indemnizaţiei la nivelul primarilor şi nu a beneficiarilor;

–         proiect amendamente privind OUG 124/2011 privind cresterea indemnizaţiei pentru creşterea copilului la 85% din venituri, eliminarea limitării la 3 naşteri pentru obţinerea acestei indemnizaţii si acordarea unei perioade de 6 luni de la intrarea in plata a prestatiilor sociale pentru plata impozitelor si taxelor locale restante;

–         acordarea la rectificarea bugetului a unei suplimentari de 100 milioane de lei pentru finanţarea cheltuielilor cu drepturile asistenţilor personali ai persoanelor cu handicap grav sau indemnizaţiile lunare.

–         aprobarea Normelor metodologice privind procedura de evaluare a comisiei superiore privind handicapul;

–         Includerea in lista afecţinilor şi bolilor generatoare de handicap a autismului atât pentru copii cât şi pentru adulţi.

 Proiecte legislative în lucru:

–         modificarea Legii 272/2004 privind protectia drepturilor copilului;

–         Legea economiei sociale;

–         OUG privind consumatorul vulnerabil, condiţionalitate memorandum FMI;

–         HG privind normele metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea creselor şi altor unităţi de educaţie timpurie;

–         Lege privind subvenţionarea fundaţiilor şi asociaţilor;

–         Strategie şi plan de acţiuni privind combaterea violenţei în familie;

–         Strategie si plan actiuni pentru  reducerea consumului de etnobotanice in randul tinerilor;

–         HG privind deblocarea posturilor vacante din asistenta sociala;

–         Lege privind tichetele sociale;

–         HG privind atestarea şi contractul asistentului maternal;

–         Ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale privind sistemul informatic integrat al MMFPS;

–         Pregatirea cadrului instituţional şi legislativ pentru introducerea din 2015 a venitului minim de inserţie.

Cam atât pentru moment :).

Denisa

Explicaţii privind indemnizaţia de creştere a copilului

În această săptămână deputaţii au votat legea de aprobare a OUG 124/2011 prin care sunt modificate mai multe legi, printre care şi OUG 111/2010 privind acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului.

Prin amendamentele aduse şi sprijinte de Guvern, în consens cu programul de guvernare, s-a îmbunătăţit cadrul legal, prin:

1. flexibilizarea condiției de achitare a impozitelor și taxelor locale. Astfel, verificarea se va face doar în cazul familiilor și persoanelor singure care au dreptul stabilit de cel puțin 6 luni și vor fi excluse de la această verificare familiile monoparentale. De asemenea, se reglementează o perioadă de grație de 60 zile în care se pot plăti aceste datorii către bugetele locale, timp în care beneficiarul își va primi drepturile de asistență socială;

2. stabilirea cuantumului indemnizației pentru creșterea copiilor la 85% din media veniturilor nete ale persoanei, cu menținerea plafoanelor maxime reglementate în prezent, de 1200 lei pentru concediul până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani și 3400 lei pentru concediul până la împlinirea de către copil a vârstei de 1 an;

3. acordarea stimulentului de inserție și pentru persoanele care au optat pentru concediul până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani;

4. eliminarea limitării la 3 nașteri a situațiilor pentru care se acordă concediul și indemnizația pentru creșterea copiilor și acordarea indemnizației pentru creșterea copiilor pentru toate situațiile care conduc la acordarea acestui drept;

5.  acordarea sumei suplimentare de 600 lei, pe perioada suprapunerii cazurilor în care persoana se află cu un copil în perioada de concediu şi indemnizaţie în baza OUG nr.148/2005 și naște/adoptă/ia in plasament sau tutelă un copil, în baza OUG nr.111/2010. Această reglementare va asigura aplicarea unitară a Deciziei Curții Constituționale nr.495/2012 și va avea efecte doar pentru situațiile aflate în plată sau pentru cele care se vor produce după adoptarea legii.

 Ascultând dezbaterile ulterioare votului am observat că multe persoane nu cunosc istoricul acestui act normativ şi consideră incorect acests drept de asistență  socială ca fiind unul de natură asiguratorie. Este un drept corelat cu veniturile asigurate dar nu este un drept de asigurări sociale.

 Istoric

În 1957 apare prima reglementare privind libertatea avortului dar şi a concediului de maternitate de 112 zile, incluzând şi perioada prenatală.

Politica prodemografică specifică celei de-a doua jumătaţi aanilor 60 a determinat adoptareaunor acte normative, cele mai multe controversate şi care au ridicat dezbateri nu doar interne ci şi la nivelul OIM şi OMS. Printre acestea s-a numărat şi Decretul 1086/1966[1] privind majorarea impozitului pe veniturile persoanelor  de peste 25 ani fără copii, tranşele fiind modificate în 1985[2], şi prevedeau aplicarea unui impozit suplimentar pentru această categorie, în funcţie de venit, de la 80 lei (la venituri de până la 1.650 lei) la 925 lei (venituri peste 8000 lei). Acest act normativ a fost aborgat în 1991 (prin Legea 32/1991 privind impozitul pe salarii).

Un aspect interesant viza la acel moment acordarea alocaţiei pentru copii celor care aveau un loc de muncă, acordându-se copiilor de până la 14 (ulterior 16) ani diferenţiat în funcţie de venitul lunar al susținatorului legal (s-au fixat 5 grupe de venituri); rangul copilului în cadrul familiei pâna la al treilea născut, dupa aceea acționând și alte categorii de prestaţii; respectiv mediul (urban sau rural) de domiciliu.

         Prin Legea 10/1972-Codul Muncii se păstrează dreptul la concediul parental de 112 zile şi garantarea locului de muncă pe această perioadă. În acelaşi an, prin Decretul 411 se acordă mamelor care au opt sau nouă copii dreptul la acordarea de ajutoare băneşti lunare de 200 de lei, iar celor cu 10 sau mai mulţi copii, în vârstă de până la 18 ani – 300 de lei. Prin Decretul 197/1977 se stabileşte ajutorul pentru mamele cu mai mult de 5 copii (200 lei), până la 500 lei pentru mai mult de 10 copii şi ajutorul pentru soţiile de militari în termen, în sumă fixă în funcţie de mediul de locuire, 350 lei mediu urban, respectiv 200 lei mediu rural, iar mamelor care au născut mai mult de doi copii li se acordă o indemnizaţie de naştere de 1.000 de lei pentru fiecare nou-născut ulterior, viu sau mort. Prin Decretul 409/26.12.1985, mamele care aveau în îngrijire trei sau patru copii primeau ca ajutoare băneşti 400 de lei pe lună, iar cele cu cinci sau mai mulţi copii – 500 de lei. De asemenea, după prima naştere, pentru fiecare nou copil adus pe lume, femeile primeau o indemnizaţie de naştere de 1.500 de lei.

         Prin Legea 3/1977 indemnizaţia pentru concediul parental şi pentru cel pentru îngrijirea copilului bolnav se plătesc din fondurile de asigurări sociale de stat, aceasta fiind sursa de finanţare până în anul 2006. Concediul de maternitate se împărţea într-o perioadă pre- şi postnatală, totalizând 112 zile lucrătoare (săptămâna de muncă fiind de şase zile): 52 de zile înainte de naştere, respectiv 60 zile după. Femeile nu erau obligate să respecte strict aceste intervale; ele îşi puteau lua maximul de zile după preferinţă. Marea majoritate considerau că două luni de concediu postnatal erau insuficiente, iar majoritatea îşi luau toate cele 112 zile după naştere. După expirarea acestei perioade şi până cînd copilul ajungea la vârsta de un an, mamele aveau dreptul să lucreze cu program redus, de şase ore pe zi în loc de opt. Ori de cîte ori medicul pediatru certifica faptul că copilul (în vârstă de până la trei ani) suferea de probleme de sănătate şi necesita prezenţa mamei la domiciliu, mamele continuau să primească concediu medical, plătit la nivelul de 50%  pînă la 80 % din salariu, din nou în funcţie de vechimea în muncă.

Taxarea celor fără copii continuă prin Legea 1 din 8 iulie 1977 prin care este inventata o taxă cu dedicaţie – “contribuţia persoanelor angajate în unităţile de stat şi care nu au copii”. În 1985, prin Decretul 409 din 26 decembrie, contribuţia este majorată fiind între 5 şi 10% din salariu (80 lei pentru un salariu de până la 1.650 lei, respectiv 825 lei pentru unul de 8.000 de lei).

Post-89

         Prin Decretul-Lege 31/19.01.1990 se insitituia dreptul la concediul plătit pentru îngrijirea copilului de până la 1 an, în afara concediului plătit pentru sarcină şi lehuzie de 112 zile. Indemnizaţia pe durata acestui concediu era 65% din salariul tarifar lunar.

         Legea 120/09.07.1997 privind concediul plătit pentru îngrijirea copiilor aduce 2 noutăţi: femeile asigurate în cadrul sistemului de asigurări sociale de stat şi femeile cadre militare în activitate beneficiază de un concediu de creştere a copilului de până la 2 ani (majorarea faţă de 1 an apărută în 1990) pe durata căruia primesc o indemnizaţie de creştere a copilului reprezentând 85% din salariul de bază şi celelalte venituri salariale pe baza cărora se stabileşte contribuţia de asigurări sociale, respectiv din venitul de asigurare;  femeile asigurate în cadrul sistemului de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor beneficiază, pe durata concediului pentru îngrijirea copilului, de o indemnizaţie reprezentând 80% din media lunară a venitului asigurat din ultimele 6 luni pentru care a fost achitată contribuţia prevăzută de reglementările în vigoare.

         Nesustenabilitatea financiară a acestei indemnizaţii face ca prin Legea nr.19/ 2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări  sociale să se modifice baza de calcul, cuantumul lunar al indemnizaţiei rămâne  85% dar aplicat la media veniturilor lunare din ultimele 6 luni, pe baza cărora s-a stabilit contribuţia individuală de asigurări sociale în lunile respective, iar baza de calcul nu poate depăşi plafonul a de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie.

         O nouă modificare apare prin OUG 9/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale prin care se extinde baza de calcul și se majorează plafonul. Astfel, cuantumul lunar al indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de doi ani este de 85 % din baza de calcul care se determină din media veniturilor lunare din ultimele 10 luni anterioare datei naşterii copilului, pe baza cărora s-a achitat contribuţia individuală de asigurări sociale în lunile respective. Suma netă reprezentând indemnizaţia pentru creşterea copilului nu poate fi mai mare decât 85 % din salariul mediu net prognozat anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Baza de calcul nu poate depăşi plafonul a de 5 ori salariul mediu brut.

         Două luni mai târziu, prin OUG nr. 23 din 10 aprilie 2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000, pentru drepturile care se stabilesc după data de 31 decembrie 2003 cuantumul brut lunar al indemnizaţiei este de 85% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

         Deficitul bugetului de pensii obligă la luarea unor măsuri de corectare, astfel, prin OUG 148/2005  indemnizaţia pentru creşterea copilului este preluată în plată de bugetul de stat şi scoasă de sub incidenţa sistemului de asigurări sociale. Sunt stabilite de asemenea criterii de eligibilitate determinate de realizarea, în ultimul an înainte de naşterea copilului, timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. În această situaţie sunt incluse şi perioade asimilate (şomaj, concedii medicale, perioada de facultate cu condiţia absolvirii acesteia etc.). Cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului devine unul fix, fiind stabilit la 800 lei pentru anul 2006 și începând cu anul 2007, 600 lei indemnizația și 200 lei alocația de stat pentru copii până la 2 (3) ani. Un alt element de noutate adus de acest act normativ este introducerea unei noi prestaţii sub formă de stimulent lunar de 100 lei pentru părinţii care în perioada de până la împlinirea de către copil a vârstei de 2, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, dacă aceştia se reîntorc la activitatea profesională.

         În anul 2008 au loc 2 modificări ale OUG 148/2005, astfel prin Legea nr. 257/2008 de la 1 ianuarie 2009 se modifică cuantumul fix al indemnizației cu un procent de 85% din veniturile medii nete lunare ale persoanei îndreptățite, iar prin OUG 226/2008 este introdusă plafonarea, prin limitarea cuantumului maxim al indemnizației la 4.000 lei.

Prin Legea nr.118/2010 cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului este diminuat cu 15% . Dacă din calcul rezultă o sumă mai mică de 600 lei, atunci se acordă 600 lei.

Ultimul act normativ important în acest domeniu este Ordonanța de urgență a Guvernului nr.111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor care aduce ca noutatereglementarea de măsuri opţionale la dispoziţia părinţilor, pentru creşterea copilului în vârstă de până la 1 an, 2 ani sau 3 ani în cazul copilului cu handicap, în funcție de care este stabilită valoarea indemnizației.

Astfel, în situaţia în care părintele optează pentru rămânerea în concediul pentru creşterea copilului până la data la care acesta împlineşte vârsta de 1 an: va primi o indemnizaţie lunară în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni, care nu poate fi mai mică de 600 lei şi nici mai mare de 3.400 lei; va beneficia de un stimulent de inserţie pe piaţa muncii în cuantum lunar de 500 de lei, dacă părintele se întoarce la activitatea profesională până la împlinirea de către copil a vârstei de 1 an. în acest caz, stimulentul se acordă până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani; în situaţia în care părintele nu revine pe piaţa muncii, acesta va putea opta pentru acordarea unui concediu fără plată pentru îngrijirea copilului cu vârsta între 1 an şi 2 ani. În situaţia în care părintele optează pentru rămânerea în concediul pentru creşterea copilului până la data la care acesta împlineşte vârsta de 2 ani, părintele va primi o indemnizaţie lunară în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni, care nu poate fi mai mică de 600 lei şi nici mai mare de 1.200 lei; pentru această opţiune stimulentul de inserţie nu se acordă.

Alte drepturi prevăzute de OUG 111/2010 sunt:suplimentarea cu suma de 600 lei a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, în situaţia în care pe perioada concediului de creştere a unui copil se naşte un alt copil – reglementare ce nu era prevăzută în OUG nr.148/2005; menţinerea, ca şi în cazul OUG nr.148/2005, a suplimentării cu suma de 600 lei a indemnizaţiei pentru creşterea copilului în cazul sarcinilor multiple; acceptarea pentru perioada de eligibilitate a unui număr de cel mult trei fracţiuni de lună constituite dintr-un număr mai  mic decât jumătate din numărul zilelor lucrătoare ale lunii; creşterea duratei concediului fără plata  indemnizaţiei, acordat după primele 3 naşteri, de la 3 luni la 4 luni; introducerea de reglementări conform cărora angajatorului îi este interzis să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu, în cazul salariatei/salariatului care se află în concediu pentru creşterea copilului, timp de 6 luni după revenirea definitivă a salariatei/salariatului în unitate.

Concluzii

După cum se observă, niciodată dreptul la indemnizația de creștere a copilului nu a fost un drept de asigurări sociale, persoana asigurată necontribuind suplimentar pentru acest risc (asemeni riscurilor clasice de natură socială), ci este o prestație de asistență socială pentru susținerea familiei, acordată persoanelor care au venituri supuse impozitului pe venit.

De asemenea, este un drept acordat mamei și nu copilului, ca venit de înlocuire pe perioada în care, pentru îngrijirea copilului, nu lucrează. De aceea nu era corectă limitarea la numărul de nașteri.

Acordarea beneficiului de a alege întoarcerea la serviciu oricând în perioada celor 2, respectiv 3 ani (în cazul copilului cu handicap) permite asiguratului dreptul de a primi stimulentul de inserție. Șansele ca unul din părinți să se întoarcă ulterior vârstei de un an a copilului sunt mult mai mari, motiv pentru care este îndreptățită modificarea legii în acest sens. Din păcate, serviciile de zi pentru copiii de vârstă antepreșcolară sunt reduse (sub 400 creșe la nivelul țării), iar stimulentul de inserție poate ajuta familia să găsească soluții alternative de creștere a copilului prin intermediul bonelor, creând astfel locuri de muncă pentru o categorie de femei pentru care piața forței de muncă nu este foarte permisivă. Dacă analizăm nivelul salariului minim pe economie în valoare netă care este de 580 lei, cuantumul stimulentului de inserție este destul de apropiat (500 lei). Presiunea asigurărilor de pensii și mai ales de sănătate va albi multe din aceste contracte, aducând astfel mai multă responsabilitate atât în privința propriilor venituri pe termen lung, dar și în raport cu activitatea desfășurată în îngrijirea copilului, în analiză imediată.

Deși foarte disputate aspectele privind presiunea bugetară, prognoza arată o creștere de 67 mil. lei bazată pe o estimare a nașterilor viitoare, cu o intrare în plată a 175.000 de beneficiari (anul 2013), faţă de 170.662 beneficiari astăzi. O sumă pe care trebuie să o corelăm cu o alta: deficitul structural al sistemului de pensii, cu impact asupra generațiilor viitoare, care se bazează în special pe deficitul demografic. Cu alte cuvinte ne costă mai mult să nu susținem politicile pentru creșterea demografiei, având în vedere faptul că numărul de naşteri a scăzut constant.


[1] În acelaşi an fusese incriminat avortul prin Decretul 770/1966, abrogat prin Decretul-Lege 1/26.12.1989.

[2] 60 lei pentru venituri anuale de până la 3.000 lei şi până la 6.000 lei pentru venituri anuale de peste 96.000 lei.

grafice INS