Proiectul de lege privind subvenționarea serviciilor sociale

Posted on March 26, 2013 by denisapatrascu

   descărcare      Senatul a aprobat astăzi proiectul de lege privind subvenționarea din fonduri publice a serviciilor sociale acordate de asociații, fundații și culte recunoscute de lege, inițiat de Guvern. Camera Deputaților este cameră decizională.

         Prin acest proiect de lege se stabilesc principiile aplicabile subvenționarii serviciilor sociale de către bugetul de stat și cel local a serviciilor sociale acordate de furnizori în completarea veniturilor proprii pentru serviciile sociale în comunitățile rurale și în cele cu o comunitate de până la 10.000 locuitori, respectiv pentru serviciile sociale, în primii 3 ani de funcționare în comunitățile în care aceste servicii nu există și sunt necesare nevoilor membrilor comunității, la un nivel de până la 50% din costul standard/beneficiar/tip serviciu social, pentru plata salariilor personalului de specialitate care activează în serviciile sociale, la nivelul celor din serviciile sociale publice.

         Din bugetul local al județelor se subvenționează furnizorii care: acordă servicii sociale în mai multe unități administrativ-teritoriale din același județ, sau acestea se adresează unor persoane cu domiciliul sau reședința în mai multe unități administrativ-teritoriale din același județ sau care acordă servicii sociale în mai multe unități administrativ-teritoriale din același județ care nu dispun de resurse financiare suficiente pentru acordarea de subvenții din bugetul propriu.

         Subvenția se acordă în baza programului național/județean de subvenționare bazat pe prioritățile de subvenționare anuale ale autorității care o acordă, în limita bugetului alocat, pentru serviciile sociale prevăzute în Nomenclatorul serviciilor sociale, acordate de furnizorii de servicii sociale acreditați, conform criteriilor de evaluare (set de indicatori prin care se măsoară pe baza unui algoritm de calcul performanța furnizorului, în vederea stabilirii punctajului necesar selecției), pe baza contractului încheiat între autoritatea finanțatoare și furnizorul de servicii sociale selectat.  Nu este permisă dubla finanțare pentru același serviciu social acordat de furnizorul de servicii sociale. Fondurile necesare subvenționării se asigură din bugetele locale/județene inclusiv din cote defalcate din impozitul pe venit și sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale.

         Schimbările aduse de acest act normativ față de Legea 34/1998, care reglementează în prezent subvenționarea serviciilor sociale (la acel moment finanțarea era asigurată de Programul UE PHARE SESAM), vizează implicarea activă a comunității locale în dezvoltarea serviciilor sociale de care are nevoie, pe baza strategiei proprii de asistență socială dar creează și obligativitatea realizării planurilor anuale de acțiune a serviciilor sociale. Un obiectiv de neneglijat este acela al susținerii unei categorii socio-profesionale importante (lucrătorii și asistenții sociali) dar slab remunerate, pe o piață subdimensionată în prezent (în 2010 în registrul electronic național al serviciilor sociale figurau 2681 de furnizori sociali acreditați). Această lege se va completa cu cea a contractării serviciilor sociale, astfel încât furnizorii privați să devină parteneri  în asigurarea pieței mixte de servicii sociale la nivel local, dinamizând și întărind paleta de servicii sociale accesibile beneficiarilor.

         Aplicarea acestui act normativ se realizează începând cu 1 ianuarie 2015. Probabil dintr-o greseală a fost stabilită abrogarea Legii nr.34/1998 începând cu 1 ianuarie 2014, remediabilă în dezbaterile din Camera Deputaților, pentru a nu lăsa un gol de un an (1 ian.2014- 1 ian.2015) în subvenționarea serviciilor sociale.

Filed under: Analize juridice, Societate | Tagged: , , , , , , , | Leave a comment »

Proiectul de lege privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social

Posted on March 21, 2013 by denisapatrascu

      images   În ședința de guvern de ieri 20 martie ac, a fost aprobat proiectul de lege privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social și transmis Parlamentului spre dezbatere și aprobare.

         În prezent, organizarea și funcţionarea Consiliului Economic și Social este reglementată prin art.82-119 din Legea 62/2011 – Legea Dialogului Social.

         Prin proiectul de lege se propune reglementarea distinctă a organizării și funcţionarii Consiliului Economic si Social, fiind abrogate prevederile corespunzătoare din legea cadru, Legea 62/2011- Legea Dialogului Social.

         Modificările cele mai importante vizează procedura de desemnare a reprezentanților organizaţiilor sindicale și patronale în CES astfel ca fiecare organizație sindicală sau patronală reprezentativă la nivel național are dreptul la un loc in Consiliul Economic si Social.

         Amintesc că în prezent numărul de reprezentanți ai sindicatelor și patronatelor este egal și plafonat 15 membrii pentru fiecare dintre actorii dialogului social, inclusiv reprezentanții societății civile (total fiind 45).

         Având în vedere faptul că în prezent potrivit art.51 alin.(1) lit.a din Legea 62/2011 sunt reprezentative la nivel naţional, organizaţiile sindicale care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: au statut legal de confederaţie sindicală; au independenţă organizatorică şi patrimonială; organizaţiile sindicale componente cumulează un număr de membri de cel puţin 5% din efectivul angajaţilor din economia naţională; au structuri teritoriale în cel puţin jumătate plus unu dintre judeţele României, inclusiv municipiul Bucureşti –rezultă că pot fi până la 20 de confederații sindicale, care împreună ar putea acoperi integral angajații din România, dacă rata de sindicalizare ar fi de 100%. Deci ipotetic ar putea fi 20 de confederații sindicale reprezentative la nivel național, implicit 20 de reprezentanți ai acestora în CES.

         Potrivit art.72 din Legea 62/2011sunt reprezentative la nivel naţional organizaţiile patronale care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: au statut legal de confederaţie patronală; au independenţă organizatorică şi patrimonială; au ca membri patroni ale căror unităţi cuprind cel puţin 7% din angajaţii din economia naţională, cu excepţia angajaţilor din sectorul bugetar;  au structuri teritoriale în cel puţin jumătate plus unu din judeţele României, inclusiv în municipiul Bucureşti –rezultă că pot fi până la 14 confederații, care să acopere integral angajatorii din economie, cu excepția sectorului bugetar. Deci ipotetic ar putea fi 14 confederații patronale reprezentative la nivel național, implicit 14 reprezentanți ai acestora în CES.

         De la prima vedere diferența numerică (20 la 14) și implicit de voturi debalansează raportul între reprezentanții confederațiilor sindicale și patronale, rămânând reprezentanților societății civile (până acum nereprezentați, pentru că de la apariția legii și până în prezent activitatea CES a fost blocată din incapacitatea de a depăși momentul nominalizărilor) posibilitatea de a înclina balanța. Totuși dacă numărul acestora rămâne de 15, confederațiile sindicale rămân în avantaj numeric, cu cel mai mare număr de potențiale voturi. Sigur, asta ipotetic, pentru că în prezent sunt doar 5 confederații sindicale reprezentative la nivel național.

         Având în vedere conflictul deschis provocat de numirea președintelui CES, numire ce trebuia să fie bazată pe principiul rotativ (guvern, sindicate, patronate, dar ponderea a a avut-o guvernul din lipsă acordului), prin proiectul de lege au fost eliminate clauzele privind durata, mandatul si procedura de revocare a președintelui CES, al cărui principal rol este cel de reprezentare dar și de stabilire a ordinii de zi. Un aspect funcțional care este precizat de proiectul de lege este acela că funcţia de Secretar General al CES nu e funcţie publică, având impact asupra statutului și salarizării acestuia.

         O altă modificare pe care o aduce proiectul de lege este extinderea domeniile de competență ale CES la: restructurarea şi dezvoltarea economiei naţionale; privatizarea, funcţionarea şi creşterea competitivității agenţilor economici; relaţiile de muncă şi politica salarială; protecţia socială şi ocrotirea sănătăţii; învăţământul, cercetarea şi cultura; politicile monetare, fiscale, financiare şi de venituri precum şi politicile de mediu.

Filed under: Analize juridice, Politica | Tagged: , , , , , , , , , , | Leave a comment »

Recomandarea CE 112/2013 Investiţia în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării

Posted on March 19, 2013 by denisapatrascu

       IMG_0788 - Copie Astăzi fiind ziua internațională a lucrătorilor sociali, care merită omagiul nostru pentru munca lor de a încerca să facă această lume mai bună, mai egală și incluzivă, voi aborda un subiect despre care am mai scris, dar subsecvent principiilor de bunăstare socială, și anume sărăcia în rândul copiiilor, ca cei mai vulnerabili în fața dezechilibrelor sociale, fie ele culturale sau financiare.

         Cred cu tărie că prevenirea situațiilor de excluziune socială sunt soluția, iar ca aceasta să fie eficientă în cazul copiilor, trebuie utilizate strategii integrate prin care să fie sprijiniți părinţii în dobândirea accesului pe piaţa muncii cu ajutoare pentru venit adecvate şi cu acces la serviciile esenţiale pentru viitorul copiilor, cum ar fi o educaţie (preşcolară) de calitate, sănătate, locuinţe şi servicii sociale, precum şi cu posibilitatea de a participa şi de a-şi exercita drepturile, toate acestea ajutându-i pe copii să-şi atingă întregul potenţial şi dezvoltându-le adaptabilitatea.

         La inceputul acestei luni a fost publicata Recomandarea 112/2013 Investiţia în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării a Comisiei Europene.  Voi cita din cuprinsul acesteia, elementele cele mai relevante.

         Pornind de la principiul ca intervenţia timpurie şi prevenţia sunt esenţiale pentru dezvoltarea unor politici mai eficace şi mai eficiente, întrucât cheltuielile publice implicate de remedierea consecinţelor sărăciei şi excluziunii sociale a copiilor tind să fie mai mari decât cele necesare pentru intervenţii la o vârstă timpurie și că în perioada crizelor financiare şi economice, cum este cea actuală, au un impact considerabil asupra copiilor şi a familiilor, cu o creştere a proporţiei celor care trăiesc în condiţii de sărăcie şi excluziune socială în mai multe ţări, se recomandă statelor membre să dezvolte şi să pună în aplicare politici pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale a copiilor şi pentru promovarea unei mai bune calităţi a vieţii, prin strategii multidimensionale, conform următoarelor orientări:

1.  PRINCIPII ORIZONTALE

– abordarea problemei sărăciei şi excluziunii sociale a copiilor prin strategii integrate, astfel încât toţi copiii să-şi poată realiza pe deplin potenţialul;

– abordarea problemei sărăciei şi excluziunii sociale a copiilor din perspectiva drepturilor copiilor, pentru a se garanta că aceste drepturi sunt respectate, protejate şi aplicate;

– aşezarea în prim plan a interesului superior al copilului şi considerarea copiilor drept deţinători de drepturi independenţi, recunoscând, în acelaşi timp, importanţa susţinerii familiilor ca entităţi cu rol prioritar în îngrijirea copiilor;

– păstrarea echilibrului cuvenit între politicile universale, menite să promoveze o bună calitate a vieţii pentru toţi copiii, şi abordările direcţionate înspre susţinerea celor mai defavorizaţi;

– concentrarea atenţiei asupra copiilor expuşi unui risc sporit din cauza defavorizărilor multiple, cum este cazul copiilor romi, al copiilor imigranţilor sau ai membrilor minorităţi etnice, al copiilor cu nevoi speciale sau cu handicap, al copiilor aflaţi în îngrijire alternativă sau al copiilor străzii, al celor cu părinţi încarceraţi, precum şi al copiilor din gospodării expuse unui risc crescut de sărăcie, cum sunt cele cu un singur părinte sau cele ale unor familii numeroase;

– susţinerea investiţiilor în copii şi familii şi asigurarea cadrului pentru continuitatea politicilor şi planificarea pe termen lung; evaluarea modului în care reformele politice îi afectează pe cei mai defavorizaţi şi luarea de măsuri pentru compensarea eventualelor efecte negative.

2. DEZVOLTAREA DE STRATEGII INTEGRATE, BAZATE PE TREI PILONI PRINCIPALI

2.1. Accesul la resursele adecvate

Susţinerea participării părinţilor pe piaţa muncii

 – Recunoaşterea legăturii strânse dintre participarea părinţilor pe piaţa muncii şi condiţiile de trai ale copiilor;

– asigurarea faptului că munca “merită efortul”, prin identificarea şi compensarea dezavantajelor specifice cu care se confruntă părinţii atunci când intră, rămân sau progresează pe piaţa muncii, inclusiv a celor legate de conceperea sistemelor fiscale şi de prestaţii sociale şi de interacţiunea dintre acestea;

– încurajarea inserţiei profesionale şi a participării la munca remunerată a părinţilor singuri şi a celei de a doua persoane care contribuie la venitul familiei pe piaţa muncii remunerate, promovarea egalităţii dintre femei şi bărbaţi pe piaţa muncii şi în ceea ce priveşte responsabilităţile familiale;

– asigurarea unui sprijin mai amplu pentru reintegrarea părinţilor pe piaţa muncii după un concediu parental, prin măsuri de formare profesională şi ajutor pentru găsirea unui loc de muncă, acordând o atenţie deosebită celor aflaţi în situaţii de risc;

– intensificarea eforturilor de asigurare a accesului efectiv pentru toate familiile, inclusiv pentru cele aflate în situaţii vulnerabile şi care locuiesc în zone defavorizate, la educaţie şi îngrijire accesibile financiar şi de bună calitate pentru copiii de vârste mici;

– adaptarea criteriilor de concepere şi eligibilitate pentru serviciile de îngrijire a copiilor la tipologii tot mai diverse ale programului de lucru, ajutându-i astfel pe părinţi să-şi respecte angajamentele profesionale sau să-şi găsească un loc de muncă, păstrând, în acelaşi timp, în centrul atenţiei interesul superior al copilului;

– promovarea calităţii, inclusiv a locurilor de muncă şi a unui mediu profesional care să le permită părinţilor să găsească un bun echilibru între muncă şi rolul de părinte, printre altele, prin concedii parentale, sprijin la locul de muncă şi programe de lucru flexibile.

         Asigurarea unui nivel de trai adecvat printr-o combinaţie de tipuri de prestaţii – copiii ar putea să se bucure de un nivel de trai adecvat, compatibil cu o viaţă demnă, printr-o combinare optimă a prestaţiilor băneşti cu cele în natură:

– sprijinirea veniturilor familiilor prin prestaţii adecvate, coerente şi eficiente, inclusiv prin stimulente financiare, alocaţii familiale sau pentru copiii aflaţi în întreţinere, alocaţii pentru locuinţe şi sisteme de venit minim;

– completarea programelor de ajutoare băneşti pentru venit cu prestaţii în natură, în special în legătură cu nutriţia, îngrijirea copilului, sănătatea, locuinţa, transportul şi accesul la activităţi sportive şi socioculturale;

– asigurarea faptului că sprijinul financiar pentru copii şi criteriile de eligibilitate pentru acesta reflectă evoluţia condiţiilor de trai şi garantează o redistribuire echitabilă în funcţie de grupurile de venituri;

– asigurarea posibilităţii de a beneficia efectiv de prestaţiile la care au dreptul copiii sau familiile lor prin facilitarea accesului la acestea şi prin oferirea de servicii de informare aflate la dispoziţia beneficiarilor;

– furnizarea de prestaţii acordate pe baza veniturilor sau de alte prestaţii specifice, în aşa fel încât să se evite stigmatizarea, prestaţiile să fie adaptate la nevoile diferite ale copiilor şi să se reducă riscul de sărăcie, evitându-se, în acelaşi timp, descurajarea intrării pe piaţa muncii a celei de a doua persoane care contribuie la venitul familiei sau a părintelui singur;

– folosirea cu discernământ a prestaţiilor familiale condiţionate de comportamentul părinţilor sau de frecventarea şcolii de către copii şi evaluarea impactului potenţial negativ al unor astfel de măsuri;

– instituirea de mecanisme regulate şi adaptabile de livrare a prestaţiilor, care să asigure o acoperire maximă şi să ofere copiilor maximul de beneficii, cum ar fi plăţile în avans.

2.2. Accesul la servicii accesibile financiar şi de calitate

         Reducerea inegalităţii la vârste mici, prin investiţii în educaţia şi îngrijirea copiilor preşcolari – valorificarea potenţialului de incluziune socială şi de dezvoltare al educaţiei şi îngrijirii preşcolarilor, folosind aceste instrumente ca pe investiţii sociale menite să reducă inegalităţile şi problemele cu care se confruntă copiii defavorizaţi, printr-o intervenţie timpurie:

– asigurarea accesului la educaţie şi îngrijire de bună calitate şi incluzive pentru copiii preşcolari; garantarea faptului că acestea rămân accesibile financiar şi sunt adaptabile la nevoile familiilor;

– încurajarea participării copiilor proveniţi din medii defavorizate (în special a celor mai mici de trei ani), indiferent de situaţia ocupaţională a părinţilor lor, şi evitarea stigmatizării şi a segregării;

– sprijinirea părinţilor în asumarea rolului lor de educatori principali ai propriilor copii în timpul primilor ani de viaţă şi încurajarea serviciilor de educaţie şi îngrijire în direcţia colaborării strânse cu părinţii şi cu actorii din comunitate implicaţi în creşterea copiilor (cum ar fi serviciile de sănătate sau cele de sprijin pentru părinţi);

– informarea părinţilor pentru a-i ajuta să conştientizeze beneficiile participării la programe de educaţie şi îngrijire atât pentru copii, cât şi pentru ei înşişi; utilizarea sistemelor de educaţie şi îngrijire ca sisteme de alertă timpurie pentru identificarea problemelor fizice sau psihologice, a nevoilor speciale sau a abuzului, în familie sau la şcoală.

– compensarea variaţiilor sociale ale stilului de viaţă nesănătos şi abuzului de droguri şi alcool prin oferirea accesului la diete echilibrate şi la activităţi fizice tuturor copiilor;

– acordarea unei atenţii speciale copiilor cu handicap sau cu probleme de sănătate mintală, copiilor fără acte sau neînregistraţi, adolescentelor însărcinate şi copiilor din familii în care se abuzează de droguri sau alcool;

– Asigurarea unor locuinţe şi a unui mediu de viaţă sigur şi adecvat pentru copii – oferirea posibilităţii, pentru toţi copiii, de a creşte într-un mediu sigur, sănătos şi propice copiilor, care să răspundă nevoilor lor de dezvoltare şi de învăţare:

– oferirea accesului, pentru familiile cu copii, la locuinţe accesibile financiar şi de calitate (inclusiv la locuinţe sociale) şi remedierea situaţiilor de expunere la pericole de mediu, la supraaglomerare şi la precaritate energetică;

– sprijinirea familiilor şi a copiilor expuşi riscului de a rămâne fără locuinţă prin evitarea evacuărilor, a mutărilor care nu sunt necesare şi a separării de familie, precum şi prin oferirea de adăposturi temporare şi de locuinţe pe termen lung;

– luarea în considerare a interesului superior al copiilor în planurile de urbanism; evitarea ghetoizării şi segregării prin promovarea diversităţii sociale şi prin asigurarea unui acces adecvat la transportul public;

– reducerea expunerii dăunătoare a copiilor la un mediu social şi de viaţă deteriorat, pentru a evita transformarea lor în victime ale violenţei şi abuzului.

– asigurarea faptului că sărăcia nu este niciodată singurul motiv pentru luarea unui copil din grija părinţilor; scopul ar trebui să fie rămânerea sau întoarcerea copilului în familie, de exemplu prin remedierea lipsurilor materiale ale acesteia;

– asigurarea unei filtrări corespunzătoare pentru evitarea plasării copiilor în instituţii şi revizuirea cu regularitatea a cazurilor dacă astfel de plasări au avut totuşi loc;

– oprirea extinderii serviciilor de îngrijire instituţională pentru copiii lipsiţi de îngrijire părintească; promovarea, în schimb, a unei îngrijiri comunitare de calitate şi a asistenţei maternale într-un mediu familial, în care vocea copilului să se poată face auzită;

– asigurarea faptului că şi copiii lipsiţi de îngrijirea părintească au acces la servicii de calitate (atât la cele standard, cât şi la servicii specifice) în ceea ce priveşte sănătatea, educaţia, locurile de muncă, asistenţa socială, securitatea şi locuinţele, inclusiv în perioada de tranziţie spre vârsta adultă;

– oferirea de sprijin adecvat copiilor lăsaţi în urmă atunci când unul sau ambii părinţi emigrează în altă ţară în vederea găsirii unui loc de muncă, precum şi persoanelor care îşi asumă îngrijirea acestor copii.

– realizarea de eforturi pentru integrarea politicilor din domeniu şi a drepturilor copiilor în politicile

  EXPLOATAREA PE DEPLIN A INSTRUMENTELOR RELEVANTE ALE UE

         Abordarea cu prioritate în cadrul Strategiei Europa 2020 a problemei sărăciei şi a excluziunii sociale a copiilor

– mobilizarea gamei de instrumente şi indicatori disponibili în cadrul Strategiei Europa 2020 pentru a da un nou elan eforturilor comune de rezolvare a problemei sărăciei şi excluziunii sociale a copiilor:

         – sprijinirea elaborării unor politici şi a inovării sociale bazate pe fapte, prin intermediul Programului pentru schimbări sociale şi inovare socială, al Fondului social european şi al iniţiativei Orizont 2020 şi utilizarea acestor programe pentru testarea, evaluarea şi extinderea posibilelor inovaţii politice;

– utilizarea la maximum a Fondului european de ajutor pentru persoanele cele mai defavorizate (pentru combaterea penuriei alimentare şi a lipsurilor care afectează copiii), a programelor europene de distribuire de lapte şi de fructe în şcoli (care furnizează produse cu valoare nutriţională pozitivă şi încurajează bunele obiceiuri alimentare) şi a programului Erasmus pentru toţi (care promovează accesul copiilor la educaţie, învăţarea informală şi sport);

– folosirea posibilităţilor oferite de fondurile structurale pentru sprijinirea copiilor şi a familiilor pentru elaborarea programelor operaţionale pentru 2014-2020 din cadrul Fondului social european şi al Fondului european de dezvoltare regională, conform recomandărilor specifice fiecărei ţări;

– folosirea corespunzătoare a obiectivelor tematice legate de promovarea ocupării forţei de muncă şi de sprijinirea mobilităţii acesteia, de promovarea incluziunii sociale şi de combaterea sărăciei, de investiţiile în educaţie şi competenţe şi de învăţarea pe tot parcursul vieţii, precum şi a priorităţilor pentru investiţii corespunzătoare fiecărui domeniu. Acestea cuprind în special educaţia copiilor preşcolari, reducerea abandonului şcolar timpuriu, reconcilierea vieţii private cu cea profesională, accesul la servicii, inclusiv la serviciile sociale şi de asistenţă medicală, strategiile de dezvoltare locală ale comunităţilor, sprijinirea regenerării zonelor defavorizate şi trecerea de la servicii instituţionale la servicii comunitare;

– pentru asigurarea faptului că intervenţiile fondurilor structurale din perioada 2014-2020 sunt eficace, urmărirea unor strategii bazate pe fapte pentru reducerea abandonului şcolar timpuriu, prin implicarea părţilor interesate relevante şi prin măsuri de sprijinire a trecerii de la îngrijirea instituţională la cea comunitară;

– promovarea parteneriatelor în programarea fondurilor structurale şi în accesul la acestea, prin implicarea părţilor interesate relevante la nivel naţional, regional şi local, în special a autorităţilor publice, a partenerilor sociali şi a organizaţiilor neguvernamentale relevante, în vederea mobilizării pentru combaterea sărăciei în rândul copiilor.

Filed under: Analize juridice, Politica | Tagged: , , , , , , , , , , , | Leave a comment »

Efectele crizei financiare in 2011 asupra ratei saraciei

Posted on March 13, 2013 by denisapatrascu

     copil    Efectele crizei financiare la nivelul populatiei se reflecta si in statisticile privind saracia, a carei rata a crescut in intreaga Uniune Europeana in 2011 119,6 milioane de oameni, reprezentand 24,2% total populatie se afla in saracie, fata de 23,6% in 2010 si 2008, ne arata ultima analiza din aceasta luna realizata de Eurostat.

         Exista un pol de crestere in Bulgaria 41%, Romania 40,3% si Letonia 40,1% respectiv Lituania 33,4%, la extrema cealalta se regaseste Cehia 15,3%, Olanda 15,7% respectiv Suedia (16.1 %), Luxemburg 16.9% si Austria (16.8 %). Totusi exista o scadere a saraciei si excluziunii sociale de 3.7 pp in Italia si 3.3 pp in Grecia, Romania (-1.1 pp) si Portugalia (-0.9 pp).

         Grupul cel mai vulnerabil la saracie il reprezinta copiii cu 27 pp, cei mai expusi fiind copiii din Bulgaria (51.8%), Romania (49,1%), Letonia (43,6%) Ungaria (39,6%) la polul opus fiind Norvegia (13%), Suedia (15,9%), Finlanda (16,1pp).

Rata saraciei populatiei active este in continuare ridicata, la nivelul UE fiind de 24,3pp, cei mai expusi fiind cei din Bulgaria (45.2 pp), Letonia (40.9pp), Romania (39pp), ce cea mai redusa rata a saraciei in randul populatiei active fiind Elvetia (13,9pp),  Islanda (14,3pp), Cehia (15,1pp), Suedia (15,4pp) si Norvegia (15,9pp).

         Varsnicii, cei pe care ii identificam la prima vedere ca fiind cei mai expusi saraciei reprezinta grupul cel mai putin expus, avand in vedere ca 20,5% se confrunta saracia, avand in vedere procentul de 24,2 pp din total populatie expusa. Totusi in state precum Bulgaria (61,1 pp), Cipru (40,4 pp), Croatia (40,4%) varstnicii sunt mai expusi saraciei decat restul populatiei. Varstnicii din Romania expusi saraciei reprezinta 35,3% fata de 40,3% total populatie. La polul opus cu cea mai redusa rata de saracie in total populatie varstnica se gaseste Islanda (4,5pp), Luxemburg (4,7 pp) respectiv Olanda (6,9pp).

         Din totalul populatiei expuse saraciei in UE in 2011 16,9pp raman in zona deprivarilor severe respectiv excluziunii sociale si dupa ce au primit prestatiile sociale, cu 0,9pp mai multi decat in 2010, procentul fiind mai mare fata de anul 2010 in Estonia (1,7 pp in 2011 fata de 2010), Bulgaria (1,6pp) si Ungaria (1,5pp), Romania, Suedia si Slovacia (1,4pp). Procentul cel mai mare a populatiei sarace expuse deprivariilor si dupa transferurile sociale (financiare, pensia nefiind in aceasta categorie) se regaseste in Bulgaria (22.3pp) si Romania (22.2 %), Spania (21.8 %) si Grecia (21.4 %), cea mai redusa rata fiind in Cehia (9.8 %), Olanda (11.0 %), Austria (12.6 %), Danemarca si Slovacia (13.0 pp).

         Avand in vedere situatiile diferite cultural intre statele membre o mediana este greu de gasit, solutiile nu pot veni centralizat decat punctual (de ex. pachetul de masuri pentru tineri promovat la ultimul EPSCO), in rest politicile nationale trebuie sa aiba in vedere principiul coeziunii sociale fara de care depasirea crizei financiare va rezulta intr-un decalaj economic major intre clasele sociale, polarizand si mai mult societatea europeana.

   copil      Din punctul de vedere al Romaniei se observa o imbunatatire a situatiei, dar capacitatea actualului sistem de prestatii sociale este deja atins, motiv pentru care constructia unui sistem de colectare si procesare a datelor care sa ajute la realizarea de politici focusate pe grupuri vulnerabile si nu pachete la comun este mai mult decat necesara.

         Astazi sistemul de prestatii si-a atins apogeul, cumuland efecte din trecut si efecte punctuale care tin de capacitatea agriculturii de subzistenta pentru a produce bunuri de consum imediat. Fara o politica economica si agricola (si nu agrara) care sa utilizeze forta de munca existenta si sa reduca povara bugetara sistemul actual de asistenta dar si de asigurari sociale va ramane blocat intr-un sir de prestatii sociale reduse valoric (care nu-si ating ating scopul reducerii deprivarii materiale si riscului de excluziune sociala si cel al unei generatii viitoare cu capacitate de a produce valoare adaugata ridicata) dar acordate unui procent mare din populatie. Este important sa fie analizate nevoile gospodariei, perspectivele privind riscurile asupra copiiilor – cu un pachet focusat pe acestia din urma, peste care sa se adauge solutii financiare intr-o masura mai mare alocate serviciilor sociale decat prestatiilor sociale, care sa rezolve nevoile specifice de la caz la caz (ex. poate un frigider sa fie mai necesar decat o prestatie de VMG si ASF in acea luna pentru o familie din mediu rural cu 5 copiii).

         De asemenea o analiza atenta asupra situatiilor de excluziune sociala din Romania: persoane cu handicap, populatie rroma, tineri iesiti din sistemul de protectie speciala, victime ale traficului de persoane, persoane cu adictii – pentru care sunt necesare programe speciale, cu o finantare acoperitoare, efectele neinterventiei putand fii cu mult mai costisitoare.

tabelele apartin Eurostat

Filed under: Analize juridice, Societate | Tagged: , , , , , , , , , , | Leave a comment »

Bugetul asigurarilor sociale 2013: salariul mediu brut creste, contributiile raman neschimbate

Posted on February 19, 2013 by denisapatrascu

vot    Legea bugetului asigurarilor sociale, in forma adoptata de Parlament si promulgat de Presedintelui Romaniei in data de 12.02.2013, pastreaza nivelul contributiilor sociale obligatorii la pensii si somaj la aceeasi valoare ca in 2012.

Pensii
Astfel, exact ca anul trecut, cotele de contributie de asigurari sociale pentru 2013 sunt:
• 31,3% pentru conditii normale de munca, datorate de angajator si angajati, din care 10,5% datorate de angajati si 20,8% datorate de angajatori;
• 36,3% pentru conditii deosebite de munca, datorate de angajator si angajati, din care 10,5% datorate de angajati si 25,8 % datorate de angajatori;
• 41,3% pentru conditii speciale de munca, datorate de angajator si angajati, din care 10,5% datorate de angajati si 30,8% datorate de angajatori.
Se majoreaza insa cota alocata pensiilor private obligatorii (Pilon II) care este inclusa in contributie individuala de asigurari sociale, la 4% fata de 3,5% din CAS datorat de angajat, in 2012.

        O alta noutate este majorarea cu peste 100 de lei a castigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, de la 2117 lei in 2012, la 2223 lei in prezent. De retinut ca si ajutorul de deces va fi platit in acest cuantum lei, in cazul asiguratului sau pensionarului. In schimb, in cazul unui membru de familie al asiguratului sau al pensionarului, ajutorul de deces va fi in 2013 de 1112 lei, fata de 1059 de lei, cat era anul trecut.
De asemenea, legea bugetului asigurarilor sociale mai stabileste ca, in anul 2013, tariful pentru un talon de plata la domiciliul beneficiarilor, in situatia in care acestia au optat pentru plata in cont curent sau in cont de card, este de 2,15 lei si se suporta din bugetul din care se finanteaza dreptul respectiv.
In legatura cu tariful postei pentru plata drepturilor la domiciliul beneficiarilor, cheltuielile pentru transmiterea si achitarea drepturilor finantate din bugetul asigurarilor sociale de stat si a celor din bugetul asigurarilor pentru somaj se stabilesc prin aplicarea coeficientului de 1% asupra sumelor platite si se suporta din bugetul din care se finanteaza dreptul respectiv. Initial, in faza de proiect a bugetului, coeficientul fusese redus fata la 0,9%, dar a revenit la valoarea din 2012 prin amendamentele admise ale parlamentarilor.
Angajatorii mai datoreaza o contributie de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale, diferentiata in functie de clasa de risc, cuprinsa intre 0,15% – 0,85%, valori neschimbate fata de 2012.

Somaj
Nici contribuatiile la somaj nu sunt modificate comparativ cu anul 2012. Si in acest an, cotele sunt stabilite la nivelul de:
• 0,5% – contributia datorata de angajatori, precum si o contributie de 0,25% pentru la Fondul de garantare pentru plata creantelor salariale.;
• 0,5% – contributia individuala.
In schimb, prin legea bugetului de asigurari sociale pentru 2013, Guvernul a sistat acordarea de credite in conditii avantajoase si fonduri nerambursabile pentru crearea de locuri de munca in acest an (prin art. 86 din Legea 76/2002 se prevede ca, pentru infiintarea si dezvoltarea de IMM-uri, unitati corporatiste, asociatii familiale sau PFA-uri care sa creeze locuri de munca, sa poata fi acordate credite pentru investitii, pentru o perioada de maxim 3 ani, cu o dobanda de 50% din dobanda de referinta a Bancii Nationale a Romaniei. In cadrul acestei facilitati, creditele se acordau pe baza unor studii de fezabilitate, proportional cu numarul de locuri ce urmau sa fie create; respectiv art. 86^1 din Legea somajului potrivit caruia din bugetul asigurarilor sociale de somaj se por acorda fonduri nerambursabile, pentru intreprinderile mici si mijlocii, unitatile cooperatiste cat si asociatiile familiale ori PFA infiintate de someri care incadreaza in munca pe perioada nedeterminata someri pe care sa ii mentina in activitate cel putin 4 ani).

Sanatate
In ceea ce priveste CASS, legea bugetului de stat pentru 2013 mentine nivelul contributiei la sanatate la nivelul din 2012, si anume:

• 5,2% pentru cota datorata de angajatori, prevazuta la art.258 din Legea nr.95/2006;
• 10,7% pentru cota datorata de persoanele prevazute la art.259 alin.(6) din Legea nr.95/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.
• 5,5% pentru celelalte categorii de persoane care au obligatia platii contributiei direct sau cu plata din alte surse.

Filed under: Analize juridice, Societate | Tagged: , , , , , , , , | Leave a comment »

Explicaţii privind indemnizaţia de creştere a copilului

Posted on September 30, 2012 by denisapatrascu

În această săptămână deputaţii au votat legea de aprobare a OUG 124/2011 prin care sunt modificate mai multe legi, printre care şi OUG 111/2010 privind acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului.

Prin amendamentele aduse şi sprijinte de Guvern, în consens cu programul de guvernare, s-a îmbunătăţit cadrul legal, prin:

1. flexibilizarea condiției de achitare a impozitelor și taxelor locale. Astfel, verificarea se va face doar în cazul familiilor și persoanelor singure care au dreptul stabilit de cel puțin 6 luni și vor fi excluse de la această verificare familiile monoparentale. De asemenea, se reglementează o perioadă de grație de 60 zile în care se pot plăti aceste datorii către bugetele locale, timp în care beneficiarul își va primi drepturile de asistență socială;

2. stabilirea cuantumului indemnizației pentru creșterea copiilor la 85% din media veniturilor nete ale persoanei, cu menținerea plafoanelor maxime reglementate în prezent, de 1200 lei pentru concediul până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani și 3400 lei pentru concediul până la împlinirea de către copil a vârstei de 1 an;

3. acordarea stimulentului de inserție și pentru persoanele care au optat pentru concediul până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani;

4. eliminarea limitării la 3 nașteri a situațiilor pentru care se acordă concediul și indemnizația pentru creșterea copiilor și acordarea indemnizației pentru creșterea copiilor pentru toate situațiile care conduc la acordarea acestui drept;

5.  acordarea sumei suplimentare de 600 lei, pe perioada suprapunerii cazurilor în care persoana se află cu un copil în perioada de concediu şi indemnizaţie în baza OUG nr.148/2005 și naște/adoptă/ia in plasament sau tutelă un copil, în baza OUG nr.111/2010. Această reglementare va asigura aplicarea unitară a Deciziei Curții Constituționale nr.495/2012 și va avea efecte doar pentru situațiile aflate în plată sau pentru cele care se vor produce după adoptarea legii.

 Ascultând dezbaterile ulterioare votului am observat că multe persoane nu cunosc istoricul acestui act normativ şi consideră incorect acests drept de asistență  socială ca fiind unul de natură asiguratorie. Este un drept corelat cu veniturile asigurate dar nu este un drept de asigurări sociale.

 Istoric

În 1957 apare prima reglementare privind libertatea avortului dar şi a concediului de maternitate de 112 zile, incluzând şi perioada prenatală.

Politica prodemografică specifică celei de-a doua jumătaţi aanilor 60 a determinat adoptareaunor acte normative, cele mai multe controversate şi care au ridicat dezbateri nu doar interne ci şi la nivelul OIM şi OMS. Printre acestea s-a numărat şi Decretul 1086/1966[1] privind majorarea impozitului pe veniturile persoanelor  de peste 25 ani fără copii, tranşele fiind modificate în 1985[2], şi prevedeau aplicarea unui impozit suplimentar pentru această categorie, în funcţie de venit, de la 80 lei (la venituri de până la 1.650 lei) la 925 lei (venituri peste 8000 lei). Acest act normativ a fost aborgat în 1991 (prin Legea 32/1991 privind impozitul pe salarii).

Un aspect interesant viza la acel moment acordarea alocaţiei pentru copii celor care aveau un loc de muncă, acordându-se copiilor de până la 14 (ulterior 16) ani diferenţiat în funcţie de venitul lunar al susținatorului legal (s-au fixat 5 grupe de venituri); rangul copilului în cadrul familiei pâna la al treilea născut, dupa aceea acționând și alte categorii de prestaţii; respectiv mediul (urban sau rural) de domiciliu.

         Prin Legea 10/1972-Codul Muncii se păstrează dreptul la concediul parental de 112 zile şi garantarea locului de muncă pe această perioadă. În acelaşi an, prin Decretul 411 se acordă mamelor care au opt sau nouă copii dreptul la acordarea de ajutoare băneşti lunare de 200 de lei, iar celor cu 10 sau mai mulţi copii, în vârstă de până la 18 ani – 300 de lei. Prin Decretul 197/1977 se stabileşte ajutorul pentru mamele cu mai mult de 5 copii (200 lei), până la 500 lei pentru mai mult de 10 copii şi ajutorul pentru soţiile de militari în termen, în sumă fixă în funcţie de mediul de locuire, 350 lei mediu urban, respectiv 200 lei mediu rural, iar mamelor care au născut mai mult de doi copii li se acordă o indemnizaţie de naştere de 1.000 de lei pentru fiecare nou-născut ulterior, viu sau mort. Prin Decretul 409/26.12.1985, mamele care aveau în îngrijire trei sau patru copii primeau ca ajutoare băneşti 400 de lei pe lună, iar cele cu cinci sau mai mulţi copii – 500 de lei. De asemenea, după prima naştere, pentru fiecare nou copil adus pe lume, femeile primeau o indemnizaţie de naştere de 1.500 de lei.

         Prin Legea 3/1977 indemnizaţia pentru concediul parental şi pentru cel pentru îngrijirea copilului bolnav se plătesc din fondurile de asigurări sociale de stat, aceasta fiind sursa de finanţare până în anul 2006. Concediul de maternitate se împărţea într-o perioadă pre- şi postnatală, totalizând 112 zile lucrătoare (săptămâna de muncă fiind de şase zile): 52 de zile înainte de naştere, respectiv 60 zile după. Femeile nu erau obligate să respecte strict aceste intervale; ele îşi puteau lua maximul de zile după preferinţă. Marea majoritate considerau că două luni de concediu postnatal erau insuficiente, iar majoritatea îşi luau toate cele 112 zile după naştere. După expirarea acestei perioade şi până cînd copilul ajungea la vârsta de un an, mamele aveau dreptul să lucreze cu program redus, de şase ore pe zi în loc de opt. Ori de cîte ori medicul pediatru certifica faptul că copilul (în vârstă de până la trei ani) suferea de probleme de sănătate şi necesita prezenţa mamei la domiciliu, mamele continuau să primească concediu medical, plătit la nivelul de 50%  pînă la 80 % din salariu, din nou în funcţie de vechimea în muncă.

Taxarea celor fără copii continuă prin Legea 1 din 8 iulie 1977 prin care este inventata o taxă cu dedicaţie – “contribuţia persoanelor angajate în unităţile de stat şi care nu au copii”. În 1985, prin Decretul 409 din 26 decembrie, contribuţia este majorată fiind între 5 şi 10% din salariu (80 lei pentru un salariu de până la 1.650 lei, respectiv 825 lei pentru unul de 8.000 de lei).

Post-’89

         Prin Decretul-Lege 31/19.01.1990 se insitituia dreptul la concediul plătit pentru îngrijirea copilului de până la 1 an, în afara concediului plătit pentru sarcină şi lehuzie de 112 zile. Indemnizaţia pe durata acestui concediu era 65% din salariul tarifar lunar.

         Legea 120/09.07.1997 privind concediul plătit pentru îngrijirea copiilor aduce 2 noutăţi: femeile asigurate în cadrul sistemului de asigurări sociale de stat şi femeile cadre militare în activitate beneficiază de un concediu de creştere a copilului de până la 2 ani (majorarea faţă de 1 an apărută în 1990) pe durata căruia primesc o indemnizaţie de creştere a copilului reprezentând 85% din salariul de bază şi celelalte venituri salariale pe baza cărora se stabileşte contribuţia de asigurări sociale, respectiv din venitul de asigurare;  femeile asigurate în cadrul sistemului de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor beneficiază, pe durata concediului pentru îngrijirea copilului, de o indemnizaţie reprezentând 80% din media lunară a venitului asigurat din ultimele 6 luni pentru care a fost achitată contribuţia prevăzută de reglementările în vigoare.

         Nesustenabilitatea financiară a acestei indemnizaţii face ca prin Legea nr.19/ 2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări  sociale să se modifice baza de calcul, cuantumul lunar al indemnizaţiei rămâne  85% dar aplicat la media veniturilor lunare din ultimele 6 luni, pe baza cărora s-a stabilit contribuţia individuală de asigurări sociale în lunile respective, iar baza de calcul nu poate depăşi plafonul a de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie.

         O nouă modificare apare prin OUG 9/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale prin care se extinde baza de calcul și se majorează plafonul. Astfel, cuantumul lunar al indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de doi ani este de 85 % din baza de calcul care se determină din media veniturilor lunare din ultimele 10 luni anterioare datei naşterii copilului, pe baza cărora s-a achitat contribuţia individuală de asigurări sociale în lunile respective. Suma netă reprezentând indemnizaţia pentru creşterea copilului nu poate fi mai mare decât 85 % din salariul mediu net prognozat anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Baza de calcul nu poate depăşi plafonul a de 5 ori salariul mediu brut.

         Două luni mai târziu, prin OUG nr. 23 din 10 aprilie 2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000, pentru drepturile care se stabilesc după data de 31 decembrie 2003 cuantumul brut lunar al indemnizaţiei este de 85% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

         Deficitul bugetului de pensii obligă la luarea unor măsuri de corectare, astfel, prin OUG 148/2005  indemnizaţia pentru creşterea copilului este preluată în plată de bugetul de stat şi scoasă de sub incidenţa sistemului de asigurări sociale. Sunt stabilite de asemenea criterii de eligibilitate determinate de realizarea, în ultimul an înainte de naşterea copilului, timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. În această situaţie sunt incluse şi perioade asimilate (şomaj, concedii medicale, perioada de facultate cu condiţia absolvirii acesteia etc.). Cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului devine unul fix, fiind stabilit la 800 lei pentru anul 2006 și începând cu anul 2007, 600 lei indemnizația și 200 lei alocația de stat pentru copii până la 2 (3) ani. Un alt element de noutate adus de acest act normativ este introducerea unei noi prestaţii sub formă de stimulent lunar de 100 lei pentru părinţii care în perioada de până la împlinirea de către copil a vârstei de 2, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, dacă aceştia se reîntorc la activitatea profesională.

         În anul 2008 au loc 2 modificări ale OUG 148/2005, astfel prin Legea nr. 257/2008 de la 1 ianuarie 2009 se modifică cuantumul fix al indemnizației cu un procent de 85% din veniturile medii nete lunare ale persoanei îndreptățite, iar prin OUG 226/2008 este introdusă plafonarea, prin limitarea cuantumului maxim al indemnizației la 4.000 lei.

Prin Legea nr.118/2010 cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului este diminuat cu 15% . Dacă din calcul rezultă o sumă mai mică de 600 lei, atunci se acordă 600 lei.

Ultimul act normativ important în acest domeniu este Ordonanța de urgență a Guvernului nr.111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor care aduce ca noutatereglementarea de măsuri opţionale la dispoziţia părinţilor, pentru creşterea copilului în vârstă de până la 1 an, 2 ani sau 3 ani în cazul copilului cu handicap, în funcție de care este stabilită valoarea indemnizației.

Astfel, în situaţia în care părintele optează pentru rămânerea în concediul pentru creşterea copilului până la data la care acesta împlineşte vârsta de 1 an: va primi o indemnizaţie lunară în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni, care nu poate fi mai mică de 600 lei şi nici mai mare de 3.400 lei; va beneficia de un stimulent de inserţie pe piaţa muncii în cuantum lunar de 500 de lei, dacă părintele se întoarce la activitatea profesională până la împlinirea de către copil a vârstei de 1 an. în acest caz, stimulentul se acordă până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani; în situaţia în care părintele nu revine pe piaţa muncii, acesta va putea opta pentru acordarea unui concediu fără plată pentru îngrijirea copilului cu vârsta între 1 an şi 2 ani. În situaţia în care părintele optează pentru rămânerea în concediul pentru creşterea copilului până la data la care acesta împlineşte vârsta de 2 ani, părintele va primi o indemnizaţie lunară în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni, care nu poate fi mai mică de 600 lei şi nici mai mare de 1.200 lei; pentru această opţiune stimulentul de inserţie nu se acordă.

Alte drepturi prevăzute de OUG 111/2010 sunt:suplimentarea cu suma de 600 lei a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, în situaţia în care pe perioada concediului de creştere a unui copil se naşte un alt copil – reglementare ce nu era prevăzută în OUG nr.148/2005; menţinerea, ca şi în cazul OUG nr.148/2005, a suplimentării cu suma de 600 lei a indemnizaţiei pentru creşterea copilului în cazul sarcinilor multiple; acceptarea pentru perioada de eligibilitate a unui număr de cel mult trei fracţiuni de lună constituite dintr-un număr mai  mic decât jumătate din numărul zilelor lucrătoare ale lunii; creşterea duratei concediului fără plata  indemnizaţiei, acordat după primele 3 naşteri, de la 3 luni la 4 luni; introducerea de reglementări conform cărora angajatorului îi este interzis să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu, în cazul salariatei/salariatului care se află în concediu pentru creşterea copilului, timp de 6 luni după revenirea definitivă a salariatei/salariatului în unitate.

Concluzii

După cum se observă, niciodată dreptul la indemnizația de creștere a copilului nu a fost un drept de asigurări sociale, persoana asigurată necontribuind suplimentar pentru acest risc (asemeni riscurilor clasice de natură socială), ci este o prestație de asistență socială pentru susținerea familiei, acordată persoanelor care au venituri supuse impozitului pe venit.

De asemenea, este un drept acordat mamei și nu copilului, ca venit de înlocuire pe perioada în care, pentru îngrijirea copilului, nu lucrează. De aceea nu era corectă limitarea la numărul de nașteri.

Acordarea beneficiului de a alege întoarcerea la serviciu oricând în perioada celor 2, respectiv 3 ani (în cazul copilului cu handicap) permite asiguratului dreptul de a primi stimulentul de inserție. Șansele ca unul din părinți să se întoarcă ulterior vârstei de un an a copilului sunt mult mai mari, motiv pentru care este îndreptățită modificarea legii în acest sens. Din păcate, serviciile de zi pentru copiii de vârstă antepreșcolară sunt reduse (sub 400 creșe la nivelul țării), iar stimulentul de inserție poate ajuta familia să găsească soluții alternative de creștere a copilului prin intermediul bonelor, creând astfel locuri de muncă pentru o categorie de femei pentru care piața forței de muncă nu este foarte permisivă. Dacă analizăm nivelul salariului minim pe economie în valoare netă care este de 580 lei, cuantumul stimulentului de inserție este destul de apropiat (500 lei). Presiunea asigurărilor de pensii și mai ales de sănătate va albi multe din aceste contracte, aducând astfel mai multă responsabilitate atât în privința propriilor venituri pe termen lung, dar și în raport cu activitatea desfășurată în îngrijirea copilului, în analiză imediată.

Deși foarte disputate aspectele privind presiunea bugetară, prognoza arată o creștere de 67 mil. lei bazată pe o estimare a nașterilor viitoare, cu o intrare în plată a 175.000 de beneficiari (anul 2013), faţă de 170.662 beneficiari astăzi. O sumă pe care trebuie să o corelăm cu o alta: deficitul structural al sistemului de pensii, cu impact asupra generațiilor viitoare, care se bazează în special pe deficitul demografic. Cu alte cuvinte ne costă mai mult să nu susținem politicile pentru creșterea demografiei, având în vedere faptul că numărul de naşteri a scăzut constant.

[1] În acelaşi an fusese incriminat avortul prin Decretul 770/1966, abrogat prin Decretul-Lege 1/26.12.1989.

[2] 60 lei pentru venituri anuale de până la 3.000 lei şi până la 6.000 lei pentru venituri anuale de peste 96.000 lei.

grafice INS

Filed under: Analize juridice, Politica, Societate | Tagged: , , , , , , , , | 4 Comments »

Modificările legislative în autorizarea și funcționarea agentului de muncă temporară

Posted on August 15, 2012 by denisapatrascu

  Articol publicat în Revista Română de Dreptul Muncii nr.4/2012 cu drepturi exclusive de editare

În data de 4 februarie 2012 a intrat în vigoare Hotărârea de Guvern 1256/2011[1] privind condiţiile de funcţionare, precum şi procedura de autorizare a agentului de muncă temporară, prin care a fost abrogată Hotărârea de Guvern nr.938/2004[2] care reglementa condiţiile de funcţionare, precum şi procedura de autorizare a agentului de muncă temporară.

Necesitatea modificării procedurii de autorizare a agentului de muncă temporară a apărut firesc ca urmare a modificării tuturor celor 11 articole din Codul Muncii, republicat, care vizau munca prin agent de muncă temporară, ca urmare a modificărilor aduse de Legea nr.40/2011. Modificările pornesc de la definire până la elementele contractelor care stau la baza relației triunghiulare a acestei forme de muncă, fiind cu siguranță cel mai modificat capitol din Codul Muncii.

Un aspect important al modificărilor aduse este lărgirea sferei celor care pot deveni agenți de muncă temporară. Anterior limitarea privea doar societățile comerciale. Prin definirea termenului de agent de muncă temporară ca persoana juridică autorizată, sfera de cuprindere este mai largă, fără a atinge întregul spectru acoperit de art.3 lit.b din Directiva 2008/104/CE[3] potrivit căruia „agent de muncă temporară” înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce, în conformitate cu legislația națională, încheie contracte de muncă sau raporturi de muncă cu lucrători temporari pentru a-i pune la dispoziția unor întreprinderi utilizatoare, pentru a lucra cu titlu temporar sub supravegherea și conducerea acestora.

Agentul de muncă temporară este persoana juridică autorizată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, care pune provizoriu la dispoziţie utilizatorului personal calificat şi/sau necalificat pe care îl angajează şi salarizează în acest scop[4].

Persoană juridică este potrivit art.25 alin.(3) din Codul Civil orice formă de organizare care, întrunind condiţiile cerute de lege, este titulară de drepturi şi de obligaţii civile. Persoanele juridice sunt de drept public sau de drept privat[5].

Conform art.194 din Codul civil persoana juridică se înfiinţează: a)prin actul de înfiinţare al organului competent, în cazul autorităţilor şi al instituţiilor publice, al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi al operatorilor economici care se constituie de către stat sau de către unităţile administrativ-teritoriale. În toate cazurile, actul de înfiinţare trebuie să prevadă în mod expres dacă autoritatea publică sau instituţia publică este persoană juridică; b)prin actul de înfiinţare al celor care o constituie, autorizat, în condiţiile legii; c)în orice alt mod prevăzut de lege. Dacă prin lege nu se dispune altfel, prin act de înfiinţare se înţelege actul de constituire a persoanei juridice şi, după caz, statutul acesteia.

Astfel se poate autoriza ca agent de muncă temporară orice persoană juridică care are ca obiect principal de activitate “Activităţi de contractare, pe baze temporare, a personalului conform codului CAEN” – modificare 7820. Având în vedere faptul că activitatea aceasta are natură comercială, datorită existenței în relația triunghiulară a unui contract comercial, finalizat cu obținere de profit scoatem din sfera persoanelor juridice pe cele cu scop non-profit.

Pot astfel să devină agenți de muncă temporară: societățile civile, societățile comerciale și grupurile economice.

         Ca urmare a intrării în vigoare a HG nr.1256/2011[6] atât procedura de autorizare a agentului de muncă temporară cât și condiţiile de funcţionare au suferit modificări.

Astfel, pentru a înființa un agent de muncă temporară, potrivit art.3 din HG nr.1256/2011, persoanele juridice trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: să fie persoane juridice constituite potrivit legii şi să aibă prevăzut în actul constitutiv, ca obiect principal de activitate, “Activităţi de contractare, pe baze temporare, a personalului conform codului CAEN” -7820 (acest cod CAEN reprezintă una din modificări); să nu înregistreze debite la bugetul de stat sau la bugetele locale; să nu figureze în evidenţele cazierului fiscal cu fapte sancţionate de reglementările financiare, vamale şi nici cu cele care privesc disciplina financiară; să nu fi fost sancţionate contravenţional, în ultimele 24 de luni anterioare datei formulării cererii de autorizare, pentru încălcarea prevederilor legislaţiei muncii, comerciale şi fiscale; contravenţiile cu privire la care există o acţiune pe rolul instanţelor de judecată vor fi luate în considerare numai dacă până la data soluţionării cererii de autorizare s-a pronunţat cu privire la acestea o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă; să constituie garanţia financiară prin depunerea într-un cont distinct deschis la o bancă din România a unei sume egală cu contravaloarea a  25 de salarii de bază minime brute pe ţară, garantate în plată, la care se adaugă contribuţiile datorate de către angajator bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor pentru şomaj şi bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, potrivit legii.

Anterior era necesară plata unei taxe de autorizare[7] și dovada că nu înregistrează debite și la bugetele speciale[8] (asigurări sănătate, pensii, accidente de muncă și boli profesionale și șomaj).

În vederea dovedirii îndeplinirii acestor condiții, dosarul trebuie să conțină următoarele[9]: actul constitutiv sau actul adiţional la actul constitutiv, după caz, în care să fie menţionat obiectul de activitate, cod CAEN 7820, în copie legalizată; certificatul de înregistrare la registrul comerţului, emis de oficiul registrului comerţului, în care să fie menţionat obiectul principal de activitate, cod CAEN 7820, în copie legalizată; cazierul fiscal; certificate eliberate de instituţiile competente, care să ateste îndeplinirea condiţiei că nu înregistrează debite la bugetul de stat sau la bugetele locale; certificat constatator eliberat de oficiul registrului comerţului, care trebuie să cuprindă menţiuni din care să rezulte că solicitanţii nu se află în procedură de reorganizare sau faliment, potrivit legii; dovada constituirii garanţiei financiare, în cuantumul prevăzut mai sus; declaraţie pe propria răspundere a solicitantului privind îndeplinirea condiţiei că  nu au fost sancţionate contravenţional, în ultimele 24 de luni anterioare datei formulării cererii de autorizare, pentru încălcarea prevederilor legislaţiei muncii, comerciale şi fiscale; contravenţiile cu privire la care există o acţiune pe rolul instanţelor de judecată vor fi luate în considerare numai dacă până la data soluţionării cererii de autorizare s-a pronunţat cu privire la acestea o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

Având în vedere relația triunghiulară formată prin punerea la dispoziția utilizatorului a salariatului temporar de către agentul de muncă temporară, legiuitorul a căutat să creeze elemente de siguranță prin care să nu fie eludate drepturile legale ale salariaților temporari.

Din această categorie de prevederi se regăsește atât obligativitatea de constituire a unui depozit bancar cu o valoare prestabilită a garanției financiare, obligativitatea utilizatorului de a face plata în cazul în care agentul de muncă temporară nu deţine fondurile necesare sau garanţia nu este suficientă pentru acoperirea obligaţiilor privind plata salariului şi cele privind contribuţiile şi impozitele devenite scadente şi exigibile, precum și obligativitatea egalității de tratament pe durata misiunii temporare între salariatul temporar și salariații proprii privind condiţiile de bază de muncă şi de angajare referitoare la durata timpului de lucru, munca suplimentară, repausul zilnic şi săptămânal, munca de noapte, concediile şi sărbătorile legale şi salarizarea.

Potrivit art.5 alin.(2) și alin.(6) din HG nr.1256/2011 garanţia financiară se poate utiliza numai pentru plata de către agentul de muncă temporară a drepturilor de natură salarială, a celorlalte drepturi băneşti negociate cu ocazia încheierii contractului colectiv de muncă, respectiv a contractului de muncă temporară, precum şi a contribuţiilor datorate de către angajator bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor pentru şomaj şi bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, la data scadenţei acestor obligaţiilor, în cazul în care fondurile proprii nu acoperă aceste obligaţii. Agentul de muncă temporară este obligat să menţină suma reprezentând garanţia financiară la nivelul prevăzut de lege, prin completarea acesteia în termen de 5 zile de la data micşorării acesteia (obligativitate nemenționată anterior).

În cazul în care în termen de 15 zile calendaristice de la data la care obligaţiile privind plata salariului şi cele privind contribuţiile şi impozitele au devenit scadente şi exigibile, iar agentul de muncă temporară nu deţine fondurile necesare sau garanţia nu este suficientă pentru acoperirea acestora, aceste obligaţii vor fi plătite de utilizator, în baza solicitării în scris salariatului temporar sau a inspectorului de muncă, susţinută prin orice mijloc de probă[10].

Potrivit art. 6 din HG nr.1256/2012 termenul de soluționare a cererii de autorizare este de 30 zile de la depunerea cererii la agenția județeană de prestații sociale. Spre deosebire de prevederile anterioare (art.7 al HG nr.938/2004[11]) acum analiza cererii și a dosarului este făcută de direcţia de specialitate din Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, finalizată prin eliberarea autorizației sau acordarea unui termen de 7 zile pentru îndeplinirea condițiilor de conformitate. Dacă după acest termen dosarul nu este completat în forma cerută de lege se va dispune respingerea motivată a cererii de autorizare.

În acest din urmă caz solicitantul poate înainta contestaţie, în termen de 30 de zile de la data comunicării respingerii cererii, la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, care are obligaţia să o soluţioneze în termen de 30 de zile de la înregistrare. Această procedură prealabilă este necesară în cazul contestării la instanța de contencios administrativ. Actul administrativ prin care se soluţionează sau se respinge contestaţia se comunică contestatarului şi poate fi atacat la instanţa judecătorească competentă în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în cel mult 30 de zile de la data primirii rezoluţiei motivate privind contestaţia sau, în cazul în care nu primeşte răspuns, de la data expirării perioadei de soluţionare a contestaţiei.

Autorizaţia de funcţionare este valabilă 2 ani, putând fi prelungită la sfârşitul perioadei de valabilitate cu încă 2 ani, dacă cererea de prelungire s-a depus cu minim 3 luni înainte de data expirării[12]. A fost aborgată prevederea anterioară (art.11 alin.(2) din HG nr.938/2004[13]) prin care autorizația se acorda pe perioadă nelimitată dacă s-a desfăşurat activitatea neîntrerupt o perioadă de 4 ani, fără ca în această perioadă să fii existat încălcări ale legii.

În perioada de valabilitate a autorizaţiei de funcţionare ca agent de muncă temporară, acesta are obligaţia de a anunța agenției județene de prestații și inspecție socială orice modificare privind denumirea, sediul, înfiinţarea de subunităţi fără personalitate juridică, în termen de 30 zile[14] (anterior 5 zile[15]) calendaristice de la data producerii acestora.

Înregistrarea agenţilor de muncă temporară autorizaţi în Registrul naţional de evidenţă a agenţilor de muncă temporară autorizaţi se face de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în termen de maxim 15 de zile calendaristice de la data autorizării. Registrul naţional de evidenţă a agenţilor de muncă temporară autorizaţi cuprinde agenţii de muncă temporară autorizaţi şi pe cei cărora li s-a retras sau care au depus autorizaţia, se publică trimestrial în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi se afişează pe pagina de Internet a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale[16].

Un aspect discutabil este aborgarea obligativității menţionării în mijloacele de promovare şi informare a activităţilor desfăşurate elementele necesare care să permită identificarea lor ca agent de muncă temporară, inclusiv seria, numărul şi data emiterii autorizaţiei de funcţionare, precum şi numărul de înregistrare în Registrul naţional de evidenţă a agenţilor de muncă temporară autorizaţi de la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, prevăzută de art.17 din HG nr.938/204.

Pe durata  valabilității autorizației agenţii de muncă temporară au obligaţia de a ţine evidenţa şi de a înregistra contractele de muncă temporară în Registrul general de evidenţă al salariaţilor, potrivit prevederilor art.34 din Codul muncii, republicat[17], fără a se mai face menționarea ca la rubrica “Durata contractului individual de muncă” să se înscrie durata contractului, urmată de menţiunea “CMT”[18], ceea ce poate genera necorelări în aplicare (în special în cazul agenților de muncă temporară care au în același timp salariați temporari cu contracte individuale de muncă pe perioadă nedeterminată sau mai lungă decât misiunea temporară care se află la dispoziția lor și salariați temporari aflați în misiune temporară).

Autorizaţia de funcţionare a agentului de muncă temporară se retrage de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, potrivit art.16-17 din HG nr.1256/2011 prin decizie motivată în scris, la propunerea agenţiilor teritoriale pentru prestaţii sociale, a solicitării inspectorilor de muncă sau a altor organe de control în 15 zile lucrătoare de la constatării următoarelor situaţii: agentul de muncă temporară se află în se află în procedura insolvenţei sau în cazul aplicării sancţiunilor prevăzute pentru următoarele contravenții: nerespectarea drepturilor salariaților temporari privind acordarea condiţiilor de bază de muncă şi de angajare referitoare la durata timpului de lucru, munca suplimentară, repausul zilnic şi săptămânal, munca de noapte, concediile şi sărbătorile legale şi salarizarea aplicabile salariaţilor temporari, pe durata misiunii de muncă temporară la un utilizator, cel puţin la nivelul la care s-ar aplica salariaţilor în cazul în care aceştia ar fi fost recrutaţi direct de către utilizatorul respectiv pentru a ocupa acelaşi loc de muncă; nerespectarea obligaţiei de a ţine evidenţa şi de a înregistra contractele de muncă temporară în Registrul general de evidenţă al salariaţilor; nerespectarea obligației de a anunța Agenției de Prestații și Inspecție Socială a Municipiului București orice modificare privind privind denumirea, sediul, înfiinţarea de subunităţi fără personalitate juridică precum și modificări privind denumirea, sediul sau înfiinţarea de subunităţi fără personalitate juridică, în termen de 30 zile calendaristice de la data producerii acestora; nerespectarea obligației de a depune autorizaţia de funcţionare, în termen de 15 zile calendaristice, la agenţia teritorială pentru prestaţii sociale; nerespectarea obligației de a desfăşura fără autorizaţie a activităţilor specifice agentului de muncă temporară, (non-sens dacă nu există autorizație nu poate fi  nici retrasă); punerea la dispoziţia utilizatorului, de către agentul de muncă temporară, a unui număr de până la 5 persoane fără contract de muncă temporară; nerespectarea de către utilizator a obligațiilor de: a) a informa salariaţii temporari cu privire la toate locurile de muncă vacante existente, în vederea asigurării egalităţii de şanse cu ceilalţi angajaţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată la utilizator, pentru obţinerea unui loc de muncă permanent, prin afişarea unui anunţ general într-un loc accesibil tuturor salariaţilor care îşi desfăşoară activitatea la utilizatorul respectiv; b) a asigura salariatului temporar accesul la cursurile de pregătire profesională pe care le organizează pentru salariaţii săi; c) a pune la dispoziţia reprezentanţilor salariaţilor informaţiile cu privire la utilizarea salariaţilor temporari, în cadrul informării generale privind ocuparea forţei de muncă; d) a asigura salariaţilor temporari aceleaşi drepturi cu cele ale salariaţilor angajaţi cu contract individual de muncă la utilizator, conferite de lege, de regulamentul intern sau de contractul colectiv de muncă aplicabil utilizatorului, precum şi de orice alte reglementări specifice aplicabile utilizatorului; e) a oferi şi să prezinte informaţii exacte şi reale privind utilizarea salariaţilor temporari atunci când sindicatele sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor, înfiinţaţi potrivit legii, solicită situaţia încadrării personalului propriu.

În cazul retragerii autorizației agentul de muncă temporară are dreptul de a contesta măsura la instanța de contencios administrativ, în termenul de prescripție general de 6 luni de la: a) data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluționare a cererii;  b) data expirării termenului legal de soluționare a cererii, fără a depăși acest termen[19].

Potrivit art.15 din HG nr.1256/2011 la încetarea activităţii, agentul de muncă temporară este obligat să depună autorizaţia de funcţionare, în termen de 15 zile calendaristice, la agenţia teritorială pentru prestaţii sociale, având obligația de a duce la va duce la îndeplinire obligaţiile stabilite la art. 18[20] şi 34[21] din Legea Arhivelor Naţionale nr.16/1996.

Spre deosebire de prevederile anterioare, în HG nr.1256/2011 nu mai sunt enumerate elementele minime pe care trebuie să le conțină contractul de punere la dispoziție, respectiv contractul de muncă temporară, pentru că acestea au fost preluate de art.91 alin.(2)-(3)[22] din Codul Muncii, republicat, respectiv art.94 alin.(2)[23] din același act normativ.

Prevederile art.101[24] din Codul Muncii, republicat sunt detaliate prin art.11 alin(3) din HG nr.1256/2011, conform căruia condiţiile de bază de muncă şi de angajare referitoare la durata timpului de lucru, munca suplimentară, repausul zilnic şi săptămânal, munca de noapte, concediile şi sărbătorile legale şi salarizarea aplicabile salariaţilor temporari sunt, pe durata misiunii de muncă temporară la un utilizator, cel puţin acelea care s-ar aplica salariaţilor în cazul în care aceştia ar fi fost recrutaţi direct de către utilizatorul respectiv pentru a ocupa acelaşi loc de muncă. Toate condiţiile de bază de muncă şi de angajare stabilite prin legislaţie, regulamentul intern, contractul colectiv de muncă aplicabil, precum şi prin orice alte reglementări specifice aplicabile utilizatorului sunt aplicabile în mod direct şi salariaţilor temporari pe durata misiunii de muncă temporară. Această detaliere era necesară, pentru a înlătura nenumăratele probleme apărute în aplicarea legii.

         Dacă contractul de muncă este încheiat pe o durată mai mare decât cea a misiunii temporarare, pentru fiecare nouă misiune de munca temporară, între părţi se încheie un nou contract de muncă temporară, în care vor fi precizate toate elementele care sunt modificate. În această situație, contractul de muncă temporară încetează la terminarea ultimei misiuni de muncă temporară pentru care a fost încheiat[25], fiind preluate dispozițiile art.95 din Codul Muncii, republicat.

În situaţia în care agentul de muncă temporară a încheiat cu salariatul temporar un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, în perioadele dintre misiuni salariatul are acces la facilităţile existente la nivelul agentului de muncă temporară în ceea ce priveşte formarea profesională şi prevederile legale privind creşterea şi îngrijirea copilului[26]. Aceste prevederi clarifică situația relativ incertă a salariatului temporar între misiuni, când salariul poate fi renegociat față de cel avut pe durata misiunii/-lor temporare.

În cazul în care misiunea de muncă temporară oferită de agentul de muncă temporară poate pune în pericol viaţa şi integritatea fizică şi/sau psihică a salariatului temporar, acesta este îndreptăţit să refuze în scris misiunea de muncă temporară, iar acest element nu poate constitui motiv de sancționare sau concediere.

Drepturile și obligațiile utilizatorului, menționate de art.98[27] din Codul muncii, republicat sunt completate de art.19 din HG nr.1256/2011, potrivit căruia utilizatorul salariaţilor temporari are următoarele obligaţii: a) să informeze salariaţii temporari cu privire la toate locurile de muncă vacante existente, în vederea asigurării egalităţii de şanse cu ceilalţi angajaţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată la utilizator, pentru obţinerea unui loc de muncă permanent, prin afişarea unui anunţ general într-un loc accesibil tuturor salariaţilor care îşi desfăşoară activitatea la utilizatorul respectiv; b) să asigure salariatului temporar accesul la cursurile de pregătire profesională pe care le organizează pentru salariaţii săi; c) să pună la dispoziţia reprezentanţilor salariaţilor informaţiile cu privire la utilizarea salariaţilor temporari, în cadrul informării generale privind ocuparea forţei de muncă; d) să asigure salariaţilor temporari aceleaşi drepturi cu cele ale salariaţilor angajaţi cu contract individual de muncă la utilizator, conferite de lege, de regulamentul intern sau de contractul colectiv de muncă aplicabil utilizatorului, precum şi de orice alte reglementări specifice aplicabile utilizatorului; e) să ofere şi să prezinte informaţii exacte şi reale privind utilizarea salariaţilor temporari atunci când sindicatele sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor, înfiinţaţi potrivit legii, solicită situaţia încadrării personalului propriu.

Este de menționată tendința din Legea nr.40/2011 a creșterii amenzilor pentru contravenții preluată și îm HG nr.1256/20011 în cazul, în special al desfăşurării fără autorizaţie a activităţilor specifice agentului de muncă temporară sau încălcării prevederilor legale privind specificul muncii temporare, menționate la motivele care pot genera retragerea autorizației de agent de muncă temporară, precum și introducerea a unei forme modificate a art.260 alin.(1) lit.e Codul muncii, republicat, a sancționării contravenționale a punerii la dispoziţia utilizatorului, de către agentul de muncă temporară, a unui număr de până la 5 persoane fără contract de muncă temporară.

Fără doar și poate modificările aduse de HG nr.1256/2011 reprezintă un pas înainte în flexibilizarea pieței forței a muncii temporare în România, aflată într-o stare incipientă, la 8 ani de la apariția conceptului de muncă temporară. Există însă și câteva necorelări în cadrul actului normativ pe care le-am menționat și care trebuie să fie înlăturate printr-o eventuală modificare și completare a acestei hotărâri de guvern.

[1] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu numărul 5 din data de 4 ianuarie 2012

[2] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 1 iulie 2004

[3] Publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 327/9 din 05.12.2008

[4] Art.88 alin.(3) din Codul Muncii, republicat.

[5] Art.189 din Codul Civil

[6] Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 5 din data de 4 ianuarie 2012

[7] Art.4 lit.g din HG nr.938/2004

[8] Art.3 lit.b din HG nr.938/2004

[9] Art.4 alin.(2) din HG nr.1256/2011

[10] Art.5 alin.(4)-(5) din HG nr.1256/2011

[11] Potrivit căruia pe baza documentaţiei prevăzute la art.4 alin.(2), direcţia pentru dialog, familie şi solidaritate socială va evalua îndeplinirea condiţiilor de autorizare şi va soluţiona cererea de autorizare în termen de 30 de zile de la data înregistrării acesteia. În situaţia în care se constată că documentele depuse la dosarul de autorizare nu sunt complete sau conform celor prevăzute la art.4 alin.(2), direcţia pentru dialog, familie şi solidaritate socială procedează la respingerea motivată a cererii de autorizare, în termen de 30 de zile de la data înregistrării acesteia.

[12] Art.9 din HG nr.1256/2011

[13] Potrivit căruia autorizaţia de funcţionare se acordă pe perioadă nelimitată agenţilor de muncă temporară care şi-au desfăşurat activitatea neîntrerupt o perioadă de 4 arii, în condiţiile prezentei hotărâri.

[14] Art.14 alin.(1) din HG nr.1256/2011

[15] Art.12 din HG nr.938/2004

[16] Art.13 din HG nr.1256/2011

[17] Art.12 din HG nr.1256/2011

[18] Art. 16 alin.(2) din HG nr.9386/2004

[19] Art.17 alin.(3) din HG nr.1256/2011

[20] art.18 din Legea nr.16/1996 (1)În cazul desfiinţării, în condiţiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare istorică, în sensul prevederilor art. 2 (acte oficiale şi particulare, diplomatice şi consulare, memorii, manuscrise, proclamaţii, chemări, afişe, planuri, schiţe, hărţi, pelicule cinematografice şi alte asemenea mărturii, matrice sigilare, precum şi înregistrări foto, video, audio şi informatice, cu valoare istorică, realizate în ţară sau de către creatori români în străinătate), cât şi cele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate şi extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetăţenilor, vor fi preluate de Arhivele Naţionale sau de direcţiile judeţene ale Arhivelor Naţionale.

(2)Documentele cu valoare practică prevăzute la alin.1 se preiau după înfiinţarea în cadrul Arhivelor Naţionale şi al direcţiilor judeţene ale Arhivelor Naţionale a unor structuri specializate, cu asigurarea, în condiţiile legii, a resurselor umane şi logistico-financiare necesare.

(3)Documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate şi extrase privind drepturile cetăţenilor referitoare la stagiile de cotizare în sistemul public de pensii, aflate la casele teritoriale de pensii, se preiau, în condiţiile alin. 2, pe bază de inventar şi proces-verbal de predare-preluare, întocmite potrivit modelelor prevăzute în anexele nr. 2 şi 3.

(4)Asigurarea structurilor specializate prevăzute la alin. 2 se realizează cu încadrarea în numărul de posturi şi credite bugetare aprobate Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin legile bugetare anuale.

[21] Art.34 din Legea nr.16/1996 creatorii şi/sau deţinătorii de documente sunt obligaţi să comunice în scris, în termen de 30 de zile, Arhivelor Naţionale sau, după caz, direcţiilor judeţene ale Arhivelor Naţionale documentele care le atestă înfiinţarea, reorganizarea sau desfiinţarea, în condiţiile legii, precum şi măsurile dispuse în vederea arhivării documentelor create sau deţinute de aceştia.

[22] Contractul de punere la dispoziţie trebuie să cuprindă: a) durata misiunii; b) caracteristicile specifice postului, în special calificarea necesară, locul executării misiunii şi programul de lucru; c) condiţiile concrete de muncă; d) echipamentele individuale de protecţie şi de muncă pe care salariatul temporar trebuie să le utilizeze; e) orice alte servicii şi facilităţi în favoarea salariatului temporar; f) valoarea comisionului de care beneficiază agentul de muncă temporară, precum şi remuneraţia la care are dreptul salariatul; g) condiţiile în care utilizatorul poate refuza un salariat temporar pus la dispoziţie de un agent de muncă temporară. Orice clauză prin care se interzice angajarea de către utilizator a salariatului temporar după îndeplinirea misiunii este nulă.

[23] În contractul de muncă temporară se precizează, în afara elementelor prevăzute la art. 17 şi art. 18 alin. (1) din Codul Muncii, republicat, condiţiile în care urmează să se desfăşoare misiunea, durata misiunii, identitatea şi sediul utilizatorului, precum şi cuantumul şi modalităţile remuneraţiei salariatului temporar.

[24] Cu excepţia dispoziţiilor speciale contrare, prevăzute în prezentul capitol, dispoziţiile legale, prevederile regulamentelor interne, precum şi cele ale contractelor colective de muncă aplicabile salariaţilor angajaţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată la utilizator se aplică în egală măsură şi salariaţilor temporari pe durata misiunii la acesta.

[25] Art.10 din HG nr.1256/2011

[26] Art.20 din HG nr.1256/2011

[27] Pe parcursul misiunii utilizatorul răspunde pentru asigurarea condiţiilor de muncă pentru salariatul temporar, în conformitate cu legislaţia în vigoare. (2) Utilizatorul va notifica de îndată agentului de muncă temporară orice accident de muncă sau îmbolnăvire profesională de care a luat cunoştinţă şi a cărei victimă a fost un salariat temporar pus la dispoziţie de agentul de muncă temporară.

 

 

 

 

Filed under: Analize juridice | Tagged: , , , , | 1 Comment »

Cartea Munca prin agent de munca temporara, editia II-a

Posted on July 11, 2012 by denisapatrascu

Perioadele de recul economic obligă angajatorii la găsirea celor mai ieftine soluții de susținere a afacerii cu efect economice maxime. Eficiența economică se bazează pe această formulă.

Pe o piață unică interconectată financiar și bancar un declin într-o ramură a economiei produce reverberații în întreg sistemul. Observăm cu ușurință cum o scădere a vânzărilor în industria auto are efect în industria de mase plastice care produce subcomponente pentru mașini. Astfel cum o scădere a investițiilor și construcțiilor duce la o stagnare pentru producătorii de profile metalice.

Soluțiile flexibile ale relațiilor de muncă încep timid să intre și în atenția angajatorilor români. Diferențele de context istoric și economic față de alte economii bazate de relații flexibile de muncă (Marea Britanie, SUA, Olanda) determină încă o reticență față de contractele de muncă atipice.

Nu doar angajatorii și angajații sunt reticenți ci întreaga societate. Fără a fi acuzatoare pot observa că printre cele mai afectate de deficitele economice sunt băncile comerciale bazate pe creditele de consum/ipotecar sau societățile de asigurări dar care rămân neprietenoase încă față de alte tipuri de contracte de muncă decât cele pe durată nedeterminată, care nu oferă nici ele garanția păstrării locului de muncă pe o durată de 25 de ani (durata medie a unui credit ipotecar).

Orice reviriment de moment îi va face pe angajatorii care au fost nevoiți o dată să reducă personalul să se gândească de două ori ce vor face pe viitor. Angajarea pe termen scurt (contractele pe perioadă determinată) este o soluție pe care o parte o vor utiliza-o. O altă parte însă va căuta alte soluții. Una din ele este angajarea prin intermediul agentului de muncă temporară.

În 2004 când am început doctoratul și mi-am ales ca temă de cercetare instituția juridică a agentului de muncă temporară acest domeniu era la începuturi atât în România cât și la nivelul reglementărilor UE. A fost o provocare care m-a obligat să cercetez cum funcționează în Franța, Marea Britanie, Belgia și alte state membre această relație triunghiulară în care angajatorul de facto este un terț, beneficiarul, iar angajatorul de jure este agentul de muncă temporară. La acel moment instituția agentului de muncă temporară exista doar la nivel de enunț în câteva articole din Codul Muncii, care făceau trimitere la o legislație subsecventă inexistentă.

Cu puțin înaintea susținerii tezei de doctorat (2007) a apărut și legislația subsecventă motiv pentru care, probabil, am fost printre primii care am analizat această instituție juridică din legislația română bazată pe 2 tipuri de contracte (unul de muncă și altul de natură comercială) dar și o relație cvasi-contractuală (născută între salariatul temporar și beneficiarul în folosul căruia muncește).

Ulterior am urmat sfaturile profesorilor universitari specialiști în dreptul muncii prezenți la susținerea tezei de doctorat de a folosi cercetarea ca baza unei  lucrări publicate. Astfel, în anul 2009, la puțin timp (5 luni) după apariția directivei UE care reglementează acest domeniu (Directiva 2008/104 CE privind munca prin agent de muncă temporară) a apărut ediția I a cărții de astăzi care propunea soluţii de armonizare a Codului muncii cu directiva.

Astăzi  vă propun cea de a 2-a ediție a cărții, prezentând atât modificările apărute în instituția agentului de muncă temporară  (HG 1256/2011) dar și cele ce țin de dreptul comercial, complet modificat de noul cod civil dar și de codul muncii, care între timp a suferit 2 modificări și o republicare. Față de prima ediție sunt analizate situația detașării transnaționale sau cea a agentului de muncă temporară grup de interes economic și sunt oferite formulare de contracte.

Fără a-l prezenta ca un panaceu economic, agentul de muncă temporară poate fi soluția pentru angajarea internă dar și detașarea internațională (iar plus valoarea atât socială cât și economică se resimte, 11 mil. de europeni lucrând astăzi folosind detașarea transnațională într-un alt stat membru, motiv de promovare a celui de al doilea pachet legislativ la nivel european de către dl. Monti, în vederea acoperii mai bune a aspectelor de protecție a salariatului detașat transnațional).

Cartea pe care ve-o propun reprezintă un ghid pentru angajatori și un reper pentru consultanții din domeniul resurselor umane, având în vedere unicitatea abordării acestui subiect pe piața internă. În cadrul lucrării sunt analizate:

– agentul de muncă temporară ca agent economic de la înființare, autorizare și până la dizolvare (societate comercială sau grup de interes economic);

– raporturile juridice dintre cei trei actori: agentul de muncă temporară – salariatul temporar; agentul de muncă temporară- beneficiar; salariatul temporar – beneficiar, de la elementele obligatorii ale unui contract legal încheiat, la drepturile și obligațiile părților până la modalitatea de încetare a raporturilor dintre părți și efectele juridice ale acestora.

– detașarea transnațională a salariaților prin intermediul agentului de muncă temporară;

– istoricul instituției juridice a agentului de muncă temporară în reglementările internaționale (ale Biroului Internațional al Muncii și aquis-ul comunitar în domeniu);

– reglementarea instituției agentului de muncă temporară în Belgia, Franța, Germania, Italia, Marea Britanie și Ungaria.

Cartea are o dublă prezentare, atât în format scris cât și electronic, CD-ul conținând atât cadrul legal al muncii temporare cât și propuneri de contracte utilizate în acest domeniu, elemente utile în activitatea curentă a angajatorilor.

Cred că piața a demonstrat viabilitatea acestui tip de afacere, dacă în 2009 (data publicării primei ediții) erau 48 de agenți de muncă temporară și în jur de 5.600 de contracte de muncă temporară în derulare astăzi sunt 212 agenți și aproximativ 19.000 de astfel de contracte de muncă, pe un fond de deficit economic accentuat față de anul de referință.

Filed under: Analize juridice, Denisa Oana Pătrașcu, Evenimente | Tagged: , , , , | 2 Comments »

Pensionarii între Curtea Constituțională și ministerul muncii

Posted on April 25, 2012 by denisapatrascu

      De o săptămână televiziunile au o știre constantă: mii de pensionari se calcă în picioare pentru a depune contestații în instanță împotriva casei teritoriale de pensii, care le-a reținut contribuția la sănătate în afara cadrului legal. Decizia Curții Constituționale 223-224/2012 a hotărât că prevederile alin. (2) al art. 259 sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5% se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depăşesc 740 de lei.

      Această interpretare nu surprinde atât timp cât toate elementele legislative erau foarte clare și anume art.257 alin.(2) din Legea 95/2006 privind reforma în sănătate “pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei datorează contribuţia lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor art. 259 alin. (2)”. Iniţial, art.259 alin.(2) din Legea nr.95/2006 prevedea că, pentru pensionari, “contribuţia datorată de aceştia se aplică numai la veniturile din pensiile care depăşesc limita supusă impozitului pe venit, se calculează pentru diferenţa între cuantumul pensiei şi această limită şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi”, stabilind clar modalitatea de calcul. După adoptarea OUG nr.107/2010, art.259 alin.( 2) a fost modificat astfel: “contribuţia datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei este de 5,5 la sută aplicată asupra acestor venituri şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei”.

          Cu toate că există o decizie a Curții Constituționale în acest sens, atitudinea ministerului muncii și a casei de pensii arată încă o dată dispreț față de cei pe care ar trebui să-i protejeze: preşedinta Casei Naţionale de Pensii Publice (CNPP) d-na Doina Pârcălabu a spus că „pensionarii care doresc să îşi recupereze sumele reţinute pentru sistemul de asigurări de sănătate pot merge pe două căi, adresându-se caselor de pensii şi instanţei”. Ministrul muncii, d-na Claudia Boghicevici a afirmat că „decizia Curţii Constituţionale precizează clar că aceste drepturi sunt calculate şi se aplică pentru viitor și că în acest moment nu există niciun temei legal pentru a restitui sumele încasate până acum, de la 1 ianuarie 2011 și până în prezent, iar pentru luna mai procentul de 5,5% pentru asigurările sociale de sănătate li se va reţine în continuare pentru că pentru această lună rămâne în vigoare Codul fiscal”.

        Ca urmare a acestei decizii a Curții Constituționale 2.181.000 de persoane au dreptul la restituirea sumelor reținute illegal. Asta înseamnă că peste 650 milioane de lei nu vor mai ajunge la bugetul de sănătate, bani care au fost prevăzuți la dimensionarea acestuia. O pierdere de care însă, nu pot fi făcuți responsabili pensionarii. Cheltuiala totală a bugetului pentru restituirea acestor sume va depăși însă 1 miliard de lei, ca urmare a cheltuielilor de judecată și a penalităților.

        Guvernul Ungureanu a ales varianta cea mai proastă, prin refuzul restituirii acestor sume, pe care oricum le va pierde în instanță, așa cum s-a întâmplat și în cazul cadrelor didactice, a cadrelor militare, a funcționarilor publici concediați ilegal și a pensionarilor din justiție. Pentru pensionari însă, este o pierdere de timp și de bani în instanță, care se va reflecta în costul final al despăgubirilor. Iar în felul acesta pierd și victimele colaterale – justițiabili pentru care termenele de judecată se vor decala și personalul din instanțele judecătorești care va avea cu până la 2 milioane de dosare noi, dintr-o singură decizie a ministerului muncii.

fotografia© http://www.Rtvnet.com

Filed under: Analize juridice, Politica | Tagged: , , , , , , , , , | Leave a comment »

Ministerul Muncii, repetent pe banii noștrii

Posted on April 19, 2012 by denisapatrascu

Ca urmare a publicării Raportului Curții de Conturi pe anul 2010, observăm o dată în plus incapacitatea gestionării de către conducerea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale a bugetelor pe care potrivit legii ar trebui sa le gestioneze.

Pierderile bugetului de asigurări sociale de stat, ca urmare a nerespectării reglementărilor în vigoare au dus la neemiterea certificatului de conformitate pentru contul de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010. Având în vedere structura deficitului de 25,7% a bugetului de pensii pe anul 2010 și necesitatea acoperirii din bugetul de stat a 10.954.712,6 mii lei, incapacitatea colectării tuturor veniturilor și plata nelegală a unor sume din acest buget fac ca întreaga structură bugetară să fie afectată. Din aceasta suma, valoarea erorilor CNPAS  reprezintă 412.930 mii lei, pentru care nu raspunde nimeni…

Cele mai importante aspecte privesc:

– plata nelegală a 4.220 mii lei către 9720 de pensionari care realizau și venituri din activități salariate, contrar prevederilor legale, a 163 mii lei către 12 persoane decedate și plăți fără respectarea modului de calcul, aducând prejudicii bugetului de pensii (118 mii lei), plăți duble către însoțitori ai persoanelor cu handicap care încasau și din bugetul de pensii și din bugetele locale (196 mii lei);

– gestionarea deficitară a contribuabililor: neînregistrarea nominală a contribuabililor înregistrați în contul de creanțe (3.170 mii lei), neconcordanțe între contribuția înregistrată la casele de pensii cu cele de la administrațiile financiare (27.409 mii lei);

– incapacitatea de a recupera debitele aflate în procedură silită (sub 8,5%);

– incapacitatea de a pune în aplicare prevederile legale privind includerea în sistemul public de pensii a persoanelor care realizează venituri, altele decât salariul și venituri asimilate salariului (unic administrator, PFA), prin aceasta pierzându-se venituri ale bugetului de asigurări sociale dar și reducerea veniturilor de bătrânețe a 97.881 de persoane prin necontribuire;

– lipsa de respect în administrarea banilor publici: neurmărirea recuperării încasării contravalorii prestațiilor de servicii oferite (3.790 mii lei), neurmărirea realizării obiectivelor de investiții aprobate prin bugetul asigurărilor sociale (5.453 mii lei), neîncasarea la timp a sumelor recuperate pentru traduceri de la Comisia Europeană (129 mii lei);

         Deficitul bugetului de asigurări de șomaj reprezintă 2.501.648 mii le, în condițiile în care plățile efectuate din acesta reprezintă doar 35% din veniturile încasate. Este important de văzut cum se scurg banii din acest buget, având în vedere că valoarea totală a abaterilor este de 167.505 lei, ceea ce a determinat neemiterea certificatului de conformitate pentru contul de execuție a bugetului asigurărilor sociale de șomaj pentru anul 2010.

–         Incapacitatea de a fundamenta bugetul: cheltuielile cuprinse în bugetul asigurărilor de șomaj, astfel în loc de cota de 6,5% reprezentând contribuția la fondul de asigurări de sănătate s-a prevăzut 5,5%, ceea ce a reprezentat din start o diminuare de 16.592 mii lei; supraevaluarea veniturilor cu 18.809 mii lei și a cheltuielilor cu 1.214 mii lei.

–         Utilizarea surselor bugetare pentru beneficii în favoarea conducerii ANOFM și familiilor acestora, prin triplarea cheltuielilor admise pentru locuință de serviciu (100 mii în loc de 33 mii lei) și plata salariului timp de aproape 6 luni fără temei legal a 108 conducători ai agențiilor județene a 391 mii lei (între 28.02-19.07.2010);

–         Incapacitatea managerială a generat disfuncționalități majore ce s-au materializat în modul în care a fost întocmit și realizat planul de control măsuri active pe anul 2010, în colectarea de doar 19,39% a creanțelor reprezentând rambursarea împrumuturilor acordate întreprinderilor mici și mijlocii, neaplicarea măsurilor de executare silită (489 mii lei) precum și neurmărirea creanțelor reprezentând plăți compensatorii pentru disponibilizații din industria de apărare (169 mii lei) și a neurmăririi menținerii raporturilor de muncă cu salariații pentru care locurile de muncă au fost subvenționate (118 mii lei);

Aceeași lipsa de interes pentru banii publici s-a manifestat și la nivelul execuției bugetare proprii a  Ministerului Muncii, unde s-au găsit abateri de 176.438 mii lei, motiv pentru care nu s-a emis nici pentru acesta certificat de conformitate pentru contul de execuție al MMFPS, pentru 2010.

Lipsa de transparenta, incapacitatea manageriala, pasivitatea in a derula actiuni recuperatorii a unor persoane numite sa conduca destinele uneia din cele mai importante institutii publice si celei mai importante autoritati in domeniul social, Ministerul Muncii,  fac ca noi toti, in calitate de contibuabili sa platim greselile lor.

Filed under: Analize juridice, Politica | Tagged: , , , , | 1 Comment »

« Previous Page — Next Page »
  • February 2026
    M T W T F S S
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    232425262728  

  • Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

    Join 50 other subscribers

  • Toate blogurile

    Bloguri, Bloggeri si Cititori

  • NetworkedBlgs